Blog premiat

RadioTasha

joi, 22 decembrie 2016

Definitii sau convingeri de viata

   
     Cautam mereu definitii despre viata, desi mi se pare ciudat, azi am incercat sa-mi raspund cumva, viata mea e in oamenii care ma inconjoara, pentru ca fiecare din ei si-a pus cumva amprenta, cu un zambet, cu o vorba, cu un ras sau cu un plans, cu o bucurie sau cu o suparare...
     Am fost dezamagita de foarte multe ori ca sa mai pun intrebari vietii, continui sa merg mai departe dar mi-e dor de amintirile mele, de oamenii care insemnau mult pentru mine, dar nimic nu sta pe loc, oricat ne-am dori acest lucru, mereu exista un alt act al vietii sau o alta scena care te trezeste la realitate si realizezi ca a fost totul doar in imaginatia ta.
    Mi-au reprosat multi ca eu am trait intr-un glob de cristal, ca am fost protejata si ca ma rog ..cate si mai cate...ar fi fost bine sa fi fost asa...dar, se pare ca eu am protejat pe altii, in felul meu, poate acum ma simt binecuvantata, pentru ca El mi-a aratat ca  am mult  de oferit, de apreciat si nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de impliniri si mai e ceva! nu vreau sa raman corigenta la pusul in practica.
   As vrea in 2017 sa nu pun lacate inimii atunci cand simt cu adevarat ceva, sa nu incui usa sufletului de frica sa nu mi-l fure cineva, tanjesc sa traiesc fara frica ca pot fi ranita, vreau sa iubesc liber! vreau sa fiu eu insami, cat mai naturala, sa ma comport cumva diferit si mai ales sa scap cumva de balamucul lumii care judeca si te eticheteaza in fel si chip. Vreau sa zambesc mai mult, pentru ca se spune ca exista o relatie stransa intre zambet si unele comenzi care intersecteaza aria hipotalamica, adica cu alte cuvinte oamenii care zambesc mai mult se bucura mai mult de viata, traiesc mai mult si atunci cand se imbolnavesc le trece mai repede, apropos de hazul la necaz, atat de practicat de noi romanii. As vrea sa-i "imbolnavesc" si pe cei din jur cu zambetul meu si as vreaa sa inteleaga cei din jurul meu ca la un zambet se raspunde tot cu un zambet, la o imbratisare cu o imbratisare si la iubire tot cu iubire spre a putea sa ne luminam reciproc vietile....fiecare dintre noi este unic, un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire, fiecare dintre noi avem ceva de daruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are.
    Peste doua zile e Craciunul, hai sa fim oameni pentru oameni, craciuni si craciunite unii pentru altii!

 

joi, 8 decembrie 2016

Viata in culori

   
         Am o disponibilitate uriasa de a oferi iubire si protectie, sunt ca un tavalug de emotii si afectivitate, dar ma doare al naibii de tare cand unii  profita de acest lucru si ma cred fraiera....poate e si vina mea  ca iubesc fara sa cantaresc, fara sa judec...cand mintea ti-e plina de frumusete, lumea ti se arata frumoasa, doar ca exercitiul nemultumirii  rodeste in fiecare dintre noi si oricant ai face pentru unii oameni tot nemultumiti vor fi...Ideea este ca Dumnezeu ne da atat de mult si noi stim sa oferim semenilor atat de putin...de ce ne zgarcim? de ce se incranceneaza unii sa se scalde in nefericiri cand viata poate sa ne ofere atat de multe lucruri frumoase? Cineva imi spunea ieri ca traiesc mai mult pentru altii decat pentru mine si ma intreba cand voi alege sa traiesc pentru mine?Da, poate are dreptate... pe retele de  socializare toti sunt fericiti, toti par supereroi dar ma intreb cati dintre ei  sunt asa in realitate? ...pentru ca cea mai grea capcana a nefericirii este incercarea de a parea fericiti...viata traita frumos e adevarat ca nu trebuie strigata, o traiesti pur si simplu nu doar acolo in virtual ... si  daca ai apasat pe butonul log out sa te trezesti  al naibii de singur si nefericit...dar nu sunt eu in masura sa cataloghez oamenii tocmai  pentru simplu fapt ca  si aceste incercari de a parea fericiti induc acea stare de bine...nu intamplator se spune : ai grija la ce te gandesti ca s-ar putea sa se intample!
      Pe peronul vietii imi apar acum amintiri ce dor, dar imi imbrac sufletul in culori,  pentru ca insasi viata este o infinitate de culori, ma pregatesc pentru un an nou in care poate voi fi mai asertiva ( cum imi cerea sa fiu  mai zilele trecute o colega...) si voi cauta in timp pe fiecare dintre cei pe care ii iubesc  oferindu-le sugestii legate de  culoarea potrivita..de ce? pentru ca pentru fiecare dintre noi viata are o alta culoare,  le-as sugera sa  tina cont si de nuante, au si ele importanta si farmecul lor, paleta griurilor ar trebui exclusa pentru ca ele reprezinta tradarile si tristetile...mai bine sa deschidem un curcubeu spre noul an cu culori calme, calde iar Bunul Dumnezeu sa intregeasca prin bunatatea Sa tabloul vietii fiecaruia dintre noi!
      Cei mai frumosi oameni din viata mea ii port in suflet si-i imbrac in cele mai alese culori pentru ca ii iubesc iar cand iubesti totul primeste o alta culoare iar  lumea mea plina de culoare nu se pupa cu lumea celor fara culoare.

luni, 5 decembrie 2016

Trecutele amintiri

     Nu stiu cum sunteti voi, dar eu la sfarsit de an sunt bantuita de ganduri care mai de care...dar una peste alta cand nu gandesc scriu ce simt si culmea acum  e momentu'! adica mai precis insir cuvinte care poate n-au nicio noima, dar asta e!!!...nu reusim sa stapanim timpul, el ne stapaneste pe noi si gandul ca suntem muritori ma obliga sa mai las un semn chiar daca e doar aici  in virtual, un semn care sa arate multumirea mea legat de anul care  se pregateste sa plece.
     O sa spuneti: ce-ti veni Olga sa te gandesti la trecut?nu mai bine te gandesti la viitor?  pot sa raspund ca nu! pentru ca am o stare care se aseamana cu a unei pisici alintate adica fericita, iubita, rasfatata careia parca  acum nu-i lipseste nimic!
      Paradisul nostru, al teranilor se pare ca nu-l construieste nimeni, nu ti-l ofera pe tava, trebuie noi insine sa-l imaginam, sa-l traim, sa-l construim cu fiecare zi, clipa si oameni, si asta e ideea ca el a prins  contur in viata mea, ma simt in starea aceea de zen cand iti place ceva, cineva si parca nu  mai vreau sa se termine, inchid ochii si amplific senzatiile iar cu imaginatia mea debordanta vreau parca sa inmagazinez totul, frumoasele amintiri ...ar fi pacat sa se piarda odata cu anul, mai ales ca finalul lui  mi-a scos in cale fericirea.
      Poate ca  Mai Marele mi-a lasat arta de-a vedea in  oameni ce e mai bun, m-a invatat sa am incredere in ei si mai apoi sa le darui libertatea de a fi ei insisi, am inceput sa fiu dependenta de prezenta cuiva in viata mea, imi place sa-mi fie dor de vorbele lui, de mangaierea lui, ii iubesc tacerile dar una peste alta astept cu nerabdare sa sune telefonul stiind ca la celalalt capat ma asteapta iubirea.Viata fara indragostire e ca si mancarea fara condimente, adica fada....si apoi eu vreau sa fur de la viata tot ce este frumos.
      Octavian Paler spunea ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, adica dorind fara masura, indraznind fara masura, iubit fara masura si parca imi vine sa  cant si eu ca si Gloria Gaynor :
    

Can't Take My Eyes Off You

You're just too good to be true
Can't take my eyes off you
You'd be like heaven to touch
I wanna hold you so much
At long last love has arrived
And I thank God I'm alive
You're just too good to be true
Can't take my eyes off you
Pardon the way that I stare
There's nothing else to compare
The sight of you leaves me weak
There are no words left to speak
But if you feel like I feel
Please let me know that it's real
You're just too good to be true
Can't take my eyes off you

vineri, 2 decembrie 2016

Sincronicitate

 
      Aleg sa vorbesc despre acest acest lucru pentru ca in ultima vreme traiesc intr-o magie, adica gandesc mai putin si simt mai mult, dansez pur si simplu cu universul!...nu-mi sint suficient de clare si logice  unele lucruri dar am devenit extrem de increzatoare, cred in mine, in celalalt ..in clipa....in lume.
      Imi ascult intuitia si am inceput sa cred in potriviri, in potrivirea aceea perfecta care, parca ma asteapta....cand simti ca parca si celalat are acelasi As in maneca..e fabulos totul!...vorbeam mai ieri cu cineva drag mie despre aceasta alegorie a lumii, cand parca intuitia te trimite in fata unui altceva pe care poate ti l-ai dorit si care vine cu valente multiple incat nici nu-ti vine sa realizezi ca poate fi adevarat....dar simt, simt ceva!...simt  ca s-a deschis poarta oportunitatilor si ca tot ce imi doresc se implineste cu o viteza uimitoare....
      Gandurile mele sadite in mintea si  inima mea cu mult timp in urma incep sa prinda viata, sa devina realitate, vizualizez viitorul meu in culori pozitive, maestrii mei spirituali ma ghideaza spre drumul cel bun iar ingerii se pare ca ma ajuta sa merg cu incredere inainte, poate ar trebui sa-mi pun o centura de securitate ca prea evolueaza totul cu repeziciune, sa nu ma arunce de pe linia aleasa de amandoi, dar bucuria ca am fost aleasa  ma face sa simt din plin prinosul iubirii, protectia  Lui, o simteam si pana acum ...ma tinea pe brate...mi-a aratat-o de atatea ori...acum mi-a adus pe cineva in brate, pe cineva care ma face sa ma simt minunat in fiecare zi, cineva care imi impartaseste entuziasmul si care nu uita sa-mi aminteasca in fiecare zi ca acolo unde exista dragoste exista viata!iar asta  imi valideaza starea de bine!
      Iubesc si multumesc Lui ca mi-a adus un dar special inainte de Craciun!

marți, 15 noiembrie 2016

Briosa


   

     Astazi nu am de gand sa bucataresc si nici sa vorbesc de preparate culinare, e post si ma abtin  pe cat se poate, dar vreau sa vorbim despre femeia - briosa, femeia dulceata, femeia care atinge sufletul  barbatului prin dulceata ei...deh!!! acum sa nu intelegem altceva..spun pe aproape toata lumea, ca n-ai cum chiar pe toata lumea, nu poti fi un borcan de dulceata oricat de sus ai incerca sa urci stacheta, peste poate,  e imposibil, asa si cu femeia dulce, trebuie inteleasa are si ea cerintele ei, standardul ei....
      Are si ea nevoile ei, sa asculte spre exemplu o muzica buna in liniste spre a-si reimprospata energiile, nu e obligata sa asigure fericirea altora prin felul ei delicat si prin feminitatea ei...vocea, rasul ei temperat, eleganta in vorbire sunt componente importante care atrag orice barbat...acum parca vad ca voi avea parte si de carcotase care vor spune"pisicoasa aia?...Ce enervanta e..!!!" si vor face uz de  panoplia de epitete din dotare care o  sa te faca pe loc sa crezi ca te inseli.
      Vocea conteaza...pentru ca daca adopti un ton cu cateva octave mai jos cu naturaletea care te reprezinta  esti salvata in orice situatie, cunosc barbati carora li s-au topit genunchii auzind o voce sexy la telefon sau pe radio...fara sa o vada in realitate....chiar azi imi spunea un coleg de radio, ca nimic nu incanta pe un barbat mai mult decat vocea calda  dar totusi ferma a unei femei care stie ce vrea.
      Dulcegariile au rostul lor in orice relatie, femeia dulce este foarte convinsa de sarmul ei,  prietenoasa cu toata lumea, deschisa la tot ce-i nou, este genul de femeie pe care ai vrea sa o ai tot timpul langa tine pentru ca stie sa-ti ridice moralul si sa te faca fericit, unii cad insa in derizoriu, devin ridicoli pentru ca asociaza comportamentul  cu altceva ...gandul le zboara la dulceata lui Venus si te numesc"pasarica"..mai sa fie!!! stati bine unii cu papilele gustative, sta in legea firii o sa spuneti, da! de acord dar nu uitati ca unele calcule matematice mai dau si cu virgula.
      Una peste alta femeia briosa poate sa fie  expansiva ca si aluatul din care e facut, pufoasa si moale ca o poveste de iarna cu zapada  cristalina, "praful de copt" e in mainile interlocutorului, e nevoie de atitudine si respect nu de mono-neuronatii care au tupeu si cred ca tot ce zboara se maninca! dar nu uitati ce se spune:o dulceata de fata nu trebuie pusa la pastrare ca se consuma singura...as mai adauga ca doar cei inchisi in sine nu pot simti dulceata frumusetii unei femei.
  Osho spunea legat de femei - treziti-va frumustea interioara!  subscriu!!!


 

duminică, 13 noiembrie 2016

Cele mai importante lucruri din viata mea....

     Fiecare dintre noi are o lista, una poate nedefinita pentru ca importanta lucrurilor  depinde de momentele vietii, fiecare dintre noi isi face din cand in cand niste socoteli, ce simt eu acum e sigur dar poate deveni incert la anul care vine, de aceea spun ca lista nu e definitiva, stergem sau adaugam in timp cate ceva, facem upgrade-uri mereu...sunt lucruri de care m-as putea lipsi chiar din acest moment, dar fiinte mai greu.Acum voi vorbi in genere, lucruri sau fiinte, pentru ca la un moment dat ele intregesc viata mea, suntem umani, ca atare mi-ar fi foarte greu sa ma izolez de lume, cred ca ar fi cea mai mare pedeapasa pentru mine sa fiu departe de iuresul vietii, de oamenii frumosi din jurul meu, de prietenii speciali pe care viata mi i-a scos in cale...de familia mea care nu e numeroasa dar e cea mai importanta pentru mine, cele doua fete sunt lumina ochilor mei, am o iubire nemarginita fata de ele si niciun sacrficiu nu mi se pare mult prea mare cand e vorba de ele...
   Iubesc oamenii cu micile sau marile lor egoisme, fantasme sau cum vreti voi sa le numiti, reusesc sa socializez foarte rapid, mai cu seama ca ei sunt cei care ma ajuta sa-mi desfasor proiectul cu Radio Tasha, exista carevasazica aceasta triada - familia, prietenii si radioul....cu prietenii si colegii de la radio ma sfatuiesc in multe privinte...sunt deci foarte importanti pentru mine.
    Multe intamplari din viata noastra le punem pe seama destinului, de ce? pentru ca oamenii din viata noastra nu apar intamplator, ei uneori ne schimba destinul, intalnirile cu ei nu stiu daca vin sub imperiul necesitatii sau o providentei de care eu ma bucur...cert este un lucru ca apar cand am nevoie, poate atunci cand destinul m-a ingenunchiat si multumesc si azi Lui ca e asa...depinde mult si de alegerile mele...cand soarta mi-a inchis o usa Papusarul Sef mi-a deschis o fereastra, uneori mai ratez si eu momentele de alegere si uite asa...ajung sa cred ca anumite trenuri nu trec decat o singura data prin gara mea....dar sunt inca vie si pot sa mai lucrez la sistemul meu de valori, pot sa-mi ajustez starea.
    Gratie radioului, pun perdeaua de muzica intre mine si rautatile cotidiene, lumea sunetelor frumoase ma linisteste, ma hameseste, vreau mai mult si mai mult, mai multa muzica buna...si uite asa ma separ cumva de tot ce-i nefast, o fi bine o fi rau? pentru mine e ok!iubirile astea de care va vorbesc imi slefuiesc cumva sufletul, sunt moarta dupa lectura, citesc pe net sau in real tot ce simt ca ma poate face mai buna, mai implinita spiritual  si incerc prim emisiunile mele sa-i fac pe ascultatori sa devina mai increzatori, mai siguri pe ei si nimic din ce fac nu ma oboseste ba mai mult ma fascineaza  buna interactiune pe care  o stabilesc zi de zi cu cei care ma asculta...viata e atat de frumoasa si avem vaste posibilitati sa o facem si mai  frumoasa daca vrem...nu vad cum unii pot sa spuna ca se plictisesc? poate ar trebui penalizati ca pierd frumosul vietii cu buna stiinta!
     Ma intreb insa ceva... una peste alta poate sunt eu o pivilegiata a vietii si poate  ca primesc mai mult decat mi se cuvine?multumesc inca o data Mai Marelui ca ma tine pe brate si  cred ca  unii in mod sigur  nu sunt constienti de ceea ce au si atunci devin frustrati...frumosul si binele cred ca sunt lucruri de la care nu e bine sa abdici, ne este dat sa traim o singura viata pe pamant, hai sa nu incheiem socoteala cu ea mai repede decat trebuie!Nu micsora draga cititorule  volumul iubirii de viata chiar si atunci cand ea iti mai da bobarnce, nu te da batut, du-te mai departe!Sunt perfect de imperfecta si chiar stau acum sa ma gandesc oare de ce ma iubeste lumea?...pentru ca da! ma simt iubita! 

luni, 7 noiembrie 2016

Ecou sentimental

 

     Toate sunt trecatoare...asa se spune, dar parca unele trairi raman  si nu palesc in timp...raman la fel de vii oricat ai reseta memoria...ele nu se sterg. Gandurile mele provizorii, usor iluzorii imi ating inima dar niciunul nu ma ademeneste in asa fel incat sa cad prada lor, vin, poposesc, cocheteaza intre ele si daca  unul ia nota monologului, este usor declasat de cel care vine din urma  parca sa echilibreze...exista un soi de balans care ma  ajuta sa infloreasca  in sufletul meu starea de bine.
      Exista poate la fiecare din noi o incalceala existentiala, suntem vulnerabili si uneori de-a dreptul fragili, avem momente inmuiate in negru cand parca totul se prabuseste si parca talpa vietii o simti mai tare ca oricand, te zbati sa iesi din impas, te doare, dar cauti o schimbare, o cale mai buna, o rezolvare de frica sa nu cazi in prapastia nimicului....si uite asa gandurile se lipezesc, iesi din faza de negare, din meandrele constiintei  care vegheaza la tot pasul.
      Am inceput sa urasc noptile, sunt lungi in singuratate, exista  insa o rezolvare, am gasit ca dorul se dizolva prin scris, nu chiar complet...dar oarecum diminuat, apoi incerc sa visez si sa sper cand ma trezesc ca macar unul din visele frumoase sa ajunga  realitate....
       Sfarsit de toamna, mangaierea ei e rece si gandul imi zboara spre o lume mai calda si la propriu si la figurat...ma hranesc cu iluzii spre a-mi indulci existenta, e imperios necesar, asta imi stabileste un echilibru psihic si cu toate astea mi se pare ciudat sa ramai mereu cu amintirea vie a unui om care nu mai traieste, sa-ti amintesti chipul lui, vocea lui, obiceiurile poate chiar mai mult sa-i simti imbratisarea...dar, omul este o intrebare fara raspuns pentru ca el inseamna viata si viata este intr-o continua schimbare....Intr-o buna zi se va schimba si a mea!

duminică, 30 octombrie 2016

Imbraca-ma in vise,mangaie-mi sufletul!

   
     Din copacul vietii mele, visele se scutura usor, e toamna...si e firesc probabil sa fie asa....nu mai am putere sa inalt zmeie spre cer si nici sa fredonez  cantecul vietii, e greu sa traiesti cu jumatate de suflet, e greu sa fi impovarata de durere iar pe bolta sufletului sa ai mereu norii aducerilor aminte, e greu sa te trezesti dimineata fara cel drag langa tine...e greu sa-ti imblanzeasca cineva durerea...e greu pentru ca nimeni nu stie ce-i in sufletul meu...chiar daca poarta sufletului meu a fost mereu deschisa spre oameni, spre oameni frumosi de la care am  primit incurajari,  cu ale caror ganduri m-am dus mult timp mana-n mana...si cu care am vibrat cu iubire la fiecare atingere.
    Zambesc si fac lumea sa zambeasca...incerc sa fiu aproape chiar daca sufletul meu azi e plin de indoieli, tineretea mea a murit demult iar apusul incepe sa doara...clepsidra timpului se scurge nemilos, nu o pot opri...si nici nu cred ca imi doresc asta! intre lacrimi de dor si aduceri aminte pot sa intreb ceva? cine poate sa mangaie o lacrima? cine poate saruta un vis, o iluzie?

miercuri, 26 octombrie 2016

Absenta

 
    In pofida faptului ca ma pot declara o fericita  a sortii simt ca parca nu-mi valorific potentialul la maxim, simt ca ceva, cineva  lipseste,  sau mai bine spus absenteaza...adica cumva asa cum mi-a spus cineva mai zilele trecute: vorbesti, dar nu spui ce simti, ca si cum ai vrea sa inteleaga lumea ca nu simti absolut nimic... posibil! dar ma intreb oare e interesata lumea de ceea ce simt eu? e atata mahmureala in lumea asta...atata nebunie incat fiecare isi vede de  interesul lui....
     Mi-am spus mereu ca a fi calma inseamna sa fiu fericita...si chiar sunt in majoritatea timpului, imi doresc insa totul, adica totul din frumosul care viata mi-l ofera, e ca o tabla de sah (recunosc ca nu stiu sa joc sah...dar banuiesc cum stau lucrurile...) pot fi si regina dar si tura...si chiar" nebunul"care stiu  ca are castig de cauza la sfarsitul jocului, insa ca sa fie un sfarsit de joc avantajos e nevoie de o pereche de nebuni, poate  aici e si problema mea...in fine!
      Dar, una peste alta nu cer mult vietii decat libertatea de a fi eu...traiesc in amintiri, franturi si emotii nespuse, ma sperie banalul, pentru ca eu traiesc totul cu pasiune, dar, am si eu vulnerabilitatile mele, insa  vin tot eu si spun  cel/ cea care nu risca nu traieste cu adevarat!...sunt o fricoasa carevasazica?
     Ascult radio in timp ce scriu...si ma gandeam ca fiecare iubeste propria esenta...un coleg pe chat imi spune legat de afirmatie mea  asa:
     " dedeterocker: prorpria esenta e diluata si imbunatatita ce esenta celui ales...desi aceasta simpla chimie e uneori mai grea decat big-bangul care a creat totul...spunea si Margineanu... nimic nu dispare... totul se transforma... asta e si viata o continua transformare"
     Ma intreb...suntem oare victimele propriilor noastre idei? am inceput sa ma panichez inutil? victima sau invingator?greu de spus! si cu toate astea eu am incredere in fortele mele...nu-mi critic starile, am control asupra vietii mele dar ...exista o absenta!

marți, 18 octombrie 2016

Ce intelegi tu prin fericire?

      O intrebare pe care mi-a pus-o un ascultator mai zielele trecute pe skype...i-am raspuns in cateva cuvinte atunci pentru ca subiectul acelei emisiuni era diferit, dar se pare ca omul inca nu e edificat m-am gandit sa-i raspund pe blog, ca tot n-am somn si tot am timp...noaptea-i lunga si zorile sunt departe...
      As crede dupa cum m-a intrebat ca e un nefericit, cu toate ca eu zic ca fericirea exista pentru fiecare din noi, diferenta e ca unii nu o simt la momentul potrivit, o invoca doar in momentele cand se simt innecati in durere si tristete...iar unii isi contrazic gandurile cu inima, exista o lupta continua in ei, o lupta care nu le da ragazul sa guste din fericire. Am spus de multe ori pe radio, viata noastra este o poveste, noi suntem motivul povestii, noi alegem cuprinsul ei si tot noi hotarim finalul. Am invatat de-a lungul timpului ca deciziile pripite se intorc impotriva mea si ca rabdarea imi da posibilitatea sa aleg drumul potrivit....si totusi nimic nu e mai greu  decat sa fii singura in clipe in care poate ti-ai dori o imbratisare, un umar de urgenta pe care sa pui capul...as fi ales de multe ori si eu cu inima nu cu mintea...dar, m-am gandit la consecinte, oamenii sunt schimbatori..sau poate viata ne schimba, fara sa ne dam seama...sunt persoane care vor uita ce ai facut pentru ei, dar nu vor uita niciodata ce i-ai facut sa simta si bineinteles sunt si persoane care vor fi intotdeauna acolo langa tine, gata sa-ti ofere o imbratisare si o vorba buna doar ca ai impresia ca au  aparut mult prea tarziu. Poate fericirea atunci apare cand  incerci sa risti, sa prinzi stropul de nebunie, exact acele clipe cu cativa  metri deasupra cerului si te intrebi ce mai ai de pierdut? nimic! poate doar timp insa traiesti ceea ce simti! Da!!! asta e viata..persoane, sentimente, amintiri.Viata nu inseamna fericire...e ceea ce vrei sa traiesti cu adevarat, presarat cu sare si piper,  sunt clipe, momentele perfecte care vin si trec la fel ca si sentimentul acela in care incetam sa traim.Ideea este ca refuzam sa vedem ceea ce este in schimbul a ceea ce am vrea sa fie, zambim pentru tot ce a fost desi stim ca niciodata nu va mai fi...Viata e o lupta, intre tine si destin intre ceea ce-ti doresti sa faci si ceea ce ti-e scris sa faci dar numai daca ai cu cine lupta sau mai bine spus langa cine....si cine stie? poate undeva cineva sta cu usa deschisa si te asteapta...e nevoie de curaj!...iar lucrurile frumoase se intampla exact atunci cand nu te astepti..niciodata nu e prea tarziu  pentru nimic atat timp cat traiesti!

duminică, 9 octombrie 2016

Puseu de fericire

   
      Pentru mine acest univers in care ma zbat zi de zi este ceva de nepatruns care ma face  ca zilnic sa bat insistent la usa lui,  am insa niste nishe nechituite pe unde patrund spre mine  unde de lumina in fiecare zi, "unde" care mi-au confirmat ca sunt o persoana care la randul meu pot sa ofer lumina celor din jur, adica sa fiu mai concreta... aceasta sira a spinarii care da omului sange si verticalitate inca este la locul ei...si multumesc Lui dar si celor pe care ii am in jur ca ma ajuta sa fiu asa...
    Azi in timpul emisiei mele o colega de radio(Ania) mi-a spus" Olga imi plac mult emisiunile tale, te ascult cu drag...ma intreb de unde atata energie la tine?"...de unde?... buna intrebare!!!...de la voi!! voi ma motivati sa fiu  pe placul vostru sa-mi "muncesc" emisiunile, sa ma documentez asupra subiectelor dezvoltate si sa avem o buna interactiune...si mi se pare atat de usor si atat de frumos!
     Cel mai greu este altceva...ma leg de oameni....si imi vine extrem de greu sa-i dau afara atunci cand imi gresesc, oricata"deratizare" as face, mereu imi vine in minte o intamplare legata de ei, o atitudine, o discutie,  un zambet, un cuvant in cele din urma...daca as gasi pe cineva sa poata sa-mi vopseasca peretii  sufletului de fiecare data si sa ramana totul imaculat ar fi ideal..dar nu exista asa ceva...pot arunca la recyle bin pozele lor,  pot sterge melodiile pe care le am de la ei...nu se poate! ii port mai departe cu mine, am sa ajung cocosata de atata greutate,   hmmm!!!am acolo ceva  nu gluma! e ca si cum ai avea in continuare prieteni, dar pe care nu te mai poti baza, dar tu ii porti neconditionat  mai departe..cineva din cei exclusi( Celine) mi-a spus"vai cata ura in tine!" nu!!! draga mea...gresit! nu e ura...e sila si splendoare, admiratie si respect  fata de cei care au ramas in continuare alaturi de mine. Azi vreau sa-mi "operez" sufletul, bisturiul sa fie necrutator cu tot ce ma ingreuneaza, foarfecele sa taie legatura cu ei, pensetele sa-mi intinda sufletul ridat de suparare si  apoi medicul sa imi inchida operatia scriind cu ata chirugicala - Aici e loc numai de iubire!Stop supararilor!
    Ideea este ca veti zice: - Olga ce-i cu toate elucrubatiile astea?...da, ca de obicei divagatii sterile insa vreau sa spun altceva ca toate lumea vede in mine ce are nevoie ca sa fie fericit, ce ti-e si cu fericirea asta! o stare intrinseca si foarte greu de explicat  si extrem de relativa, depinzand cumva de perioada vietii, fericirea si libertatea sunt ca doua gemene atunci cand una dispare dispare automat si cealalta, eu gasesc mereu solutii, poate unele inacceptabile de care moralistii planetei, dar fiind o persoana nonconformista, alegerile mele ii scandalizeaza pe unii, dar...ii bucura pe altii  care au nevoie de mine, de noi, echipa  de la  Radio Tasha, si ma voi opri eu din scris lasand mai departe sa  exprime colega mea Andreea, poate mai bine ca mine... voi da copy paste la ce spune ea despre Radio Tasha:
"Substantiala si seducatoare, muzica de la Radio Tasha, bucura, provoaca o blânda sau o halucinanta suferinta, înalta lacrimi, adauga si alunga iubiri, formeaza pasiune si o înmiresmeaza cu stinse dar parfumate gânduri si simtaminte fierbinti..
Din note si din batai, cântecele ne provoaca ceva ce nu putem analiza. Nici nu vrem sa o facem. Un om fara muzica e precum o stea ce tinde catre carul mare, vrând parca sa gaseasca calea. Calea nu o gaseste si ramâne mereu pe strazi laturalnice..
Pentru toate acestea..e nevoie de Voce! Vocea este cea care transmite emotia în starea cea mai pura .. vocea este cea care e capabila sa îti puna un zâmbet pe fata sau sa iti stoarca o lacrima.
Ce ar fi radio Tasha fara voce? Ce ar fi Vocea fara Radio Tasha? Iata un silogism a carui explica?ie o regasesc în daruirea neconditionata de suflet..
Diminetile sunt mereu cu roua pe suflet, atâta timp cât matinalul de la radio Tasha iti asigura doza de optimism si de voie buna de care ai nevoie pe parcursul intregii zile. '' Vinovata'' de acest lucru este Ana , cea care ne face trezirea mai dulce.
In lumea vocilor magice de la Radio Tasha, esti condus tandru dar cu incredere  in Magazinul de Vise al Olgai Morar ..acolo unde aflii ca visele pot fi comercializate, ca doar te afli intr-un magazin, nu? Olga este cea care fixeaza pretul corect pentru ele si de fiecare data reuseste sa faca un troc cinstit : un vis daruit la schimb cu o bucatica de suflet!
Ramânem la suflet ..caci fara de el nu am putea func?iona decat ca si niste simple corpuri rigide. Pentru suflet si pentru buna lui functionare avem nevoie de vitamine, luate corespunzator si periodic la aceeasi ora: la ora 14! De vitaminizarea corecta a sufletului se ocupa Iza si nu oarecum..ci si cu o tema adecvata care sa ii pice bine sufletului dupa siesta de la pranz!
Cu sufletul vitaminizat , patrundem in lumea muzicii mereu bune pe care doar radio Tasha o aduce in eter. Orele 16 si 18 iti bat cu forta gongul, iar Cristi sau Marian, sunt cei care prin fiecare melodie oferita au grija ca starea de bine dobândita pe parcursul zilei sa iti mentina echilibrul.
Serile de toamna sunt mereu nostalgice la Radio Tasha, iar vocile magice de la ora 20 au intotdeauna grija si daruire sa ne potenteze starea de dor..de lacrima..de iubire si de nostalgie! Toamna are noi si melancolice valente,  in zilele de luni, miercuri si vineri ..atunci cand esti invitat in Express Caffe-ul lui Ady Moldovan si cand te intrebi daca singurul suflet pe care il posezi este de ajuns pentru a primi tot ceea ce ti se ofera?!
Martea, la radio Tasha. ..niciodata nu au putere cele 3 ceasuri rele si fatidice, pentru ca sunt combatute cu maiestrie artistica de Nicolle! Dincolo de sunetele ei se afla..doar muzica, prietenie si poezie!
Joia..e ziua in care sufletul vrea sa se asigure ca isi va primi doza de balade si de poezie. Si da.. o va primi inzecit, alaturi de Dedete!
Pentru emisiunile de la ora 22, exista Voci calde, care stiu ca noaptea isi cere dreptul la liniste. O avem din plin.. linistea..prin clapele magice ale pianului Coraliei .. prin muzica romaneasca niciodata uitata a Gabrielei ispita .. sau prin aceleasi sunete si cuvinte magice ale lui Nicolle si Anis
Nocturna lui Nick este cea care, pe langa cana de ceai tomnatic si patura pufoasa, ne legana spre cel mai dulce somn!
Multumesc radio Tasha pentru fiecare Voce magica oferita!
___
PS: daca am uitat pe cineva , scuze.. "
   

luni, 26 septembrie 2016

Iata pofta ce-am poftit!

 
     Parafrazez si eu pe Mihai Viteazu ca am si de ce....ma simt extrem de fericita, toate lucrurile imi merg exact asa cum imi doresc! In viata mea  cuvintul invidie nu are cautare, imi doresc lucruri care pot fi realizabile, ele chiar se implinesc... iar daca altii  au reusite in viata, ma bucur de reusitele lor, in pofida faptului  ca multe persoane imi spun : de ce nu raspunzi cu rautate celor care te defaimeaza? simplu - nu ma murdaresc cu mizeria lor!.... si nu ma tavalesc in mocirla nimanui! celor care imi fac rau, le spun clar: sunt razbunata prin pacea interioara si fericirea de care ma bucur, prin oamenii frumosi care imi sunt alaturi, mitocania unora ma lasa indiferenta, apucaturile rautacioase, tendentioniste ale anumitor persoane care m-au lasat sa cred ca tin la mine dar care abia asteptau sa  imi bage baionete pe spate, n-a functionat asa cum si-au dorit...si le simt gustul amar al neputintei...eforturile lor au luat calea  pierzaniei...
     Nu poti cere nimanui nimic peste putinta, unii isi umplu golurile  sufletesti cu iubire si frumos, altii cu mizerie ca asa au fost obisnuiti , ura si rautatea  tot pe ei ii apasa, pentru ca daca umbli cu mizerie nu ai cum sa nu te murdaresti, majoritatea dintre ei sunt oameni disperati care nu au reusit in viata, in loc sa aiba ambitii demne in viata, au doar  aceste tendinte de distrugere, de defaimare, lucruri care  nu pot aduce decat nefericire si durere...isi merita pe deplin  propria ura cu care se otravesc.Cei care nu ma cunosc in realitate si ma vorbesc chiar nu merita sa-i bag in seama iar cei cu care am impartit o masa, o zi sau mai multe si carora le-am oferit momente frumoase.... daca ma ataca azi, am satisfactia ca nu le-am  raspuns cu aceeasi moneda, ca-mi pretuiesc educatia primita de la mama, ii privesc cu compasiune si ma gandesc sa le spun ca ma iubesc prea mult pe mine ca sa pot sa cobor la nivelul lor, din pacate totul se comercializeaza in zilele  noastre, chiar si sentimentele, exista un comert al sufletelor, te cumpar cu atat si te vand cu atat!....(rusinos!!!....dar adevarat!!!).
      Nu uitati de zicala "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti", foarte adevarata! le-am intors si celalalt obraz  si nici macar atunci nu au realizat atitudinea mea... si atunci ma intreb? merita sa ma irosesc? de circ vulgar si injurii e plina lumea, carevasazica m-am razbunat pe  cei  care s-au antrenat in asa ceva foarte simplu  - i-am dat uitarii!!!Nu mai exista pentru mine! in sufletul meu incape o lume intreaga si inca ceva in plus, pofta mea e sa-l umplu cu frumos tocmai de aceea spun: asta-i pofta ce-am poftit - oameni frumosi, ei sunt alaturi de mine  iar eu ma simt pe deplin fericita! le doresc in final si lor...celor care urasc, defaimeaza sa aiba parte de iubire, succes, calm si  liniste interioara ca altminteri  spitalele de psihiatrie vor fi date peste cap si e mare pacat! din decenta ma opresc aici pentru ca  sper sa se inteleaga mesajul meu... repet!!! sunt mandra de originea mea de femeie independenta si spontana! sunt prea umana ca sa  fiu divina deci nu-mi purtati de grija!

marți, 13 septembrie 2016

Marti - 13 septembrie 2016

      Gandurile frumoase, sentimentele alese vin si pleaca ...e o mare de ganduri -  flux si reflux, important mi se pare sa acceptam momentul prezent, asa cum e el... nu putem sa avem fiecare zi la modul excelent insa suntem destul de inteligenti sa apreciem la maximum si sa profitam de  darurile primite de la El privind cu recunostinta si savurind din plin aventura vietii, in mintea noastra sta acel buton care ne ajuta sa resetam tot si sa incepem fiecare dimineata cu un tonus bun.
     E Marti, s-ar zice ca e ziua cu 3 ceasuri rele...si unde pui ca e si 13...pfui!!! cifra 13 aducatoare de ghinion, parca asa se spune, ideea este insa ca eu nu sunt superstitioasa chiar daca asa cum s-ar spune ea nu se va lasa sa treaca neobservata, voi gasi resurse in mine( am suficiente!!! har Lui!! ) si voi depasi  tot raul ce va dori sa vina! o sa ma intrebati ..pai cum faci asta? simplu!!! nu  ma cert cu nimeni, sunt mai atenta decat in alte zile  spre a nu face boacane si-mi spun chiar si atunci cand unii incearca sa ma enerveze: RELAX! voi fi ilegal de calma cu alte cuvinte...poate doar asa  voi putea fi prizoniera  dusmanilor, dar asta inseamna ca e de bine pentru ca se vor molipsi de calmul meu!..si bine ar face!!!
     Nu uit ca viata e o minune, mi-a luat mult sa inteleg asta, incercarile vietii insa m-au facut mai puternica, m-au facut sa inteleg ca o zi pefecta e o zi in care nu lasi pe nimeni sa-ti murdareasca sufletul, ma trezesc cu zambetul pe buze, uneori chiar fredonind in minte o melodie ma uit in oglinda si vad cum sufletul imi straluceste indiferent cum imi arata fatza...actionez asadar spre binele meu, realizez ca nu exista  soare fara umbra si-i multumesc Lui ca ma ajuta sa actionez  spre binele meu si implicit a celor din jurul meu!
    Nu uitati vechiul  dicton "mens sana in corpore sana", activitatea psihica si fizica ne ajuta sa ne mentinem sanatosi si inteligenti pe masura ce imbatrinim! Gata!! am plecat sa fac miscare, asadar... pe curand!

luni, 5 septembrie 2016

Cufarul multumirilor

   
     Depozitarul gandurilor mele alese pentru cei care merita sa ii numesc OAMENI SPECIALI este aici...aici pot sa spun ce mult conteaza ei pentru mine, acum si aici vreau sa le multumesc pentru ceea ce imi arata zilnic ca vor sa fie si chiar reusesc intr-un mare fel...ei imi dau avant sa fiu cea care sunt cu adevarat, contribuie la echilibrul meu sufletesc, prin micile bucurii nepalpabile dar care imi fac sufletul sa tresalte zi de zi...datorita lor frustrarile vietii de zi cu zi  nu  se acumuleaza...se duc pe apa sambetii si bine fac! 
   Citesc  Oprah Winfrey ea spune la un moment dat asa:"incerc sa nu irosesc timpul deoarece nu vreau sa ma irosesc pe mine!"..asta imi zic si eu.. NU  las oamenii cu energii negative sa-mi  consume niciunu'  din minutele traite pe acest pamant, pentru ca intunecarea lor imi rapeste propria lumina! vreau ca lumina mea sa straluceasca pentru a face bine celor din jurul meu si implicit mie.Pastrez in suflet doar lucrurile care imi sporesc starea de mine....am oprit tiparele care ma tin pe loc, iar oamenilor din viata mea care  nu ma ajuta si nu ma sprijina sa fiu deschisa, spontana, libera le spun - la revedere!
    Nu uitati ca, desi  cuvintele au puterea de a distruge  au si puterea de a vindeca!!!
    Deviza mea e urmatoarea: vrei sa ai parte de bine? ofera tu la randu-ti tot ce ai mai bun!
    Sa spun multumesc poate nu acopera valoarea prieteniei primite de la acesti oameni deosebiti dar exprima recunostinta si consideratia mea -  multumesc frumos ca existati in viata mea!

joi, 25 august 2016

Tacere incapatanata

     

      Astern pe  blog in ultima vreme gustul framantarilor mele sau poate al tacerilor, dar si tacerea spune multe uneori....scriu cand nu pot sa spun ce simt, hartia sau ma rog tastele rabda multe..chiar si strigatul meu sfasietor uneori, pentru ca degeaba strig in gand...nu ma aude nimeni si parca  se aduna prea multe " te iubescuri" pentru persoanele  vis-a-vis de care am admiratie si respect, dar parca nu-mi vine sa le spun asta ..cu toate ca eu pot iubi pana dincolo de orizonturi, fara frica, dar vezi? parca in ultima vreme vraja s-a pierdut exact atunci cand le-am spus ce simt....raman mai bine intr-o tacere incapatanata si astept in egoismul meu nascut in ultima vreme sa-mi spuna altii asta si abia apoi eu sa le raspund - si eu te iubesc!
     Nu mai vreau sa-mi chinui sinceritatea, am inteles in ultimul timp ca oamenii schimba prieteniile ca pe o marfa, te lovesti de marturii mincinoase, iti rascolesc mintea si iti chinuie sufletul, normalul ajunge sa devina ciudat si ciudatul normal, incat nu mai intelegi cine ce vrea in final?
      Si totusi, parca astept asa cum spun cei de la Semnal M in melodia -La fereastra ta- cu  refrenul :
         "Si as dori sa pot intra
         Sa alung din preajma ta 
         Tot ce-i trist si tot ce-i rau "
      Intr-un mod ciudat ma simt foarte aproape si de acele persoane care m-au lasat sa le las dar care mi-au hranit sufletul intr-un anume timp, dar, care atunci cand au plecat m-au obligat sa pun plasturi pe ranile sufletesti...ce pot sa spun acum?...tot binele lumii sa le vegheze calea!

sâmbătă, 13 august 2016

Noroc sau nimereala?

     Se stie ca norocul  si mintea pot fi buni prieteni mai ales daca niciunul nu e orgolios, adica cu alte cuvinte stau mana in mana spre a face sa fie totul bine.In dragoste insa, il cam faci, ca nu vine asa din senin!...si mai ales trebuie sa crezi in norocul tau, in steaua ta, si mai ales in tine, sa fii sigur/a ce cauti, pentru ca el norocul este proiectul, rezultatul unei munci si este imposibil daca il invoci sa nu se realizeze acel proiect! exista insa o conditie, sa fii gata sa-l primesti, altminteri el dispare!...dar, nu te invinovati, daca nu l-ai incurajat la timp inseamna ca nu a fost El norocul tau...
    Exista o zicala din popor - la barza chioara ii face Dumnezeu cuib....sa fiu eu oare barza chioara? ...nu stiu?nu prea cred, pentru ca eu vad bine ce am de facut!... iti trebuie cred si  putin simt si intuitie, pentru ca nu intamplator ne materializam in aceasta lume ci pentru a implini un destin, lucru pe care foarte multi dintre noi nu il constientizeaza, si revin din nou la un alt proverb" norocul si-l face omu' cu mana sa" acolo e cheia reusitei, in mintea ta, pentru ca nu trebuie sa uiti niciodata cine esti si ce si cat poti!
     Nu trebuie sa te iubeasca nimeni mai mult decat o faci tu insati, nu trebuie sa fugi de tine, ci dimpotriva ! iesi la lumina, lasa-i pe cei din jur sa te vada asa cum esti!! e calea spre reusita ta....ceilalti vor invata de la tine sa iubeasca...azi sunt convinsa pe deplin ca am invatat pe cineva sa ma iubeasca tare, atat de tare, incat e in stare  noaptea la 3 sa strige in gura mare la fereastra, sa-l auda toata lumea  - Olga, te iubesc!
     


sâmbătă, 6 august 2016

Nu suport persoanele cu nasul pe sus!

   
      Nu le suport si pace!!! Nasul meu e carn si poate de aceea, el nu poate fi pe sus ca n-are cum, ma intreb insa ce ii face pe acei oameni sa se creada mai grozavi decat noi? masina? hainele firmate pe care le poarta, casa in care  locuiesc, cartierul....sau pur si simplu proasta educatie?
    Am cunoscut persoane cu statut social demn de invidiat, oameni alesi vis-a-vis de care am un mare respect si admiratie, care nu-ti lasau nici macar o clipa senzatie ca te privesc de sus, dimpotriva, aveai o stare de bine in prezenta lor. ..avea William Shekespeare o cugetare care suna asa"De ce nu-s oamenii asa cum par? sau, daca nu, sa nu mai para oameni" ...subscriu!
    Omenia e mai scumpa decat toate avutiile, din pacate lumea nu intelege ceva -  nu orice om poate fi omenos insa orice om poate fi bogat, ca deh! cu cat esti mai nesimtit, cu cat stii mai putin, cu cat esti mai needucat cu atat ai sanse sa fii mai bogat, adica sa te avanti in treburi neoneroase si sa faci bani peste noapte, adica sa te imbogatesti, iar mai apoi sa te fleduri cu nasul pe sus, uite-m-as! m-am ajuns, nu ma dau pe zece!
   Urasc si persoanele care o ard cu un zambet fals in fata, iti dau dreptate si mai apoi iti infing baioneta pe la spate....pai lasa-ma dom-le!!! spune-mi mai bine in fata ce vrei si o  lamurim pe loc...asuma-ti atitudinea!
   Eu zic asa - Oamenii care isi cunosc valoarea nu o trimbiteaza ei sunt pur si simplu! n-au nevoie de recunoastere si nici de nasuri pe sus, ca deh!!! te doare gatul mai frate la un moment dat, cat pot sa-l tii asa? simte-te confortabil in  relatia cu oamenii, nu e nevoie sa te dai mare, asta se vede din atitudinea ta! nu deprecia pe cei din jur, daca ei nu sunt pe gustul sufletului tau, ca tocmai aici e frumusetea noastra, in faptul ca suntem diferiti!
   Oricum eu nu am timp pentru astfel de persoane decat pentru persoanele  pe care le iubesc! cu din acestia nu ma risipesc...asadar nu va dati balene intr-un lighean cu apa ca sunteti jalnici!
    

marți, 2 august 2016

Hotel de lux

 
    Inima mea nu e un hotel de lux asa cum au crezut unele persoane, adica vin se odihnesc cat  doresc, se lafaiesc ...pleaca apoi, dar,  lasa dezordine maxima si  curatenia pe care o faci dureaza luni poate chiar ani...de ce? pentru ca murdaresc tot!...n-apuci bine de terminat curatenia si  apare un altul care  se bate pe piept si incearca sa te convinga  ca  cel dinainte e un  nimeni care nu a meritat atentia ta si ca in ce-l priveste este total diferit, ca e pus pe fapte mari si cate si mai cate....dar, istoria se repeta, te apuci din nou de ordine, ca mai apoi sa te intrebi, suflete oare tu cand mai apuci sa te odihnesti??poate meritai si tu ce le-ai oferit, sau macar jumatate din cat ai oferit...
    Mi-am spus de multe ori ca de fapt fericirea e in mainile mele, in sufletul meu si daca au plecat poate vor realiza in timp ca le va fi mai greu fara mine  decat cu mine, ideea e  ca- i obisnuiesti cu bine si daca o data nu ai putut sa-l faci, se naruie totul pentru ca ei cred ca lor li se cuvine tot....s-au intrebat oare daca  merita acel tot?
    Am avut parte de oameni de care m-am legat enorm de mult si credeam ca nu voi mai putea merge mai departe fara ei, m-am simtit  slabita cand ei au plecat  crezand ca nu mai pot face niciun pas...dar viata mi-a deschis drumuri noi si m-a obligat sa traiesc si fara ei, insa am invatat ceva, sa nu mai pun fericirea mea in fata fericirii altora...mi-am dovedit ca eu pot fi  fericita si singura si ca nimeni nu merita lacrimile pe care le-am varsat!...am iertat, am uitat si am mers mai departe!
     In iubire nu se fac planuri, ea exista pur si simplu si tine atat cat este alimentata de ambii, nu e matematica, nu e socoteala pusa pe hartie si daca iti da cu minus  faci stanga imprejur....nu! iubirea nu e un joc si tocmai de aceea nu e bine sa ne jucam cu ea...am asteptat poate si eu prea mult dupa oameni care nu aveau de gand sa vina sau poate am alergat prea mult dupa oameni care nu au vrut sa ma astepte, cert este ca acum ma simt obosita ...nu mai astept, nu mai alerg si nu mai caut oameni care nu vor sa ma aiba in suflet lor.. stii de ce? pentru ca oamenii care te iubesc NU PLEACA , nici nu te obliga sa alergi dupa ei.
     HOTELUL S-A INCHIS...eu raman sa privesc spectacolul vietii, oamenii care ma iubesc sunt langa mine si punct! ...celor cu tentative de " efractie" sa asculte piesa celor de la DjProject - Hotel.

joi, 28 iulie 2016

Calatorie spre fericire

   
     Ma fledur de cateva zile pe Facebook si  pe zi ce trece reperele mele se risipesc in neant, incep sa cred mai putin decat ieri in oameni, in prietenii virtuale si de rostul sperantei  ca unii oameni mai pot sa se schimbe, dar la urma urmei  de ce mi-ar pasa mie de  soarta lor?fiecare cu povara lui, cu dezamagirile si mezaliantele stabilite de-a lungul timpului.
    Traim vremuri cand  cu greu mai poti crede in cineva si totusi...ma incapatanez sa cred ca  binele trebuie sa triumfe,  mai cred in oameni frumosi, nu am multi in jurul meu, dar trag cu dintii de ei, sa nu-i pierd!
    Ciudata mai e viata asta, cumva  am inceput sa ma simt ca intr-o sala de asteptare intr-o gara, in care oamenii vin si pleaca si evident ca si eu sunt un simplu calator, dar in continua cunoastere, oameni noi, lectii noi...poate e o terapie si asta, n-ai nevoie de psiholog pentru ca  pentru unii sunt eu, si invers....unii imi iau bagajele sentimentale, le cara o vreme, apoi imi spun ca au obosit si lasa locul altora, unii imi aduc lacrimi, altii imi sterg lacrimile, unii imi ofera zambete, altii imi fura zambete, unii zabovesc, altii sunt grabiti, unii vor sa ma dea gata cu texte de pe Google,  dar cand aprofundezi subiectul vezi ca se pierd, deh!!! nu toate "omizile "ajung fluturi, dar una peste alta viata  merge mai departe, fericirea n-o gasim in vitrina, nu se ofera la cutie, legata cu o panglica mare rosie, ca daca ar fi asa, ai vedea pe toate strazile cutii cu panglici rosii iar stapanii magazinelor ar fi miliardari...nu!! asa ceva nu gasesti la cutiuta, gasesti in lucruri simple, precum o imbratisare, un zambet cald, momente perfecte si persoane speciale.
     Ideea e ca atunci cand oamenii intalnesc pe cineva special se opresc din mers, incarca "cutiuta "cu bucurii, petrec o vreme impreuna, iar cand unul din cei doi pleaca cutiuta ramane goala, continua drumul in cautarea unei alte cutiute... si drumul merge tot asa pana ajung la o rascruce cand trebuie sa imparta cutiuta cu cineva...atunci nu vor mai privi in urma niciunu; pentru ca regretele nu-si au rostul...au gasit sufletul pereche iar cutiutele goale nu mai folosesc la nimic.     Asta poate e scopul vietii sa fim fericiti, insa fericirea mea e simpla, nu-mi doresc lucruri imense de la viata pentru ca stiu ca esentele tari se tin in sticlute mici.
      In final vreau sa spun ca vreau sa ma ierte toti cei carora le-am oferit mai mult decat le-a fost permis sa primeasca. toti cei carora le-am aratat mai mult decat au vrut sa vada. toti cei care au auzit mai mult decat voiau sa auda dar totusi   intreb, cine sa va mai inteleaga? m-ati lasat sa va las si acum vreti sa va iau? dar, asa e in viata pierzi si castigi, insa un lucru  e important sa nu te pierzi pe tine.
    Oamenii vin si pleaca dar cei care sunt meniti sa ramana in viata ta - Vor ramane!

duminică, 17 iulie 2016

Suma viciilor ramane o constanta

 
     Incerc sa demolez ideea cu toate ca  auzi mereu spunindu-se asta, chiar daca  efectul viciilor poate fi mai degraba cumulativ, cu toate ca nu ne nastem cu vicii, le dobandim pe parcurs din cauza slabiciunilor noastre, absentei vointei si a ratiunii, nu spun ca imi doresc o lume de sfinti, Doamne fereste!! cred ca ar fi plictisitor, dar parca tare-tare ne ducem pe o cale gresita!
    Vorbeam aseara cu un amic la telefon si-mi spunea stii vorba aia zisa de Creanga? "Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj"..deci concurenta e mare frate!! efectul de turma, nu ne lasam mai prejos...chiar daca e rau, ce vedem la vecin sau la un prieten,  furam ca sa nu fim mai prejos... eu as zice altfel, nu ma duce in ispita ca gasesc drumul si  singur/a!!si apoi  mai e ceva..pe masura ce imbatrinesti te evita ispitele vorba lui Winston  Churchill, stia el ce stia ca doar a fost prim ministru...
   Ei!! dar ce te faci cand de fapt unii sustin ca aceste tentatii te fac fericit? renunti la fericire?..ideea e alta !! singura cale de a scapa de ispita este sa-i cedezi, ca altfel sufletul  tanjeste, e ca si treaba cu fructul interzis...nu poti sa duci in pivnita un betiv care s-a lasat de bautura si sa ai pretentia ca nu-l ispiteste parfumul alcoolului...si uite asa gasesti pe toate drumurile oameni care tanjesc dupa alcool, dupa femei, dupa droguri si cate  alte rele pe lumea asta...veti spune pai? femeia e un rau necesar!!! da!! de acord... rau cu noi, dar mai rau fara noi....insa unii vor peste poate si de aici si scandaluri si  ca urmare apar nedreptati de tot felul se acumuleaza frustrari, nemultumiri, probleme emotionale, oamenii devin tot mai vulnerabili, iar cand nu te simti confortabil cu tine insati,  ajungi ca vaca aia dupa post, dai iama in lucerna!
     Pot sa spun ca eu ma pot considera cu adevarat o privilegiata, m-am apropiat mereu de oameni valorosi, i-am cautat toata viata si m-am bucurat de iubirea lor, de respectul lor, de consideratia reciproca.Universul e ca o oglinda, daca zambesti iti zambeste si el, exista o ordine in toate, nimic nu e intamplator, si vreau sa spun ceva in final, ceva de care ar trebui sa tina cont multa lume  -daruiesti iubire ti se intoarce inzecit...insa, cand semeni vant, aduni furtuna!aruncati la pubela negativul din voi, nu-l lasati sa va domine, in timp se poate amplifica, vedeti partea luminoasa a vietii si viciile va vor parasi.



vineri, 8 iulie 2016

Hotel Santana Neoklinik Moneasa - Mirajul sanatatii si logevitatii

    Nu este  un secret ca fiecare dintre noi cauta sa-si sporeasca numarul anilor prin diverse metode, dar sa nu uitam ceva, cu bani poti cumpara mancare dar nu si pofta, poti cumpara medicamente dar nu si sanatate, dar cine vrea medicamente?eu cu siguranta fug de ele,   prefer caile cele  mai putin invazive,  aleg o  posibilitate cat se poate de eficienta si o fac de cativa ani incoace, vreau sa traiesc ca-n basmul lui Ispirescu,  sa ma bucur de tinerete fara batrinete, invingand fortele raului  printr-o metoda la indemana noastra, trebuie doar sa  constientizam ca  "relele"care ne pandesc de la o varsta pot fi indepartate prin diverse terapii, una pe care eu o sustin si in urma careia ma bucur de  o stare de sanatate foarte buna  este OZONOTERAPIA .
    Ozonoterapia trateaza si previne foarte multe boli, previne chiar imbatrinirea precoce, imbunatateste substantial calitatea vietii, diminuand consumul de medicamente, nemaivorbind de faptul ca este un agent cosmetic excelent care actioneaza atat in exterior cat si in interior.
    Costul unei sedinte nu mi se pare exagerat tinind cont de faptul ca sanatatea este cea mai importanta dorinta pentru fiecare dintre noi, este darul  cel mai frumos dar si cel mai bogat pe care natura stie sa il faca, trebuie pazita insa  ca pe o comoara,  sanatatea fiind dulcea stare a  umanitatii,... dar, cand o pierdem  incercam sa ne dam peste cap, ne luptam ca zmeii din poveste sa  gasim  diverse metode, remedii, putini stiu insa ca ozonoterapia realizeaza neutralizarea toxinelor acumulate de-a lungul timpului,  le indeparteaza cu succes, o metoda nemedicamentoasa, care oxideaza aproape toate chimicalele facute de om...vindeca o serie de boli pentru care nici fabricile de medicamente nu scot leacul potrivit.
    Asemuiesc bolile cu acele ghionoaie din basme, care-ti  ataca trupul si compar personalul de aici cu zanele  si fetii frumosi din basme, o am si pe "Cosanzeana" aici in persoana Dorinei Coman, un specialist in ale ozonoterapiei de care patronii acestui hotel pot fi mandri, profesionalismul de care da dovada e la cote inalte,  ei reprezinta forta binelui....traiesc un basm frumos aici la poalele Muntilor Apuseni, e simplu de gasit, e usor de vindecat orice boala prin terapia cu ozon, si cum ca in orice basm binele invinge raul, ma intorc mereu eliberata  de orice sindrom dureros....mai usoara si parca simt ca dupa fiecare  sedere aici prind aripi, zbor!!!Dar, de fiecare data nu vin cu mana goala aici, vin  cu prieteni, de data aceasta cu Lili si Michael din Germania.


joi, 30 iunie 2016

Pe barba mea...


      E in firea oamenilor sa se mandreasca cu ce au mai frumos, traim intr-o lume  in care suntem etichetati la tot pasul, iar noi ne incadram in functie de parerile lor despre noi, lasand uneori minciuna sa cosmetizeze  imaginea noastra, de ce? pentru ca mai nou adevarul nu face casa buna cu prezentul....cu lumea in care traim, de ce? va intreb din nou? pentru ca nu-l suferim! asta e raspunsul!
     Nu convine nimanui sa i se spuna fata in fata ce credem despre el sau ce nu este in regula cu el, refuza" sa-l umpli cu adevar" de ce?  intreb din nou....intrebare retorica, pentru e simplu  raspunsul pentru fiecare, ne-am vedea prea hidosi si uite asa facem un pact la nivelul omenirii, lasam minciuna sa ne faca frumosi, aratosi si una peste alta te salveaza si de durere si mai ales de munca  in a deveni mai bun...ca e munca frate, nu gluma! Cu minciuna ajungi cineva peste noapte, cineva care poate ai vrut sa fii toata viata dar din pacate nu ti-a iesit...deh! soarta asta!!! 
      Minciuna ajunge cel mai bun prieten al tau, iti da posibilitatea sa scoti capul in lume, te ajuta sa te indragostesti, sa iubesti  iar unii mint atat de tare incat ajung la performanta nefasta sa creada ca minciuna lor este purul adevar! devin ingeri albi fara pete, fara defecte, pentru ca adevarul  spune lucruri urate, fapte reale, pe cand minciuna cu limba ei de sarpe atinge mai bine....mda! am muscat din marul binelui si raului la inceputuri si nu ne-a fost de ajuns pentru ca  nici acum nu stim sa deosebim binele de rau, stiu si eu? poate e bine sa traim  asa...in raiul creat pe minciuna, pe neadevar, care e mai comod, nu doare nu te pune la munci istovitoare ci dimpotriva te tine pe brate!
      Narcoticul minciunii ne face sa uitam de prietenie; de bun simt, de compasiune, frumusete interioara, integritate, personalitate, loialitate, iertare, curaj, toleranta, rabdare, cumpatare, modestie si nu in ultimul rand de autenticitate!
      Vreau sa inchei spunind asa cum spune si Marius Moga, ce am facut in viata am facut pe barba mea, nu am depins de nimeni si nici nu am facut bani pe spinarea cuiva, asa cum fac altii prin minciuna...oameni  cu sufletul sarac, uitand ca exista o socoteala AICI  pe lumea asta...nu duc nimic Dincolo, decat osanda!...si acum hai, scrie-mi ceva dragut, minte-ma,  cum spune si Alexandra Crisan in piesa ei Minte-ma frumos.

luni, 27 iunie 2016

Siderata...


     ...de prostia unora...cam asa  sunt acum! asta nu inseamna ca m-as situa eu cumva la un nivel foarte inalt al inteligentei, nu!! dar macar incerc sa-mi pastrez standardul, sa nu cobor mai jos decat se cade, decat imi este permis....si potrivit acestui fapt mi-am propus de azi incolo sa nu mai  relationez cu nicio persoana a carei singura calitate este frumusetea...daca as fi barbat probabil as alege o femeie frumoasa ca sa pot sa  ma laud cu ea pe strada sau  ca am avut-o, dar cum sunt femeie aleg persoane ( indiferent de sex...) cu care pot sa schimb macar cateva fraze mai de Doamne ajuta,  fug de cei cu neuroni stingheri ca am incurcat-o, stii de ce? ajungi la un moment dat sa te pierzi in vidul lor....parol!!!
    Dau mai nou peste unii care de la coperta unei carti si pana la prefata nu au parcurs nicio carte...mai frate!! barbatii poate ca prefera femei mai prostute decat ei, sa le poata domina , sa nu se simta complexati cumva din stiu si eu ce alte motive...dar, in cazul in care e si frumoasa si desteapta ar trebui sa fie mandri ca au avut acest noroc, ca stau cu lozul castigator in buzunar, ca viata le-a oferit mai mult decat se asteptau..e jocul sortii pana la urma, nu neaparat meritul lor.
    Ador oamenii care stapanesc arta comunicarii mi-s dragi de n-am cuvinte, iar dupa principiul  "ia  ce-i mai bun din oameni" m-am ghidat o viata, dar nu mai vreau Doamne sa-mi scoti in cale plutoane de prosti....vreau putin, dar bun...las zanele si fetii frumosi pe seama altora...mie da-mi rogu-te persoane cu individualitate mai complexa ca-mi rugineste altmineri mintea. 
    Daca unii cred ca femeile sunt doar niste parapante vii aruncate pe pamant sa satisfaca nevoile trupesti ale barbatilor vin sa le spun ca mi-e mila de cum gandesc, se inseala daca considera ca indepartatul picioarelor e doar asa sa ajungi la satisfacerea nevoilor trupesti, le spun ceva... ca  mai folosim acest gest si la mers, la mersul pe jos care-i sanatos si  mai mult decat atat, e de preferat  s-o luam chiar la fuga cand dam peste astfel de specimene!!
    In final as spune asa: atentie la persoanele simandicoase si cu ifose, bocancul prostiei e preferatul lor, nu va lasati incremeniti in tipare, ganditi-va ca suntem o specie cu potential rational, si,  e pacat sa ne risipim viata cu oameni care nu ne implinesc!Sa gasim  cat mai urgent un antidot impotriva epidemiei de prostie care prolifereaza pe zi ce trece!

vineri, 24 iunie 2016

Totul se plateste!



    In viata asta totul se plateste, nu m-am indoit de acest lucru nicio clipa, nimic nu e moka, toate se platesc mai devreme sau mai tarziu, unele lucruri in avans, altele in rate, altele cu penalizari si astea ustura al naibii de tare!
    Vine o "nota de plata" pentru toate asteptarile, pentru toate tristetile, pentru toate visele si iluziile desarte...important e sa nu te doara prea tare iubirea ce o dai sau ce ai dat-o fara nicio legatura cu ceea ce ti se intoarce...dar intersectarile astea cu oamenii  sunt lectii de viata, unele devin amintiri placute, altele mai putin si parca ne zburlim la ele ca si curcanii gata de atac, atunci cand ele ar vrea sa reinvie in mintea noastra.
    Mi-am pacalit si eu subconstientul de multe ori, imi ziceam "Olga, fii inteleapta! s-ar putea sa te arzi, dar daca nu incerci, s-ar putea sa-ti para rau...(!!! )"...da!! si uneori chiar imi parea rau...uite de data asta vreau sa cred ca n-o sa-mi para rau, avea Marin Sorescu o poezie (am iubit poezia lui maxim...stiam pe de rost poezii intregi...ba mai mult am incercat sa-l fac cunoscut si fetelor mele, asa ca o mostenire spirituala...pe cea mica am convertit-o spre poezie...pe cea mare mai putin...)o poezie"Simetrie" care imi vine acum in minte legat de alegeri, de starile antagonice prin care trecem fiecare...o  caut pe net ca sa intelegeti mai bine ideea si sa nu stric frumusetea de poezie:

    Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta 
Alta la stanga. 
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis - 
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.


Ma las furata de situatie, ma las in voia sortii, poate asa e sa fie, fara alternative, fara stanga sau dreapta ci doar inainte! Exista doar un singur drum si acela fara scapare!

duminică, 19 iunie 2016

DA si BRAVO!!!

   
 Primul pas spre vindecare este recunoasterea bolii...azi trebuie sa recunosc ca asa e..dau semne vadite ca-mi revin!!!da! da! bolnava de iubire pentru radio!!!imi revin in sensul ca am o echipa pe care ma pot baza la orice ora, oameni care se daruiesc , oameni care ofera din plin  frumusetea sufletului lor, oameni care nu  stau pe ganduri chiar si cand se iveste o emisie ad-hoc, se descurca minunat!...si cum sa nu fii fericita in acest caz?...ba chiar sa o iei razna de bucurie!ca deh! razna  nu o iei  numai atunci cand nu ti se pare ceva demn de tine....nu ajunge sa gandim frumos daca nu  actionam in sensul asta!
     Trebuie sa realizam ca traim intr-un sistem putin defectuos, chit ca vrem, chit ca nu vrem...insa fiecare om din acest sistem ne influenteaza intr-un fel sau altul si are un impact asupra noastra, oamenii  de radio cu atat mai mult pot face acest lucru, pot sa ne faca sa simtim altfel viata, pot sa ne faca mai buni prin tot ce transmit, prin tot ce daruiesc, dar cum putem face oamenii mai buni daca ei nu se straduiesc? Nu ma consider buna, sunt departe de asta in ciuda faptului ca ma straduiesc, nu sunt divinitatea milosteniei in persoana dar fac parte din categoria celor care dau in cap negativistilor, tocmai de aceea  marshez pe da!!! si daca e cu DA in fata pot tot ce vreau!
     Un mare DA, si BRAVO colegilor mei de radio, alaturi de ei viata mea e mai frumoasa!mai armonioasa... le multumesc!

miercuri, 15 iunie 2016

Oamenii buni

         

          Ieri stateam la o sueta cu doua prietene, discutam despre cum reusim noi oamenii sa apreciem persoanele din jurul nostru ...sigur ca nu e simplu, pentru ca suntem diferiti si nu putem sa-i asezam  intr-un  format pe toti dar oamenii buni sunt buni si atat...nu se lauda cu ce fac, nu sunt revendicativi, nu ajuta ca sa fie ajutati, nu se joaca de-a prietenia si nu sar gardul demnitatii spre a fi in centrul atentiei...ideea era insa alta, una dintre prietene imi spunea ca  eu sunt prea permisiva cu unele persoane, las sa ma loveasca-n demnitate...stiu si eu? daca as reprima i-as face mai buni? sau mai degraba as cobori eu la nivelul lor?
         Eu stiu asa...oamenii buni  nu-si insusesc singuri aceasta calitate ci le este atribuita de catre ceilalti in semn de pretuire pentru faptele lor, ei nu se razbuna si nu se leapada de tine cand nu le mai esti de folos....doar ca traim intr-o lume cu multa lume dar cu putini oameni.Nu le poti cere oamenilor sa-ti ofere ceea ce nu au, nu toti oamenii sunt construiti sa fie prieteni, amabili, binevoitori, asta depinde de mediul in care cresti si te dezvolti sau evident de autoeducatia pe care ti-o faci in timp.
        Cert este un lucru, ca nu suntem intr-un anume fel si degeaba asteptam ca si cei care ni se lipsesc de suflet sa fie la fel....am observat ca atunci cand incetezi sa le mai  spui ceea ce vor sa auda, te sterg  cu usurinta din viata lor, te considera o mizerie care le intineaza decorul, tocmai de aceea exista prea putine prietenii adevarate, exista insa aroganta, mandrie, orgoliu cat cuprinde!...de ce spun asta? pentru ca adevarul nu e digerabil deloc,  nu-l gusta lumea  iar daca ii fortezi, il scuipa...iar cand le spui in fata ce gandesti te considera persoana non grata! Scuzat imi fie sceptismul dar de fiecare data cand am facut "abuz" de sinceritate vis-a- vis de o persoana pe care am crezut-o prietena, am ramas fara prietenie! ..Oamenii pleaca adesea de langa noi, pleaca fizic sau emotional si lasa in urma suflete dezgolite si pline de durere....te lasa pustiit, pentru ca prietenia este ca un drag, o vrei in fiecare zi...asa macar cate-o lingurita pe zi inainte de mancare...si degeaba ii cauti in vise, in brate, in inima....raman insa in sufletul tau chiar daca ei aleg sa plece.
        Prea multi oameni sunt nefericiti pentru ca de fapt ei sunt nemultumiti de cat au sau de cat li se ofera... considera ca li se cuvine mai mult si uita sa se bucure de maruntisurile banale ale vietii....se consuma in interior si se indeparteaza de oameni, iar cand intri in contact cu ei iti rapesc pur si simplu pofta de viata.
      Ma opresc aici, nu inainte de a va dori o zi plina cu voie buna si momente demne de trecut in albumul amintirilor pe care fiecare dintre noi il poarta in suflet...si multumesc oamenilor buni din viata mea care mi-au daruit putin din lumea lor infrumusetand-o pe a mea...oameni care au daruit fara sa astepte nimic in schimb.

luni, 13 iunie 2016

Ploi cu iubire


    Am impletit un parapleu  din ganduri in aceasta zi ploioasa, de ce? pentru ca in cercul meu de interes social ploua cu de toate, nu sunt eu cea care ar trebui sa ma lansez in discutii moralizatoare sau in sfaturi psihologice dar fac parte din aceasta multime de prieteni virtuali si uneori simt nevoia sa-mi dau cu parerea...o fi bine, o fi rau, cert este un lucru!!!  sunt satula pana peste cap de relatii abuzive, de oameni care iti arunca cuvinte mascate de suparari, de oameni care vorbesc in termeni urati despre tine,  si preocuparile tale chiar daca nu au avut nici macar ocazia sa te stie in realitate, folosesc in avantajul lor o realitate pe care o distorsioneaza, uneori ai senzatia falsa ca e doar un episod  din viata agresorului si incerci sa-i cauti scuze, dar daca ele perpetueaza, trebuie sa te gandesti serios ca acea persoana are ceva patologic....
    Un cuvant urat face mai mult decat 10 fapte, poate dezbina si ucide sentimente, poate pierde un respect si poate schimba un curs al vietii.
     Azi ploua lent, placut si usor zgomotos, apatic, usor cochet...cochetez si eu cu ploaia incercand cumva sa topesc toate dorurile mele, si incerc sa invoc unele mai blande,  sau mai curajoase, sau mai altfel pur si simplu! e greu sa-ti traiesti diminetile de unul singur, e greu ...te-ai gandit candva draga cititorule ca viata asta e pe atingeri de suflet?pe oameni frumosi? pe adunari de zambete?
     Uneori intalnesti oameni frumosi dar te multumesti doar cu marturisirile  de dragoste si cu dorinta, pentru ca te afli in fata unui om care nu te poate si pe care nu il poti nici tu ...mda...! sunt zile pe care as vrea sa le sar, sa le grabesc, sau sa le aman pentru ca ce mi se intampla imi da  mult de gandit....sunt zile pe care le-as imprumuta cuiva care poate le-ar folosi mai pretios decat mine....offffff! ploaia de azi imi sopteste asa...pic- pic...dor- dor! dar trenul vremii ma va duce cine stie unde...poate acolo unde ploua cu iubire, iar eu voi zambi doar a liniste, a bine si a frumos!

sâmbătă, 11 iunie 2016

Lectie de viata

       
      Am avut o zi cu bune si cu rele, o zi in care m-au cautat gandurile, gandurile despre trecut si ce crezi ca am facut? o pace cu ele! Am batut palma cu ele si am hotarit  asa - traiesc cu vechile amintiri dar cu oameni noi!
     Am lasat in spate toate apasarile pentru ca am realizat ceva, prietenii nu-i alegi ca pe o sticla de vin, dupa ambalaj si pret sau ma rog forma pentru ca toate astea sunt pacalicioase...pe prieteni nu-i judeci dupa aparente si trecut.
      Am realizat ca prietenii care candva insemnau totul pentru mine au devenit aproape nimic si oameni necunoscuti le iau locul usor - usor, ma bucur de ei si-i pastrez atat timp cat pot sa le ofer fericire si cat la randul lor fac acest lucru.
      Am reusit sa-mi gasesc echilibru, printr-o cromoterapie sufleteasca, mi-am imbracat interiorul in culori tonice, cu zeci de nuante care ma linistesc, ma inveselesc si ma energizeaza.
      Am invatat sa pierd...in viata mai trebuie sa si pierzi....doar ca am avut  bucurii pe care puteam sa le traiesc din plin si nu le-am consumat din teama de necunoscut sau poate  din inconstienta.
      Am pastrat alaturi oamenii frumosi, dar, pentru asta trebuie sa ai ochi sa vezi frumosul din ei sa-i privesti cu suflet si sa te bucuri de ei!
      Am gasit si o rugaciune potrivita starii mele:
      -  Da-mi Doamne puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba!
     
 

miercuri, 8 iunie 2016

Duzina de cuvinte

 

       Inca nu-mi revin dupa vacanta in Grecia, noaptea numar oi, numar boi, sa pot adormi, ajung pana la 200- 300 si creierasul meu refuza sa  se linisteasca, rebel cum il stiu, ma tine treaza....pfai sa fie! dimineata ma trezesc  cu imaginea tablourile de pe peretele din dreapta si realizez ca sunt acasica la mine, ma ridic ca un zombi umblator si-mi zic:
   - Olga!! gata!!!!.... vacanta s-a terminat! intra in cadenta!
    Las" gargaunii" din capsor, ma remontez eu in cateva zile mai ales ca am o prietena din Germania  pentru o saptamana la mine si cu ajutorul ei imi redecorez starea....mai ales ca am o multitudine de idei, gasesc eu ceva-ul ala care sa ma puna din nou in miscare.
     Ma gandesc ca  luna care vine, voi fi la munte, la Moneasa, imi place si muntele si marea si de obicei le intercalez, muntele reuseste sa ma aduc pe pamant, deh!! sunt pamanteana, sunt Taur !!!...marea  insa ma face sa plutesc! Moneasa inseamna terapia regasirii, acolo simt ca intineresc, tocmai de aceea ma duc de doua ori pe an....acolo am reactii palpabile, acolo simt ca ma "recompun", poate am nevoie de asta, poate ma scutur si eu de anumite naravuri,  cel mai grav e cel care ma face sa cred in bunavointa gratuita a oamenilor din proximitatea mea...nu exista asa ceva frate!! toti urmaresc ceva, o sa ma dau mai la o parte din tot ce inseamna socializare, discutii, zambete, viata, iluzii.....incerc insa sa raman acelasi om bun, chiar daca am fost construita"defect" si m-au luat multi de fraiera...invat mai departe ce inseamna rabdarea si astept sa apara si la mine acel BUN din viata mea...
    Ascult mai nou un alt gen de muzica Buddha Bar, imi face putina ordine in capsor....invat sa nu-mi mai pun intrebari inutile, si stiti de ce? pentru ca destinul te duce oricum acolo unde vrea el!
     Si, gata...!!!! duzina de cuvinte a luat sfarsit, cu o hotarire clara - nu mai vreau sa fiu "aparatul "de creat sentimente puse si trimise pe banda pentru absolut nimeni, mi-au umblat destui cu "surubelinta" prin creieras si au incercat sa-mi omoare si sfertul de neuron ramas, acum o spun raspicat celor care mai incearca asta sa se lase pagubasi...dragilor!!!....Olga e ca si pisica isi alege singura "stapanul", iar cand nu sunt suficient de alintata si mangaiata stiti ce fac?.... PLEC! dar nu singura...ci cu tavalugul de cuvinte care inca misuna prin mintea mea!