Blog premiat

RadioTasha

duminică, 18 octombrie 2009

Vreau sa ajung acolo unde imi doresc...


Daca pina acum am stat des de vorba cu trecutul,am rascolit in durerea care m-a apasat zi de zi...azi imi dau seama ca valurile destinului sunt imprevizibile,nu au reusit sa-mi taie din demnitate problemele cu care m-am confruntat,dimpotriva,mi-au aratat cat de puternica pot sa fiu...si azi ma straduiesc sa recuperez timpul pierdut,in masura in care pot,evident,pentru ca vorba Cameliei...duminica 18 octombrie 2009,nu va mai fi niciodata...
Se pare totusi ca in sfarsit cutiuta mea cu iluzii,va deveni mai bogata,mai surazatoare cu toate gandurile mele bune,ganduri care acum gasesc un punct de referinta...stiti ce mult conteaza sa ai acel punct de referinta?speram sa-mi ating ,sa-mi astampar intr-un final acest dor,dor de un suflet cald,caruia sa-i pot vedea zambetul sufletului,cu care sufletul meu sa poata sa se bucure,caruia sufletul meu sa poata sa-i ofere tot ce are el mai bun...si acum cand simt ca el este atat de aproape de mine...parca mi-e frica sa-l ating,mi-e frica sa nu fie o plasmuire a mintii mele...si ma intreb oare o fi sosit timpul sa ma ridic de pe banca singuratatii?Am adunat atatea dorinte,atatea doruri,atatea sperante incat,poate va trebui sa-mi intinzi mana ca sa pot sa ma ridic...sa am curajul de-a strabate vremelnicia timpului...
Mi-am tinut speranta pe brate mult timp,si am avut clipele mele de indoiala si poate nu le-am impartasit nimanui,pentru ca lumea nu se opreste cand ti se imprastie tie sufletul in bucatele,toti au probleme,si nimeni nu te poate ajuta atunci cand simti absenta cuiva atat de puternic incat iti vine sa-l smulgi din gandurile tale si sa-l imbratisezi..
Ne-am cunoscut in zi de toamna si mi se pare ca eu te-am inventat,ca esti inventia mea,ca esti asa cum am dorit sa fie cel pe care l-am asteptat,si tot acum toamna am descoperit si lumina din zambetul meu,privindu-te pe tine...Doamne,nu pot sa cred cata lumina poata sa-ti dea iubirea,...cata sclipire,oare sa fie lumina pe care eu am pierdut-o...am regasit-o in alta haina?sau este doar un miraj?
Oricum ar fi,imi iau la brat speranta,gandul bun si ma duc mai departe pentru ca vreau sa ajung acolo unde imi doresc.

16 comentarii:

  1. esti o fiinta minunata!Eu ma consideram optimista, dar tu...ma lasi fara cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am zimbit citind cele de mai sus. Eu am 54 de ani...timp suficient sa pierd mult si sa cistig ...tot mult. Sa fiu pozitiva ca si tine. Si experienta e un cistig in viata cind inveti din ea. Tatal meu are o vorba. Nu mi-o mai spune acuma, dar mi-o spunea in tinerete cind ma plingeam de vreun necaz oarecare. El zicea..."Fiecare picior in ...partile dorsale...e un pas inainte". Uneori aia a fost singura energie care am avut-o. Si din starile alea mi-am adunat curajul sa inaintez.

    Ai dreptate...viata e un drum...si n-o sa se termine drumul inainte de a ne termina noi. Iti doresc curaj si voiosie...nu conteaza cit de greu e urcusul sau cit de abrupt coborisul...importanta este calatoria.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Miki,cred in puterea gandurilor bune...asta ma face sa merg mai departe...

    RăspundețiȘtergere
  4. Titaniumgirl,ma bucur sa gasesc persoane ca tine...in general le caut,uite ca acum m-ai gasit tu pe mine...si chiar sunt vesela,e luni si apoi sper sa-mi mearga asa toata saptamina...te mai astept pe blogul meu...

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa iti mearga bine toata saptamana,asa cum iti doresti!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumina din zambetul tau se reflecta, prin ochi, in minunile de culori a toamnei. Eu, doar, ma las luminat...

    RăspundețiȘtergere
  7. Era odata o femeie care dormea pe o frunza dusa pe ganduri,o picatura cu tenta de izvor i-a atins fatza si o usa s-a deschis distrugand zavorul inimii ..pentru ca ,vrem nu vrem, suntem osanditi la iubire pe viatza..Traim permanent un poem de dragoste nescris..si se pare ca tu te-ai decis sa il redactezi totusi, pentru ca in prag de toamna ,un drum nemaivazut ti s-a incolacit pe trup ,pe suflet si ,desi "anonimul" tau iti arata in fiecare zi un indicator, nu stiai inca sa descifrezi in adancul sufletului sau sau ti-era teama ca vulcanul nestins din inima ta va erupe si nu se va opri pana nu va acapara tot...tot ce tu visai ,ce doreai de atata timp..Cred ca la inceput te-ai incurcat ,labirintul era inaccesibil pentru ca nu vedeai...capatul ,ai vrut sa abandonezi de atatea ori, erai speriata,fugeai te tine pentru ca nu stiai nici macar cum arata el ,dar simteai ca are mirosul ..dragostei... pana cand el a ridicat valul de pe fatza ta ,te-a luat de mana si ti-a promis tinerete fara batranete,te-a asigurat ca el exista cu adevarat in viatza ta ,ca nu e o inventie a inimii tale plina de dor.."A te lasa luminat" de femeia iubita este o declaratie de dragoste pe care orice femeie si-ar dori-o...Sunt fascinata de povestea voastra de iubire,de intensitatea cu care traiesti tu,draga thasa, aceste momente unice si sunt convinsa ca banca siguratatii va deveni "banca voasta ''si ca tornadele din viatza ta se vor transforma in zile cu soare ...Mereu alaturi de tine,te imbratisez,Mara

    RăspundețiȘtergere
  8. scuze..ptr thasa in loc de tasha.....eram furata de povestea inimii tale in care n-a mai locuit nimeni de ceva vreme si care timid ..face loc unei sperantze....

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Postarile vostre imi aduc atata fericire cum nici nu va puteti inchipui,n-am cuvinte!multumesc ca ma sustineti,multumesc Lui ca v-a scos in calea mea...pot spune ca sunt fericita!
    Mara,imi place cum ai tradus tu metafora folosita de anonimul meu drag,cred ca asa am luat-o si eu...insa tu prin talentul tau de filolog,ai pus punctul pe i....si Doamne,ma sperii cat de bine stii sa ma citesti,esti grozava ,zau asa!!!!
    Iar legat de intensitate,trebuie sa recunosc ca asa este iar ceea ce am scris in profilul meu n-am scris intamplator,am scris pentru ca asa sunt,nimic in plus ,nimic in minus...
    Te imbratisez si eu si abia astept sa mai povestesc cu tine pe YM...
    Ana-Maria ...asa sa fie,Doamne ajuta !
    Multumesc pentru urare,la fel si tie!

    RăspundețiȘtergere
  11. Finutza mea draga,am fost un pic plecata si cand am intrat pe netlog...am incremenit..aveam 24 de comentarii de la tine....Cand spun eu ca Dumnezeu ma rasfatza..!!!!Multumesc anticipat pentru bricheta..Nu fumez..era doar o parodie dupa poza aceea de 100 de ani..dar am sa o pastrez cu sfintenie cand o sa intru in posesia ei..si o sa o tin pentru a da foc necazurilor si clipelor grele care ne incearca pe fiecare..pentru ca fiind de la tine stiu ca e din inima si ma va ocroti..Multumesc pentru toate vorbele din inima spuse in comentarii..

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine ca mi-ai spus,draga Mara,pot sa ma orientez atunci spre altceva...oricum poza cu 100 de ani e super tare!m-a amuzat...m-au amuzat si unele comentarii....
    Azi am avut mai mult timp de net decat in restul zilelor,a fost Camelia ocupata cu ceva probleme...
    Sa ai o noapte linistita,pe maine!te pup!

    RăspundețiȘtergere
  13. am pus pe blogul meu de pe netlog povestea ta...sub anonimat evident..astept reactii...

    RăspundețiȘtergere
  14. Am facut comentariul...m-ai facut sa plang....azi am plans de doua ori...si prima si a doua oara insa de fericire...Te pup Mara si te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  15. Uneori nu te poti plimba ,fara a fi ranit ,prin acest regat inexistent ca si Fata Morgana..dar stii cantecul.".Sa mori din dragoste ranit.."..e o consolare..o metafora.. ..nu pentru moarte, caci ea e simbolica in cant ,ci pentru posibilitate de a visa..de a putea sa te afli la confluentele iubirii unde dorul creste atemporal...pupici..

    RăspundețiȘtergere
  16. Asa e,visele nu ti le poate fura nimeni!
    DAR...poate m-am saturat de vise,vreau sa traiesc cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere