Blog premiat

vineri, 26 septembrie 2014

Ziduri de regrete



  
 
      Azi am avut tendinta sa ma uit in urma, dar m-a apucat frica si nemultumirea , am inchis repede usa spre trecut, m-am simtit prea slaba,  sau poate n-am vrut sa trec printr-o stare de dezamagire, amintindu-mi ca am pus sufletul meu in palma unor persoane care nu au meritat, sau poate eu n-am facut fata  provocarilor, a fost slabiciunea mea, clar! uneori fugin de acele lucruri care ne fac fericiti, de ce? pentru ca si fericrea asta bat-o vina are si partea ei ascunsa!..o afli cand  crezi ca ti-e lumea mai draga! si uite asa fugim..fugim, de suflet, fugim de sentimente, fugim in final de noi!
     Am simtit nevoia sa fac un pas inapoi desi imi doream nespus de tare sa fug pur si simplu, sa fug spre ce imi doresc ...mi-am calcat de atatea ori cuvantul si-am oferit o a doua sansa celor care nu si-au meritat-o nici pe prima, azi insa am strans inima in pumni si am preferat sa o stiu ascunsa, am renuntat la tot intr-o secunda, nu am avut puterea sa ma deschid ... mi-am dat seama ca m-as fi deschis unei persoane cu sufletul in buzunar dornic sa primeasca o farama de suflet de la mine, ori eu nu  ofer  farame, ofer tot si-mi doresc totul ori nimic!
    Mi-am ignorat sentimentele, mi-am zis ca sunt puternica si-am intors  spatele  unei persoane care poate ar fi incercat sa faca totul sa-mi fie bine, n-am vrut sa las garda jos dar acum sunt cu gandurile vraiste si tocmai m-am intrebat - oare cat a trecut draga Olga de cand nu ai spus exact ce iti doresti unei persoane?  cat a trecut de cand nu ai spus ce simti pentru el? sunt lucruri care poate daca nu le faci la timp nu mai apuci sa le faci niciodata! Cred ca eu am pierdut acel timp si azi ma simt inconjurata de  ziduri de regrete...
    Nu va ingropati in cuvinte nerostite dragilor, niciodata nu veti  primi raspunsuri la intrebari nerostite, aveti curaj!...nu-mi urmati exemplu!  luptati pentru ce va doriti, iubiti si nu priviti inapoi!

joi, 25 septembrie 2014

Ganduri matinale


  Invaluita in aroma inconfundabila a cafelei, mi-a venit cheful de scris,de altfel pentru mine a devenit un obicei ridicat la gradul de ritual, nu incep ziua fara cafea...poate nu e corect sa incep cu cafea, unii prieteni chiar ma cearta ca o beau pe stomacul gol, dar pe mine ma relaxeaza maxim! Studiile arata ca nu e chiar"otrava" ba dimpotriva e chiar indicata in cantitati moderate, asadar dau cu piciorul ultimelor "tendinte" in materie de nutritie pentru ca de multe ori, nu stim care este adevarul. 
   Am tot vazut reclame pentru cafea verde cica liposuctie vegetala, acidul clorogenic din ea face minuni, dar in afara de minunea de a avea un tonus bun de dimineata nu vad alte avantaje, insa mi-e suficient!Hmm!!! dar pentru slabit am aflat o alta  metoda... ma pun sa  maninc pomisoare, gojii, care sunt mult mai eficiente luate inainte de mancare sau  fierte in ceai...si cine stie poate intru si eu in clubul slabutelor...lol!! ce vise am frate! si tocmai ce m-am trezit! las' ca am mai dat eu jos cateva in Italia dar cum am ajuns acasa la painea mea coapta pe vatra, cumparata de la un anume magazin - Micu, s-au si restabilit, asadar, am incetat razboiul cu kilogramele, daca ele fac casa buna cu mine si nu ma deranjeaza prea tare,  le las  in plata Lui!
   De fapt ce doream sa spun in acest articol? sa aveti o zi cu bucurie cu zambete si energie pozitiva pe care sa reusiti sa o imprastiati oricui, chiar si celor care va supara sau va enerveaza! cum? cu calm, bunatatea si caldura, iertati, zambiti, vorbiti despre lucruri frumoase si incercati sa simtiti ca traiti cu adevarat!

miercuri, 24 septembrie 2014

Sarutul dulce al razbunarii


      Sa nu va deruteze titlul articolului nu e vorba de filmul cu acest titlu in care juca Geena Davis, e total diferit gandul meu din aceasta dimineata...dar, poate ca si profesoara din film vreau sa sufar si eu de o scurta amnezie,(amnezia sa fie selectiva...!!!) sa pot uita tot ce este rau in viata mea, sa pot uita ca viata nu a fost mereu asa cum mi-am dorit, ca am avut parte si de oameni care m-au facut sa mi se" ingroase" obrazul.
     De cate ori am simtit ca sunt in plus intr-un proiect, actiune, imi pun coada pe spate si ma retrag, ma duc insa mai departe, o iau de la capat cu sentimentul ca daca nu a functionat in  acel context, poate am o alta perspectiva langa alti oameni, timpul vindeca ranile si scoate la suprafata ce-i mai bun din fiecare.
     Nu fac crize de sensibilitate, nu!! nu sunt genu' de mimoza, pe care daca o faci sa sufere, se strange, ma aplec insa  la fel ca si mimoza cu respect in fata celor care m-au lovit poate intr-un moment de furie, nu neaparat declansat de persoana mea, dar  care au recunoscut ca am fost victima colaterala nicidecum targetul  lor!Mi se intampla si mie uneori sa trimit replici care sunt rodul unor suparari acumulate in timpul zilei spre persoane care nu au nici in clin nici in maneca, ci doar ca poate au facut un comentariu care m-a iritat pe moment.
     Potrivit proverbului  bine stiut ca"fiecare culege ce seamana", vreau sa seman in aceasta zi saruturi dulci spre cei care au nevoie dar si spre cei care m-au lovit cu sau fara voia lor! Nu joc pe carti pierdute din start, joc un soi de" razbunare" spre cei care merita sarutul si dragostea mea! Si potrivit imaginii  din articol reactia mea este - Kiss and love  -  !

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Ganduri de weekend...

   


     Azi  se implineste exact o saptamana de cand ma aflu intr-o vacanta la Arad, la buna mea colega de radio Flory, si de fiecare data  cand petrec o vreme cu persoane dragi mie, imi vine sa gandesc cu voce tare si sa spun  exact ce simt, adica pur si simplu ca am intrat intr-o casa unde ma simt speciala, e mare lucru sa ai astfel de gazde, astfel de persoane care te pot face sa te simti intr-un mare fel...aici simt ca-mi sunt dragi si norii (care au insotit cerul cam tot timpul sederii mele) pentru ca zambetul celor din casa au fost raze de soare pentru mine, iubesc asadar si norii si soarele si apa Muresului pe langa care ne-am plimbat, ma iubesc si pe mine, asa cum sunt, o fiinta care nu ma multumesc cu putin, cu mediocru,  dar una peste alta daca as fi diferita de cum spun ca sunt, nu as putea fi iubita de ei, prietenii mei....mai ales ca Flory mi-a spus ieri - ramai asa cum esti, sa nu te schimbi niciodata!
    E minunat sa vezi doi oameni frumosi care se iubesc ca-n prima zi, ma bucur ca Cel de sus mi-a scos in cale oameni- ingeri are nu apar niciodata incidental ci intotdeauna la locul si momentul potrivit, mereu mi-am dorit oameni care sa ma satisfaca din punct de vedere spiritual si emotional, toti prietenii mei apropiati au dovedit din plin ca alegerile mele au  fost bine facute, vreau azi sa multumesc oamenilor de calitate din viata mea  pentru bunatate, iubire si respect si sa ma bucur ca pot sa ofer si eu la randul meu o mana fara sa cer nimic in schimb, e mare lucru sa-ti spui la sfarsit de zi ca azi ai reusit sa mangai cu o vorba pe cineva, sa rasfeti cu un zambet pentru ca nu trebuie sa uitam ceva :atat timp cat va exista iubire - TOTUL VA FI BINE!

miercuri, 17 septembrie 2014

Te salut gand rebel...bine-ai venit!

 


  
  Gandurile  imi cam joaca feste de o vreme.. vreau sa le controlez, dar, ele nu si nu!! fac ce vor, alearga unde  vor ele fara sa le pese de ceea ce vreau eu...neaah!! e un amalgam in mintea mea cateodata!!
    Am inceput insa ma imprietenesc si cu cele mai rebele, la urma urmei sunt ale mele, de ce le-as renega..? au si ele dreptul la viata, deci trai bun ganduri rebele!
    Au si ele rolul lor, cred ca eram in pana de idei, si uite cum resursa vine taman cand nu te astepti, o fi de la tacerea asteptarilor mele , asteptam uneori sa se intample ceva in viata noastra care sa schimbe cursul, dar orice e mai bun decat nimic, nu-i asa? cand te astepti mai putin, te suna un prieten pe care poate l-ai uitat o vreme in mod voit sau poate pentru ca viata ti-a fluturat alte persoane mai des prin minte...
   Pentru ganduri avem tot timpul, pentru fapte mai putin, dar azi am facut un troc cu acea persoana care m-a sunat - negociez cu gandurile mele, ca tot ne aflam intr-o agora pestrita, chiar si cele mai rebele ganduri au cautare, le pun la taraba - 1 leu gandul rebel, eu strang banii tu ramai cu gandurile mele, ce spui facem trocul? cand voi simti ca ai avut parte de  tot ce pot oferi ma voi opri, pentru ca voi realiza ca deja necuvintul, nespusul, neimpartasitul, e in casa ta si gadurile mele iti prisosesc! atunci vei face si tu diferenta intre abstract si concret, intre iluzie si realitate.
   Cand tii foarte mult la o persoana accepti si faptul ca  nu tot timpul te poate simti, dar stie si stii ca exista undeva in sufletul tau, si n-ai de ce sa fii furioasa ca lucrurile nu sunt cum vrei tu sau el, ... fiecare persoana draga din viata mea, are locul sau, pretuirea mea..chiar daca cochetez cu  dorinta de imposibil in minte, stapanita  insa de exuberanta dusa pana la nebunie sa iubesc viata asa cum e  - cu bune si cu rele!!

  

luni, 8 septembrie 2014

Cuiul lui Pepelea


  Nu-mi place sa abordez in agora  o anume persoana, adica sa dau numele, prefer sa se recunoasca din cele pe care le voi spune acum, mai cu seama ca este un moment special in viata lui, e ziua lui de  nastere peste cateva zile,( n-am uitat acest lucru...)si vreau sa multumesc acelei persoane( multumirea mea sa fie darul pentru ziua lui...si sper sa-l accepte) pentru faptul ca a reusit sa scoata din mine tot ce aveam  mai bun, sa cred ca sunt mai buna decat mi-am inchipuit ca as putea fi cu o persoana de sex opus (...trecusem printr-o relatie de dragoste care tocmai ma cam afectase) si  el  a aparut intr-un moment cand nu cautam, nu voiam si nu consideram  ca mi-e neceasara o astfel de prietenie, dar, aceasta persoana a intrat in viata mea si in sufletul meu pe nesimtite, prietenia era atat de ancorata incat  si unul si altul am crezut ca va fi forever totul, adica pana cand unul dintre noi va disparea...(asa am si hotarit cand am acceptat sa lucrez la un proiect cu el).
   Am inceput cu un  proiect totul, cum spuneam,  eu persoana extrovertita, joviala am reusit sa creez o interactiune perfecta, a functionat neasteptat de bine totul, nu faceam niciun pas unul fara altul (...in acel proiect)  pana la un moment dat....Au fost nopti nedormite in care am muncit amandoi la acel proiect, somn tulburat de griji, resentimente, teama de nereusita, in fine ganduri contradictorii au venit toate la pachet, set intreg cu alte cuvinte, dar in pofida acestor  lucruri traiam o prietenie frumoasa, complice pe undeva... incapatanata, care se tinea scai de noi si incerca sa armonizeze cumva firea lui vulcanica cu firea mea pasnica si potolita de ardeleanca cumpatata. Am impartasit cu el dramele vietii, ne daruisem incredere unul altuia, puteam vorbi despre absolut orice in mod degajat fara retineri si asta mi se parea grozav.Mereu am crezut ca intr-o prietenie  oamenii se aleg , unul vrea o legatura mai profunda, dincolo de aparente iar celalalt tanjeste dupa o imagine puternica,  la un moment dat intr-o relatie de prietenie codependenta se produc rupturi, de ce? pentru ca cele doua individualitati  reusesc sa se muleze si devin copii nefericite! incep sa semene unul cu celalalt si se duce pe rapa timpul investit, eforturile, sacrificiul si veselia care leaga relatia.Legatura emotionala dispare se calca in picioare totul si uneori esti atacat chiar cu propriile tale arme, desconspirandu-se secrete.Oricum una peste alta ne-am dorit binele dar in forme diferite, asa cum am stiut fiecare din noi, acum "ne tinem de mana" dar pe drumuri diferite...si unul si altul am memorat niste lectii pe care viata ni le-a dat cat timp am fost impreuna. In fond oamenii vin..stau cat stau dar mai si pleaca!
     Ce pot sa-i spun acum prietenului meu e ca tot ce avem nevoie noi oamenii nu e dragoste, ci timp..timpul pentru a iubi, altfel o viata poate fi prea lunga, asadar draga prietene timp bun pentru iubit - pentru implinit tot ce ti-ai dorit cu bucurie si satisfactie deplina, cele mai frumoase ganduri impachetate in  cutiuta  de mai jos...



Post Scriptum:
      Si acum, am o curiozitate, care dintre noi a mostenit cuiul ca-n povestea  aceea ...si cate lucruri mai avem de asezat in cui?de cate ori ne vom mai bate in usa unul altuia?

duminică, 7 septembrie 2014

Tristete duminicala


       Incapacitatea mea de a ma desprinde de trecut imi da un nod in gat de dis-de dimineata, e trist sa te trezesti dimineata si sa nu te simti motivata , sa mergi mai departe strangand din dinti si incercand sa uiti ca odata ai avut totul ( sau aproape totul ) si acum... faci  eforturi sa uiti, e greu sa amputezi parti din  sufletul tau, e greu sa uiti si poate nici nu vrei, oricat ai taia, oricat ai pansa, rana nu se vindeca niciodata!
       E clar.... azi e cea mai antipatica Duminica de toamna!
"Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta". P. Coelho
  ...........................................................
    ...Ma duc sa deschid usa sufletului cine stie, poate ca P.Coelho are dreptate! La naiba cu zbuciumul din sufletul meu, cu tristetea asta autumnala!

marți, 2 septembrie 2014

Cuvintele tacerii... sau tacerea cuvintelor!

  
      Atunci cand tot ce respiri e legat de persoana draga, ai o senzatie stranie, chiar daca nu-l vezi il cauti in tot ce vezi, in speranta ca macar o picatura din cineva iti aminteste de acea persoana, fugi, te intorci si iar fugi... iti julesti genunchii si mergi mai departe! de ce? pentru ca fuga asta nu are nicio definitie,  sunt pauze nemiloase care nu fac decat sa te arunce intr-un exercitiu al minciunii, te faci ca ti-e bine, te mai trage constiinta de maneca din cand in cand si-ti spune - aloo!! mai sunt si eu pe aici! te minti singura! ai uitat cui i-ai dat sufletul in grija?
    N-am uitat...dar nu exista pronostic pentru suflet, tot ceea ce ai este acum, stiu ca viata nu vine intr-un ambalaj perfect, greseala sta in natura omului , suntem intr-o permanenta cautare de sine si ne este din ce in ce mai greu sa recunoastem asta..nu mai stiu exact nici ce inseamna te iubesc pentru unii, candva stiu ca insemna sa-l transformi pe cel drag in prioritatea ta..., dar  dragostea nu poate lua ostatici, nu se negociaza si nu se vinde... te-am inchis cu 7 lacate,  te-am lasat in penitenta!acum insa vreau sa te tin de mana, ma simt oarba fara tine!
    Uneori cuvintele trebuie sa taca... sa faca liniste si sa auda cum vorbeste tacerea...ai auzit ce ti-a spus acum? ai simtit mangaierea tacerii? minus infinitul trait s-a transformat in plus infinit? daca da..sa nu dai niciodata  importanta lucrurilor fara valoare absoluta!