Blog premiat

RadioTasha

marți, 27 septembrie 2011

Viata este un miracol..restul sunt doar artificii!

...asa imi spunea azi o prietena pe YM, e vorba de cea care mi-a dat microfonul in mana pentru prima oara, Rita Drumes, are pe undeva dreptate, de" artificii "sa nu ne bucuram prea mult ca ele sunt ca focul de paie, vin si pleaca, ne bucura sau ne  ating atunci cand le simtim prea aproape...
   Mie una nu-mi plac artificiile de niciun fel...cele de sarbatori, ma sperie, nu ies afara, nu vreau sa le admir, decat din casa, de la geam.... stau si eu ca si  animalutzele mele  la adapost...iar daca ma refer asa, metaforic, la artificii in viata de zi cu zi...nu le" gust " nici pe acelea...dar,  viata nu e cum vrem noi ci asa cum vine la rand...cu bune si cu rele astfel incat , vorba ceea "vrei nu vrei, bea Grigore, agheasma", mai degraba mi-e frica de artficiile mintii mele, acolo uneori e un adevarat regal...pentru ca viata asta telurica nu-i chiar simpla, si ma pune la "crosetat"  ganduri, ganduri de ganduri...care mai de care...unele mai traznite decat altele...uneori se prind intr-un dans lasciv, parca isi rad de mine, asta pentru ca poate sunt singurele  artificii pe care le  tolerez, ...da!!artifiicile  verbale, volatile, dar  care te fac  plutesti uneori, in anumite momente si-ti dau o stare de bine... asta pentru ca-mi plac jocurile de cuvinte...imi plac oamenii care stiu sa-si "accesorizeze "vorbirea cu  aceste  gaselnite  zic eu care te prind asa intr-un joc alambicat, poti sa intelegi ce vrei la o adica...si poti pe de alta parte  sa te dai batut ca n-ai priceput...asta pentru ca uneori ai parte de aluzii subtile, cu conotatii insinuante, pline de ambiguitate, mai am parte si eu de discutii de genu' cu unele persoane mai diplomate , din lumea mea,  se mai leaga si de mine cate-un"crampei" ...imi fac bine, pentru ca m-am saturat de clisee verbale, am o prietena, spre exemplu,  care atunci, cand inchei discutia cu ea pe mess imi spune"ai grija de tine"...de parca daca , vezi Doamne, o spune asa, sunt in mai mare protectie decat daca nu mi-ar spune-o...si apoi mai e ceva...oare chiar o spune din suflet?
    Eu as vrea sa aflu ceva de la voi dragii mei, sunteti de partea cliseelor sau de partea artificiilor verbale, sau pur si simplu preferati exprimarea simpla fara  prea multa coloratura????

Sursa imagine:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://images

9 comentarii:

  1. Sunt pentru exprimarea simpla, dar imi amintesc de jocurile de cuvinte care le practicam cand eram mai tinere, asta ca sa ne perfectionam dictia:
    Stiu ca stii ca stiuca-i stiuca
    Si ca stiuca se mananca
    Si mai stiu ca stiuca-i peste
    Si ca stiuca se prajeste....
    ...o spuneam la inceput mai rar apoi zoream ritmul...si ne amuzam grozav! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Clisee vedem la tot pasul, prefer o exprimare,mai colorata, o exprimare care sa ma reprezinte, sunt o fire dezinvolta, si nu stau sa curat oua nimanui!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare.cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fii intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte,prefer simplitatea si naturaletea – acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerari.

    RăspundețiȘtergere
  4. În limbajul de zi cu zi prefer simplitatea exprimării.
    Cred ca aşa sunt eu şi nu vreau să epatez...Gând bun de la Vrancea draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Carmen, stiu ca asa esti, pe tine te stiu si-n realitate si pot spune ca, mi-am amintit si eu niste jocuri legate de dictie...care chiar erau dragute, iesea uneori ce nici nu te asteptai!
    @Lili,de acord cu tine...mai "colorez" si eu exprimarea, ca altfel n-as fi eu Olga!:))
    @Dorina,simplitatea si naturaletea sunt uneori de invidiat, dar,parca eu mai vreau asa, din cand in cand sa ies din acesti vectori....;)
    @Elena, mi-am dat seama, citindu-ti blogul ca asa este, pup si imbratisez si eu cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ar fi multe de spus despre valentele verbale, despre semnantica si mijloacele de exprimare ale ei...apreciez insa faptul ca faci parte din cei care stiu sa se "joace" cu cuvintele...este o calitate!

    RăspundețiȘtergere
  7. mie imi plac artificiile verbale, dar sa fie sincere...

    RăspundețiȘtergere
  8. Artificiile...sunt peste tot nu numai in jocul de cuvinte...Sa ai grija ce faci?ok?

    RăspundețiȘtergere
  9. Gânduri sumbre, solitare
    Ticaind în neagra valma
    Leagana pe lampadare,
    Dorul care-mi plânge-n palma.

    Dincolo de noi doar norii,
    Pasageri printre cuvinte;
    Vise fade, iluzorii,
    Reînvie-o rugaminte.

    Sufletul ajuns o sluga
    Deseneaza dur nisipul;
    Tot mereu este pe fuga,
    Prin clepsidra-alearga timpul.

    Sting cu lacrimi amintirea,
    Strop cu strop, Apa Regala
    Îti topeste-n somn hulirea
    Preschimbând-o în cerneala.

    Picura din ea rabdarea
    Ce-adunata e în soapte;
    O balada mi-e iertarea,
    Când patrunde-n a ta noapte.

    Coala inimii o drama,
    O fântâna de-ntuneric;
    Perna-n brae-o strâng cu teama
    Asteptând chipu-ti eteric.

    Doar în ore fara mila
    Se cufunda agonia,
    Dulce-amara e idila
    Ce-si sfârseste drumetia.

    Când lugubrele poeme
    Te-mpresoara cu durere
    Eu, prin zborul meu în vreme,
    Stiu ca : ” Restul e tacere! ”

    RăspundețiȘtergere