Blog premiat

sâmbătă, 23 decembrie 2017

La multi ani, Bianca - Larisa!

   Fiecare om, sau sa fiu mai concreta fiecare femeie are zile speciale in viata ei,  carevasazica si eu le am pe ale mele, atunci cand dai viata unui copil e un miracol pur si simplu...simti din tot sufletul ca viata ta are alt sens, sensurile mele ati fost tu si sora ta Roxana, draga mea  copila, iti spun copila desi acum si tu esti cu o copila alaturi de tine...insa pentru mine voi ramaneti mereu puii mei  dragi, si mereu sentimentul acela ocrotitor, iubitor o sa ma  urmeze, la fel de plenar pana voi inchide ochii!
    Acum stii si tu draga mea ce inseamna dragostea materna, ce inseamna sa ai  copilul in brate si sa te pierzi in ochisorii lui nevinovati care  spun multe  pana incep sa ingane cuvinte...veselia de pe fata copilului tau  iti dau cele mai minunate momente din viata, iar noi ca mame incercam sa le oferim liniste si trai fara griji, ne dam si sufletul pentru ei, pentru ca sunt parte din noi!
    Ai fost o copila plina de ghidusii, tare iubareata, mereu te tineai dupa mine, cu greu puteam pleca de acasa, trebuia sa-ti promit ca data viitoare te iau cu mine sau ca iti aduc ceva, nu te pacaleam si chiar te luam, pentru ca altfel nu m-ai fi crezut!
    Iubirea pentru copil te face mai buna si mai intelegatoare,  sau poate ca iubirea ta m-a facut asa...nu stiu cum s-au facut"transferurile" astea, cert este ca nimic nu scade in timp, dimpotriva  creste in intensitate!
    Te iubesc mult Bianca, la fel de mult ca pe Roxana care fiind cu un an mai mare decat tine te-a tinut de mana cumva si a simtit ca intotdeauna cel mai mare trebuie sa aiba grija de cel mai mic... dar amandoua ati fost si veti ramane pe prim plan  pana la final!
    Acum cand esti mamica cred ca intelegi cat de mult te iubesc si cat imi doresc sa-ti fie bine in viata si sa nu-ti lipseasca nimic, sa fii fericita, iubita si respectata! si daca imi pare rau de ceva e ca in goana asta nebuna a vietii  imi ramane prea putin timp sa va iubesc!
      Azi de ziua ta iti doresc mult noroc in viata, sanatate si vise implinite! si ce imi doresc mie? sa fiu cea mai buna prietena a ta in continuare sa stiu  prima tot ce ti se intampla atat bine cat si rau, pentru ca eu nu voi precupetii nimic in a te ajuta! la mine vei gasi mereu cum v-am spus la amandoua - iubire, intelegere si iertare!
      La multi ani fata mea adorata!

miercuri, 20 decembrie 2017

Ce nu mi-a placut...?

   A mai trecut un an....au trecut multe si peste mine, cu bune cu rele, am ajuns la finele anului sa fac un scurt bilant...ce nu mi-a placut este ca nu am avut aceeasi "productivitate" pe blog, mi-au luat alte activitati sau ma rog evenimente  din timp... in pofida acestui lucru, traficul a fost mai intens decat in anul trecut...nu stiu carui fapt se datoreaza dar oricum e de bine!...inseamna ca lumea nu m-a uitat!...ma mai cauta chiar daca nu scriu zilnic sau ma rog macar saptamanal cum faceam in anii trecuti! (... poate faptul ca am dat share pe Facebook, a adus cititori noi...?)
     Nu mi-a placut nici faptul ca nu am facut calatorii ca in anii trecuti...operatia la genunchi m-a tinut  mai mult acasa, dar e adevarat ca tot raul spre bine, am stat mai mult cu familia mea care s-a inmultit, am doi nepoti minunati care imi  fac zilele frumoase! uneori ti se par banale zilele, dar alaturi de oamenii  din sufletul tau devin foarte pretioase si parca ai vrea sa opresti timpul in loc uneori.... 
    Inca cateva zile si vom pasi in noul an...ma intreb oare ce surprize o sa-mi aduca anul ce bate la usa?
     Sa fim sanatosi cu totii, sa ne umplem sufletul de frumos, sa ne indeplinim visurile si  inchei  spunind cum  ziceau batrinii nostri - cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!
      Infinite bucurii in 2018 sa fiti inconjurati de oameni cu ganduri bune - La multi ani!!!
      
  

luni, 11 decembrie 2017

Craciunul de odinioara

 
      Doamne, ce repede mi se pare ca a trecut anul asta!!cum trece timpul, cum trec anii!!!... poate pentru faptul ca s-au petrecut lucruri spectaculoase in acest an  in viata mea...au venit rand pe rand nepotii, mai intai s-a nascut Ema, apoi la doua luni dupa si nepotelul Mihnea,  evenimente care cumva ne-au tinut pe mine si pe fete mereu ocupate si am uitat de timp pur si simplu!
    Ma gandesc insa la sarbatoarea care se apropie, la Craciun...ce fericiti eram odinioara in jurul bradului adevarat nu cel fals pe care il cumparam majoritatea fiind cumva mai practic, dar poate tot raul spre bine, acum datorita informatiilor de pe net aflam ca brazii naturali ascund numeroase insecte intre acele lor mai ales daca alegem brazi cu ramuri multe, deci ce-i sigur, e sigur!.. brazi artificiali  dragilor..protejam astfel si natura si ii reutilizam si la anul care vine....foarte adevarat insa ca apar modele noi si  cumva suntem depasiti cu fiecare an care trece!
   Mi-e dor de Craciunul cu  cei care s-au mutat in lumanari, mama si sotul meu Vasile...ei mai sunt alaturi de noi doar asa cand aprindem lumanarea in seara de Craciun...si, Doamne, mama, ce buni cozonaci cu nuca,  mac si rahat faceai, parca si acum ii vad in fata ochilor, nu aveam rabdarea sa-i gust de Craciun.. ii mancam aproape imediat ca aroma lor imi gadila prea tare simturile, iar gustul lor era unic! de Vasile nu mai spun, era veselia Craciunului! avea un umor fabulos, stia sa instaureze bucuria in casa noastra si nu numai,  pentru ca mergeam la colindat in  casele prietenilor ...ne formam o gasca si era atat de placut cu colinzi si glume pana spre dimineata! ...toate astea au disparut acum...Craciunul mi se pare pustiu fara ei....
  E adevarat ca facem si acum mancaruri traditionale, nu lipseste nimic din ce trebuie sa fie pe masa de Craciun dar lipsesc cei dragi mie...acum Craciunul mi se pare unul comercial pur si simplu!! cu zeci de reclame la TV ...cu jingle- bells-uri la radio si parca s-a uitat si ce sarbatorim de fapt - nasterea tainica a Fiului lui Dumnezeu, impodobim bradul dar uitam sa ne imbodobim sufletele, s-a pierdut magia de odinioara!
   Conteaza parca mai mult ce avem in farfurie decat ce avem in suflet...nu mai fac bilanturi ca odinioara la final de an..trec si  pierderile si dezamagirile la castiguri gandindu-ma ca poate Cel de sus stie ce face cand imi ia ceva din ce am si-i multumesc! Nu mai fac nici planuri pe termen lung pentru ca am realizat cat de imprevizibila este viata, sotul meu isi facea planuri ca va trai 99 ani si a murit la jumatatea varstei... Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace..iau viitorul asa cum vine si ma bucur de fiecare zi...am insa coordonate de la care nu ma abat...nu-i cer nimic Mosului, ma bucur ca pot eu sa ofer fetelor mele  pe cat se poate ceva care sa le bucure, incerc sa ma "imbunatatesc" pe mine ca OM, sa-mi decorez sufletul cu cumpatare si dragoste, sa fie o sarbatoare a credintei, a puritatii si curateniei sufletesti!
                      Craciun fericit!

miercuri, 29 noiembrie 2017

La multi ani Roxana - Diana!

  Doamne, cum mai trec anii...parca nu demult eram cu tine in brate, acum il tin pe scumpul meu nepot, pe Mihnea si ma gandesc cum zboara anii....caut in cufarul inimii mele si gasesc  o gramada de amintiri frumoase cu tine cand erai mica, erai ambitioasa, atenta la detalii( acum esti parca si mai si...!!! ) incredibil de tenace, tot ce-ti propuneai duceai la bun sfarsit, m-ai facut mereu sa fiu mandra ca sunt mama ta... eram mereu cu zambetul in dotare cand se vorbea despre tine....si e mare lucru, o sa simti si tu ca mama in viitor acest sentiment de bucurie cand cineva iti lauda copilul!
     Vreau sa te rog ceva,  sa nu uiti ca esti  speciala si lumea te iubeste tocmai pentru ca reusesti sa le dai acel "ceva" de care multi din jurul tau au nevoie, ai multa iubire si prietenie, deschizi inima cu bunatate celor din jur, alegi mereu intelept si gandesti optimist, tu stii ca exista un scop in orice si oricine vine in viata ta si ma intreb cum sa nu te iubesc minunea mea de fata?? tu fata curajoasa care ti-ai vazut visul cu ochii, te iubesc mult! te iubesc nespus de mult!
    Ce pot sa-ti doresc azi de ziua ta? sa fii biruitoare in toate, sa ai un drum  plin de succese in cariera ( la care tii foarte mult...!) armonie si iubire in familie si bucurii nesfarsite sa-ti aduca minunea ta Mihnea, sa fii mandra de el asa cum sunt eu de tine , dragostea de mama nu este flexibila, este stabila si se naste odata cu copilul, da-te tare atunci cand esti slaba,  oamenii se mai schimba, dar valorile invatate acasa nu trebuie sa dispara niciodata, iti amintesti cum iti spunea tata  de fiecare data cand ne uimeai cu rezultatele tale? spunea asa: "sunt mandru de tine!!!" acum de acolo din cer cred ca-ti spune la fel, si cred ca  e tare mandru de tine de reusitele tale profesionale dar si familiale, dar uite ca am transformat urarea de ziua ta intr-o declaratie de dragoste si voi incheia dorindu-ti din suflet sa te simti mereu apreciata si iubita, rezultate maxime in tot ce faci, caldura si dragoste in suflet, la multi ani copil frumos ( asa imi place mie sa va spun si acum...chiar daca esti copil cu copil....esti copilul meu, minunea mea...)!
     Azi la radio o sa-ti daruiesc piesa care iti place mult Delia - Fata lu' tata !

luni, 27 noiembrie 2017

Dar de suflet

 
    Suntem in preajma sarbatorilor de iarna, fiecare se straduieste cumva sa fie mai bun, sa dovedeasca  prin fapte  ca  exista in scala de valori personala si multa bunatate, nu intamplator acest lucru.... pentru ca oferind cuiva o bucurie, un dar,  te simti mai bun in ochii tai in primul rand, ca deh!! macar la final de an ai reusit sa fi generos, ideea e ca entuziasmul scade odata cu sarbatorile si ma intreb de ce nu putem fi asa si in timpul anului? de ce trebuie sa asteptam o sarbatoare religioasa  ca sa ne aratam bunatatea?
    Fetele mele m-au intrebat zilele trecute: - mama ce ai vrea sa-ti aduca Mos Craciun sub brad?...le-am raspuns ca nimic, nu le-a multumit raspunsul si au insistat, le-am explicat ca eu am de toate, iar bucuria mare a anului a fost venirea pe lume a celor doi nepoti, Cel de sus mi-a adus papusile vii pe Ema si pe Mihnea, ce as putea sa-mi doresc mai mult? Iubirea care s-a nascut odata cu venirea lor pe lume, atingerile lor, gangurerile lor, imbratisarile  lor, sunt cele mai frumoase daruri iar faptul ca ele, fetele mele constientizeaza ce inseamna cuvantul mama pentru mine e un adevarat balsam sufletesc!
    Vreau sa ma implic cat pot in cresterea nepotilor mei, acestea cred ca vor fi darurile mele de bunica, pentru ca Craciun poate fi in fiecare zi daca noi ne dorim cu adevarat acest lucru, daca daruim dezinteresat cuvinte calde, de incurajare si mai ales timp din timpul nostru, acestea mi se par daruri de suflet!
    Sub bradul de Craciun as  aseza darul iubirii, pe care nu-l gasim invelit in hartie colorata si  legat cu funda rosie ci il avem in suflet, hai sa fim deci Craciuni si Craciunite unii pentru altii, sigur ca exista acea curiozitate sa vedem ce avem sub brad fiecare dar mai intai hai sa ne"decoram" sufletul cu impacare, intelegere,  rabdare, echilibru, credinta si iertare, asa vad eu bunatatea ..iar sufletul meu este in sarbatoare cand cei dragi mie imi sunt alaturi! fericirea, rasul si iubirea celor dragi nu se cumpara, se ofera zi de zi in alt fel si acest lucru ne face sa simtim ca suntem minunati!

luni, 20 noiembrie 2017

Esti pace, esti liniste, esti lumina!

    Esti pace, esti liniste, esti lumina....Asta incercam sa-mi spun ieri cand pur si simplu din dorinta de a face cuiva un bine mi-am facut mie un rau...si din nou am ajuns la zicala din popor cu facerea de bine...de ce mama zmeului nu-mi vad eu de treaba si nu ma ocup de problemele mele care evident sunt suficiente ci mai trebuie sa incerc sa fac lumina si in mintea altora, zau daca pricep!
   Capul face - capu' trage...si am tras-o si eu! dar asa imi trebuie! m-am ales cu jigniri din partea altora  si cu toate ca am realizat ca acele atacuri verbele erau  manifestarea lipsei, a durerii si suferintei  acelei persoane am ripostat, fapt care m-a incarcat cu energie negativa, fara sa ma gandesc la un lucru pe care mama mi l-a inoculat de mica in minte, ca noi suntem parti din Dumnezeu,  nu avem voie sa fim nici atacatori, nici victime, aseara pierdusem pur si simplu contactul cu cine sunt!
    De obicei, iau pozitia martorului nu-mi cobor demnitatea la nivelul acelei persoane, intorc spatele si o las sa vorbeasca in van....aseara m-a cuprins panica si am reactionat...si rau am facut! dar macar mi-am facut si un pustiu de bine, am sters orice contact cu acea persoana, imi pare rau s-o spun pentru ca da! e vorba de o persoana cu dizabilitati,  se stie ca acesti oameni se confrunta zi de zi cu refuzul societatii, acum am inmultit si eu numarul celor care spun  nu! daca pana acum i-am compatimit, de acum incolo am sa ma feresc sa-i mai am in cale...probabil ca nu stiu suficient de bine sa citesc in spatele unei dizabilitati, am crezut ca acea persoana are mult mai multe calitati, ca asa da Domnul, ia intr-o parte si da in alta, dar am simtit o mare rautate si asta m-a dezarmat totalmente..unii dintre cei  cu dizabilitati ofera lectii de viata ...am vazut atatea cazuri de persoane care s-au intrecut pe sine in pofida defectului...dar, nu ma pot lupta cu bagajul de frustrari a nimanui, furii refulate, asa ca  spun: Iarta-ma Doamne, dar nu pot!!! Bunul Dumnezeu sa-i ajute si sa-i intareasca pe toti, eu insa nu pot sa mai raspund la un atac cu mangaiere.

marți, 17 octombrie 2017

Cu sau fara aripi?


  Uneori ai senzatia ca Dumnezeu vorbeste aceeasi limba cu tine si-ti indreapta pasii  spre drumul pavat al binecuvantarii sale, asa am simtit de ieri...cand am pornit-o la drum fara cadru...asa pur si simplu dintr-un avant venit de undeva, am auzit parca o voce care imi spunea : poti!!! si da! am simtit  ca pot si parca dintr-o data am simtit ca-mi cresc aripi....
     Drumul recuperarii nu este unul usor, de ce sa amagesc lumea? dar" biletul"spre succes  l-am primit tot de la El,  care vindeca orice durere, care nu te lasa la greu daca crezi in El. Fiecare suferinta trupeasca prin care trecem ne ajuta cumva sa ne triem valorile, sa ne selectam prietenii, ne face mai intelepti si ne arata adevaratele surse de bucurii, in spital am simtit cu adevarat ce inseamna acel dicton"fericirea se afla in lucrurile marunte" si ne arata cu adevarat pentru ce trebuie sa ne rugam, ce trebuie sa-i cerem in ruga noastra.
     Am simtit ce inseamna si iubirea de semeni, prin felul in care unii  prieteni m-au sunat si m-au incurajat spunindu-mi ""ai grija de tine!!!" sau" sunt alaturi de tine", "suna-ma daca iti lipseste ceva, voi veni imediat", vreau sa le multumesc pentru alinarile care mi le-au adus in acele zile de spitalizare si le spun ca prin tot ce au facut s-au apropiat de Dumnezeu, pentru ca EL este lumina, si ne da pe sufletul fiecaruia!
    In Sfanta Scriptura este un pasaj pe care vreau sa-l scriu in incheierea articolului:
 "In lume veti avea necazuri, dar indrazniti , eu am biruit lumea", eu as spune altfel acum  ...
 - Credeti in El, si veti invinge orice boala!...eu am invins si de data asta! Multumesc Doamne ca-mi dai aripi mereu!

marți, 10 octombrie 2017

Am 7 zile si ma numesc Mihnea - Ioan

    Iacata-ma-s din nou bunica!!! Roxana- Diana, fi-mea cea mare a adus pe lume un baietel  de 3,270 care a primit nota 10, cum sa nu fiu fericita? Nu ma mai simt singura, am deja doi nepoti care imi vor  indulci restul vietii cu dragalaseniile lor....si cum sa nu ma laud eu azi cand ma gandesc ca nu toti avem privilegiul sa ajungem bunici, tocmai de aceea multumesc Lui pentru darul care imi va bucura restul vietii si doresc lui Mihnea viata lunga cu sanatate si multe bucurii pe care sa le imparta cu parintii lui care si-au dorit atat de mult venirea lui pe lume!
    Daca mama mea a fost o bunica speciala pentru fetele mele, sper sa pot sa ma ridic si eu la nivelul ei, cu memoria ei extraordinara le invata pe fetele mele poezii din tineretea ei, era foarte permisiva cu ele, pentru ca le iubea maxim, nu s-a plans niciodata de greutati ( Roxana ii seamna  mult din acest punct de vedere...)iar fetele mele au fost speranta si lumina ei....acum Praslea alias Mihnea si Ema  alias Cosanzeana vor fi personajele mele de poveste, voi trai basmul vietii alaturi de ei! Sunt fericita ca ma incarc din nou  cu responsabilitati, imi plac provocarile si abia astept sa descarc bagajul emotional - afectiv spre  cei doi nepoti ai mei, ma incearca un sentiment diferit, am trecut de la stadiul de mama la cel de bunica si sigur ca despre "bunicisme" voi mai scrie multe, pe masura in care le voi trai si eu, oricum sentimentul de utilitate si valoare personala simt ca mi-a crescut odata cu nasterea nepotilor, asadar sunt mandra ca sunt bunica la puterea a doua!
    Nu va fie frica de batrinete dragi mei, ea vine cu bucurii, pentru ca odata  cu varsta incepi sa apreciezi mai mult ceea ce ai, sa luam deci de la viata ce este mai bun, batrinetea vine si cu pierderi de oameni dragi dar si cu bucurii de acest fel, oamenii dragi pleaca dar dragostea nu dispare niciodata, iar dragostea bunicilor este una speciala!


duminică, 27 august 2017

Sunt mandra de tine!

   
     E usor sa spui te iubesc mai ales pentru cei care nu simt acest lucru, e usor sa spui vorbe...mai greu este de dovedit, se spune ca cele doua cuvinte sunt magice...corect! dar cand intradevar ele exprima ce simte cel care le spune, cand le spui doar asa de dragul de a le spune...e apa de ploaie!
     Important este sa  simta cei doi ca sunt foarte importanti unul pentru celalalt ca sunt mandri de ei si de tot ce face celalalt, i-am spus si eu sotului meu Dumnezeu sa-l ierte - sunt mandra de tine, nu o data pentru ca  din cand in cand trebuie sa stie cel de langa tine ce simti...dar sa o spui  ca pe un bonjour sau cum fac americanii la  fiecare convorbire telefonica - i love you!!!...mi se pare aiurea! o fi motivant pentru ei nu zic nu...dar mie mi-e cam peste mana sa spun celui drag zilnic asta, mai bine ii arat ce simt prin fapte!
   Iubirea spun specialistii ca e e cea mai puternica emotie si produce o forta atat de mare incat toate cele 5 simturi fizice cresc in intensitate, Aristotel a trait in urma cu doua milenii cand a vorbit de aceste 5 simturi clasice, acum insa se pare ca a aparut si al saselea simt,  unul misterios, de intuite sau clarviziune, si uite asa cvintetul simturilor e usor depasit, simtim, intuim vis-a-vis de persoana iubita anumite lucruri si cam la ce ne duce o relatie sau alta, siguri ca nu ne nastem egali in finetea acestor simturi insa putem evolua pe timp ce trece... ciudat este cum reusim uneori sa ne "scurtcircuitam"  unii pe altii si cum ne sar "sigurantele" atunci cand  totul este desertaciune si nimic  din ce se afirma  nu este real..." ...offf!!!magnetismul" asta cum dispare subit!
    Nu stiu cum sunt altii, dar eu spun tot timpul ce am pe suflet, n-am spus nimanui "te iubesc" daca nu am simtit acest lucru cu adevarat, cum sa spun cuiva" ce grozav esti, ce minunat esti!"daca eu nu simt asta?
    Nu livrez la pachet cu funda roz cuvinte pe care nu le simt, am pierdut  mult din cauza lipsei de diplomatie si  in unele cazuri  chiar am fost certata de buna mea prietena Camelia ca fac asta...adevarul doare si nu place oricui, dar taie-ma si nu pot sa spun altceva decat ce simt!daca cineva insa merita sa spun asta, apoi ma duc pana in panzele albe, chiar si dincolo de ele (... chiar daca  Dincolo nu mai e nimic...! ).

   Dar, ma rog unora li se trag unele ponoase de la sistemul digestiv, mai mult chiar ii intreb cateodata "ce-ai mancat bre?  ca esti cam vesel, o spui intr-o veselie ca ma iubesti...", dar de fapt poate nu stiati ca  exista al doilea " creier "  care functioneaza  autonom cumva si fara  materia din cap numita creier ...e destept stomacul! nu intamplator si acei "fluturasi in stomac" pe care daca nu ii ai cam degeaba spui - te iubesc! Se pare ca serotonina care cumva s-a crezut a fi apanajul  creierului se afla tot in stomac in proportie de 90-95 la suta restul se afla in creier..deci? atentie ce mancati dar si ce va iese pe gura! nu spuneti oricui cele doua vorbe decat daca simtiti  asta cu adevarat si daca sunteti mandri de cei dragi voua!
    Si mai e ceva...mi-e dor sa spun cuiva - sunt mandra de tine!

vineri, 18 august 2017

Putin cam "nordici"






     Azi, cu toate ca ziua a inceput foarte bine, (pentru ca eu asa incerc sa o fac de fiecare data...) apar ca din neant persoane care fac tot posibilul sa mi-o strice...si ma intreb - oare ce o fi in sufletul si mintea lor?
    Oare mintea lor este stapanita de asa multi monstri incat nu mai pot sa-i stapaneasca? vor sa fie profetii raului? vor sa-l invoce zilnic pe site-urile de socializare, incat intr-o buna zi, banuiesc ca acei monstri o sa le vina de hac...pentru ca daca rau gandesti - rau ti se intampla!
     Un proverb danez spune ca o fapta buna este ca un clopot care cheama oamenii la inchinare, oare de ce acesti oameni nu se gandesc la acest lucru? de ce nu se  pun pe fapte bune? sa fie drag celor care ii intalnesc sa-i salute, sa-i intrebe de sanatate si cate si mai cate?
     Unul dintre personajele de care ma leg azi in eseu, iubeste cainii (apreciez acest lucru...am avut si eu la casa 3 caini de rasa diferita...) oamenii care iubesc caini par a fi oameni buni, dar daca cainilor le vine la indemana in orice moment sa-si arate afectiunea  chiar si atunci cand sunt tratati nedrept, nu se plang nici de mancarea proasta pe care le-o administram, sunt curajosi si cavaleri la orice moment( te insotesc si te apara de dusmani...)apoi treaba sta altfel in ceea ce priveste  relatiile cu oamenii, nu poti sa-i tratezi urat ! hrana noastra a oamenilor e vorba, cuvintele frumoase, daca arunci o vorba urata la adresa cuiva, nu te astepta sa fi pupat in frunte! ca n-ai sa vezi asa ceva niciodata! dimpotriva oamenii te vor privi  ca pe un ciudat si te vor ocoli. Ma intreb stimabile domn, si domni care va comportati asa...nu ar fi mai bine sa imprumutati din virtutiile  cainilor (mai sus amintite...!!! )...poate ca ar trebui sa existe "negustori" de  ganduri frumoase, de prietenie la fiecare colt de strada,  as investi capital serios acolo! parol!...oricum jumatate din zi o ofer din drag pentru  acei oameni frumosi care ma motiveaza zi de zi prin tot ce imi scriu....imi pare rau insa de cei care isi incarca goliciunea interioara cu rautati, care una peste alta sunt ca un bumerang, se intoarce tot la ei, de ce vor oare sa fie reci la suflete, mai reci decat nordicii? Nordicii sunt obisnuiti cu climatul de acolo, il stapanesc bine, dar  noi  din alte paralele, de ce vrem sa fim "paraleli" cu ei? (oricum opiniile lor nu va fi realitatea mea niciodata...!!!)cam asta e intrebarea mea de azi...cumva retorica....dar, nu ma supar daca primesc feedback-uri...dimpotriva !!! 
    Va doresc un weekend implinitor, cu oameni frumosi si calzi sufleteste alaturi! un weekend fara probleme si plin de bucurii! si nu uitati  ce a spus Voltaire - Fara iubire e trist sa fii om!!!

duminică, 13 august 2017

Bianca mea este mamica!

 
      Nu cred ca exista bucurie si emotie mai mare decat aceea de a avea  privilegiul sa tii copilul copilului tau in brate....nu toti apucam acele zile,  sederea noastra pe pamant este temporara, dar daca apucam, nu putem  decat sa spunem - Multumesc Doamne ca mi-ai dat si  aceasta satisfactie! Mi-au tremurat picioarele de emotie cand am strans-o in brate si mi-am amintit ce spunea cineva "daca as fi stiut ca e asa minunat sa fii bunica, as fi fost bunica prima data" ...Ema- Alexandra este lumina si fericirea mea, mi-a adus entuziasm si energie, sunt convinsa ca voi trai emotii intense cu fiecare moment in care Ema va descoperi lumea din jurul ei, deocamdata ea simte mirosul mamei si glasul tatalui ei...usor, usor ne va cunoaste pe toti cei dragi  din jurul ei.
     Pentru mine notiunea de bunica a fost ceva abstract...nu am avut parte de bunici, de mangaierea si bunatatea lor, mama a ramas fara parinti prea devreme,  dar avand fantezie mi-am construit cumva in mintea mea cum ar fi functionat relatia mea cu bunicii, daca mama nu ar fi fost orfana( suna urat...dar asta e!! ) auzeam insa de la alti copii cum sunt bunicii lor...darnici, iubitori si cu multe povesti de adormit copii ( de care eu nu am avut parte...) mama mea insa a fost o bunica excelenta...si-a iubit maxim nepoatele, le-a invatat de mica multe lucruri care zic eu ca le-au folosit mai tarziu...iar fetele mele au rasplatit-o din plin cu iubirea lor, imi amintesc ca se bateau pentru locul  langa ea in pat...draga de ea....trebuia sa se culce la mijloc pana adormeau, ca altfel nu era chip...si o mana o dadea uneia , iar cealalta celeilalte, ele avand doar un an si o luna diferenta de varsta.
     Durerea si tristetea imi dispar in preajma ei, ma simt tanara cand o tin in brate...probabil imprumut, sau se transmit instant sensibilitatea si inocenta pe care o degaja, e adorabila!!!
  Ema - Alexandra a devenit cea mai importanta, a reusit sa-mi captiveze toata atentia si dragostea ...legatura mea cu ea este una foarte importanta, dar curand  ( la inceputul lui Octombrie...) va avea si Ema-Alexandra  un verisor, il astept cu mare nerabdare si pe Mihnea care o sa-mi ofere un plus de bine si de frumos,  ei vor fi alinarea mea la batrinete, sufletul meu o sa fie plin de bucuria de ai avea in preajma!...vor fi antidepresivul meu!!!!!!! si apoi stiti cum se spune? ca si bunici e bine sa avem grija de nepoti ca nu stim niciodata pe mana cui ajungem sa cerem o cana de apa, copiilor sau nepotilor???? Cum sa nu-mi curga ochii dupa asa o frumusete, spuneti si voi?? e atat de expresiva la numai 14 zile! Sa-ti dea Bunul Dumnezeu   binecuvantarea Lui iar eu  iti multumesc pentru cel mai frumos dar, prezenta ta !!!

vineri, 28 iulie 2017

Un gand spre cer

     Cum e sa nu-l mai ai alaturi de tine pe cel care a fost jumatatea ta in toate sensurile? v-ati gandit  la asta? cum e sa te intelegi cu cineva  din priviri, cum e sa nu spui nimic si sa inteleaga totul din prima? cat de tare  poate sa zguduie pe cineva  disparitia jumatatii,  n-au cum sa stie si sa simta decat cei in cauza...
    Cert este ca anumite zile ale anului iti aduc aminte de tot, n-ai cum sa scapi de amintiri...  in seara asta daca nu m-ai fi parasit acum 11 ani ...casa ar fi fost plina de oaspeti asa cum se intampla de fiecare data cand te sarbatoream dragul meu Vasile, azi era ziua ta de nastere, ai fi implinit 62 de ani.....
    Nu-l mai cert pe Cel de  sus, ca mi te-a luat...am plans si am urlat destul cand nu m-a vazut nimeni, dar o data cu plecarea ta ai luat si o parte din mine, nu mi-am plans prea des durerea de vaduva pe acest jurnal, pentru ca oricum asa cum am scris mai sus, nimeni nu intelege asta...doar cei care au trecut prin asa ceva, am incercat sa scriu despre cu totul si cu totul altceva sa  pot uita si sa pot merge mai departe de dragul fetelor mele si asa cum mi-ai spus tu"sa nu ma plangi ... lacrimile tale nu ma lasa sa ma odihnesc..."...oricum faptul ca am strans in mine durerea s-a simtit  total acum 10 ani cand am luptat din rasputeri cu acea  boala crunta si pe care am invins-o, pentru ca TREBUIA!!trebuia de dragul fetelor sa merg mai departe....dar e cumplita maladia tristetii,  organismul uita sa se mai apere, trupul parca isi pierde busola si nu mai stie incotro s-o ia...sufletul se usuca de durere si mintea o ia razna....
    Am facut o reconciliere cu Papusarul Sef, i-am promis  Lui ca ma voi reinventa, ca-mi voi revarsa iubirea spre semenii mei, pana la regasirea cu tine,  omul vietii mele in vesnicie, asta mi-a adus cumva o pace si o seninatate in suflet, si ... astept  impacata cu destinul Legile Cerului, SUNTEM TRECATORI, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla... acum insa nu ma grabesc sa te intalnesc, azi - maine se va naste prima noastra nepotica - Emma - Alexandra, Bianca va fi mamica..stiu ca ti-ai fi dorit sa ajungi momentul, dar...de acolo de sus vei fi ingerul lor....o sa le pazesti.
     Gandurile din seara asta au fost un omagiu adus tie nepretuitul meu drag,  alaturi de flori la cimitir si o rugaciune, o lumanare aprinsa, Dumnezeu sa-ti vegheze somnul de veci, n-am sa uit niciodata sufletul tau bun si mare,  fii ingerul nostru de acolo de sus, da-ne puterea sa mergem mai departe!

marți, 25 iulie 2017

Arhiva amintirilor

   
      Se pare ca fiecare dintre noi tinem cumva incuiate, ferecate,  parti din noi care nu ies la iveala decat in prezenta unor anumite persoane, se pare ca acele persoane iti lasa in mod vadit un spatiu de exprimare, de intelegere,  mai cu seama cand e vorba de spatiul iubirii, atunci esti dispus/a sa dai parti din tine si nu pierzi din energie, nu te simti secatuita, dimpotriva te incarci  cumva, simti o stare de liniste, te simti mai bun/a si ai curajul sa spui tot ce pana atunci parca ti s-a parut tabuu. 
     Am intalnit oameni vis-a-vis de care am avut o rezonanta aparte, oameni de o naturalete si un firesc deosebit  cu un impact special,  care m-au inspirat si care m-au facut sa dau tot ce aveam mai bun in mine...in acest moment parca un rau de amintiri curge  prin mintea mea si simt ca nu pot sa-l stavilesc, pentru ca imi vin in minte oamenii pe care i-am iubit, oameni care m-au iubit, oameni care m-au dezamagit dar si oameni pe care eu i-am dezamagit, si ma intreb oare de unde am avut acea super putere sa merg mai departe? cum de nu mi-am construit ziduri de protectie...de ce m-am deschis in continuare? de ce am crezut in forta binelui dupa toate dramele emotionale prin care am trecut?
     Toata viata asta facem, arhivam amintiri,   dar care se declanseaza uneori asa spontan la un semnal, un cuvant, o melodie, un ceva care te face sa te gandesti, te lasi surprinsa de tot frumosul acelor momente care se deruleaza in mintea ta ca un film mut in care protagonistul /a esti tu... intri intr-o aparenta vulnerabilitate si sufletul tau tanjeste dupa ceva nedefinit, ai vrea sa porti masca indiferentei, dar nu poti, amintirea  te domina, isi cere dreptul ... si te obliga sa spui - A FOST FRUMOS!
     Cred ca toti avem un loc de bine unde depozitam amintiri, unde ne regasim, pe care il ingrijim si pe care il vizitam din cand in cand....acolo unde copilul din noi gaseste "jucaria "care i-a placut si care ii incarca sufletul si mai mult decat atat ii da resursele necesare sa mearga mai departe, important e sa nu uitam drumul spre acel loc....azi am imbracat acel loc intr-o poleiala mestesugita si i-am spus:
   VOI REVENI!!!

marți, 18 iulie 2017

Alter ego

     A mai trecut un timp...un timp al bucuriilor, al asteptarilor, al  drumurilor prin suflet, sau cum spunea Nichita odinioara"preumblare prin sinele lucrurilor",  n-as putea sa definesc starile care m-au "accesat" sau pe care le-am accesat ci poate doar nostalgia regasirii eului meu in toate cele care mi-au incarcat sufletul si inima.
     Un alter ego, care m-a plimbat cumva prin amintiri, senzatii si  trairi aparte dar care mi-au dat un elan si un optimism impetuos de dorinte si aspiratii noi....si care cumva m-a privit ca la o ancheta si mi-a spus" -iti aduci aminte suflete?"... "- da ", i-am raspuns eu cumva timid....mi-aduc aminte de jucariile vietii, dar imi aduc aminte si de  destin, de singuratate, de existenta, de iubire ca de moarte nu vreau sa aud!
    Imi aduc aminte cum mi-a framantat sufletul de fiecare data cand m-am indragostit, parca si acum patineaza pe gheata  limbilor ceasurilor trecute, imi amintesc cum zambeam fara motiv si cum radeam in tacere de parca eram alaturi de el....imi aduc aminte de tot, nimic nu s-a sters  din  mintea mea, doar asa m-am putut cunoaste mai bine pe mine, pe Olga de acum, cea care a depasit barierele timpului si a spatiului, cea care a cunoscut dimensiuni si laturi omenesti nebanuite, cea care a iubit dezinteresat, pur si adevarat, cea care a trecut granitele posibilului de atatea ori fara frica de esec,  cea care a inotat pe ape adanci( desi nu stie sa inoate) cea care a suferit din dragoste dar care tot in dragoste si-a gasit alinarea! Mi-am exprimat curajul prin imaginatia mea temerara, cutezatoare si m-am simtit de multe ori invincibila, mi-am tinut adesea subconstientul ocupat  uneori chiar cu zambete dureroase, n-am purtat ranchiuna nimanui pentru ca am vrut sa vad mereu fata luminoasa a vietii - iubirea! si am realizat ca, cu cat iubesti mai multi oameni si in general mai mult, devii mai bogat sufleteste si cand cerul sufletului tau e plin de stele, nu ti-e frica de intuneric niciodata! Noaptea infinitului devine din ce in ce mai luminoasa cu fiecare stea care rasare acolo, adunati asadar stele pe cerul sufletului vostru oameni nebuni traitori intr-o lume frumoasa, bucurati-va de nebunia vietii la maxim!
   Gabriel Liiceanu spunea ca " intr-o lume in care se gandeste plat, sters, impersonal, deci intr-o lume in care nu se gandeste deloc, ceea ce iti poti dori mai mult este nebunia de a gandi pe cont propriu" subscriu!! traiti asadar cu mintea voastra, lasati gandurile sa rodeasca si bucurati-va  de fiecare punct luminos de pe harta sufletului vostru!Nu exista usi interzise  cand iti doresti cu adevarat ceva - indrazniti asadar sa fiti voi insiva!
  

Sursa imagine - internet

luni, 26 iunie 2017

Datul cu parerea

   
      Fiind de  ceva timp la microfonul unui radio, mi-a fost dat sa aud si sa vad multe...dar sportul asta a luat o amploare extraordinara in ultima vreme, toti isi dau cu parerea ...ca li se cere ori ba parerea  esti nevoit sa inghiti tot ce auzi, suntem un popor vocal frate! noi le stim pe toate!!!  unii dintre noi ne umflam in  penele moralitati si sub apanajul asta nu acceptam parerea altora...stai asa  fratioare, ca nimeni nu detine adevarul absolut sa te bati  mereu mon cher pe piept ca le stii pe toate! ...dai in parerita  cronica si  ne sufoci pur si simplu!! sau te sufoci la un moment dat!
     Nu ne mai respectam intre noi, nu mai avem rabdare sa ascultam pe celalalt,  dam in cap din prima si o tinem asa, ne aprindem la prima scanteie si daca cineva mai pune paie pe foc...ala esti!! te arde ca lumea! ma intreb si eu retoric ...oare cui foloseste ca ai tu dreptate si  incerci cu tot dinadinsul sa-mi arati mie acest lucru? M-am saturat de flecari si clantai care mereu se dau desteptii lui peste prajit! e adevarat ca dreptul la libera exprimare apartine tuturor, dar unii prea si-l exercita, au ochiul critic si intransigent, nimic nu le scapa, destepti foc...priceputi la toate, la politica, la femei, la fotbal la bucatarie, la radio....la muzica....au ajuns formatori de opinie pe chaturi, pe forumuri, pe site-ri incat  datul cu parerea de la vladica pana la opinca ar trebui declarat sport national!
    Suntem noi latini si sangele nostru  fierbinte provoaca logoree nu doar efuziuni erotice?...sau cum sa-mi explic? ma ajuta cineva?? eu stiu o vorba veche..cand  doi iti spun ca esti beat ...du-te domnule si te culca! Sau esti gansacul cu doua capete si nu stiu eu?

marți, 20 iunie 2017

Insignifiant

 
      Pentru unii poata sa para insignifiant ce voi scrie in acest eseu, pentru mine inseamna totul, da! iubirea inseamna totul! pentru  anumite persoane inseamna putin ce ofera, pentru mine inseamna enorm sa simt ca sunt iubita, o zi de iubire impartasita la maxim poate insemna uneori un an. sau poate chiar ani!
    Nu ma refer la iubiri virtuale, ele vin asa cum pleaca, masturbatorii de pe Facebook sunt de actualitate,  labari care vand praf de iubire adevarata in ochii tutelor care pun  botul la vrajeala lor de doi bani,  exploatandu-le prostia si mai apoi laudandu-se  ca i-a oferit un orgasm pe web...misogini care baga toate femeile in aceeasi gramada...ci la acele reale....unde iubirea  e decantata, lipsita de orice  farama de interes meschin, e pura ...si simti ca vrei sa fii cadoul lui/ei pentru anii ce vor urma, vrei sa te daruiesti pur si simplu! sa faci pariu pe iubire si sa te lasi castigata!...nu stiu daca exista o limita a normalului, sau daca exista, ce inseamna si cum o definim cand e vorba de iubire, stiu doar ca iubirea poate depasi orice limite, se poate ajunge la trepte dementiale atat timp cat  ele sunt acceptate de ambii ....se spune adesea sunt nebun/a dupa tine! unii nu constientizeaza ce inseamna asta, nu realizeaza ca insemn enorm de mult pentru partener ca pur si simplu sunt perechea visurilor lor! Cand un barbat te apara atunci cand toata lumea e cu critica pe tine, in seamna ca te iubeste! pastreaza-l dom-le ca nici nu stii ce comoara ai langa tine!nu toti barbatii fac asta, nu toti verbalizeaza, dar sentimentele oglinda sunt graitoare, vorbesc de la sine ...vezi in celalalt lumea ta!
     Se spune ca iubirea este o celula stem, cand ajunge la cel care are nevoie devine un adevarat panaceu, te vindeca de toate relele, unii au nevoie de cuvinte iubitoare (ma aflu printre acele persoane....!) fiecare cu "fractura" lui, dar pentru mine iubirea acopera un gol, o lipsa, o nevoie, e magica, este acel paradis ad-hoc care te cuprinde oriunde te-ai afla, este ceva dumnezeiesc care doar poate fi simtit nu si explicat!! Daca nu a detectat sufletul vostru iubirea, inca nu e tarziu, ea poate sa apara cand nici nu te astepti, si nu uitati, a fi cu cel iubit e sinonim sa fi cu tine insuti....sunt momente cand ne smulgem inima din piept, de dor, dureri sau distante, dar ea iubirea te transforma pur si simplu, intineresti cand iubesti si simti ca ai o energie cum n-ai avut niciodata...si mai e ceva, dragostea adevarata se vede la suferinta pentru ca la bine e usor sa fii indragostit...nu stiu cate" capitole" o fi avand iubirea si nici nu ma intereseaza stiu doar ca  in dragoste e nevoie de doi  si poate fi infinita atunci cand este adevarata! 
     Sa va fie bine dragilor si tineti minte - dupa bine vine foarte bine, hai sa incercam sa fie poarta noastra spre bucurii nelimitate, spre curaj nemarginit, spre frumos!

miercuri, 14 iunie 2017

Pilot automat


     Viata asta uneori mi se pare un adevarat travaliu si tare as mai vrea sa existe un pilot automat, sa  dai un click sa scapi de conflictele interioare, pentru ca da....uneori gandurile se bat intre ele, momentul cheie uneori  intarzie si uite asa framantarile te macina, cauti un reper, el nu apare, esti  terorizata  de termeni de comparatie, te autosabotezi pur si simplu!
      Probabil ca in acest moment nu sunt suficient de motivata, ma confrunt cu gandurile, actiunile mele, caut solutii, imi pun toata energia la bataie, eforturile mele parca nu  sunt incununate de succes, negociez .... aplic si tehnica compromisului pentru ca altminteri nu pot merge mai departe, caut un echilibru pur si simplu!
       Sunt o persoana asertiva, accept si respect punctele de vedere ale celorlalti atat timp cat ele nu  lovesc prea mult in  principiile mele, am abilitatea de a primi si oferi complimente, de a-mi exprima deciziile si dorintele si exprim deschis emotiile ... nu ma  incurca prea tare nici starile de discomfort  sufletesc, depasesc usor si neintelegerile cu cei din jur, realizez ca doar prin comunicare pot sa obtin ceea ce imi doresc, insa nu-mi place  sa fiu manipulata, am puterea sa spun " da" sau" nu" cand se impune...si totusi astazi parca as vrea sa pun totul pe pilot automat!
       Poate ar trebui sa daram zidul care l-am construit de ceva ani in jurul meu, pentru ca  asa am fost noi construiti sa avem pe cineva alaturi, poate imi lipseste si mie aceea intimitate, acel cineva cu care sa pot vorbi tot ce-mi trece prin minte, cineva important pentru sufletul meu, cineva care sa ma tina in brate si sa-mi spuna o vorba buna atunci cand sunt trista, cineva cu care sa pot visa si apoi sa duc visul in realitate, cand iubesti simti ca poti muta si muntii din loc...din pacate suntem prea putini  luptatori, sau daca suntem facem munci de Sisif,  regele din Corint osandit de Zeus trecea prin desarte sacrificii zilnic...poate si" stanca" mea e prea mare in acest moment...s-o fi gasind sa ma ajute si pe mine cineva?
      Povestile de viata ale teranilor le scrie El, Papusarul Sef stie ce-i mai bine pentru fiecare dintre noi, dar,  tare as dori sa stiu daca ma asteapta si pe mine undeva...cineva....vreau flash-uri din sens opus care sa-mi inunde habitaclul sufletesc!

vineri, 2 iunie 2017

Ganduri matinale

 
     De la o vreme incoace sunt Zen, ma simt inconjurata de frumos, de oameni alesi, de zambete sincere si calme, de ganduri bune, de culori vii si de decizii importante pe care va trebui sa le iau in curand. Ma simt o persoana norocoasa,( chiar discutam la telefon cu buna mea prietena Rodica Subtire  despre acest aspect ieri...) cam tot ce imi propun  duc la bun sfarsit si uneori nici nu stiu cum sa-i multumesc Lui pentru tot ce-mi ofera.
    Doresc sa traiesc multe povesti frumoase, pentru ca asa sunt eu construita, sa leg prietenii cu oameni buni si frumosi de la care am de invatat mereu cate ceva, candva ma voi aseza pe un fotoliu  si voi fi mandra de tot ce voi putea povesti nepotilor mei pe care abia astept sa-i tin in brate.
   Ca sa vezi ce-mi trece prin cap in  aceasta dimineata frumoasa de Vineri, cand la Satu Mare e deja soare, cand totul mi se pare luminos, stralucitor afara dar si in sufletul meu, peste exact 3 ore plec in Grecia, pentru unii ziua o sa para insipida, pentru mine e una de vis, ma duc spre liniste( culmea,  marea ma linisteste...!!! ) marea imi ia toate grijile din minte, le duce in larg si ma intorc de fiecare data eliberata de apasari, angoase sau mai stiu eu cum sa le numesc acele stari(combinatie alb -negru, dar parca mai mult negru...) cand simti  ca e prea mult si  parca nevoia de eliberare  e imperios necesara.
     Ma gandeam acum cat de importanti sunt prietenii mei pentru mine, ii iubesc si trebuie sa recunosc ca ma intregesc, fara ei nu m-as simti intreaga, cu ei alaturi ma simt mai sigura pe mine...si chiar voi aborda  un subiect intr-o viitoare emisie in care voi dori sa vorbim despre siguranta...ce inseamna siguranta pentru voi? pentru mine inseamna familia mea si curcubelul intins spre  bunii mei prieteni, pentru ca in fiecare dintre ei exista un inger, eu trebuie doar sa-i las sa-si deschida aripile sa ma poata proteja, si e minunat sa te simti in siguranta, sa stii ca tu contezi pentru cineva si ca si-ar da parte din tine ca tu sa mergi mai departe.Mi-am dorit mereu prieteni care sa stie exact ce-mi doresc, nu-i strig niciodata, dar ei stiu mereu cand eu am nevoie sa-mi fie aproape si e minunat acest  lucru! Va multumesc prieteni!
    

vineri, 19 mai 2017

Game over

 
      Inceputurile sunt grozave, uneori si cuprinsul e fascinant dar la un moment dat apare ceva ce stinge flacara pasiunii, lucrurile nu mai functioneaza  cum trebuie, ceva te  apasa  si simti ca nu mai poti merge mai departe, simti nevoia sa iei o pauza sa vezi daca e mai bine fara sau cu el/ea... din respect  se impune sa porti o discutie  in care sa spui lucrurilor pe nume, dar cum o faci? asta e problema....
    Exista mai multe situatii, sa le luam pe rand...
    In unele cazuri unul din parteneri, ( desi exista sentimente) greseste...te minte, ascunde ceva de tine iar cand afli esti in pragul disperarii ca sa nu zic despartirii, poti ori sa-i mai dai o sansa, ori sa fii categoric/a, ori abandonezi ideea de a pleca  asteptand sa vezi ce aduce viitorul.
    In cazul in care nu mai exista sentimente deja e mai clara situatia....atunci faci tot posibilul sa te indepartezi de acea persoana, inventezi scuze, nu mai raspunzi la telefon, iti ocupi timpul cu altceva invocand motive diverse.Daca locuiti impreuna stai in expectativa, astepti sa se prinda ca nu-ti mai pasa de ea si gandul ca urmeaza sa-si faca bagajele si sa plece e cel care te imbratiseaza cel mai des, ma intreb oare, nu-i mai simplu sa-i spui ca nu mai vezi niciun viitor impreuna cu ea/ea? de ce s-o faci sa sufere nopti zi zile? preferabil e sa-i spui verde in fata: - nu esti tu de vina, nu-ti face griji, port toata vina! sau poti sa tai in carne vie si sa-i spui - nu te mai iubesc! sau si mai grav: realizez nu te-am iubit niciodata, dar credeam ca dragostea va veni pe parcurs! n-a fost sa fie!
    Pot interveni insa si alte cauze de despartire, intalnesti o persoana care este  cumva cea pe care crezi ca o astepti de-o viata intreaga,  in acest caz, chiar esti dispus de dragul de a nu fi etichetat/a drept aventurier/a sa spui vorbe pe care nu le crezi, dar ce nu faci in astfel de momente cand vrei sa te  iei la brat cu fericirea? ...ii spui cumva mai dulce, una din replicile acelea expirate : esti prea buna pentru mine! sau - nu te merit! ma intreb insa, oare nu mai bine spui adevarul ca ai gasit pe altcineva? ca oricum se afla mai devreme sau mai tarziu...
   Fiecare din noi am trecut prin astfel de situatii, am parasit si am fost parasiti,  observi ca iubitul / a e tot mai rece, nu prezinta acelasi interes fata de tine, devine nervoas/a, obosit/a....te panichezi, nu intrebi de teama de a nu parea paranoic/a dar te macini cu gandurile, ajungi sa-ti pierzi increderea in tine,  devii depresiv/a facandu-ti tot felul de scenarii in minte...realizezi ca sfarsitul e aproape dar nu ai puterea sa spui adio.
    Ma intreb si va intreb...de ce sa iesi prin usa din spate cand de fapt ai intrat in acea relatie prin usa din fata si uneori chiar cu flori in mana? de ce sa nu porti o explicatie? de ce  nu stabilesti  niste coordonate care sa nu  produca mai multa suferinta  decat  exista pentru ca dintr-o relatie nu iesi ca si cum ai fi fost un spectator la o piesa de teatru.In toate situatiile de mai sus e nevoie insa de timp de vindecare si curaj sa apesi pe butonul acela din suflet pe care scrie clar, mare si tare : DELETE!

miercuri, 10 mai 2017

Subterfugiile barbatilor

   
     Ma gandeam azi sa vorbesc despre acest lucru,  despre subterfugiile barbatilor, de ce? simplu! pentru ca le admir tactica! faptul ca nu-si fac cunoscut necunoscutul din ei, pe cand noi femeile ne deschidem  din prima, ca un boboc de floare la prima raza de soare! Ei, bine dragele mele surate, ei nu procedeaza la fel ca noi, nu-si arata sufletul spre a nu cadea in vulnerabilitate si atunci prefera subterfugiile, adica duplicitatea si minciuna!
    Stati asa, nu dati cu pietre in mine dragi barbati, stiu, stiu...voi sunteti magnifici, frumosi, destepti, puternici, autentici, sinceri si lista nu e cazul s-o mai lungesc ca o stiti...problema e alta, ca nu lasati sa se vada frumosul asta din voi...de ce?  mi-e clar !! pentru ca pur si simplu nu vreti sa va identificati cu adevarat voastra fiinta, cautati diferite personaje, care mai de care iar daca femeia nu reuseste sa scoata in evidenta calitatile voastre ramaneti ilustri necunoscuti pentru ca esenta  voastra sufleteasca dincolo de aparente e alta!
     Sa lamurim cum sta treaba cu duplicitatea, trebuie sa recunoasteti ca nu toti sunteti cumintei si devreme acasa iar frumosul va atrage in mod irezistibil, dar la modul sincer cui nu-i place frumosul si lui Dumnezeu ii place, ca altfel nu ne-ar fi creat asa! Ideea e alta ca unii sunt naravasi din cale afara cand intalnesc o femeie frumoasa si inteligenta, uita ca acasa ii asteapta o sotie iubitoare care crede dumnezeieste in tot ce aude...dar sa nu generalizez, sunt si barbatii  care pot sta de vorba cu orice femeie fara ca simturile lor s-o ia razna....dar cand le apare o femeie disponibila credeti-ma nu spun "nu!" cand inima le spune "da !"
     Dar pe de alta parte, puterea obisnuitei e mare...ne obisnuim cu de toate, ca asa suntem noi femeile...acceptam si barbatul mincinos care minte de ingheata apele chiar daca femeia il asteapta cu masa calda acasa, il acceptam si pe cel curvar ca deh!! punem vina pe"momela" nu pe el si daca o intalnim cumva o mai si paruim si o facem in toate felurile ca a indraznit sa ne fure barbatul...deci ispita e toata vina! ea si numai ea, nu barbatul care e alunecos si fuge dupa trofee...cuceririle la catastif le ridica increderea in ei si daca au pornit-o pe drumul asta, greu de oprit!
      Neeah!! ca mai sunt si barbatii aia atarnatori, nu fac mare lucru, ea cu munca el cu filosofia, astia sunt genul acela spiritual plin de idei destepte sau mai putin...prezent pe FB, pusi pe cafengeala si pufaiala, trandaveala cu alte cuvinte, desi nah!  cu cateva citate luate de pe ici colo, dau gata sarmane femei singure iar Zen-ul si spiritualitatea ajung la ele acasa, intra pe usa sau pe geam, dar reuseste!
      Astia sunt cum sunt, dar ce te faci cu cei viciosi? unde patimile urla non stop? tot ce inseamna bautura, tigari si carnal e la ordinea zilei, pe astia nu-i mai trezesti la realitate niciodata! dar decat sa fie amortit adica sa nu se mai bucure de absolut nimic, femeia in bunatatea ei il sustine cumva zicandu-si in sinea ei"daca place si altora de ce nu l-as iubi in continuare? " paradis curat nu-i asa?ea tace...el face ce-i place si lucrurile merg ca pe roate! dar pe de alta parte mai exista si acel barbat resemnat, prea cicalit de nevasta, pentru ca ea il controleaza zilnic si cumva se simte ca o victima ...ei! si atunci pana la faza cu razbunarea nu-i decat un pas...la prima oportunitate spune  da!! un da cu toata gura!mai ales daca cea intalnita e plina de energie si il incurajeaza....despre cei tirani refuz sa mai scriu, pentru ca ma dezgusta! la ei dictonul"cine nu-i cu mine e impotriva mea" e la mare cautare,  acolo frate e multa rautate nu o mai dizolva nici  cea mai mare iubire, parol!!ii prefer pe cei care isi cauta  justificari si  cumva iluziile le troneaza viata, ei nu sunt ofensivi, raman  vesnic visatori chiar daca sunt  intr-un fel  genu' acela de  papa lapte, adica, nici nu  strica dar nici nu repara!lipsiti de responsabilitati, traind intr-o lume a lor - luminoasa si frumoasa!
 Ei si acum parerea ta cititorule  cum privesti cele scrise mai sus? sarcastic, sfidator, bucuros,  dezamagit, nemultumit, ironic....pentru ca asa as realiza  de fapt si de drept in care categorie te afli!




luni, 1 mai 2017

Alergam

 
     Fiecare dimineata incepe la fel, alergatura pe internet, un scroll pe Facebook sa vedem ce au mai facut prietenii, vrem informatii, cunoastere sau poate asteptam o minune care sa ne faca  fericiti...deh!! de parca minunile s-ar arata pe FB...trebuie sa recunosc ca eu sunt o naiva plina de naivitati ...ma mai ia valul cateodata si ma pierd in  astfel de defilari, ma risipesc in loc sa iau o carte in mana si sa ma asez comoda intr-un fotoliu. Ideea e ca si aici in virtualia la fel ca in realia gasesti tot ce vrei si ce nu vrei, adica oameni buni si oameni mai putin buni, oameni care se ineaca in nelinisti, oameni care te obosesc prin mesaje  fara nuante si fara culori, adica pur si simplu plictisitoare....dar daca stau bine sa ma gandesc nimic nu e mai greu pe lumea asta decat neputinta, neputinta de a face ceva, sa schimbi ...sa ajuti oameni care poate merita sa le intinzi o mana....pentru ca fiecare dintre noi are momente in viata cand se simte neputincios....Am vrea parca sa avem o bagheta magica care se ne ajute sa  facem acest lucru, atat pentru noi cat si pentru altii.
   Ma gandeam acum ca daca ar fi sa am o dorinta ar fi aceea de a nu ma simti niciodata neputincioasa pentru mine si mai ales pentru cei dragi sufletului meu si parca as mai dori ceva  ... ca viata sa curg lent si duios, uneori mi se pare ca fuge...o ia rau la trap....si parca nici nu apuc sa ma iubesc  suficient pe mine, ca din preaplinul meu sa ofer si celor dragi iubire...tocmai de aceea la ceas de noapte va doresc sa aveti o saptamana cu mult spor in a va face  bucurosi  pe voi insiva!
      Inchei prin a va oferi imbratisari blande dar pline de iubire, o saptamana in care sa va simtiti fabulos, clar nu esti nimeni fericit pana la cer si inapoi, dar macar spirtul sa fie la inaltime, conteaza atat de mult! Fiti mai mult alaturi de cei dragi voua, nenorocitul asta de progres, ne-a robotizat cumva, iubirile devin  electronice...dansul vietii e prea intens, prea alert...bat-o  norocu' s-o bata de tehnologie, mai mult  strica decat  ne ajuta!

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Vis albastru

   
       Vreme mohorita afara, nu doar la Satu Mare ci in toata tara si ma intreb de ce ar fi mai altfel la mine in suflet? nu mai bine ma asortez cu vremea de afara?...nu! categoric nu e mai bine...dar uneori nu ai de ales, musai sa ploua si in suflet, sa ploua cu amintiri, cu amagiri, cu soapte, cu ganduri si de ce nu cu randuri asternute pe blog...ele vor spala sufletul si dorurile spuse si nespuse....dorurile care pleaca spre apus pentru ca nimic nu tine o vesnicie....le voi ineca in uitare...in visare...si le voi trimite spre ceruri, acolo de unde poate au venit
      Unii oameni  se pot privi in ochi, altii in inimii....unii inchid ochii mintii si  privesc in suflet, unii pot fi ingeri pentru altii, daruindu-le lumina, caldura, iubire, dar sunt  si ingeri  care cred ca sunt raul care iti fac binele doar pentru a-ti aduce aminte ca el totusi exista....altii aduc ploi cu iubire in suflet, ploi calde sau reci de primavara....insa placerea de a accepta dragoste implica si faptul ca poti fi ranita,  vorba lui O.Paler chiar daca e doar pentru o clipa merita toate riscurile esecului.
      Azi las dreptul ploii sa ma doara....vise inselate,  vise frumoase care s-au stins inainte de vreme, sperante desarte, ora destinului le-a invins  pe toate, trandafirii albastri  le-au luat locul, ei reprezinta minunea a tot ce a fost frumos, dorul ce s-a cernut  in abis....iar tu - sufletul interzis!
     Ramai cu bine suflet interzis, am obosit sa fiu o carte deschisa  ...  vorba unui ascultator care in emisia de azi mi-a scris asa: " nu e bine sa deschizi o carte unui "neiubitor de carte"...inainte de a te asigura ca nu o va strica...ca va avea grija de ea".. inchei spunind - iarta-mi vina de a fi femeie, femeia  care a vrut sa adune in intuneric floarea vietii pentru ca asa i-a soptit inima!...dar gata!! am invatat sa fiu tacere si tac...!.....sufletul tace, inima tace...E LINISTE!

joi, 27 aprilie 2017

Doar o optiune

   

     Dragostea e cel mai frumos lucru din lume, ea iti coloreaza lumea in roz si toate par a avea un sens, un scop, un motiv,  cand pierdem sensul parca pierdem si sensul vieii, e greu sa-ti suprimi sentimentele cand afli ca ai fost doar o optiune in viata cuiva....mi se pare cel mai jalnic sentiment din lume! De ce spun asta? pentru  ca tu te deschizi, lasi portile inimii deschise larg... cand insa intelegi ca persoana nu te iubeste asa cum o iubesti tu, adica, ea  pentru tine este intreaga lume iar tu pentru ea o optiune e ca si cum  ti-ar baga un stilet in inima si realizezi cat de naiva, cat de vulnerabila ai fost!
     Motive sa dezlantui furii in suflet sau spre cel/ cea in cauza, ar fi inutile, ce trebuie sa inveti din asta? pe viitor sa fii mai atent/a...niciodata sa nu permiteti nimanui sa fiti optiunea cuiva, v-ati pierde respectul de sine, mai bine cautati pe cineva care va iubeste la justa valoare, in timp  veti gasi si acea persoana care va dori doar sa va iubeasca!
      Indemnul meu - fiti prioritatea cuiva, niciodata o optiune!

marți, 25 aprilie 2017

Asteptare

 
   Se pare ca unii dintre noi suntem structurati genetic in asa fel incat sa avem rabdare  infinita si probabil cu cat inaintam in viata  realizam ca celebrul citat  din Wilde ni se potriveste" Daca promiti ca nu  intarzii prea mult o sa te astept  intreaga viata", ma intreb insa ceva...sa insemne asta cumva iubire?  iubirea cere rabdare?pentru ca asa se spune in  Corinteni 1.13 - :
"iubirea e indelung  rabdatoarea, ea nu pizmuieste, este plina de bunatate...." din pacate, multi dintre noi nu stim cu adevarat ce este iubirea, unii o gasesc in pofte trupesti, considerand ca e o descarcare de hormoni si cam atat....altii se bucura cand aud glasul fiintei iubite, chiar daca e la sute si  mii de kilometri distanta, se au in gand...altii sunt la un pas distanta si nu  traiesc momentele de fericire....nu multumesc suficient Lui pentru darul primit pentru ca iubirea te face mai frumoasa, te umple de zambete, iubirea da sens vietii, e asa placut sa stii ca esti "totul "cuiva, cand el  iti spune ca esti frumoasa desi tu stii ca esti plina de defecte iti incarca sufletul de frumos si nu poti sa nu recunosti  ca viata este minunata, chiar daca...ai atatea lucruri care iti lipsesc.Unor oameni din viata noastra poate ar trebui sa le multumim ca ne-au invatat sa iubim, ne-au invatat ce inseamna dragostea...chiar daca el/ea nu este acolo langa tine fizic exact in momentul cand tu iti doresti asta, este in gandul tau si  este atat de bine!

      Probabil ca si eu sunt o tipa mai ciudata, nu sunt in stare sa spun nimanui sa ramana atunci cand vrea sa plece, nu vreau sa "platesc" iubirea prin compromisuri si sacrificii cu toate ca ma atasez destul de repede de anumite persoane, dar nu culeg stele de pe cer pentru cei care vor nori (ma rog...nu nori de iubire!! ca aia is tare faini...aduc ploi de iubire !!! ) dar daca ma intelegi din prima, fara sa stau sa-ti explic  ce si cum, ai sansa sa ramai o viata cu mine!
    Ieri in timpul emisiunii mele de dimineata un coleg imi scria" o iubesc pentru ca este atat de simpla! " m-a impresionat si am citit pe radio mesajul lui...pentru ca da! femeia perfecta eu asa o vad,  eleganta prin simplitate, prin naturalete, plange cand ii este dor, se bucura cand te are alaturi, nu doreste printi din basme insa stie sa infrunte"balaurii si vrajitoarele" care vor sa-i fure iubirea....stie sa vada dincolo de aparente.
    Si ca sa inchei cumva in felul meu, am sa spun ca nimic nu ma deranjeaza mai mult in viata decat oamenii care vor sa iasa pe usa din  spate din viata unei persoane....in rest Dumnezeu cu mila!

vineri, 14 aprilie 2017

Uneori...

   
      Uneori simti nevoia unei validari sociale, alteori simti o nevoie mai mare decat atat, simti nevoie sa fi tinuta in brate, simti nevoia de afectiune,  pentru ca asa ai fost obisnuit/a iar cand asta lipseste intri   in sevraj, e ca si cand ti-ar lipsi acea doza zilnica, acel drog care in traducere inseamna iubire....acel limbaj de iubire de care fiecare avem nevoie, ai vrea sa spui cuiva: ia-ma in brate!!! spune-mi ca sunt importanta pentru tine!...a nu fi inteleasa gresit, tocmai am vorbit intr-o emisie trecuta ca unii confunda atasamentul cu iubirea, una-i una, alta-i alta...atasamentul trece, ori iubirea este ceva superior atasamentului care e ca un foc de paie, azi il ai maine dispare.Probabil ca gresesc eu...gandind ca dorinta mea de iubire poate provoca si celui in cauza acelasi lucru, din pacate asta nu tine de propria noastra vointa, tine de ambii....nimeni insa nu are rezervoarele pline de iubire sa dea cat vrea celalalt, chiar daca unii iti spun - vreau sa-ti fie bine!! Ce inseamna insa sa-ti fie bine? sa fii iubit/ a cu adevarat...da atunci iti poate fi bine! Dar din pacate unii isi incarca bateriile si la urma spun: nu pot merge mai departe, nu vreau sa sufar!...pentru ca da! dragostea inseamna si  suferinta si durere si stari de extaz dar si stari de maxima fericire.
     Rezervoarele mele de energie sunt umplute la maxim, uneori debordez, dar gestionez situatia, nu vreau sa mai risipesc  energie, si nici sa  fiu iubita pentru "ca merit" nu vreau ca sa creez dependenta mai bine intru in "embargo"....cu toate ca atunci cand te simti valorizata intr-o relatie, esti mai puternica, este ca un suport moral de care uneori avem nevoie.
     Fiecare avem crucea noastra in viata, unii o avem mai usoara, altii mai grea, insa doar iubirea ne poate ajuta sa o ducem mai departe.Din pacate multi confunda"te iubesc pentru ca am nevoie de tine " cu " am nevoie de tine pentru ca te iubesc", doar ca intre dorinta, nevoie si  moft e diferenta! Poate eu  incerc o stare de autosabotare, pentru ca am ajuns la concluzia ca singura care poate sa ofere sincer sunt eu...si  decat sa fiu dezamagita, mai bine nu "sufoc" pe nimeni. Doresc tuturor impliniri pe toate planurile, un Paste  luminat si binecuvantat!

duminică, 2 aprilie 2017

Dragostea nu musca!

   
     Dragostea- un cuvant care poate  fi confundat doar de cei care  inteleg prin dragoste un soi de pasiune pe care o fac pentru cineva si care expira exact cand ti-e  lumea mai draga sau supravietuieste  acolo unde cei doi ii dau prioritate.Unii spun: -  iubirea te ridica, iubirea te coboara, da!!! ajungi  sa fii chiar centrul universului pentru acea persoana, nu poti ascunde acest lucru, devi o alta persoana cand  simti ca cineva e in stare sa faca orice pentru tine,  simti ca plutesti de fericire, dar, te coboara cand pasiunea trece...mda! la inceput este extraordinar, pentru ca pasiunea e foc de paie pe cand cu dragostea e taman invers, incepe timid dar creste pe masura ce vezi  daruirea celuilalt,  sacrificiile pe care e  in stare sa le faca pentru tine, pe cand   in pasiune nimeni nu face ceva iesit din comun, e un fel de troc -  iti dau ca-mi dai si cam atat!
       Pentru mine dragostea e un mod de viata, e modul meu de a "calatorii "prin viata pentru ca atunci cand oferi dragoste primesti dragoste, iar dragostea nu are unitate de masura, nu are contraidicatii, nu expira atunci cand e oferita sincer, nu te costa,  nu te saraceste, dimpotriva te simti mai bogat! Cand spui cuiva te iubesc, oferi tot ce ai bun  si la randul ei si cealalta persoana raspunde pe masura, totul functioneaza la capacitate maxima! Nu suntem zeite si nici zei...suntem oameni si  tocmai de aceea a iubi e virtutea de a intelege si defectele celuilalt, de a le accepta, dar din pacate e greu sa le acceptam pe ale noastre, iar ca sa le acceptam pe ale celorlalti nu mai dispunem de energie si abandonam....de parca ar fi un meniu la fast-food, il aruncam ca devine greu de digerat! Lasati miturile cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene, alea sunt doar in povesti, nu intrati in apatie si indolenta asteptand un miracol! Miracolul e in voi, muscati din viata asa cum meritati fiecare, bucurati-va de ea, nu traiti din amintiri, cine traieste din amintiri e un om imbatrinit, nu va fie frica, dragostea nu musca, nu va impietriti sufletele, dragostea e alegerea liber consimtita intre doua  entitati diferite de a deveni "unul "singur cu bunele si cu relele celuilalt!!
     Sa fiti iubiti si fericiti!!!

sâmbătă, 25 martie 2017

Bucuria vietii

   
      Invat cu sarg lectiile zilelor, daca o zi e mai neagra cu siguranta urmatoarea va fi alba....ma iubesc pe mine insami si iubesc viata, cand simt ca am  bucurie in suflet, ofer si altora fara sa stau pe ganduri, rad din toata inima si ma bucur de fericirea celor din jur,  cu alte cuvinte imi fac viata sa conteze! Spuneam azi in  emisie ca, cu cat zambim vietii  mai larg cu atat ni se raspunde la fel, adica cu zambete  de zambete!...nu ma indoiesc ca esenta vietii sta in detalii, poate ele fac diferenta , dar am realizat ca un detaliu nu inseamna intregul astfel incat nu ma opresc la neajunsuri ...nu le amplific, dimpotriva le minimalizez, incercand sa vad frumusetea vietii dincolo de momentele grele, pentru ca da!!!...uneori nu reusim sa vedem padurea din cauza copacilor.
      Unii spun ca viata e o aventura si fara curaj ajungem sa ne dam batuti, nu-i contrazic, e nevoie de curaj in toate dar,  mai bine sa o asemuim cu un cantec si s-o cantam, slavind-o! Se pare ca toti avem un rost pe lume, din pacate nu toti si-l fac....poate unii isi doresc mai mult decat pot si astfel ajung la frustrari si n-apuca sa se bucure de viata.
      Tevatura cotidiana ne da peste cap de multe ori planurile,  suntem suprasolicitati, stresati...dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem nemotivati pentru bucuriile vietii, las bucuria  si miracolul vietii sa ma traiasca, scriu pentru ca simt bucuria tastelor si a cuvintelor care ma inspira sa fiu asa, adica implinita!
      Nu preluati de la altii modele de viata, traiti-o pe a voastra, urmati-va propriile dorinte si instincte,  fiti autentici!
       Acceptati ca viata este un dar de la Dumnezeu si merita sa o traim usor si bine, va doresc tuturor puterea de a merge zambind mai departe  chiar si cand nori si furtuni se abat asupra voastra...toti meritam o viata minunata, dati-va voie de fiti asa cum va doriti si nu uitati  suntem calatori in viata si nimeni nu stie cat de lunga este calatoria! Mult spor in toate!

joi, 16 martie 2017

Dragoste la patrat


Există o singura masura in iubire: aceea de a iubi fara masura.” spunea Sf. Bernard de Clairvaux  si totusi unii sustin ca ar exista o masura -  dragoste la puterea a doua, mai sa fie! ...stateam si ma gandeam , greu frate in vremurile cand la fel ca si produsele din magazine oamenii au inceput sa poarte o eticheta de expirare, expira al naibii de repede, dar nu se lasa!!! schimba ambalajul si sunt ca noi, unde sa mai pui la socoteala ca altii au nevoie din principiu  de afectiune care cuprinda intreaga plaja de sentimente frumoase  altii doar de  sex si atat.      Noi femeile poate ca avem talentul sa dramatizam, atunci cand cineva ne fura trofeul castigat, sa te tii!! tot Facebook-ul afla starea ta de tristete, barbatii insa sunt mai rezistenti nu-si plang in pumni iubirea si nu nu lupta decat pentru ceea  ce ei cred ca se merita, asta inseamna ca noi femeile suntem mai nerabdatoare sa ridicam in scurt timp  iubirea la patrat??Ideea e ca  cineva m-a intrebat cum e cu iubirea la patrat, culmea era barbat!! tot un alt barbat mi-a raspuns la intrebarea pusa pe radio, e vorba de un coleg de radio, dedeterocker care spune:" a avea rabdare inseamna a ajunge la un nivel de inteligenta care iti permite sa accepti orice "sulita" fara sa ripostezi atat timp cat nu-ti pune viata in pericol; dragostea la patrat e formata din doua triunghiuri perfecte, dreptunghice.... asa si oamenii au parte de dragoste la patrat daca reusesc sa-si gaseasca triunghiul perfect ca impreuna sa alcatuiasca un patrat" ....frumos raspunsul!!       As intoarce-o insa pe alta parte si as zice ca  azi cumperi iubire la patrat, totul are un pret, pretul platit  difera  de la persoana la persoana si poate tine de cata incredere are fiecare barbat sau femeie  in el/ea si cat sunt dispusi sa ofere,  sau sa primeasca...se spune ca fiecare dintre noi purtam cu noi un generator de iubire, ca asa ne-a setat El, energia aceea evident ca trebuie eliberata, altfel  nu face bine nici sinelui si  una peste alta ar exista pe degeaba, poate ca tine de noi sa invatam daca pot sa spun asa asa sa oferim dar si sa primim aceasta energie universala, pentru ca nu-i asa? mai  in toate cantecele auzim ca iubirea invinge tot...haideti atunci sa   ne gandim la o bomba a iubirii care sa inlature tot ce e rau iar singurul target  in distrugere sa fie ura si lacomia  dar si aroganta de a avea mai mult decat meritam.      Cu sau fara patrat as spune  ca  nu poti urca la puterea a doua o iubire  in cateva zile, o cladesti cu rabdare si  pui suflet,  fara acest liant ea se darama usor, pentru ca iubirea nu este o tabla de sah unde un rege fugareste doua regine iar daca unii considera ca e prea multa iubire  pe metru patrat, logic ar fi  sa o imparta doar cu cea/ cel drag si inca ceva...nu inseala pe cel / cea care ar vrea sa insela chiar si timpul pentru tine! 

sâmbătă, 11 martie 2017

Telefonul de la miezul noptii

 
     Nu stiu cum sa va spun, dar, eu sunt un om normal cu nevoi simple, ma enervez extrem de rar pentru ca inteleg de ce fac oamenii lucrurile asa cum le fac, e dreptul fiecaruia sa spuna ce simte si ce gandeste...dar una peste alta am momente cand simt nevoia sa-mi golesc mintea de orice gand care ma apasa, as vrea sa ma duc pe o insula pustie... si sa plang de nedreptate, de suparare si de  cate si mai cate, noroc ca am un umar pe care sa plang, noroc ca exista telefoanele astea care sunt adevarata terapie, spui off-ul si trece tot!
    Ideea e ca nu gasesti usor acest umar, deoarece oamenii vor sa te auda cand esti bine nu cand nu ti-e bine, desi, cred ca plansul te leaga de cineva mai mult decat rasul pentru ca el are mai multa traire, mai multa emotie, emotii de calibru mare si greu  ai cuvinte de  incurajare, pentru ca poate fiecare are o alta experienta de viata si nu intelege ce te doare cu adevarat, dar poate sa spuna: daca crezi ca poti sa-mi spui ce te apasa, spune eu nu te intreb nimic insa uite ai umarul meu daca e nevoie! ma enerveaza insa la culme cei care spun - totul o sa fie bine..lasa ca nu se moare din asta!
     Simt parca diferit de la o vreme, lumea s-a robotizat cumva,  oamenilor nu le pasa.... nu ii intereseaza, prea putin vor sa ia parte si sa contribuie cumva la bucuria semenilor, dar ne plac povestile, falsitatea si ne-am dedat ipocriziei, zambim larg in poze, ca ele aduc like-ri cu tonele, e simplu nu? sub un zambet poti ascunde suferinte, poti masca problemele tale cotidiene, dam bine la lume, dar, de ce  facem asta? la ce ne ajuta cand interiorul nostru e praf?ne amagim, iar cand vedem emotii sincere ne luam talpasita ca nu stim cum sa ne manifestam....nostim nu?
     Potrivit celor scrise mai sus, m-am gandit ca voi deschide o oportunitate la  Radio Tasha, o emisiune pe saptamana la ceas de noapte unde sub nume adevarat sau imaginar  cei care vor suna  pot sa isi spuna povestea  si necazul care il apasa.Speram prin acest mod sa fim mai apropiati de sufletele celor care ne asculta.