Blog premiat

RadioTasha

marți, 18 iulie 2017

Alter ego

     A mai trecut un timp...un timp al bucuriilor, al asteptarilor, al  drumurilor prin suflet, sau cum spunea Nichita odinioara"preumblare prin sinele lucrurilor",  n-as putea sa definesc starile care m-au "accesat" sau pe care le-am accesat ci poate doar nostalgia regasirii eului meu in toate cele care mi-au incarcat sufletul si inima.
     Un alter ego, care m-a plimbat cumva prin amintiri, senzatii si  trairi aparte dar care mi-au dat un elan si un optimism impetuos de dorinte si aspiratii noi....si care cumva m-a privit ca la o ancheta si mi-a spus" -iti aduci aminte suflete?"... "- da ", i-am raspuns eu cumva timid....mi-aduc aminte de jucariile vietii, dar imi aduc aminte si de  destin, de singuratate, de existenta, de iubire ca de moarte nu vreau sa aud!
    Imi aduc aminte cum mi-a framantat sufletul de fiecare data cand m-am indragostit, parca si acum patineaza pe gheata  limbilor ceasurilor trecute, imi amintesc cum zambeam fara motiv si cum radeam in tacere de parca eram alaturi de el....imi aduc aminte de tot, nimic nu s-a sters  din  mintea mea, doar asa m-am putut cunoaste mai bine pe mine, pe Olga de acum, cea care a depasit barierele timpului si a spatiului, cea care a cunoscut dimensiuni si laturi omenesti nebanuite, cea care a iubit dezinteresat, pur si adevarat, cea care a trecut granitele posibilului de atatea ori fara frica de esec,  cea care a inotat pe ape adanci( desi nu stie sa inoate) cea care a suferit din dragoste dar care tot in dragoste si-a gasit alinarea! Mi-am exprimat curajul prin imaginatia mea temerara, cutezatoare si m-am simtit de multe ori invincibila, mi-am tinut adesea subconstientul ocupat  uneori chiar cu zambete dureroase, n-am purtat ranchiuna nimanui pentru ca am vrut sa vad mereu fata luminoasa a vietii - iubirea! si am realizat ca, cu cat iubesti mai multi oameni si in general mai mult, devii mai bogat sufleteste si cand cerul sufletului tau e plin de stele, nu ti-e frica de intuneric niciodata! Noaptea infinitului devine din ce in ce mai luminoasa cu fiecare stea care rasare acolo, adunati asadar stele pe cerul sufletului vostru oameni nebuni traitori intr-o lume frumoasa, bucurati-va de nebunia vietii la maxim!
   Gabriel Liiceanu spunea ca " intr-o lume in care se gandeste plat, sters, impersonal, deci intr-o lume in care nu se gandeste deloc, ceea ce iti poti dori mai mult este nebunia de a gandi pe cont propriu" subscriu!! traiti asadar cu mintea voastra, lasati gandurile sa rodeasca si bucurati-va  de fiecare punct luminos de pe harta sufletului vostru!Nu exista usi interzise  cand iti doresti cu adevarat ceva - indrazniti asadar sa fiti voi insiva!
  

Sursa imagine - internet

luni, 26 iunie 2017

Datul cu parerea

   
      Fiind de  ceva timp la microfonul unui radio, mi-a fost dat sa aud si sa vad multe...dar sportul asta a luat o amploare extraordinara in ultima vreme, toti isi dau cu parerea ...ca li se cere ori ba parerea  esti nevoit sa inghiti tot ce auzi, suntem un popor vocal frate! noi le stim pe toate!!!  unii dintre noi ne umflam in  penele moralitati si sub apanajul asta nu acceptam parerea altora...stai asa  fratioare, ca nimeni nu detine adevarul absolut sa te bati  mereu mon cher pe piept ca le stii pe toate! ...dai in parerita  cronica si  ne sufoci pur si simplu!! sau te sufoci la un moment dat!
     Nu ne mai respectam intre noi, nu mai avem rabdare sa ascultam pe celalalt,  dam in cap din prima si o tinem asa, ne aprindem la prima scanteie si daca cineva mai pune paie pe foc...ala esti!! te arde ca lumea! ma intreb si eu retoric ...oare cui foloseste ca ai tu dreptate si  incerci cu tot dinadinsul sa-mi arati mie acest lucru? M-am saturat de flecari si clantai care mereu se dau desteptii lui peste prajit! e adevarat ca dreptul la libera exprimare apartine tuturor, dar unii prea si-l exercita, au ochiul critic si intransigent, nimic nu le scapa, destepti foc...priceputi la toate, la politica, la femei, la fotbal la bucatarie, la radio....la muzica....au ajuns formatori de opinie pe chaturi, pe forumuri, pe site-ri incat  datul cu parerea de la vladica pana la opinca ar trebui declarat sport national!
    Suntem noi latini si sangele nostru  fierbinte provoaca logoree nu doar efuziuni erotice?...sau cum sa-mi explic? ma ajuta cineva?? eu stiu o vorba veche..cand  doi iti spun ca esti beat ...du-te domnule si te culca! Sau esti gansacul cu doua capete si nu stiu eu?

marți, 20 iunie 2017

Insignifiant

 
      Pentru unii poata sa para insignifiant ce voi scrie in acest eseu, pentru mine inseamna totul, da! iubirea inseamna totul! pentru  anumite persoane inseamna putin ce ofera, pentru mine inseamna enorm sa simt ca sunt iubita, o zi de iubire impartasita la maxim poate insemna uneori un an. sau poate chiar ani!
    Nu ma refer la iubiri virtuale, ele vin asa cum pleaca, masturbatorii de pe Facebook sunt de actualitate,  labari care vand praf de iubire adevarata in ochii tutelor care pun  botul la vrajeala lor de doi bani,  exploatandu-le prostia si mai apoi laudandu-se  ca i-a oferit un orgasm pe web...misogini care baga toate femeile in aceeasi gramada...ci la acele reale....unde iubirea  e decantata, lipsita de orice  farama de interes meschin, e pura ...si simti ca vrei sa fii cadoul lui/ei pentru anii ce vor urma, vrei sa te daruiesti pur si simplu! sa faci pariu pe iubire si sa te lasi castigata!...nu stiu daca exista o limita a normalului, sau daca exista, ce inseamna si cum o definim cand e vorba de iubire, stiu doar ca iubirea poate depasi orice limite, se poate ajunge la trepte dementiale atat timp cat  ele sunt acceptate de ambii ....se spune adesea sunt nebun/a dupa tine! unii nu constientizeaza ce inseamna asta, nu realizeaza ca insemn enorm de mult pentru partener ca pur si simplu sunt perechea visurilor lor! Cand un barbat te apara atunci cand toata lumea e cu critica pe tine, in seamna ca te iubeste! pastreaza-l dom-le ca nici nu stii ce comoara ai langa tine!nu toti barbatii fac asta, nu toti verbalizeaza, dar sentimentele oglinda sunt graitoare, vorbesc de la sine ...vezi in celalalt lumea ta!
     Se spune ca iubirea este o celula stem, cand ajunge la cel care are nevoie devine un adevarat panaceu, te vindeca de toate relele, unii au nevoie de cuvinte iubitoare (ma aflu printre acele persoane....!) fiecare cu "fractura" lui, dar pentru mine iubirea acopera un gol, o lipsa, o nevoie, e magica, este acel paradis ad-hoc care te cuprinde oriunde te-ai afla, este ceva dumnezeiesc care doar poate fi simtit nu si explicat!! Daca nu a detectat sufletul vostru iubirea, inca nu e tarziu, ea poate sa apara cand nici nu te astepti, si nu uitati, a fi cu cel iubit e sinonim sa fi cu tine insuti....sunt momente cand ne smulgem inima din piept, de dor, dureri sau distante, dar ea iubirea te transforma pur si simplu, intineresti cand iubesti si simti ca ai o energie cum n-ai avut niciodata...si mai e ceva, dragostea adevarata se vede la suferinta pentru ca la bine e usor sa fii indragostit...nu stiu cate" capitole" o fi avand iubirea si nici nu ma intereseaza stiu doar ca  in dragoste e nevoie de doi  si poate fi infinita atunci cand este adevarata! 
     Sa va fie bine dragilor si tineti minte - dupa bine vine foarte bine, hai sa incercam sa fie poarta noastra spre bucurii nelimitate, spre curaj nemarginit, spre frumos!

miercuri, 14 iunie 2017

Pilot automat


     Viata asta uneori mi se pare un adevarat travaliu si tare as mai vrea sa existe un pilot automat, sa  dai un click sa scapi de conflictele interioare, pentru ca da....uneori gandurile se bat intre ele, momentul cheie uneori  intarzie si uite asa framantarile te macina, cauti un reper, el nu apare, esti  terorizata  de termeni de comparatie, te autosabotezi pur si simplu!
      Probabil ca in acest moment nu sunt suficient de motivata, ma confrunt cu gandurile, actiunile mele, caut solutii, imi pun toata energia la bataie, eforturile mele parca nu  sunt incununate de succes, negociez .... aplic si tehnica compromisului pentru ca altminteri nu pot merge mai departe, caut un echilibru pur si simplu!
       Sunt o persoana asertiva, accept si respect punctele de vedere ale celorlalti atat timp cat ele nu  lovesc prea mult in  principiile mele, am abilitatea de a primi si oferi complimente, de a-mi exprima deciziile si dorintele si exprim deschis emotiile ... nu ma  incurca prea tare nici starile de discomfort  sufletesc, depasesc usor si neintelegerile cu cei din jur, realizez ca doar prin comunicare pot sa obtin ceea ce imi doresc, insa nu-mi place  sa fiu manipulata, am puterea sa spun " da" sau" nu" cand se impune...si totusi astazi parca as vrea sa pun totul pe pilot automat!
       Poate ar trebui sa daram zidul care l-am construit de ceva ani in jurul meu, pentru ca  asa am fost noi construiti sa avem pe cineva alaturi, poate imi lipseste si mie aceea intimitate, acel cineva cu care sa pot vorbi tot ce-mi trece prin minte, cineva important pentru sufletul meu, cineva care sa ma tina in brate si sa-mi spuna o vorba buna atunci cand sunt trista, cineva cu care sa pot visa si apoi sa duc visul in realitate, cand iubesti simti ca poti muta si muntii din loc...din pacate suntem prea putini  luptatori, sau daca suntem facem munci de Sisif,  regele din Corint osandit de Zeus trecea prin desarte sacrificii zilnic...poate si" stanca" mea e prea mare in acest moment...s-o fi gasind sa ma ajute si pe mine cineva?
      Povestile de viata ale teranilor le scrie El, Papusarul Sef stie ce-i mai bine pentru fiecare dintre noi, dar,  tare as dori sa stiu daca ma asteapta si pe mine undeva...cineva....vreau flash-uri din sens opus care sa-mi inunde habitaclul sufletesc!

vineri, 2 iunie 2017

Ganduri matinale

 
     De la o vreme incoace sunt Zen, ma simt inconjurata de frumos, de oameni alesi, de zambete sincere si calme, de ganduri bune, de culori vii si de decizii importante pe care va trebui sa le iau in curand. Ma simt o persoana norocoasa,( chiar discutam la telefon cu buna mea prietena Rodica Subtire  despre acest aspect ieri...) cam tot ce imi propun  duc la bun sfarsit si uneori nici nu stiu cum sa-i multumesc Lui pentru tot ce-mi ofera.
    Doresc sa traiesc multe povesti frumoase, pentru ca asa sunt eu construita, sa leg prietenii cu oameni buni si frumosi de la care am de invatat mereu cate ceva, candva ma voi aseza pe un fotoliu  si voi fi mandra de tot ce voi putea povesti nepotilor mei pe care abia astept sa-i tin in brate.
   Ca sa vezi ce-mi trece prin cap in  aceasta dimineata frumoasa de Vineri, cand la Satu Mare e deja soare, cand totul mi se pare luminos, stralucitor afara dar si in sufletul meu, peste exact 3 ore plec in Grecia, pentru unii ziua o sa para insipida, pentru mine e una de vis, ma duc spre liniste( culmea,  marea ma linisteste...!!! ) marea imi ia toate grijile din minte, le duce in larg si ma intorc de fiecare data eliberata de apasari, angoase sau mai stiu eu cum sa le numesc acele stari(combinatie alb -negru, dar parca mai mult negru...) cand simti  ca e prea mult si  parca nevoia de eliberare  e imperios necesara.
     Ma gandeam acum cat de importanti sunt prietenii mei pentru mine, ii iubesc si trebuie sa recunosc ca ma intregesc, fara ei nu m-as simti intreaga, cu ei alaturi ma simt mai sigura pe mine...si chiar voi aborda  un subiect intr-o viitoare emisie in care voi dori sa vorbim despre siguranta...ce inseamna siguranta pentru voi? pentru mine inseamna familia mea si curcubelul intins spre  bunii mei prieteni, pentru ca in fiecare dintre ei exista un inger, eu trebuie doar sa-i las sa-si deschida aripile sa ma poata proteja, si e minunat sa te simti in siguranta, sa stii ca tu contezi pentru cineva si ca si-ar da parte din tine ca tu sa mergi mai departe.Mi-am dorit mereu prieteni care sa stie exact ce-mi doresc, nu-i strig niciodata, dar ei stiu mereu cand eu am nevoie sa-mi fie aproape si e minunat acest  lucru! Va multumesc prieteni!
    

vineri, 19 mai 2017

Game over

 
      Inceputurile sunt grozave, uneori si cuprinsul e fascinant dar la un moment dat apare ceva ce stinge flacara pasiunii, lucrurile nu mai functioneaza  cum trebuie, ceva te  apasa  si simti ca nu mai poti merge mai departe, simti nevoia sa iei o pauza sa vezi daca e mai bine fara sau cu el/ea... din respect  se impune sa porti o discutie  in care sa spui lucrurilor pe nume, dar cum o faci? asta e problema....
    Exista mai multe situatii, sa le luam pe rand...
    In unele cazuri unul din parteneri, ( desi exista sentimente) greseste...te minte, ascunde ceva de tine iar cand afli esti in pragul disperarii ca sa nu zic despartirii, poti ori sa-i mai dai o sansa, ori sa fii categoric/a, ori abandonezi ideea de a pleca  asteptand sa vezi ce aduce viitorul.
    In cazul in care nu mai exista sentimente deja e mai clara situatia....atunci faci tot posibilul sa te indepartezi de acea persoana, inventezi scuze, nu mai raspunzi la telefon, iti ocupi timpul cu altceva invocand motive diverse.Daca locuiti impreuna stai in expectativa, astepti sa se prinda ca nu-ti mai pasa de ea si gandul ca urmeaza sa-si faca bagajele si sa plece e cel care te imbratiseaza cel mai des, ma intreb oare, nu-i mai simplu sa-i spui ca nu mai vezi niciun viitor impreuna cu ea/ea? de ce s-o faci sa sufere nopti zi zile? preferabil e sa-i spui verde in fata: - nu esti tu de vina, nu-ti face griji, port toata vina! sau poti sa tai in carne vie si sa-i spui - nu te mai iubesc! sau si mai grav: realizez nu te-am iubit niciodata, dar credeam ca dragostea va veni pe parcurs! n-a fost sa fie!
    Pot interveni insa si alte cauze de despartire, intalnesti o persoana care este  cumva cea pe care crezi ca o astepti de-o viata intreaga,  in acest caz, chiar esti dispus de dragul de a nu fi etichetat/a drept aventurier/a sa spui vorbe pe care nu le crezi, dar ce nu faci in astfel de momente cand vrei sa te  iei la brat cu fericirea? ...ii spui cumva mai dulce, una din replicile acelea expirate : esti prea buna pentru mine! sau - nu te merit! ma intreb insa, oare nu mai bine spui adevarul ca ai gasit pe altcineva? ca oricum se afla mai devreme sau mai tarziu...
   Fiecare din noi am trecut prin astfel de situatii, am parasit si am fost parasiti,  observi ca iubitul / a e tot mai rece, nu prezinta acelasi interes fata de tine, devine nervoas/a, obosit/a....te panichezi, nu intrebi de teama de a nu parea paranoic/a dar te macini cu gandurile, ajungi sa-ti pierzi increderea in tine,  devii depresiv/a facandu-ti tot felul de scenarii in minte...realizezi ca sfarsitul e aproape dar nu ai puterea sa spui adio.
    Ma intreb si va intreb...de ce sa iesi prin usa din spate cand de fapt ai intrat in acea relatie prin usa din fata si uneori chiar cu flori in mana? de ce sa nu porti o explicatie? de ce  nu stabilesti  niste coordonate care sa nu  produca mai multa suferinta  decat  exista pentru ca dintr-o relatie nu iesi ca si cum ai fi fost un spectator la o piesa de teatru.In toate situatiile de mai sus e nevoie insa de timp de vindecare si curaj sa apesi pe butonul acela din suflet pe care scrie clar, mare si tare : DELETE!

miercuri, 10 mai 2017

Subterfugiile barbatilor

   
     Ma gandeam azi sa vorbesc despre acest lucru,  despre subterfugiile barbatilor, de ce? simplu! pentru ca le admir tactica! faptul ca nu-si fac cunoscut necunoscutul din ei, pe cand noi femeile ne deschidem  din prima, ca un boboc de floare la prima raza de soare! Ei, bine dragele mele surate, ei nu procedeaza la fel ca noi, nu-si arata sufletul spre a nu cadea in vulnerabilitate si atunci prefera subterfugiile, adica duplicitatea si minciuna!
    Stati asa, nu dati cu pietre in mine dragi barbati, stiu, stiu...voi sunteti magnifici, frumosi, destepti, puternici, autentici, sinceri si lista nu e cazul s-o mai lungesc ca o stiti...problema e alta, ca nu lasati sa se vada frumosul asta din voi...de ce?  mi-e clar !! pentru ca pur si simplu nu vreti sa va identificati cu adevarat voastra fiinta, cautati diferite personaje, care mai de care iar daca femeia nu reuseste sa scoata in evidenta calitatile voastre ramaneti ilustri necunoscuti pentru ca esenta  voastra sufleteasca dincolo de aparente e alta!
     Sa lamurim cum sta treaba cu duplicitatea, trebuie sa recunoasteti ca nu toti sunteti cumintei si devreme acasa iar frumosul va atrage in mod irezistibil, dar la modul sincer cui nu-i place frumosul si lui Dumnezeu ii place, ca altfel nu ne-ar fi creat asa! Ideea e alta ca unii sunt naravasi din cale afara cand intalnesc o femeie frumoasa si inteligenta, uita ca acasa ii asteapta o sotie iubitoare care crede dumnezeieste in tot ce aude...dar sa nu generalizez, sunt si barbatii  care pot sta de vorba cu orice femeie fara ca simturile lor s-o ia razna....dar cand le apare o femeie disponibila credeti-ma nu spun "nu!" cand inima le spune "da !"
     Dar pe de alta parte, puterea obisnuitei e mare...ne obisnuim cu de toate, ca asa suntem noi femeile...acceptam si barbatul mincinos care minte de ingheata apele chiar daca femeia il asteapta cu masa calda acasa, il acceptam si pe cel curvar ca deh!! punem vina pe"momela" nu pe el si daca o intalnim cumva o mai si paruim si o facem in toate felurile ca a indraznit sa ne fure barbatul...deci ispita e toata vina! ea si numai ea, nu barbatul care e alunecos si fuge dupa trofee...cuceririle la catastif le ridica increderea in ei si daca au pornit-o pe drumul asta, greu de oprit!
      Neeah!! ca mai sunt si barbatii aia atarnatori, nu fac mare lucru, ea cu munca el cu filosofia, astia sunt genul acela spiritual plin de idei destepte sau mai putin...prezent pe FB, pusi pe cafengeala si pufaiala, trandaveala cu alte cuvinte, desi nah!  cu cateva citate luate de pe ici colo, dau gata sarmane femei singure iar Zen-ul si spiritualitatea ajung la ele acasa, intra pe usa sau pe geam, dar reuseste!
      Astia sunt cum sunt, dar ce te faci cu cei viciosi? unde patimile urla non stop? tot ce inseamna bautura, tigari si carnal e la ordinea zilei, pe astia nu-i mai trezesti la realitate niciodata! dar decat sa fie amortit adica sa nu se mai bucure de absolut nimic, femeia in bunatatea ei il sustine cumva zicandu-si in sinea ei"daca place si altora de ce nu l-as iubi in continuare? " paradis curat nu-i asa?ea tace...el face ce-i place si lucrurile merg ca pe roate! dar pe de alta parte mai exista si acel barbat resemnat, prea cicalit de nevasta, pentru ca ea il controleaza zilnic si cumva se simte ca o victima ...ei! si atunci pana la faza cu razbunarea nu-i decat un pas...la prima oportunitate spune  da!! un da cu toata gura!mai ales daca cea intalnita e plina de energie si il incurajeaza....despre cei tirani refuz sa mai scriu, pentru ca ma dezgusta! la ei dictonul"cine nu-i cu mine e impotriva mea" e la mare cautare,  acolo frate e multa rautate nu o mai dizolva nici  cea mai mare iubire, parol!!ii prefer pe cei care isi cauta  justificari si  cumva iluziile le troneaza viata, ei nu sunt ofensivi, raman  vesnic visatori chiar daca sunt  intr-un fel  genu' acela de  papa lapte, adica, nici nu  strica dar nici nu repara!lipsiti de responsabilitati, traind intr-o lume a lor - luminoasa si frumoasa!
 Ei si acum parerea ta cititorule  cum privesti cele scrise mai sus? sarcastic, sfidator, bucuros,  dezamagit, nemultumit, ironic....pentru ca asa as realiza  de fapt si de drept in care categorie te afli!




luni, 1 mai 2017

Alergam

 
     Fiecare dimineata incepe la fel, alergatura pe internet, un scroll pe Facebook sa vedem ce au mai facut prietenii, vrem informatii, cunoastere sau poate asteptam o minune care sa ne faca  fericiti...deh!! de parca minunile s-ar arata pe FB...trebuie sa recunosc ca eu sunt o naiva plina de naivitati ...ma mai ia valul cateodata si ma pierd in  astfel de defilari, ma risipesc in loc sa iau o carte in mana si sa ma asez comoda intr-un fotoliu. Ideea e ca si aici in virtualia la fel ca in realia gasesti tot ce vrei si ce nu vrei, adica oameni buni si oameni mai putin buni, oameni care se ineaca in nelinisti, oameni care te obosesc prin mesaje  fara nuante si fara culori, adica pur si simplu plictisitoare....dar daca stau bine sa ma gandesc nimic nu e mai greu pe lumea asta decat neputinta, neputinta de a face ceva, sa schimbi ...sa ajuti oameni care poate merita sa le intinzi o mana....pentru ca fiecare dintre noi are momente in viata cand se simte neputincios....Am vrea parca sa avem o bagheta magica care se ne ajute sa  facem acest lucru, atat pentru noi cat si pentru altii.
   Ma gandeam acum ca daca ar fi sa am o dorinta ar fi aceea de a nu ma simti niciodata neputincioasa pentru mine si mai ales pentru cei dragi sufletului meu si parca as mai dori ceva  ... ca viata sa curg lent si duios, uneori mi se pare ca fuge...o ia rau la trap....si parca nici nu apuc sa ma iubesc  suficient pe mine, ca din preaplinul meu sa ofer si celor dragi iubire...tocmai de aceea la ceas de noapte va doresc sa aveti o saptamana cu mult spor in a va face  bucurosi  pe voi insiva!
      Inchei prin a va oferi imbratisari blande dar pline de iubire, o saptamana in care sa va simtiti fabulos, clar nu esti nimeni fericit pana la cer si inapoi, dar macar spirtul sa fie la inaltime, conteaza atat de mult! Fiti mai mult alaturi de cei dragi voua, nenorocitul asta de progres, ne-a robotizat cumva, iubirile devin  electronice...dansul vietii e prea intens, prea alert...bat-o  norocu' s-o bata de tehnologie, mai mult  strica decat  ne ajuta!

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Vis albastru

   
       Vreme mohorita afara, nu doar la Satu Mare ci in toata tara si ma intreb de ce ar fi mai altfel la mine in suflet? nu mai bine ma asortez cu vremea de afara?...nu! categoric nu e mai bine...dar uneori nu ai de ales, musai sa ploua si in suflet, sa ploua cu amintiri, cu amagiri, cu soapte, cu ganduri si de ce nu cu randuri asternute pe blog...ele vor spala sufletul si dorurile spuse si nespuse....dorurile care pleaca spre apus pentru ca nimic nu tine o vesnicie....le voi ineca in uitare...in visare...si le voi trimite spre ceruri, acolo de unde poate au venit
      Unii oameni  se pot privi in ochi, altii in inimii....unii inchid ochii mintii si  privesc in suflet, unii pot fi ingeri pentru altii, daruindu-le lumina, caldura, iubire, dar sunt  si ingeri  care cred ca sunt raul care iti fac binele doar pentru a-ti aduce aminte ca el totusi exista....altii aduc ploi cu iubire in suflet, ploi calde sau reci de primavara....insa placerea de a accepta dragoste implica si faptul ca poti fi ranita,  vorba lui O.Paler chiar daca e doar pentru o clipa merita toate riscurile esecului.
      Azi las dreptul ploii sa ma doara....vise inselate,  vise frumoase care s-au stins inainte de vreme, sperante desarte, ora destinului le-a invins  pe toate, trandafirii albastri  le-au luat locul, ei reprezinta minunea a tot ce a fost frumos, dorul ce s-a cernut  in abis....iar tu - sufletul interzis!
     Ramai cu bine suflet interzis, am obosit sa fiu o carte deschisa  ...  vorba unui ascultator care in emisia de azi mi-a scris asa: " nu e bine sa deschizi o carte unui "neiubitor de carte"...inainte de a te asigura ca nu o va strica...ca va avea grija de ea".. inchei spunind - iarta-mi vina de a fi femeie, femeia  care a vrut sa adune in intuneric floarea vietii pentru ca asa i-a soptit inima!...dar gata!! am invatat sa fiu tacere si tac...!.....sufletul tace, inima tace...E LINISTE!

joi, 27 aprilie 2017

Doar o optiune

   

     Dragostea e cel mai frumos lucru din lume, ea iti coloreaza lumea in roz si toate par a avea un sens, un scop, un motiv,  cand pierdem sensul parca pierdem si sensul vieii, e greu sa-ti suprimi sentimentele cand afli ca ai fost doar o optiune in viata cuiva....mi se pare cel mai jalnic sentiment din lume! De ce spun asta? pentru  ca tu te deschizi, lasi portile inimii deschise larg... cand insa intelegi ca persoana nu te iubeste asa cum o iubesti tu, adica, ea  pentru tine este intreaga lume iar tu pentru ea o optiune e ca si cum  ti-ar baga un stilet in inima si realizezi cat de naiva, cat de vulnerabila ai fost!
     Motive sa dezlantui furii in suflet sau spre cel/ cea in cauza, ar fi inutile, ce trebuie sa inveti din asta? pe viitor sa fii mai atent/a...niciodata sa nu permiteti nimanui sa fiti optiunea cuiva, v-ati pierde respectul de sine, mai bine cautati pe cineva care va iubeste la justa valoare, in timp  veti gasi si acea persoana care va dori doar sa va iubeasca!
      Indemnul meu - fiti prioritatea cuiva, niciodata o optiune!

marți, 25 aprilie 2017

Asteptare

 
   Se pare ca unii dintre noi suntem structurati genetic in asa fel incat sa avem rabdare  infinita si probabil cu cat inaintam in viata  realizam ca celebrul citat  din Wilde ni se potriveste" Daca promiti ca nu  intarzii prea mult o sa te astept  intreaga viata", ma intreb insa ceva...sa insemne asta cumva iubire?  iubirea cere rabdare?pentru ca asa se spune in  Corinteni 1.13 - :
"iubirea e indelung  rabdatoarea, ea nu pizmuieste, este plina de bunatate...." din pacate, multi dintre noi nu stim cu adevarat ce este iubirea, unii o gasesc in pofte trupesti, considerand ca e o descarcare de hormoni si cam atat....altii se bucura cand aud glasul fiintei iubite, chiar daca e la sute si  mii de kilometri distanta, se au in gand...altii sunt la un pas distanta si nu  traiesc momentele de fericire....nu multumesc suficient Lui pentru darul primit pentru ca iubirea te face mai frumoasa, te umple de zambete, iubirea da sens vietii, e asa placut sa stii ca esti "totul "cuiva, cand el  iti spune ca esti frumoasa desi tu stii ca esti plina de defecte iti incarca sufletul de frumos si nu poti sa nu recunosti  ca viata este minunata, chiar daca...ai atatea lucruri care iti lipsesc.Unor oameni din viata noastra poate ar trebui sa le multumim ca ne-au invatat sa iubim, ne-au invatat ce inseamna dragostea...chiar daca el/ea nu este acolo langa tine fizic exact in momentul cand tu iti doresti asta, este in gandul tau si  este atat de bine!

      Probabil ca si eu sunt o tipa mai ciudata, nu sunt in stare sa spun nimanui sa ramana atunci cand vrea sa plece, nu vreau sa "platesc" iubirea prin compromisuri si sacrificii cu toate ca ma atasez destul de repede de anumite persoane, dar nu culeg stele de pe cer pentru cei care vor nori (ma rog...nu nori de iubire!! ca aia is tare faini...aduc ploi de iubire !!! ) dar daca ma intelegi din prima, fara sa stau sa-ti explic  ce si cum, ai sansa sa ramai o viata cu mine!
    Ieri in timpul emisiunii mele de dimineata un coleg imi scria" o iubesc pentru ca este atat de simpla! " m-a impresionat si am citit pe radio mesajul lui...pentru ca da! femeia perfecta eu asa o vad,  eleganta prin simplitate, prin naturalete, plange cand ii este dor, se bucura cand te are alaturi, nu doreste printi din basme insa stie sa infrunte"balaurii si vrajitoarele" care vor sa-i fure iubirea....stie sa vada dincolo de aparente.
    Si ca sa inchei cumva in felul meu, am sa spun ca nimic nu ma deranjeaza mai mult in viata decat oamenii care vor sa iasa pe usa din  spate din viata unei persoane....in rest Dumnezeu cu mila!

vineri, 14 aprilie 2017

Uneori...

   
      Uneori simti nevoia unei validari sociale, alteori simti o nevoie mai mare decat atat, simti nevoie sa fi tinuta in brate, simti nevoia de afectiune,  pentru ca asa ai fost obisnuit/a iar cand asta lipseste intri   in sevraj, e ca si cand ti-ar lipsi acea doza zilnica, acel drog care in traducere inseamna iubire....acel limbaj de iubire de care fiecare avem nevoie, ai vrea sa spui cuiva: ia-ma in brate!!! spune-mi ca sunt importanta pentru tine!...a nu fi inteleasa gresit, tocmai am vorbit intr-o emisie trecuta ca unii confunda atasamentul cu iubirea, una-i una, alta-i alta...atasamentul trece, ori iubirea este ceva superior atasamentului care e ca un foc de paie, azi il ai maine dispare.Probabil ca gresesc eu...gandind ca dorinta mea de iubire poate provoca si celui in cauza acelasi lucru, din pacate asta nu tine de propria noastra vointa, tine de ambii....nimeni insa nu are rezervoarele pline de iubire sa dea cat vrea celalalt, chiar daca unii iti spun - vreau sa-ti fie bine!! Ce inseamna insa sa-ti fie bine? sa fii iubit/ a cu adevarat...da atunci iti poate fi bine! Dar din pacate unii isi incarca bateriile si la urma spun: nu pot merge mai departe, nu vreau sa sufar!...pentru ca da! dragostea inseamna si  suferinta si durere si stari de extaz dar si stari de maxima fericire.
     Rezervoarele mele de energie sunt umplute la maxim, uneori debordez, dar gestionez situatia, nu vreau sa mai risipesc  energie, si nici sa  fiu iubita pentru "ca merit" nu vreau ca sa creez dependenta mai bine intru in "embargo"....cu toate ca atunci cand te simti valorizata intr-o relatie, esti mai puternica, este ca un suport moral de care uneori avem nevoie.
     Fiecare avem crucea noastra in viata, unii o avem mai usoara, altii mai grea, insa doar iubirea ne poate ajuta sa o ducem mai departe.Din pacate multi confunda"te iubesc pentru ca am nevoie de tine " cu " am nevoie de tine pentru ca te iubesc", doar ca intre dorinta, nevoie si  moft e diferenta! Poate eu  incerc o stare de autosabotare, pentru ca am ajuns la concluzia ca singura care poate sa ofere sincer sunt eu...si  decat sa fiu dezamagita, mai bine nu "sufoc" pe nimeni. Doresc tuturor impliniri pe toate planurile, un Paste  luminat si binecuvantat!

duminică, 2 aprilie 2017

Dragostea nu musca!

   
     Dragostea- un cuvant care poate  fi confundat doar de cei care  inteleg prin dragoste un soi de pasiune pe care o fac pentru cineva si care expira exact cand ti-e  lumea mai draga sau supravietuieste  acolo unde cei doi ii dau prioritate.Unii spun: -  iubirea te ridica, iubirea te coboara, da!!! ajungi  sa fii chiar centrul universului pentru acea persoana, nu poti ascunde acest lucru, devi o alta persoana cand  simti ca cineva e in stare sa faca orice pentru tine,  simti ca plutesti de fericire, dar, te coboara cand pasiunea trece...mda! la inceput este extraordinar, pentru ca pasiunea e foc de paie pe cand cu dragostea e taman invers, incepe timid dar creste pe masura ce vezi  daruirea celuilalt,  sacrificiile pe care e  in stare sa le faca pentru tine, pe cand   in pasiune nimeni nu face ceva iesit din comun, e un fel de troc -  iti dau ca-mi dai si cam atat!
       Pentru mine dragostea e un mod de viata, e modul meu de a "calatorii "prin viata pentru ca atunci cand oferi dragoste primesti dragoste, iar dragostea nu are unitate de masura, nu are contraidicatii, nu expira atunci cand e oferita sincer, nu te costa,  nu te saraceste, dimpotriva te simti mai bogat! Cand spui cuiva te iubesc, oferi tot ce ai bun  si la randul ei si cealalta persoana raspunde pe masura, totul functioneaza la capacitate maxima! Nu suntem zeite si nici zei...suntem oameni si  tocmai de aceea a iubi e virtutea de a intelege si defectele celuilalt, de a le accepta, dar din pacate e greu sa le acceptam pe ale noastre, iar ca sa le acceptam pe ale celorlalti nu mai dispunem de energie si abandonam....de parca ar fi un meniu la fast-food, il aruncam ca devine greu de digerat! Lasati miturile cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene, alea sunt doar in povesti, nu intrati in apatie si indolenta asteptand un miracol! Miracolul e in voi, muscati din viata asa cum meritati fiecare, bucurati-va de ea, nu traiti din amintiri, cine traieste din amintiri e un om imbatrinit, nu va fie frica, dragostea nu musca, nu va impietriti sufletele, dragostea e alegerea liber consimtita intre doua  entitati diferite de a deveni "unul "singur cu bunele si cu relele celuilalt!!
     Sa fiti iubiti si fericiti!!!

sâmbătă, 25 martie 2017

Bucuria vietii

   
      Invat cu sarg lectiile zilelor, daca o zi e mai neagra cu siguranta urmatoarea va fi alba....ma iubesc pe mine insami si iubesc viata, cand simt ca am  bucurie in suflet, ofer si altora fara sa stau pe ganduri, rad din toata inima si ma bucur de fericirea celor din jur,  cu alte cuvinte imi fac viata sa conteze! Spuneam azi in  emisie ca, cu cat zambim vietii  mai larg cu atat ni se raspunde la fel, adica cu zambete  de zambete!...nu ma indoiesc ca esenta vietii sta in detalii, poate ele fac diferenta , dar am realizat ca un detaliu nu inseamna intregul astfel incat nu ma opresc la neajunsuri ...nu le amplific, dimpotriva le minimalizez, incercand sa vad frumusetea vietii dincolo de momentele grele, pentru ca da!!!...uneori nu reusim sa vedem padurea din cauza copacilor.
      Unii spun ca viata e o aventura si fara curaj ajungem sa ne dam batuti, nu-i contrazic, e nevoie de curaj in toate dar,  mai bine sa o asemuim cu un cantec si s-o cantam, slavind-o! Se pare ca toti avem un rost pe lume, din pacate nu toti si-l fac....poate unii isi doresc mai mult decat pot si astfel ajung la frustrari si n-apuca sa se bucure de viata.
      Tevatura cotidiana ne da peste cap de multe ori planurile,  suntem suprasolicitati, stresati...dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem nemotivati pentru bucuriile vietii, las bucuria  si miracolul vietii sa ma traiasca, scriu pentru ca simt bucuria tastelor si a cuvintelor care ma inspira sa fiu asa, adica implinita!
      Nu preluati de la altii modele de viata, traiti-o pe a voastra, urmati-va propriile dorinte si instincte,  fiti autentici!
       Acceptati ca viata este un dar de la Dumnezeu si merita sa o traim usor si bine, va doresc tuturor puterea de a merge zambind mai departe  chiar si cand nori si furtuni se abat asupra voastra...toti meritam o viata minunata, dati-va voie de fiti asa cum va doriti si nu uitati  suntem calatori in viata si nimeni nu stie cat de lunga este calatoria! Mult spor in toate!

joi, 16 martie 2017

Dragoste la patrat


Există o singura masura in iubire: aceea de a iubi fara masura.” spunea Sf. Bernard de Clairvaux  si totusi unii sustin ca ar exista o masura -  dragoste la puterea a doua, mai sa fie! ...stateam si ma gandeam , greu frate in vremurile cand la fel ca si produsele din magazine oamenii au inceput sa poarte o eticheta de expirare, expira al naibii de repede, dar nu se lasa!!! schimba ambalajul si sunt ca noi, unde sa mai pui la socoteala ca altii au nevoie din principiu  de afectiune care cuprinda intreaga plaja de sentimente frumoase  altii doar de  sex si atat.      Noi femeile poate ca avem talentul sa dramatizam, atunci cand cineva ne fura trofeul castigat, sa te tii!! tot Facebook-ul afla starea ta de tristete, barbatii insa sunt mai rezistenti nu-si plang in pumni iubirea si nu nu lupta decat pentru ceea  ce ei cred ca se merita, asta inseamna ca noi femeile suntem mai nerabdatoare sa ridicam in scurt timp  iubirea la patrat??Ideea e ca  cineva m-a intrebat cum e cu iubirea la patrat, culmea era barbat!! tot un alt barbat mi-a raspuns la intrebarea pusa pe radio, e vorba de un coleg de radio, dedeterocker care spune:" a avea rabdare inseamna a ajunge la un nivel de inteligenta care iti permite sa accepti orice "sulita" fara sa ripostezi atat timp cat nu-ti pune viata in pericol; dragostea la patrat e formata din doua triunghiuri perfecte, dreptunghice.... asa si oamenii au parte de dragoste la patrat daca reusesc sa-si gaseasca triunghiul perfect ca impreuna sa alcatuiasca un patrat" ....frumos raspunsul!!       As intoarce-o insa pe alta parte si as zice ca  azi cumperi iubire la patrat, totul are un pret, pretul platit  difera  de la persoana la persoana si poate tine de cata incredere are fiecare barbat sau femeie  in el/ea si cat sunt dispusi sa ofere,  sau sa primeasca...se spune ca fiecare dintre noi purtam cu noi un generator de iubire, ca asa ne-a setat El, energia aceea evident ca trebuie eliberata, altfel  nu face bine nici sinelui si  una peste alta ar exista pe degeaba, poate ca tine de noi sa invatam daca pot sa spun asa asa sa oferim dar si sa primim aceasta energie universala, pentru ca nu-i asa? mai  in toate cantecele auzim ca iubirea invinge tot...haideti atunci sa   ne gandim la o bomba a iubirii care sa inlature tot ce e rau iar singurul target  in distrugere sa fie ura si lacomia  dar si aroganta de a avea mai mult decat meritam.      Cu sau fara patrat as spune  ca  nu poti urca la puterea a doua o iubire  in cateva zile, o cladesti cu rabdare si  pui suflet,  fara acest liant ea se darama usor, pentru ca iubirea nu este o tabla de sah unde un rege fugareste doua regine iar daca unii considera ca e prea multa iubire  pe metru patrat, logic ar fi  sa o imparta doar cu cea/ cel drag si inca ceva...nu inseala pe cel / cea care ar vrea sa insela chiar si timpul pentru tine! 

sâmbătă, 11 martie 2017

Telefonul de la miezul noptii

 
     Nu stiu cum sa va spun, dar, eu sunt un om normal cu nevoi simple, ma enervez extrem de rar pentru ca inteleg de ce fac oamenii lucrurile asa cum le fac, e dreptul fiecaruia sa spuna ce simte si ce gandeste...dar una peste alta am momente cand simt nevoia sa-mi golesc mintea de orice gand care ma apasa, as vrea sa ma duc pe o insula pustie... si sa plang de nedreptate, de suparare si de  cate si mai cate, noroc ca am un umar pe care sa plang, noroc ca exista telefoanele astea care sunt adevarata terapie, spui off-ul si trece tot!
    Ideea e ca nu gasesti usor acest umar, deoarece oamenii vor sa te auda cand esti bine nu cand nu ti-e bine, desi, cred ca plansul te leaga de cineva mai mult decat rasul pentru ca el are mai multa traire, mai multa emotie, emotii de calibru mare si greu  ai cuvinte de  incurajare, pentru ca poate fiecare are o alta experienta de viata si nu intelege ce te doare cu adevarat, dar poate sa spuna: daca crezi ca poti sa-mi spui ce te apasa, spune eu nu te intreb nimic insa uite ai umarul meu daca e nevoie! ma enerveaza insa la culme cei care spun - totul o sa fie bine..lasa ca nu se moare din asta!
     Simt parca diferit de la o vreme, lumea s-a robotizat cumva,  oamenilor nu le pasa.... nu ii intereseaza, prea putin vor sa ia parte si sa contribuie cumva la bucuria semenilor, dar ne plac povestile, falsitatea si ne-am dedat ipocriziei, zambim larg in poze, ca ele aduc like-ri cu tonele, e simplu nu? sub un zambet poti ascunde suferinte, poti masca problemele tale cotidiene, dam bine la lume, dar, de ce  facem asta? la ce ne ajuta cand interiorul nostru e praf?ne amagim, iar cand vedem emotii sincere ne luam talpasita ca nu stim cum sa ne manifestam....nostim nu?
     Potrivit celor scrise mai sus, m-am gandit ca voi deschide o oportunitate la  Radio Tasha, o emisiune pe saptamana la ceas de noapte unde sub nume adevarat sau imaginar  cei care vor suna  pot sa isi spuna povestea  si necazul care il apasa.Speram prin acest mod sa fim mai apropiati de sufletele celor care ne asculta.


duminică, 26 februarie 2017

Vanatori de trupuri

 
      Sunt momente in viata cand ajungi sa fi marcata de anumite intamplari si simti nevoia unui pansament sufletesc, acest lucru vine uneori chiar din partea unor persoane pe care nu le cunosti...de ce? pentru ca vine exact in momentul in care ai cea mai mare nevoie de acele cuvinte...un cuvant spus cand trebuie este un adevarat balsam sufletesc.
    Potrivit faptului ca  realizez emisiuni de radio si  in cadrul unor subiecte dezbatute am contact cu femei care trec prin diferite situatii, aflu lucruri care ma fac sa nu mai inteleg nici eu barbatii si intreb acum pe cei care imi vor citi eseul:  ce doriti dragi barbati de la femei? trupul sau sufletul? ca daca esti interesat doar de trup situatia se schimba, nu o amagi cu vorbe dulci, nu-i spune ca o iubesti  nici inainte si nici dupa ce ai impartit un pat cu ea, spune-i in oricare moment al zilei, fara sa lasi loc de interpretari. Femeile nu sunt jucarii pe care le folosesti si cand te plictisesti le parasesti, nu sunt marionete in manile barbatilor, femeile pun suflet, au sentimente pe care le pun la un loc iar cand  afla ca sunteti  in cautare de altceva  le rupeti sufletul in bucati, nu cereti mai mult decat puteti oferi domnilor!
    M-au dezamagit si pe mine multi oameni in ultimul timp, dar s-a creat o distanta intre sufletul meu si al lor, distanta pe care nu mai vreau sa o parcurg, nu mai vreau sa-mi fie tulburata linistea interioara, nu-mi mai permit sa ma irosesc, am fost educata sa ascult si sa respect, sa-mi pese de cei din jur, sa-mi pese de impresia pe care o fac celor cu care intru in contact, a inceput insa sa nu-mi mai pese, ma vad si eu in oglinda  iar cand incep sa-mi creasca"coarne" ma  potolesc cat ai zice peste! Nu ma lupt cu tot dinadinsul sa pastrez pe nimeni langa mine, pentru ca cei care te plac nu duc lupte cu tine, ei sunt langa tine oricum ai fi...am luat carevasazica o pauza de nepasare si incerc sa sugerez asta si  doamnelor cu care am povestit despre dezamagirile provocate de barbati.Atitudinea asta de nepasare e ca un sentiment de eliberare din corsetul de regului de"buna purtare" pe care le-am impus de-a lungul vietii spre ai face pe altii multumiti, asa ca eu dragilor, m-am hotarit sa traiesc in primul rand pentru mine si apoi pentru altii, oricat de egoist ar suna acest lucru, asta nu inseamna insa ca ma instrainez de lume, ca ma automartirizez, nu!dar tot asa cum dupa multi ani de munca avem dreptul  la pensie, avem si acest drept in raporturile interpersonale, de vina o fi mediul tot mai pervertit, devenim  "iradiati" de neajunsurile ce ne sunt inoculate....nu stiu? si nici nu mai conteaza!
    Nu stiu daca gandurile mele s-au materializat in cuvinte care sa exprime exact asa cum simt acum, dar cert este un lucru, simt nevoia sa ma retrag  pentru cateva zile intr-un loc linistit, departe de problemele cotidiene si existentiale, vreau un loc in care sa-mi arunc incarcatura sufleteasca a altor oameni pe care o port in mine fara voie.Eu sunt o femeie vesela nu morocanoasa si apatica, nu pot intoarce spatele nimanui dar uneori se mai aprind beculetele de alarma in creierasul meu si-mi spun ca am prea putina grija de mine si prea multa pentru altii, de ce spun asta? pentru ca am cazut prada  unor cersetori de atentie imbracati in haine imparatesti care considera ca li se cuvine totul fara insa a oferi altceva decat probleme in plus.
      Deci, dragii mei e greu sa gasesti omul - oglinda printre atatea lume care vinde iluzii, gasim greu sentimentul de reciprocitate, de intelegere insa respectul, increderea si iubirea fac ca totul sa fie de durata...si realizam cum iubeste fiecare dupa masura cu care se iubeste pe el.
  Mai e putin si Primavara va ajunge Prim- ministru, ea remaniaza iubiri si incarca bugetul de dor depasind planul de sentimente, pe unii insa ii va trimite in somaj de vise si iluzii... tocmai de aceea inchei spunind - iubiti-va frumos!



sâmbătă, 4 februarie 2017

Reflectii despre viata

 
     Toti meritam o iubire, iubirea este benzina vietii cum bine spunea un amic iar credinta este motorul si poate toti de-a lungul vietii am trecut prin emotii mari, durere, extaz dar si agonie, am avut parte de iubiri tumultoase sau mai molcome, ma intreb insa cati au curajul sa povesteasca despre ele?cred unii in viata vesnica si tinerete fara batrinete? considera cumva ca au timp suficient sa treaca si prin iubire...fug de ea? sau pur si simplu le place jocul de-a iubire, unde nici nu pierzi, dar nici nu castigi nimic? sau poate au trecut prin faza prin care am trecut eu...cea care am trait clipa cumplita cand mi-a murit sotul in brate, momente in care am simtit ca ma parasesc cele mai elementare instincte si am simtit ca devin pe loc nebuna, starea aceea tampita ca incepi sa traiesti intr-o lume paralela in care nu vezi si nu mai auzi nimic, intri intr-o letargie trazitorie cand trupul parca isi pierde "busola",  pasii nu te mai asculta si simti ca universul tau s-a prabusit, dar poate nimeni nu stie mai bine decat mine sa renasca din abisurile suferintei, e un fel de" jertfa" si suferinta, poate trebuie sa o intelegem ca pe o lectie de viata spre a putea pretui mai apoi DARUL LUI - VIATA!
    Sa nu uitam niciodata ca viata trece repede si moartea vine pe neasteptate, iar cand poarta vietii se va inchide pentru noi, nu ne vor servi la nimic, nici bogatia , nici frumusetea si nici puterea.Poate multora dintre noi ne lipseste creativitatea, ce vreau sa spun mai exact?acea provocare, acea depasire a  limitelor, acei fiori, ineditul din cotidian, identificarile alternativelor, deschiderea, energia, daca toti am vedea asa in arii diferite, ne-am adapta mai usor la orice viata ne ofera, am fi mai flexibili si pregatiti oricand pentru nou, poate as mai adauga  si  un condiment, acea nebunie a  vietii pe care trebuie neaparat sa o traim!..dar....eu vorbesc, tu vorbesti, el vorbeste si fiecare intelege separat si exact ce vrea!
    Ce-ar fi sa pictam fiecare zi cu iubire? un proverb chinezesc spune:
" iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin.Atunci am nevoie cel mai mult de tine". Subscriu!!!
Sa infuzam viata cu lumina si iubire, s-o traim frumos atat cat ne-a mai ramas!

duminică, 29 ianuarie 2017

Fantana sufletului meu

 
       Nu-i vara fratilor...!!!sa simti setea mai abitir decat vara, sa simti ca ti-e sete, ca ti-e sete de mori  si parca  cauti acea" fantana" din care sa bei pana iti simti sufletul linistit...dar din pacate unele fantani nu au parola de acces, sunt ferecate  ori pentru ca au secat, ori pentru ca altii au otravit-o...
    Setea de iubire o potolesti  printr-o discutie amicala cu ea,  cu IUBIREA, mi s-a intamplat si mie mai zilele trecute, a venit si m-a intrebat daca mi-e bine (...a vrut sa ma scoata din valtoarea gandurilor negre care ma coplesisera la un moment dat...!!! ) i-am raspuns ca sunt bine si ca maine cu siguranta imi va fi si mai bine iar din fantana sufletului meu voi  stinge setea celor care cred in mine, cred in frumos si in adevar si am promis ca voi sterge panzele de paianjen care ma incatusau intre regrete si amintiri.
      Am inceput prin a ierta si pe el si pe ea....si pe tine, si pe tine cel care poate dupa ce ai baut din fantana  sufletului meu, ai scuipat in ea...nu strig si nu chem pe nimeni, dar sunt fantana care poate stinge setea celor buni, celor adevarati, nu vreau insa sa par nici vulnerabila, nici tematoare, nici fiinta care are parte numai de tradari...nu!!! Doamne fereste! sunt eu cea care isi  varsa"umanul" prin eseurile mele...n-as reveni  la niciuna din iubirile mele din trecut, desi la acel moment, fiecare din ele mi s-a parut"wow!!!!" au fost incercari, unele sau consolidat in timp altele au murit dar,  din fiecare am luat ce a fost frumos si m-a implinit pe mine ca persoana....si tare mult mi-ar place sa mai intalnesc astfel de oameni care sa aduca ceva bun in viata mea....cu toata reticenta de care va vorbesc  dorul si setea de frumos nu o sa ma paraseasca niciodata!
     Pentru unii, poate am fost  o ratacire intr-o "criza de dor" sau poate am vrut eu sa-mi"repar" sufletul, dar de multe ori m-am ales cu vise si ganduri insangerate, sau poate m-am incarcat cu energia aceea atat de necesara sa poti face acel curcubeu  drept pod spre lume larga, spre cei din jur...ce-am vrut azi de fapt prin acest eseu? sa beau un pahar de cuvinte alaturi de voi cei care mai credeti in frumos, in curaj, in bine si in biruinta vietii. Setea de nou, de originalitate sa nu va paraseasca niciodata! Nu putem decide cine intra in viata noastra, dar, putem decide cine ramane in sufletul nostru. Iubiti-va frumos!


Sursa imagine:https://olgutza01.wordpress.com/2014/05/08/fantana/

duminică, 22 ianuarie 2017

Confuzie si perspectiva

 
      Ma simt putin confuza, sunt ca o copila in fata unui puzzle si nu stiu de unde sa incep...dar sunt inarmata cu entuziasm si curiozitate, vreau sa vad ce va fi, cum va fi si in ce conditii....dar tot ce fac starneste in mine pasiune si asta mi se pare un lucru bun, nu ma joc cu destinul, nu fortez lucrurile, cred doar in coincidente si in  alegerile mele care rareori m-au dezamagit...mai cred in intamplarile alea care le poti transforma in ceva frumos sau le poti lasa sa plece cum au venit...
     Nu mai caut nimic pentru ca mi-am pus deja atatea intrebari ca am ajuns sa cred ca ori ele s-au indragostit de mine ori eu de ele ca prea des mi le puneam, prea des le accesam, acum savurez conversatiile avute cun x sau y si ajung sa cred ca si aceste mici nimicuri imi pot umple sufletul de bucurie...mi-am ordonat gandurile si le-am salvat pe cele frumoase....o sa mai am nevoie de ele, multumesc celor care s-au invrednicit sa le trimita spre mine, gratitudinea este o emotie complexa si tocmai de aceea imi vine greu sa o exprim, dar ma las cuprinsa de acel frumos si magie si cu plecaciuni le multumesc in gand, dar si aici  pentru tot.
    Stiti la ce ma gandesc? ca uneori daruim fara sa ne gandim ca cel in cauza are sau nu are nevoie de acel dar, ideea e alta...uite acum eu am realizat valoarea acelor "daruri "exprimate in cuvinte candva dar care acum conteaza atat de mult pentru mine.Exista o ciclicitate, viata iti da atatea examene pana iti inveti lectia, poate eu unele nu le-am invatat la vremea potrivita sau poate le-am uitat, dar viata nu uita...ti le da din nou....stai ca un observator si iti revezi propriile trairi asa cum fac eu acum...desi, greu cu puzzle-ul...unele piese lipsesc!
     E iarna, e gri in fiecare zi...greu sa gasesti lumina, soarele ... si totusi...simtirea mea nu se lasa pagubasa, cauta...comori sau poate pericole ascunse sau surprize, e un joc intre inima si ratiune la care se adauga si doza de mister, care ma agita, ma nelamureste si imi da starea aceea picanta de dualitati, un joc al provocarilor, care ma indeamna sa fiu mai buna, sa ma joc cu viteza timpului care nu ne iarta pe niciunu'  dar care ne ajuta sa fim un R.A.I adica:
Respect
Autenticitate
Iubire neconditionata

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Stari efemere

   
      Atunci cand e sa ti se intample ceva rau nu e cu preaviz, poate doar primesti asa semnale usoare ca ceva nu e spre binele tau, dar in forfota problemelor cotidiene ai tendinta sa le ignori iar cand le primesti simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, ti se taie respiratia  si pofta de mancare ( asta din urma ar fi cel mai nimerit neajuns....oricum vreau sa dau cateva kg jos...asa ca... ma atinge la fix !!!!).
    Loviti de neputinta si parca de un sentiment de razvratire am vrea parca sa facem o vraja sa fie totul ca inainte...din pacate orice ai face si orice ai zice, lucrurile odata intamplate nu se mai pot repara iar raul de amintiri curg spre tine, aproape te inunda, iti aminteste tot ce ai patit, cine te-a ranit, de ce te-a dezamagit si de ce lucrurile nu s-au intamplat asa cum ti-ai fi dorit sa  se intample. Vrei sa ai raspunsuri, dar din pacate ramai doar cu intrebari, stii ca totul va trece si  nu mai cauti justificari doar poate frici care exagereaza realitatea, construiesti ziduri care sa te protejeze,  inchizi bucati din tine sau poate doar bucata ranita si te gandesti oare de ce nu s-a inventat un gen de medicament ca si Nurofenul pentru  dureri de suflet si drame emotionale, existentiale...
      Dar ce fac acum? arhivez si dezarhivez amintiri?...o melodie...un gand...un cuvant spus candva de cineva, declanseaza in mine starea asta turbulenta, de aparenta vulnerabilitate sau poate tanjesc dupa ceva nedefinit poate chiar banal si nu  am liniste interioara...stiati ca si banalul are  farmecul sau? niciodata nu mi-am dorit lucruri spectaculoase, daca s-au intamplat au fost o binecuvantare pentru mine dar,  de-a lungul timpului am invatat sa apreciez si momentele mai putin reusite, mai putin fericite sau cum naiba le-o chema, pentru ca datorita lor am reusit sa le apreciez din plin pe cele frumoase.
     Am avut parte in viata de acei oameni frumosi pe care i-am numit - oameni cadou, de ce? pentru ca oamenii astia te inspira, te provoaca, ba mai mult,  te slefuiesc cumva...reusesti sa schimbi cumva ceva in bine, pentru ca ei reusesc sa scoate la iveala tot ce ai mai bun in tine...apar in viata ta cand nici nu te astepti, dar cand poate ai cea mai mare nevoie de ei sunt in fel de puncte de rezonanta si chiar vorbeam mai cu o zi inainte cu un amic despre acest lucru...cu ei imparti momentele de gratie, de frumos,  de expansiune a gandurilor, a simturilor, si iti lasa impresia ca langa ei timpul se opreste in loc.
      Acesti oameni au un merit, sunt deosebiti, te iubesc si te accepta si cand esti intors pe dos, ciufut, sau ai o stare proasta, neprietenoasa...ideea e alta ca tu uiti sa ii mai cauti crezand la un moment dat ca asa e firesc, iar ei raman cu firescul si naturaletea lor....si uite asa isi iau zborul cu aripile lor pline de iubire...oare nu-i pacat? ba da! pentru ca eu nu cred in relatii reciclate si in fire innodate, cred insa in etapa vindecarii si iertarii, in dragul de oameni, in rezonanta si interactiune. Dar ma opresc aici...am povesti care poate inca isi cauta" ascultatorii "si nu pentru ca nu le-ar asculta cineva...ci pentru ca poate nu le-ar intelege! ele raman depozitate poate suspendate ...pana cand? pana cand isi vor gasi echilibrul, dar si starea de spirit potrivita.

luni, 9 ianuarie 2017

Regasire

   
    Anul acesta m-am hotarit sa-mi schimb prioritatile, poate au si fetele mele putina crestina dreptate, radioul imi fura cam mult din timpul zilei, dar este totusi o potentiala sursa de incarcare  energetica pozitiva, m-au ajutat mult feedback-urile primite de la ascultatori, am gasit in ele ceea ce poate imi lipseste in singuratatea mea : iubire, respect si drag de a merge mai departe in tot ceea ce fac....dar pe undeva am avut si momente cand parca m-au strapuns cu picamerul si m-au facut zdrente unele mesaje si intamplari datorate acestui hobby. Dar una peste alta nici izolarea nu ar fi fost o solutie, m-ar fi privat de acumulare de informatii, de instruire, si de ce nu,  chiar de oportunitati....socializand am cunoscut oameni speciali de la care am avut multe de invatat, dar am observat ceva, desi suntem multi online, de-o vreme nu mai suntem capabili sa socializam nici macar in virtual, vedem, citim, dar uitam sa comentam, pentru ca  gandul ne zboara grijile cotidiene. Noroc cu blogul, noroc cu cuvintele mele din umbra, imi curat mintea de gandurile care nu vor sa mai poposeasca in sufletul meu, pentru ca infrangerile avute in anul trecut le-am trecut la "clasat" si uitat, pastrez doar victoriile, intorc pagina si ma duc mai departe...
     Dialogul singuratatii se duce in doi: intre suflet si judecatorul suprem, judecatorul imi arata aspru cu degetul tot ce am gresit, si nu este mai mare rusine decat rusinea ta fata de tine, de tot ce ai gresit in fiecare zi, in fiecare seara asist la o judecata si cand" procesul "s-a terminat unde credeti ca ma retrag? tot in mine, in sufletul meu, uneori pedeapsa data de judecator mi se pare prea grea de dus, parca as lasa o parte din ea  si pe umarul cuiva...dar acel umar de urgenta,  care s-ar constitui un scut moralizator, e greu de gasit si imi trag sufletul cum pot si imi dovedesc iar si iar ca pot.Viata e atat de nesigura, pariezi pe familie, pe prieteni, pe iubire, nu ies toate cum vreau... dar, in pofida acestui fapt  ma incapatinez sa cred ca nu m-am nascut sa pierd...ci sa castig! nu vreau devalorizare si subapreciere legat de propria-mi persoana si consider ca sunt suficient de buna sa merit sa primesc de la viata ce-mi propun sa am...gasesc resurse  si un izvor nesecat de speranta, cu care mereu  merg mai departe....nu uit insa sa fiecare drum isi are pretul si imi asum alegerile lupta cu vicisitudinile vietii.
     Stiti la ce ma gandesc acum? la cata iubire se risipeste  din cauza nesigurantei noastre, din cauza arogantei noastre, orgoliilor si lista ar putea conntinua... si ce facem in schimb? ne adancim in adanci tristeti si, enervate dezamagiri si obositoare taceri.Poate si sufletul meu se ascunde acum sub fila blogului, e un refugiu, o face din teama de a nu fi ridiculizat si face un pact secret cu"judecatorul"...are carevasazica  acceptul" rebeliunii "in scris vis-a-vis de oameni, situatii, sentimente...si doar atat!