Blog premiat

sâmbătă, 28 iunie 2014

Dubii...


       Cand simti ca sufletul iti este vandalizat, ajungi sa-ti spui intrebari...de ce sa te lasi calcata in picioare, de ce sa te lasi umilita, injosita de acuzatii murdare, de ce sa apleci fruntea?de ce sa te lasi maltratata de tupeu si mitocanie?
      Cum reactioneaza o femeie care nu-i nici proasta nici lipsita de educatie...se sperie de tonul cuiva? si se lasa trimisa la plimbare din doua vorbe? face jocul  celor care o jignesc? ramane blocata  de frica celor care stiu sa urle? o face din comoditate, din lasitate, din lene, din bun simt, din timiditate, din nestiinta, dintr-o stare suverana in fata tupeului? intrebari la care as vrea sa mi se raspunda intr-o proxima emisiune la Radio Tasha.
      Mi-am promis mie ca de azi nu voi mai permite nimanui sa ma puna in situatii umilitoare, de ce sa tac chitic ca natanga, nu-s nici neroada, am vorbele la mine , iar cei care ma vor agresa  si care vor profita de bunul meu simt si nu vor aprecia nici macar bucata de bunatate din sufletul meu, toleranta, sensibilitatea  caracterului meu  cam romantic (dar zic eu drept si cinstit...) vor avea de pierdut, nu mai accept rolul de mototoala...am pierdut si eu destul de cand ma stiu, am pierdut-o pe mama, pe tata nici macar nu-l cunosc, mi-am vazut sotul pe patul de moarte, mi-a murit in brate, m-am simtit ca o frunza in vant, mi s-a parut ca universul meu s-a terminat, am trait clipe de insiguranta, cand nu-mi gaseam locul, mi-am vazut moartea cu ochii si tot nu m-am speriat, am infruntat-o cu darzenie si am mers mai departe, cu inconstienta sau cu forta, mai din inertie mai din instinct asa cum mi-a  permis  mintea si inima...acum ce motive as avea sa joc rolul tutei in fata unui nobody... cine poate stabili drepturile  asupra mea? eu si doar eu!! so?
    Oamenilor care m-au facut sa sufar fara vina le flutur azi o batista de despartire si le spun sa nu uite ca roata este mereu rotunda, mai ales roata morii, angrenata de apa iar eu sunt o morarita  darza si senina! si apropos sunt una" patentata"...am mereu apa la moara....parol!!   ;)

marți, 24 iunie 2014

Gura mea de aer

  
     Iar imi tzopaie prin minte ceva si cum nu pot sa tac, ma apuc sa scriu, deh! am sclipiri de blonda (....oxigenta!!!) tuta-sefa de la Radio Tasha, ce mai, e limpede ca bonjour, trec si eu printr-o perioada  faina- faina  si nu pot sa nu impart frumosul si cu voi! ma las  scaldata de spumele creierasului meu oxigenat si incerc  sa iau o pauza de viata...la naiba o sa spuneti, cum vina asta? pai, vine!!! uite asa bine, bine de tot cand ti-e foarte bine, e ca si cum ai uita sa mai traiesti, adica nu-ti lipseste absolut nimic! Nu schilodesc neuronii nimanui, nu chinui, nu obosesc, m-am refugiat in mine, pur si simplu! si mi-e nespus de bine! sufletul meu e un hotel all inclusive, cu spa, piscina si tot ce vrei,  doar ca mai se uita cate unu' altul asa prin" telescop" si tare l-ar mai darama, isi potriveste arma aia de poti lovi cu precizie(.... cu luneta, cu aer comprimat...pfai!! mai-mai  sa-mi sparga  frumusetea de suflet razgaiat)....pfai!! ca-mi vine sa-i spun - Nu trage dom' Semaca, sunt eu Lascarica! crezi ca-s buna de ciuruiala?neaah!! si daca da..tu cu ce te alegi????
    Eu m-am ales cu transcendenta catre acest taram, al sufletului, un loc in care daca poti sa simti ...vezi ca se intampla lucruri minunate, ti se dezvaluie o lume noua, e bucurie, liniste , magie chiar , e ca si cum toate bogatiile lumii te imbratiseaza cu iubire, ai tot si nu mai simti nevoia sa faci ceva.Incercati si voi, macar o data si veti simti starea aceea de bine, gura de aer de care avem nevoie din cand in cand cu totii! un secret pot insa sa va spun, conteaza mult mijlocul de transport!! nu avion, nu tren, nu vapor, nici chiar propria ta minte, trebuie sa  tii cont doar de inima ta!ea te duce acolo!e singurul ghid bun!Renunta pe moment la minte.. mintea ta  poarta cu ea toate tiparele omenirii, toate imprumuturile, toate razboaiele, toate incertitudinile, toate temerile si toate suferintele lumii. Inima si mintea  mi-au fost prea mult in tandem, acum am facut pasi seriosi spre liniste si relaxare, acum sufletul a devenit portalul trairilor adevarate, e plin de apreciere,  compasiune,  iertare, modestie,  intelegere si curajul de a fi un alt OM!

luni, 23 iunie 2014

Increderea

       Puterea de a merge mai departe sta in noi,in interiorul nostru,abilitatea de a-ti dobindi lucrurile bune din viata ta tine de inteligenta ta...totul e sa nu-ti bulversezi resortul:sa nu arati prea mult sa nu flirtezi prea mult, pentru ca tot ce-i prea mult dauneza,si dauneaza mai ales tie...
      M-am convins pe pielea mea de acest lucru, se pare ca am creditat o persoana care nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele, asta e!ne mai inselam, e ca si cu fructele de la piata ,este tentatia sa le alegi pe cele aspectuoase chiar daca costa mai mult pentru ca cele chircite nu-ti atrag privirea, desi poate miezul lor e mai dulce si nu gaunos ca al celor frumoase, pentru ca da!mai ai surpriza sa gasesti si astfel de fructe ,frumoase pe dinafara dar putrede pe dinauntru...
     E greu sa citesti sufletul cuiva, mai ales cand el este la distanta, si pentru ca eu sunt de parere ca in iubire nu poti limita nimic, nu poti impune reguli, incerc sa ma comport ca atare..dar, ce bine ar fi sa poti si aici face putina ordine...ca in circulatie...cu semne sa stii unde drumul este cu denivelari, cu alunecari de teren, drum in lucru, drum ingustat...si alte astfel de lucruri...sa n-o iei pe contrases ca s-ar putea sa dea unu' in tine si sa te accidenteze grav, sau doar sa te raneasca usor si eventual sa te ajute sa-ti gasesti banda potrivita..
    E destul de socant sa constati ca oameni in care ai crezut, fata de care ai fost deschisa cu care ai impartit si bune si rele o vreme, sa-ti zica la un moment dat sa dispari din viata lor pentru ca ai facut nu stiu ce, ca si cum tot ce a fost pana atunci, nu mai exista.Un pas gresit...sau poate nu pe placul acelei persoane( mai grav daca el exista doar in mintea celui care acuza!!) si s-a dus totul, ca si cum n-ar fi fost nimic, ca si cum prietenia, timpul oferit, atentia, tot, nu ar mai conta. Te si intrebi daca nu cumva oamenii respectiv nu au o problema...la mansarda...eu una mai spun in gluma in serios, ca e de lucru la acoperisul meu, da' frate unii au tigle lipsa frate, fara numar, fara numar....vorba manelistilor!
     "Nu ştii că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"spunea Lucian Blaga... Increderea in tine si in ceilalti iti da masura trecerii prin viata. Nu poti colabora si trai alaturi de ceilalti daca nu poti avea incredere. Este un abandon si o investitie, se cucereste greu si se pierde repede. A invata sa ai incredere este una dintre cele mai dificile sarcini in viata, implica caracter si responsabilitate.... Specialistii spun asa - Cu cat e mai limitat cercul de incredere a unei persoane, cu atat creste posibilitatea ca acea persoana sa fie mahnita, iritata, nervoasa si cinica.Increderea influenteaza semnificativ moralul si spiritul de echipa. Intr-o cultura de incredere la nivel inalt, membrii unei echipe sunt capabili sa manifeste sentimente, diferente, si sa dezbata un conflict intr-o maniera constructiva. Dezvoltand nivele superioare de incredere se vor reduce atitudinile defensive, competitia nesanatoasa si sabotajul. Inchei prin a spune ca traim intr-o lume in care este foarte greu sa tii o relatie..o relatie sincera, lipsita de interese, altele decat cele emotionale.
      “Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult”, spune un vechi proverb chinezesc, hai sa  ne luam dupa el din cand in cand! ;) o saptamana plina de frumos tuturor!

joi, 19 iunie 2014

Felinarul fericirii mele

 
     Sunt o multime de lucruri care ma fac sa fiu fericita, azi spre exemplu cineva in simplitatea lui a incercat sa-mi spuna ca sunt foarte importanta pentru  sufletul sau, mi se intampla destul de des sa primesc din partea ascultatorilor mei astfel de complimente...persoana imi scria ca pur si simplu isi clateste mintea dupa o zi de lucru, ascultand vocea mea pe radio...am stat si m-am gandit mai bine, omul are dreptate, am simtit si eu uneori cum cuvintele venite spre mine din alte parti, m-au muiat, m-au facut sa cred ca sunt deasupra norilor, ca-mi cresc aripi si zbor! Cuvintele pot zdrobi si muntii! cred in bunatatea omului si in puterea lui de-a face minuni cand isi doreste cu adevarat!..pentru mine inseamna mult, ele ma fac sa-mi pastrez tonusul fizic si mental.Am lucrat 20 de ani in cultura, acum insa realizez ca  usor , usor, se duce la vale, este inlocuita cu un divertisment facil, emisiunile la TV si radio, capata alte note, intrigi, scandaluri, fara continut, femei care se vand usor, peste tot important este ratingul.
    Nu-i cer nimic Lui, rugaciunea mea e simpla, ii spun doar atat - Da-mi Doamne ce crezi tu ca-i mai bine pentru mine... iar daca El le stie pe toate de buna seama ca-mi va da si sanatate sa pot fi alaturi de fetele mele, ele sunt lumina ochilor mei, pasiunea pentru radio imi va" ara" sufletul vrand-nevrand pentru ca exact in momentul in care ma hotarasc sa dispar din aceasta ramura, apar felinare mici ca niste licurici care imi spun spre ce poteca s-o iau! Drumuri curate si realizabile, celor care sunt alaturi de mine, colegilor de radio, prietenilor care sunt alaturi de Radio Tasha,  multumesc pentru timpul acordat, pentru permisiunea  de-a le" colinda" sufletele in fiecare zi, prin emisiunile noastre de radio...aspiram emotiile lor, ne incarcam sufletele cu frumosul din fiecare gand venit spre noi...ma inclin  in fata celor care stiu sa ne faca sa vibram, multumesc asadar si tie, si tie, dar si tie draga ascultatorule!
    Noapte cu aripi de ingeri!
 Un Maestru mergea împreună cu discipolul său pe drum, în toiul nopţii. Înţeleptul ţinea în mână un felinar.
- Maestre, a întrebat discipolul, este adevărat că tu vezi pe întuneric?
- Da, este adevărat, îi răspunse maestrul.
- Şi atunci de ce ai luat felinarul?
- Ca să nu dea alţii peste mine! ;)



Sursa imagine felinar - http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/11/11/felinarul/

marți, 17 iunie 2014

Capitulare

    
    Citeam undeva un lucru care se pare ca mi-a deschis ochii dintr-o data....si am luat o hotarire asa de moment, pur si simplu!( de altfel asa sunt eu, ma hotarasc rapid, unele hotariri ma avantajeaza, altele nu...dar sunt ale mele si mi le asum)...totul a pornit de la un pasaj dintr-o postare a unei persoane extrem de sincera , suna asa:
„pregătindu-te pentru viitor, trebuie să mergi înapoi, cu gândul către trecut; dar numai atât cât face un om, care, pregătindu-se să sară un şanţ, se dă înapoi pentru a-şi lua elan”... ce pot sa spun e ca datul inapoi pentru elan nu mi-a lipsit, dar cred ca a fost prea mic, mi-a fost frica ...eu chiar cazand intr-un sant plin cu apa in urma cu multi ani cand eram insarcinata cu fata cea mare,  cred ca n-am evaluat distanta suficient de bine si tocmai de aceea "saritul"asta imi cam dadea de gandit, ei bine, azi vreau sa uit de iluzii, vreau sa-mi recunosc limitele si sa nu mai aspir la lucruri care acum pentru mine sunt foarte clare, vor ramane intangibile! M-am saturat de strategii, de cautari care nu duc nicaieri, de vise pierdute, ma predau neconditionat, pentru ca realizez ca nu am suficienta "munitie "sa continui sa  lupt, refuz sa-mi mai pun neuronii in garda mereu, au si ei nevoie de relaxare, acum ca sunt pe undeva departe de o lume in care credeam ca ma regasesc, o lume care ma alimenta sufleteste, dar care  la fel de bine reusea sa ma destabilizeze, cred ca e mai bine sa spun - ma predau! La urma urmei vreau sa ma las gasita de fericire, n-o mai caut! am cautat-o destul!!! las norocul sa ma gaseasca!( hai sa zicem ca mai cred in miracole...!!!)
     Seara faina si plina de clipe speciale!


luni, 9 iunie 2014

La poarta inimii

    
      La poarta inimii se ajunge greu, unii bat cu pumnii si tot inchisa ramane poarta... nu cauta ceva anume, ei bat sa se afle in treaba, nu cauta  armonie, cauta discordie, ca asta a inceput sa placa unora foarte tare,  e adrenalina lor...ideea e ca pana ajung la usa mai e cale lunga! raman toate dorintele lor pe presul ipotetic de la usa, iar "dorurile"  raman nemangaiate pe vecie..oricat de jinduita ar fi usa inimii. Nu-i treaba nimanui cum imi gasesc eu fericirea, nu-i treaba nimanui cum isi gasesc fericirea oamenii din echipa mea de radio, e nevoie de multe departari ca sa ne gaseasca in real, sa nu le fie dor altora de ceva ce nu le apartine, uneori ne place si noua sa ne "pierdem", sa ne lasam prada visurilor, ratacirilor, e un joc de-a privitul, de-a ascultatul si de-a simtitul pe care ar trebui sa-l perceapa  intocmai fiecare ascultator...sa inteleaga ca virtualul ramane o agora in care gasesti multe lucruri dar pe care nu ti le poti  permite, e ca la o piata reala unde unele produse sunt mult prea scumpe sa ti le permiti si azi si maine si cat ti-o pofti inima!!!!
     Detest oamenii care iti zambesc in fata,  dar te ucid pe la spate cu o nonsalanta debordanta, oameni care ti-o trag asa pe romaneste spus , fara protectie, oameni cu 1001 de fete!
     Spiritul meu creativ nu este azi la o cota admirativa, poate urla in disperare ... are blocaje dar daca unii au vazut invelisul cuvintelor mele iar altii au avut urechi de suflet si au patruns mai departe decat am putut eu acum sa ajung, adica la miezul cuvintelor si a tacerii din spatele cuvintelor, ma declar multumita si inchei spunand ca sunt neputincioase cuvintele spre a reda trairile noastre,  ....incep sa cred ca visele noastre se implinesc poate chiar atunci cand noi ne detasam de ele!
       O zi in care muzica  sufletului vostru sa va faca fericiti!