Blog premiat

duminică, 29 decembrie 2013

Bilantul anului 2013


      Azi e ziua cand am facut un bilant pentru sfarsit de an, culmea e ca nu mi-a dat in minus ci in plus, cu toate ca au fost multe lucruri pe care mi le-am dorit in acest an si din pacate nu s-au implinit, dar ele au fost inlocuite de altele pe care nu mi le-am programat dar au aparut ca o compensatie....astfel ca mi-a dat in plus cand am tras linia si am socotit! Toate cele intamplate au concurat in implinirea mea, adica m-am regasit pe mine si mai mult decat orice mi-am gasit echilibrul, am scapat de anumite angoase pe care le aveam in anul trecut, am devenit mai puternica si am reusit sa ma scutur de tot ce era  nociv pentru mine, acum astept cuminte sa vad ce-mi aduce noul an, dar sunt convinsa ca o sa fie un an bun pentru mine!
    Pot sa spun ca am avut placerea in acest an sa cunosc persoane extraordinare, persoane care mi-au deschis mintea si care mi-au aratat ca,  gandul " hai ca merge si asa..." nu prea e bun ca tehnica intr-o relatie, daca ceva nu functioneaza de la inceput pe placul tau, nu merita sa te implici, oamenii oricum nu se schimba iar nimicurile pe care le treci cu vederea, mai devreme sau mai tarziu se transforma in frustrari deci categoric NU voi mai tolera nimic!De ce spun asta? logic, oamenii te trateaza asa cum le permiti tu sa te trateze...imi plac vorbele frumoase, stiti si voi cat de  rasfatata ma simt atunci cand primesc asa ceva, dar, am ajuns sa ma conving pe propria piele ca vorbe frumoase poate spune oricine dar ideea e ca mai trebuie si sa creada in ce spune, sa devina in final fapte...ca altfel la ce bun?Am invatat deci ca trebuie sa fiu foarte atenta la oamenii care-mi vorbesc frumos, sa nu ma las pacalita de dulceata vorbelor lor!
    Daaa, am mai invatat ceva, ca trecutul trebuie sa ramana acolo-  departe, nu intamplator se numeste asa, adica TRECUT, altfel nu las loc prezentului sa-si faca simtita aparitia, vorba bunei mele prietene, Camelia Andrei - nu te lasa sufocata de  amintiri, nu le duce mai departe, traieste prezentul, bucura-te fetito( hahahaha!!! ea asa ma vede...) de viata !!! Oricum din toate experientele avute am avut de invatat, deci una peste alta, a fost un an de incercari, am adunat un bagaj mare cu bune si rele, dar, stiti cum se spune- cele bune sa se adune cele rele sa se spele!Va doresc petrecere frumoasa, sa fiti  fericiti cum stiti voi mai bine, cumpana dintre ani s-o petreceti langa cei dragi voua, iar daca nu sunt aproape de voi, sa nu fiti suparati, distantele cele mai mari nu sunt cele geografice, ci cele de la inima la inima, degeaba esti AICI daca el este ACOLO, si ce e si mai grav este ca suntem la distanta unii de altii de acel TE IUBESC, spus cu sinceritate  celui, celei dragi!
     Asadar, acum in prag de an nou, de nou inceput sa va urez tuturor un an excelent, un an cu sanatate si plin de mai bine...!
     Apropos, nu-mi mai place Revelionul deloc de cand a murit sotul meu, dar anul acesta fiind in  vizita la Camelia in Italia, voi petrece noaptea dintre ani la un restaurant de lux din  Imola, gandul meu insa va fi si la voi, voi inchina un pahar la miez de noapte si voi spune - La multi ani dragi prieteni oriunde v-ati afla!

marți, 24 decembrie 2013

Craciun fericit!

   
         Buna dimineata la Mos Ajun !
 Craciunul e sarbatoarea mea de suflet! Ma face sa ma gandesc la toti cei care mi-au daruit cate putin din sufletul lor, la toti cei care mi-au fost aproape....la ziua in care Cel de sus mi-a daruit-o pe Bianca-Larisa, fiica mea, caruia ii doresc sa aiba parte de tot ce si-a dorit pana acum si nu avut parte....sa fie iubita si rasfatata , atat ea cat si sora ei Roxana- Diana, sunt lumina ochilor mei, le iubesc mult si chiar daca acum sunt departe de ele, in suflet imi sunt aproape! Sarbatoarea Craciunului dragele mele sa va gaseasca impreuna cu cei dragi in liniste, bucurie in suflet si in casa , cu povesti de neuitat,zambete si daruri din dragoste .
     Colegilor de radio le doresc bucurii infinite... In Sfanta noapte de Craciun, atunci cand va veti aduna cu totii in jurul mesei mari, imbelsugate, Bunul Iisus sa va strecoare in suflet caldura, iubirea si puterea de a trece peste tot ce este rau in lumea asta. Fie ca in putinele zile ce au mai ramas din an sa puteti umple cu bucurie si fericire sufletele semenilor vostri. Sarbatori implinite si fericite!
    Bloggerilor care imi trec pragul si celor care si eu le bat la usa... sa aiba in continuare multa inspiratie, sa fie un an bogat in realizari pe toate planurile!...veselie, prosperitate si sanatate din plin!
Prietenilor de pe Facebook  multe momente deosebite, Craciunul sa va invaluie in magia sperantei, sa va umple viata cu bucurii soare si impliniri!
    Craciun fericit! La multi ani!!!

marți, 17 decembrie 2013

Multumesc prieteni dragi!


     De fiecare data la sfarsit de an simt nevoia sa spun multumesc , multumesc celor care m-au suportat asa cum sunt eu cu bune si cu rele, cu toane cu zambete dar si cu lacrimi, ca doar oameni suntem, mai trecem si prin astfel de momente. Multumesc  pentru constanta  emotionala, pentru gandurile voastre frumoase care m-au ajutat sa pot merge mai departe in momentele mele de declin, am putut astfel sa incerc sa vad fata frumoasa  a vietii si sa inteleg ce inseamna de fapt prietenia...dar  si iubirea. Vreau sa multumesc colegilor de la Radio Papucel cu care am impartit un an plin de emotii dar si de realizari profesionale, sa le cer iertare daca cumva am ranit pe cineva prin cuvinte sau prin textele mele de pe blog, a fost un mod de a refula, poate pe unii dintre voi nu v-am inteles, sau poate voi nu  v-ati straduit suficient de mult sa ma cunoasteti,cei care insa au avut rabdare cu mine  cred ca au ramas cu lucruri bune, pentru ca uneori nu poti pastra echilibrul si vrand nevrand dai curs reactiunii....poate am recurs si la gesturi care nu ma caracterizeaza, dar a fost noul meu mod de aparare in fata vorbelor grele pe care le-am auzit...cer iertare chiar si celor care dintr-un motiv sau altul au crezut ca nu sunt omul care sunt si au facut tot ce le-a stat in putinta sa ma raneasca!...le doresc acum la sfarsit de an sa-si gaseasca linistea, poate au nevoie mai mult de ea decat mine (fiind atat de nelinistiti..) prietenelor mele dragi, Camelia Andrei, Carmen Ion, Mara Toader si lista ar putea continua(sa ma ierte celelalte ca nu le-am amintit...) le doresc un An Nou plin de bucurii, fericire , liniste sufleteasca si dragoste fara limita, pentru ca iubirea este  singurul lucru care conteaza cu adevarat, singurul care le implineste pe toate, nu pot sa ma declar un om cu adevarat  intreg si fericit, mi-a cam lipsit iubirea in 2013, dar nadajduiesc ca in anul care vine voi fi mai norocoasa! Sa aveti parte de multe zambete dragi prieteni, sa fiti pretuiti asa cum meritati, dar sa ramana  cei dragi alaturi de voi  pentru ca nimic  nu doare mai tare decat sa se rupa de tine un prieten, un om sau persoana iubita. Sa aveti parte de mult senin si iubire nesfarsita! Sarbatori fericite!



vineri, 13 decembrie 2013

Pentru barbati romantici si nu prea....


   Vorbeam azi cu prietena mea Camelia Andrei, despre barbatii romantici, asta pentru ca tocmai ne uitasem la un film pe HBO ,... hmmm! o sa spuneti, lasati voi filmele, realitatea e alta, pai, dragilor o fi, dar la o adica fictiunea porneste tot din realitate, acolo isi are sorgintea, ca atare de ce nu ne-am dori sa intalnim si noi acei barbati,care nu neaparat prin fapte iesite din comun ne pot fermeca ci prin  dragalasenia lor si mai ales prin ceea ce ne spun si ne scriu...prin autenticitatea lor, prin felul in care reusesc sa ne gingaseasca sufletul!( desi, nah...eu am avut parte de un astfel de barbat in urma cu ceva ani...n-ar trebui sa fiu neincrezatoare, nu le-a pierit samanta... ;) )
     Stiu ca nu intotdeauna mintea, chimia si  sufletul se intalnesc pe aceeasi "plaja"nu ai tot timpul  acea spontaneetate incat sa poti sadi in sufletul femeii emotia aceea aparte care face o femeie sa se simta frumoasa, frumoasa pentru ca el stie sa-i spuna asta, pentru ca ziua noastra se poate "misca" cum se misca buzele  lor...pot sa ne faca luminoase, radioase, increzatoare in noi si lista ar putea continua...
     Sigur asteptarile noastre in ceea ce priveste atitudinea romantica a barbatilor e diferita, poate  eu vad lucrurile altfel decat alte  semene d'ale mele..ma rog, sa fii romantic nu inseamna sa fii o fire slaba, sau sa te iei dupa clisee  din filme ci sa tii cont de gesturile simple din viata de zi cu zi, care ar putea  multumi iubita, partenera...unii din ei chiar reusesc sa faca asta fara sa-si dea seama! sunt atatea gesturi la indemana fiecaruia, nu trebuie facute gesturi eroice...
     Ca sa reusiti sa ne cuceriti dragi barbati nu uitati "tributul" care trebuie sa-l platiti, nu e  mare, e pe masura fiecaruia dintre voi, nu e greu sa spui cuiva ce simti cu adevarat, nu e greu sa sa fii romantic, nu va pierdeti din putere si nici din consideratie, dimpotriva!Sunt de acord ca nu toti ne-am nascut cu simtul romantismului dezvoltat ,dar pentru a evolua trebuie sa ne dezvoltam, iar pentru a ne dezvolta trebuie sa invatam.Si pentru orice dorim sa facem in viata trebuie “SA VREM”!Asa ca cei corigenti la romantism se complac in aceasta situatie si nu vor(din anumite motive de ei stiute) sa invete ca sa treaca acest examen...treaba lor! dar corigentele  duc la repetentie, anii trec si s-ar putea sa se ajunga la regrete! ;)
     E bine insa sa stie toti barbatii ca  desi  se spune ca femeile sunt mai daruite si  mai rafinate,  ca eternul feminin duce lumea mai departe,  nimic de zic...asa o fi...dar daca reusim asta se datoreaza  mult voua, doar alaturi de voi ne simtim implinite, tandretea voastra ne duce  spre fericire!
     Pentru cei care reusesc acest lucru - jos palaria! tot respectul si consideratia mea!

miercuri, 11 decembrie 2013

Fac ce imi doresc si imi doresc ce fac!


    Cam asa se pronunta Chinezu in articolul de azi ...si ma gandeam ca e foarte frumos sa faci ce-ti doresti dar mai cu seama sa-ti doresti asta!...e un joc de cuvinte  intelepte zic eu!

  Poate multi ar trebui sa urmam exemplu, gandindu-ne ca viata asta e prea scurta, ca sa nu facem exact ce vrem...apropos, nu e singurul care spune asta mai vine si Keo sa ne sugereze cam aceleasi lucruri in piesa lui http://www.youtube.com/watch?v=sAW9qf3VHlk -  FAC CE VREAU!
   Ideea e ca nu toti putem face exact ce vrem, vremurile sunt asa cum sunt si chiar daca dorintele noastre ar fi extrem de  motivate, nu tot timpul ne iese cum vrem...dar, asta ma duce cu gandul la perioada copilariei cand  mai reuseam sa facem ce vrem chiar daca o mai luam pe coaja din cand in cand...;) Frumoase vremuri...
   Voi dragilor, faceti ce vreti? sau doar ......cum puteti? Eu sincera sa fiu mi-as dori sa pot sa fac ce vreau!...deocamdata pot sa fac ce vreau cu inima mea, ca de restu' nu ma pot lauda prea mult! ;)

duminică, 8 decembrie 2013

De ce imi iubesc viata?

 
  
       Bucuria Craciunului o avem fiecare din noi, ..chiar daca in timp ea se estompeaza, mai cu seama cand ai pierdut pe cineva drag...parca de sarbatori ii simti lipsa mai crunt ca niciodata, tocmai de aceea simti nevoia sa te duci departe, departe, sa uiti ca odata ai fost extrem de fericit/a...reminderul de iubire, este mai puternic acum, pentru ca de sarbatorile Craciunului toti oamenii trebuie sa fie bucurosi de Vestea cea Mare...simtim nevoia sa resuscitam, sa traim cu bucurie  tot ce ne este dat!....Magia Craciunului  parca ne face mai  buni, mai frumosi, mai speciali.
    De Craciun fiecare isi doreste cate ceva...sau mai bine spus asteapta sa primeasca ceva, eu una nu-mi doresc nimic special, vreau doar ca El sa nu-mi ia nimic din tot ce am...sunt foarte multumita de viata pe care o am! Am doua fete grozave si nu spun asta ca sa ma laud, o spun pentru ca  ele chiar asa sunt, averea mea, sufletul meu, sunt tare mandra de ele, sunt rasfatata cum nu se poate mai bine, nu trece o zi sa nu stim ceva una despre cealalta si ma intreb atunci ce mi-as putea dori mai mult?
   De un timp incoace imi petrec sarbatorile de iarna cu buna mea prietena Camelia Andrei, ea este sora mea,...sora pe care am dorit-o toata viata, dar pe care El mi-a scos-o in cale abia in urma cu 6 ani ( ca sa vezi cum trece timpul... nu pot sa cred!)...ca atare, nu-mi lipseste nimic! sunt convinsa ca va fi un Craciun de neuitat...stiti cum se spune in cantecul de mai jos ? “Ofera-i cuiva acel Craciun pe care nu-l va uita niciodata”..sa aveti fiecare dintre voi un astfel de Craciun, de neuitat! un Craciun de poveste! un Craciun cu iubire si  liniste sufleteasca!...si un "urs "daca se poate care sa va pazeasca ca si cel din videoclip ;)
http://www.youtube.com/watch?v=XqWig2WARb0

vineri, 6 decembrie 2013

A venit Mos Nicolae...

       Se intampla in viata sa mai scapam haturile, sa o luam pe un drum mai intortocheat, oricat de echilibrat ai fi, simti la un moment dat ca nu mai poti gestiona cum se cuvine momentul....poti fi victima unei invidii, sau poti fi victima unui accident si lista ar putea continua, uite asa dintr-o data viata ta se poate face tandari....oameni cu ganduri nu chiar  bune apar in calea ta, incerci sa-i ocolesti, dar te intersectezi vrand-nevrand cu ei...si ce-i de facut?
      Unii spun ca orice lucru are asupra noastra puterea pe care i-o dam noi, dar ce te faci cand atragi , sau ma rog empatizezi cu astfel de oameni si tu simti in continuare nevoia sa fii bun?Cred ca cei 7 ani de acasa ne definesc intreaga existenta, uneori insa simti cu tot arsenalul pastrat de la mama ca nu mai poti si apare nevoia de refulare... vorba unei foste colege de radio"se duce dracului toata educatia de la mama"cazi intr-o maladie sufleteasca fara leac...Ideea e ca ca esti supusa unei tracasari cu consum de energie, poate ati trecut si voi prin astfel de momente , nu va este straina starea, aseara insa cred ca am pus capac la tot ce a fost malefic si  sper sa ramana asa!...sa mearga drumul neinfranat, sa ma bucur de tot ce-i frumos si bun la cote maxime, ca la urma urmei ne trebuie asa putin sa fim fericiti, vreau sa-mi ocup mintea cu lucruri frumoase, cu indeplinirea viselor mele, pot si sunt in stare sa le implinesc daca am liniste sufleteasca, niciodata nu m-am plans ca nu pot...  am cerut ajutor doar atunci cand  am simtit ca o problema ma depaseste, cazurile le pot numara pe degete, pentru ca eu stiu ca atunci cand vrei ceva chiar poti, chiar iti iese...norocul imi vine tocmai din puterea de a nu renunta, de a merge mai departe chiar si atunci cand nu toate sunt asa cum ar trebui...nu  obosesc si nu  renunt la visele mele, vreau sa ajung sa-mi vad "visul cu ochii" vorba lui Alecsandri.
     Oameni frumosi din viata mea, hai sa fim mai departe asa cum visam, mai buni , mai curati, mai liberi in gandire, sa nu tinem dupa usa frumosul din noi, sa nu ne irosim plangandu-ne de mila!E luna darurilor, cred ca si cele de suflet e bine sa le oferim  cu aceeasi generozitate, fara parcimonie, Craciunul inseamna regasirea linistii, a sentimentelor care poate le mai pierdem de-a lungul anului, intelegerea, recunostinta, bunatatea si iubirea ...hai sa iertam ca sa putem fi la randul nostru iertati! La mine Mosul a sosit, e plin sufletul de lumina sunt alaturi de buna mea prietena Camelia Andrei, si nu pot decat sa spun ca sunt fericita cu tot ce mi-e dat sa traiesc!


vineri, 29 noiembrie 2013

Din nou impreuna

      
       Dupa o noapte  de hurducat cu  microbuzul am ajuns in aceasta dimineata la Imola,  a fost un drum cu cateva peripetii dar care nu merita  bagate in seama  mai cu seama ca bucuria care mi-a dat-o revederea cu buna mea prietena Camelia, a fost una deosebita!
       Italia a ajuns sa fie pentru mine refugiul  pentru detasarea de tot si toate, calmul launtric imi revine din prima zi, asta pentru ca gasesc in compania  Cameliei  multa voie buna, este o persoana tonica, n-ai cum sa te vaieti de ceva alaturi de ea...gaseste solutii la toate!...si mai trebuie sa va spun ceva, cred ca prietenia noastra se continua dintr-o alta viata, ca prea ne simtim off-urile, nu ne  putem minti, deoarece oricat am incerca mimica fetei ne tradeaza...suntem foarte deschise una fata de cealalta si cred ca ar fi inutil sa pastrez vreun secret vis-a-vis de ea, pentru ca mai devreme sau mai tarziu oricum l-ar afla.Ne-am cunoscut intamplator pe un forum, dar atat eu cat si ea am prezentat interes,  dupa primele postari pe acel forum, ne-am dorit sa ne stim mai bine, pentru ca simteam ca avem multe sa impartasim impreuna, lucru care tocmai s-a intamplat si zic eu se va prelungi si in viata urmatoare.Vreau sa spun ca apreciez foarte mult prietenia ei, suntem doua nebune cand ne intalnim...nebune in sensul bun, nu suferim de nebunie, doar ne bucuram de ea! ;) de nebunia vietii! si apoi chiar daca am fi luate asa, ca doua nebune frumoase, cine ar fi in drept sa spuna asta? intr-o lume anormala cine stabileste normalitatea? ;)
     Mi-am lasat pe umerii ei multe temeri, multe vise pe care le doream implinite, dar care din pacate nu s-au concretizat, datorita ei, ele s-au estompat si am putut sa merg mai usor mai departe.
     Nu pot decat sa spun ca-i doresc multa sanatate, este mai importanta decat toate, pentru ca abia cand incepem sa simtim ca ea se subrezeste ne dam seama cat de efemera este viata. Zambetul ei strangaresc insa alunga usor temerile, e grozava cand  ma face sa rad de lucrurile pe care eu uneori le vad grave, imi da puterea de a merge cu seninatate mai departe.
     Bucurati-va de oamenii frumosi din viata voastra, ei sunt cei adevarati de care avem nevoie si azi si maine  si tot timpul! 
     Si pentru ca tot e azi Sf. Andrei,( nume sau prenume, mai putin conteaza, o reprezinta) ii doresc dragei mele Camelia Andrei multa sanatate, iubire si rasfat!
    

miercuri, 27 noiembrie 2013

Cand faci bine nimeni nu te vede, cand faci rau toata lumea-i in capu' tau!

      Cunosc foarte bine  vorba din popor"facerea de bine... fu...re de mama" am cam ignorat-o insa acum am ajuns sa cred ca trebuie sa fii foarte atent cui faci un bine, si de ce spun asta?de obicei ma bag sa ajut  cand  se plange cineva chiar daca nu-mi  cere ajutorul, fara sa ma roage , o fac ca asa simt eu nevoia sa ma manifest, dar din pacate gresesc! de ce mama zmeului nu-i las sa gaseasca singuri solutii?ca sa-mi  spuna apoi  - te-am ascultat si uite unde am ajuns?n-am nevoie de aprecieri pentru ajutorul dat, Doamne fereste, nici vorba, dar macar sa nu mi se reproseze ca i-am incurcat prin ajutorul dat!
   Nu degeaba au scos strabunii nostri o vorba"fa bine si asteapta rau!" mult adevar se ascunde in acest proverb, o aveam pe nasa mea de botez preoteasa, imi  amintesc ca spunea asa..."poti sa dai pomana  tot timpul ...dar daca o zi ai uitat, esti rau!"cu alte cuvinte morala ar fi cam asa - nicio fapta buna nu ramane nepedepsita! Nu o data am patit asta, sa ofer incredere si tot ce am mai  bun si respectivii m-au crezut naiva, si au profitat...nesimtirea si tupeul jegos il gasesti peste tot unii il au chiar afisat la poarta, dar e scris ca si la  supermarket cu litere mici adevarata fata a  portii e placata cu litere  majuscule sa-ti fure vazul! lupi parsivi imbracati in piei de oaie!
    Ca atare mare atentie la tot ce spuneti si cui spuneti, nu va risipiti, pentru ca timpul si energia voastra e pretioasa! Dati la gram...zgarciti-va ca veti fi mai  linistiti si multumiti de reactiile celor din jur!
     O sa spuneti, pai cum Tasha? sa vegetam? avem nevoie de adrenalina! corect!! aveti dreptate! mai cu seama ca e asa usor sa fii rau!  indiferent de  comportamentul celorlalti tu sa le raspunzi cu rau.Nu e usor nici sa fii bun , sa  raspunzi cu bunatate cand esti tratat cu rautate, nu e usor sa taci cand esti provocat, desi eu am reusit asta de multe ori si credeti-ma  am simtit o lumina in suflet cand cei carora nu le-am raspuns, au venit mai apoi sa-mi vorbeasca ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!Eu vreau acum sa provoc lumea la bunatate, mai cu seama ca suntem in post, pentru ca a fi om bun e una din marile calitati ale vietii noastre, inarmandu-te cu bunatate nicio rautate nu te mai poate atinge!...si credeti-ma nu este lozinca, e un fapt probat de mine! Incercati macar o zi sa fiti buni pana la capat indiferent de provocarile celor din jur si spuneti-mi apoi cum va simtiti!
     Inchei dorindu-va o zi cu mult bine si frumos asa cum  spuneam de fiecare data cand ieseam din emisia de dimineata de  la radio!



luni, 25 noiembrie 2013

Reteta fericirii


        Ca orice om caut reteta fericirii, in fiecare zi e un inceput de drum, doar ca seara ajung sa-mi amintesc de neiubirea  sau de greselile din timpul zilei, incerc sa ma dau peste cap de multe ori ca sa salvez prietenii din jurul meu sa nu pierd pe nimeni, pentru ca fiecare din ei, poate odata  au pus o caramida in constructia mea ca OM, ma straduiesc mereu sa cred in ceea  ce traiesc si sa nu renunt cu una cu doua, doar ca gandurile mele nu seamana cu a multor  persoane pe care le-am considerat prieteni si atunci ma simt nevoita sa  renunt....
     Am mintea sceptica acum, pentru ca am considerat ca o promisiune facuta cuiva in doi trebuie sa ramana tainica, doar ca lumea este se pare mult prea flexibila si mobila, cu ajutorul unui mouse incurajam pe unii sau dezamagim pe altii, dupa interesul care ne poarta in acel moment! Azi parca totul se schimba de la o zi la alta, nu poti sa mai crezi in cuvantul oamenilor, traim in 10 ani cat altii intr-o suta si nimic nu se termina ca-n basme.Poate exista mai mult avant, mai mult curaj mai multa putere, perseverenta, sau poate cerem prea mult, ne supraestimam si avem pretentii....chiar nu-mi dau seama!!!N'apucam sa invatam iubirea in real, o invatam de la TV sau net, scurt, pasional si conventional.... povestile devin clisee si artificii...barbatii vor iubiri cu inceputuri miraculoase, cu sclipici si mister...doar ca ajungi incet sa te lecuiesti sa nu-ti mai doresti pasiuni si nici puterea de a trai iluzii pe termen indelungat!
      Poate graba de a analiza lucrurile e marea mea greseala , poate nu ma uit la filmul potrivit, nu citesc ziarul potrivit, nu vad emisiunea potrivita, n-am oamenii potriviti in jurul meu, poate ca nu citesc aceeasi poveste de viata cu acei oameni, poate am tinut prea mult timp ochelarii roz pe ochi, si ar fi cazul sa-i inlocuiesc cu altii sa vad povestile de viata in culorile ei reale!
      De ce ne incapatanam sa-i vedem pe unii mai buni decat sunt? de ce le gasim scuze mereu si le dam atentie ca si cum ar fi dreptul lor fundamental?cu ce ne alegem? cu faptul ca ei o iau ca pe ceva firesc si-si fac din greseli un mod de viata fara greutati pe constiinta, calca stramb apoi se intorc cu aerul de victima, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ba mai mult de fiecare data te lasa sa crezi ca tu esti vinovata!Pfai, sa fie! de ce trec toate prin sita propriilor mele principii? pacatele unora sunt cronice... nimic nu-i mai schimba si atunci la ce bun sa te invarti in cercul dantesc de suferinte si compromisuri???Apropos de asta e bine de citit Dan Brown - Inferno, o carte cu intorsaturi si  actiuni neprevazute, o lupta a principiilor si a moralei, un roman care te tine aproape...si apoi mai bine sa ma tina aproape un roman decat  un mouse care ma duce pe drumuri minate! 
       Sa aveti o saptamana cu multe motive de zambete,  eu sper sa am.., iau o pauza spre a lua putin aer proaspat de Italia!

duminică, 24 noiembrie 2013

Inteligenta intimideaza?

   
      Oameni buni, azi am pus intrebarea  de mai sus ca  sa ma dumiresc si eu, cum sta treaba cu inteligenta? poate un barbat sa se indragosteasca de o femeie inteligenta chiar daca nu arata intr-un mare fel?DAR INVERS?
    Acum daca e sa-mi dau cu parerea o sa spun ca, eu una n-am avut parte de barbati cazuti ca mustele la picioarele mele, n-am dat pe spate pe nimeni! poate ca, nah! n-am folosit eu "insecticidul" capcana....dar incerc sa ma documentez, cica exista insecticid cu atractant, functioneaza pe baza strategiei  - "atrage si ucide" pentru ca  atractantul face ca mustele sa se consume intre ele!...hahaha!! nostim nu?
     Muste  e de genu' feminin a se intelege bine ce spun! ca la" muscoi" am alta tactica, stiu clar ca barbatii nu se omoara dupa femeile frumoase si destepte...nu!!!!cica se intimideaza (sursa sigura...mi-a spus-o un barbat pe care chiar il cred) se dau la cele din categoria usoara, cea schimbatoare de parteneri, sunt usor de manipulat, sunt fulgi in palmele lor, le "fack" din doua vorbe!
     Sigur legat de frumusetea feminina asta depinde de receptor, fiecare barbat vede frumusetea in felul sau, nu ar fi corect si nici bine ca toti sa aiba  aceleasi gusturi...ar fi tragedie, razboi  nuclear, pur si simplu!...fiind insa mult  timp team leader la o multinationala am invatat de la unul din trainerii mei  ceva  "Cu creier poti sa te faci si frumoasa si poti sa-ti si castigi increderea altora"....sunt tehnici de vanzare pe care le-am tinut minte pana azi!...ma intreb insa daca nu e creier, ce te faci?
     Si nu uitati un lucru...  frumusetea si inteligenta nu exclud (din contra) ambitia, si de acolo apare concurenta, si parca grupul ala nu mai e nici el ce a fost... Parerea mea este ca cei frumosi si destepti sunt condamnati la solitudine intr-o oarecare masura, chiar daca sunt admirati/invidiati si au putere. Pentru ca cei frumosi si destepti nu au nevoie de sustinerea grupului, nu au nevoie sa se convinga unii pe altii de nimic. In timp ce masa traieste din faptul ca membrii ei se conving unii pe altii ca nu trebuie sa fie nici frumosi nici destepti, ca precis e ceva in neregula cu aia care sunt asa... 
   Cred insa ca  exista si deviatii de la regula de mai sus in cazul in care "frumoasa si desteapta"  nu este chiar atat de inteligenta pe cat se crede! Omul mediocru, cred eu  ca are tendinta sa se lipeasca pe cat poate de cineva mai bun de la care are de invatat... de ce acest lucru? pentru ca o persoana inteligenta poate transforma pe cei care graviteaza in jurul ei/lui fara ca acestia sa-si dea seama, poate deveni model in modul cel mai subtil, trezeste mediocritatea tocmai pentru ca nu-i place sa lancezeasca, este un catalizator al transformarii! Am scris si in descrierea mea atasata la  blog, faptul ca mereu mi-am dorit sa fiu in preajma oamenilor de la care am mereu cate ceva de invatat, niciodata nu am spus e suficient cat stiu! unii insa incearca o rezistenta la transformare, nu vor sa se schimbe deloc si autosuficienta ii distruge!
Oamenii inteligenti sunt curiosi, sociabili, interesati de ceilalti (chiar sub valoarea lor) pe care nu ii dispretuiesc, mai mult, stiu sa isi adapteze comportamentul si limbajul la nivelul interlocutorilor...cam asa vad eu lucrurile, dar poate ma contrazice cineva! Astept pareri!

vineri, 22 noiembrie 2013

Ganduri matinale

       

          Fiecare dintre noi banuiesc ca avem momente de cumpana, cand pur simplu simti nevoia sa strigi, sa strigi dupa ajutor, dar simti ca nu ai puterea nici macar sa scoti niste sunete amarate pentru ca sufletul tau este istovit si nu mai suporta atitudinea sfidatoare,  meschina a unora. Cineva spunea asa:" la unul fara de suflet, trebuie unul fara de lege, si la unul fara de lege unul fara suflet" mare adevar! Cand ranesti pe cineva , ii faci o nedreptate, doar ca cel care iti face o nedreptate nu ramane cu o datorie fata de tine ci cu pierdere fata de sine. Lumea in  general se foloseste de toate mijloacele spre a merge mai departe, mi se pare corect dintr-un anume punct de vedere, suntem construiti sa razbatem prin viata, sa indeplinim scopuri sau poate cine stie? false realizari sau forme contextuale de placere, doar ca nimeni nu e indreptatit sa decida pentru toti. Si mai e ceva dragilor, oamenii te vor langa ei de moment pentru vor sa evolueze sau cu alte cuvinte, iti spun"esti desteapta si  nemaipomenita" stau langa tine ca sa fur si eu putin din ea, din "nemaipomeneala"ta,  stau langa tine invat pentru ca " tu stii". ...te ascult pentru ca" tu ai experienta", imi fac"filmul" si  trec la urmatorul, viata e scurta, n-am timp de pierdut!
     Dar, implicit inveti si tu de la lume, fiecare lectie care ti-o da lumea inseamna un pas inainte in evolutia ta spirituala, nicio riposta nu te avantajeaza, cand simti ca esti ranit mai bine te retragi, raul care l-ai putea genera printr-o razbunare nu te-ar face mai grozav, nu te-ar lasa sa dormi mai linistit, dimpotriva! Lasi mai bine sa-si faca fiecare"filmul" dupa scenariul propriu daca ajung cumva pe covorul rosu al laurilor bucura-te pentru ei!
      Te lovesc cu vorbe  urate, nu uita ca totul porneste din micimea sufletelor lor,  pune-ti increderea in El si du-te mai departe! Lasa iubirea sa vorbeasca in locul tau, fii bun!
       Nu sunt genu' care modereaza complimente doar din dorinta de a fi frumoasa in ochii cuiva, o spun pentru ca poate se simte importanta  acea persoana, se simte mai bine, mai apreciata in individualitatea sa, cred ca am pastrat acest obicei din perioada cand lucram in invatamant,  dadea roade, copiii se simteau motivati sa  munceasca mai mult spre a nu ma dezamagi, si ca atare implicit imi faceau mie bine, pentru ca  eu gandesc asa - ce poate astepta un om cand ii este bine langa alt om? sa nu fie abandonat, sa aiba parte de acel bine mereu!
      Si acum gata!...ma duc sa ma"repar" cu o muzica buna, cu un  rasfat  culinar!

joi, 21 noiembrie 2013

Infantilism, tembelism sau vai mama lor?


      In urma cu ceva timp am vazut un film pe National Geografic, un film in care un om matur facea pe copilul rasfatat nu de mama ci de prietena lui,  dar evident in film pe post de mama, era pur si simplu prietena lui,  adevarata fantezie, ma intreb insa cum se intampla cu cei care  din pacate raman pe viata  pedepsiti sa creada ca tot ce zboara se maninca si ca tot ce straluceste e aur? hmmm!!!cand pe lumea astea sunt atatea fetishuri poate nu e chiar de mirare, dar ma rog, pun si eu o intrebare nu dau cu paru'! Acel personaj din film  facea acest lucru pentru ca simtea nevoia de afectiune, iubire,  de siguranta, pentru ca poate i-au lipsit in copilarie aceste trairi, au goluri imense in suflet, n-au fost iubiti cum trebuie in copilarie si  isi doresc cu ardoare sa fie iubiti  cum n-au fost niciodata chiar si la o varsta mai inaintata.
     Nevoia sociala de afectiune le da batai de cap multora, mai ales femeilor singure care incearca sa iasa din universul lor cu orice chip, musca din pacate momeli usoare si cad prada  mai cu seama pe internet, unde oamenii pot sa fie absolut tot ce le doreste sufletul, poti sa fi femeie chiar daca esti barbat ori viceversa, daca esti dibaci, nu te descopera nimeni, pentru ca unele accepta sa vorbeasca ani intregi cu cineva chiar daca nu primesc web cam sa se convinga de veridicitatea identitatii!
     Cum se manifesta de drept si de fapt infantilismul...simplu! prin instabilitate emotionala, imaturitate in judecata si in comportament, toane, capricii si lista ar putea continua, un fel de copilarie prelungita, mai precis refuzul de a fi  subiect in propria lor viata. Sunt foarte usor de manevrat din cauza lipsei de implementare  in luarea deciziilor, altii gandesc in locul lor si tocmai din acest motiv  devin - dealuri de probleme! dau in nevroze pur si simplu!
     O femeie cu un negativism inconstient are o capacitate distructiva extraordinara, daca este constienta de propriile neputinte mai poate fi salvata, poate sta departe de calculator,  de anumite dependente , ba chiar si de autocompatimire, pentru ca ea mereu se plange"de ce mi se intampla mereu mie acest lucru? "...de ce ?...eroare de educatie, asta e unul din motive, si in acest caz, e foarte greu sa iesi din tipare!
      Cineva, un psiholog la un canal TV,  spunea  in urma cu ceva timp ca nu este important ce ti s-a intamplat candva in trecut ci important este ce faci tu cu aceasta in prezent! subscriu!... si  spun ca D-zeu ne da o putere creativa deosebit de mare, trebuie doar sa stim s-o  folosim!
      Daca o femeie compara barbatul modern cu legendarul  cavaler pe cal alb, atunci mai degraba se vede pe ea ca fiind acest cal, decat o frumoasa printesa! de ce sa fim martzoaga cuiva cand putem deveni printesa cuiva? sau ma rog de la caz la caz - regina cuiva!
      Va doresc in incheiere sa va gasiti " imperiul" potrivit! ...pe care sa puteti sa-l stapaniti in pace si liniste sufleteasca iar daca nu-l gasiti  ... doresc sa il aduca Craciunul cu darurile lui grozave!


Sursa imagini:
https://www.facebook.com/prietenas.ro

marți, 19 noiembrie 2013

Pro bono

    
      Ce inseamna "pro bono"  cred ca  majoritatea dintre noi stim, si daca nu va este familiara expresia o traduc - este ideea de a lucra din convingere, fara recompense financiare la un proiect!...vine de la latinescul "pro bono publico" cu alte cuvinte pentru binele public....ma intreb insa cati dintre noi fac asa ceva???? cati se risipesc? mai are cineva timp sa fac ceva fara recompensa?
     Auzim in mass media ca deh! una dintre vedete a lansat o campanie umanitara, sau un avocat care s-a oferit sa sustina pro bono un caz mediatizat, sa nu uitam insa ca  in spatele acestor  gesturi le creste imaginea...deci despre ce vorbim?  pro bono...hahahaha!! neplatit dar folosit pentru a da bine la promovare!
    Pro bono fac vraja pe net si  masculii Alpha, tari in clanta, temuti pe forumuri, site-uri  de socializare, le simti de departe aura de superioritate pe care incearca s-o etaleze prin "mirosul"  de testosteron, mai ales cand se simt adorati, placuti, promovati prin " valurile "care le fac in aceasta agora numita net!Pro bono vs. pro bani asta e intrebarea...., clar PRO BONO, ei se pare ca sunt speranta noastra intr-un viitor mai bun, intr-un razboi nuclear sau poate sfarsitul lumii!;))
     Ma intreb in cele din urma care o fi targetul unui mascul Alpha? stie cineva sa-mi spuna?
     Va doresc pace, liniste sufleteasca si atentie la capcauni! e plina lumea de ei... si o " fack" tot PRO BONO!!

luni, 18 noiembrie 2013

Mangaierile - leac pentru trup si suflet

  
  Iubirile se exprima prin multe limbaje prea bine cunoscute de noi toti, dar, mai mult decat atat pentru cei interesati dezoltat prin literatura de specialitate, invatam de mici o limba, romana, maghiara, rusa...ea este limba materna, ne ajuta sa  comunicam usor cu cei din jur, dar in iubire sunt alte" limbaje" pe care le dobandim in timp, nu ne nastem neaparat  si cu acestea...ca deh!! Papusarul Sef mai lasa si pe seama noastra de lucru, sa ne dezvoltam putin fantezia ;) gasind  pe rand cate un limbaj, prin care ne exprimam trairile fata de cel/ cea draga!
    Limbajul partenerului/ partenerei  este evident  diferit de al nostru, tine in primul rand de educatia  pe care a primit-o in familie  fiecare, de multe ori insa, nepricepand limbajul celuilalt sau mai bine spus  nedepunind efortul de-a intelege abandonam, asta pentru ca nu suntem indragostiti pana peste cap, si chiar daca am fi sentimentul scade in timp daca nu ajungem sa ne vorbim in aceeasi limba!
    Evident o sa spuneti e simplu prin cuvinte sa-ti exprimi iubirea, e usor sa faci complimente, si nu neaparat complimente de genu" ce bine arati!"ci si altele, de gen"fara tine nimic nu e bine" sau"insemni mult pentru mine"si lista ar putea continua...ele reusesc sa te copleseasca la un moment dat...iti dau o stare de bine.
    Unii chiar daca nu-si petrec timpul fizic unul langa celalalt ci la distanta (aproape doar prin intermediul internetului )se simt in acelasi univers pentru ca se simt rasfatati de timpul acordat  discutiilor purtate in doi, adica cu alte cuvinte atat timp cat nu stai la TV sau nu  citesti o carte, sau nu faci o alta activitate, ii declari indirect ca-ti este important/a .
    Darurile, au si ele rostul lor, e tot un fel de exprimare a iubirii, indiferent daca e valoros sau nu din punct de vedere pecuniar, primeste valoarea sentimentala...atunci cand vrei sa construiesti o relatie florile sunt cele mai frumoase daruri, pot insemna mai mult decat un cadou care te-a costat cateva salarii daca stii cand sa-l oferi, adica exact cand celalalt are cea mai mare nevoie de o astfel de" atingere" sufleteasca!
   Deci, oamenii masoara iubirea dupa ceea ce facem pentru ei, unii insa considera ca li se cuvin anumite gesturi, ca sunt firesti, absolut normale si uita chiar sa-ti multumeasca , rigiditatea aduce mari deservicii intr-o relatie....ti se spune "pai, a fost treaba ta....nu era treaba mea" adica cu alte cuvinte, fiecare cu treaba ma-sii! ;)
    Am primit multe daruri de-a lungul timpului, flori, cadouri scumpe sau mai putin scumpe, uneori m-am gandit daca cu adevarat le merit (imi amintesc o faza intr-un magazin in urma cu ceva  timp, eu scoteam la un supermarket in dreptul casei de marcat cadoul din cos, persoana respectiva il punea inapoi, si tot asa..pana cand vanzatoarea vazandu-ne incurcatura, mi-a spus asa - daca le-ati primit , inseamna ca le meritati! ...si m-am lasat convinsa! )
    Toate acestea sunt magaieri sufletesti dar,  tinutul de mana, imbratisarile, saruturile sunt cele mai convingatoare, poate si acum imi amintesc  emotiile traite alaturi de acele persoane care au invatat si chiar au stiut sa-mi vorbeasca pe limba ....sunt lucruri pe care nu poti sa le uiti niciodata pentru ca ti-au facut mult bine in acele momente si apoi revin la vechea mea  convingere ca de fapt fericirea  inseamna acele momente perfecte din viata pe care nu le putem uita toata viata! Pachetul cu trandafiri de mai sus, insotit de mesajul " "Daca as planta o floare  de fiecare data cand ma gandesc la tine, as merge acum printr-o gradina plina cu flori fara sa-i mai gasesc capatul. Ne iubim!"
....a fost tot un  moment perfect din viata mea, n-am cum sa-l arunc la gunoi niciodata, a fost   alaturi de toti trandafirii primiti  prin Fan Courier sau Pryoripost -  limbajul iubirii!


  

joi, 14 noiembrie 2013

Seara fara inspiratie

   
      Daca as fi scris acest articol aseara, mi-ar fi iesit ca lumea, asta pentru ca ai momente cand cuvintele se leaga perfect intre ele, pur si simplu se lasa "jucate" dupa voia ta...azi insa imi vine cam greu, dar ma risc pentru ca scrisul este eliberarea mea, ma simt ca un copil proaspat imbaiat dupa cateva ganduri puse pe tastatura!
     Ma uitasem in urma cu ceva timp la - Romanii au talent  - am retinut  replica castigatorului, care m-a pus pe ganduri atunci si mi-a revenit in minte aseara in timpul emisiunii mele la radio, replica suna asa"Putem noi ca oameni sa influentam gandurile cuiva?"
      Mda, ar trebui sa fii un foarte bun manipulator sa reusesti acest lucru, sau ma rog, sa existe acea telepatie...cand poate printr-o iubire pur spirituala ai reusi, mi s-a intamplat si mie in urma cu ceva timp si am spus acelei persoane...nu se poate!!! ai umblat in mintea mea!
    Sigur, nu e nevoie de  documentatie, fiecare dintre noi a invatat pe propria-i  piele ca exista  cazuri cand anumite persoane reusesc sa te faca sa ai alta parere despre ea si implicit despre tine!... sa iti"spele" mintea cu alte cuvinte, ba mai mult daca stie sa-ti vorbesca te face sa-i oferi  tot ce-si doreste, cu alte cuvinte, te manipuleaza!..ba mai mult te poate duce la sinucidare daca esti slab in acel moment din cauza cuvintelor care ti le spune....sunt atatea cazuri mediatizate!
      Manipulatorii sunt dibaci, aparent iti lasa impresia ca iti vor binele, dar de fapt, e un joc subtil prin care iti consumi nervi si energie...incearca sa-ti lase impresia ca tu nu stii sa discerni binele si ca  gresesti daca nu-i urmezi sfatul ca doar el stie tot timpul CE-I BINE PENTRU  TINE, daca nu i-a reusit jocul  si ai dat cumva chix, nu uita sa-ti spuna "ce ti-am spus eu? ai ajuns la vorbele mele?"..PRINCIPALA LUI ARMA ESTE VINOVATIA, te face sa te simti vinovat, iti trezeste sentimentul ca ai gresit, ca ai facut ceva rau, ca ai ranit, ajungi asa te simti  vinovat si pentru nereusitele lui, pentru dorintele lui neimplinite!
      As incheia spunand sa faceti un pas inapoi daca intalniti astfel de persoane care va doresc binele ca nu ai de unde stii ce pericol te paste!....( graieste gura  patitei cand va indem la acest lucru ;)  ) si nu uitati cum se spune "Toti iti vor binele, asa ca nu ii lasa sa ti-l ia !" ;)

duminică, 10 noiembrie 2013

Despre aproape nimic...sau vise aiurite!

    Mi se intampla des sa visez cu ochii deschisi, azi am avut un astfel de exercitiu, dar trebuie sa va spun ca la mine visele sunt la liber!...adica  intra cand vor si pleaca cam tot cand vor ele, dar, mai e ceva -  nu mi-e rusine sa-mi aleg visele, si nici ele pe mine, adica cu alte cuvinte facem casa buna!
      Si uite asa, azi cu muzica data sa se auda in  toata casa, visam ca sunt in India, singurul lucru ca nu-mi convenea era faptul ca ei, indienii, sunt cam seriosi in privinta religiei, trecutul religios indelungat le-a cam apasat mintea, tocmai de aceea au ajuns sa o ia in serios religia.
     Ma visam intinsa pe un  camp de maci exact ca-n piesa asta:
  http://www.youtube.com/watch?v=72dMxT2eMC8
      Stiu si semnificatia visului, e sirul intreg de amagiri pe care l-am avut in cei 7 ani de singuratate!...si cu toate astea visez in continuare  campuri de maci, imi plac la nebunie, chiar si pe Radio Tasha e plin de maci, e refugiul meu, ma gandeam intr-o zi sa seaman in gradina de la Negresti numai maci , ei arata bine si in iarba, dau culoare si buruienilor!
      Imi amintesc ca in Italia la Imola, erau  macii  infloriti de-a lungul  strazii, o puneam pe Camelia sa incetineasca viteza, sa pot sa-mi limpezesc ochii cu frumusetea lor.. imi placeau la maxim! deja se obisnuise Cami cu mine, cand treceam pe langa zona aceea, se uita la mine cu o privire complicitara si ma lasa sa inteleg ca tine cont de  ce-mi doresc... ;)
      Petalele macilor sunt extrem de bune ca leacuri - petale proaspete de maci puse intr-un vas de sticla in ulei de masline, tinut la soare, e foarte bun pentru masaj, in caz de lovituri sau nevralgii, dar si in vindecarea cicatricilor! Mare artist Papusarul Sef, ce culori si ce  forme delicate a dat acestor flori! Rosu diafan si atat de trecator, ca si visele mele...care vin si pleaca...si iar vin ...si iar pleaca!


sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Dependenta

     
      Ma gandeam cat de pacatoasa este dependenta ...azi ma refer  la dependenta de un anume hobby, in cazul meu de radio, cei care aveti o anume dependenta de o ocupatie, ma veti intelege, veti  putea  realiza cum este sa te transpui intr-o anume lume, o lume care te solicita dar,  in care paradoxal te simti bine! Ce sa mai zic de dependenta de cel/ cea draga? de care ai impresia ca esti indragostit/a?
    Cineva spunea ca unii dintre noi suntem indragostiti mai de graba de dragoste decat de o persoana anume, se autosugestioneaza lumea , voluntar la inceput si  vorba lui Camil Petrescu "patologic la urma".... de ce spun asta? pentru ca in momentul in care  nu se invart toate asa cum vor unii, cand  inceteaza acele persoane  sa mai fie  centrul Universului, dau bir cu fugitii...iti spun"bye, bye... si sa auzim de bine".Simplu, nu? Fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa, cam asa spune un proverb romanesc!...hahahaha!! macar asa ne salvam unii sanatatea dragii mei...cu fuga! 
      Ideea e ca eu nu vreau sa ma salvez, si nici sa ma vindec!...nu ma vindec ca nu-mi doresc, pur si simplu! adica, mai bine ma lupt cu ele, cu dependentele, sa le tin vii cat pot decat sa dau bir cu fugitii! de ce? pentru ca dependentele mele sunt constructive, motivante!Niciun moment nu ma gandesc la faptul ca n-as merita sa primesc si eu de la altii ce ofer eu..consider  pur si simplu  gesturi firesti de iubire, in viata, in parteneriate poti reusi numai umar  langa umar, trebuie sa pui pasiune in tot ce faci si sa iubesti deopotriva cu  sufletul dar si cu mintea!Chiar daca o mai luam"Razna...cu Olga"chiar daca mai plutesc pe  cate-un norisor, sunt  taur si sunt cu  picioare pe pamant. Viata e plina de noi inceputuri si noi provocari, eu sunt deschisa si nu mi-e frica, ma adaptez si ma pregatesc mereu pentru evolutie, spun foarte rar," nu pot" sau "nu vreau!"ba dimpotriva spun -  pot pentru ca vreau!!! cum reusesc? hai ca va spun secretul!! pastrez o doza mica din resurse  ca s-o pot scoate la capat atunci cand esuez! (ca daca n-ai  acel credit"tampon" ...esti pierdut/a! )
       Inchei dorindu-va sa aveti parte de dependenta emotionala, de implicare,  de implinire si as parafraza-o  pe Cella Serghi care spune asa:
     "Sa traiesc fara sa te iubesc ar fi pentru mine ca si cind nu as mai simti caldura soarelui, racoarea   ploii si totusi as trai…"

vineri, 1 noiembrie 2013

Unde cautam pacea si linistea sufleteasca?

 
Am gasit o povestioara care zic eu ne poate edifica pe multi dintre noi, o povestioara cu talc care merita citita!
"UNDE TREBUIE SA CAUT?
Traiau, odata, intr-un sat niste oameni care erau mereu nemultumiti ba de una, ba de alta. Se certau intruna si tot dadeau vina unul pe altul pentru orice necaz li se intampla. Degeaba le dadea sfaturi bune o batrana vestita pentru intelepciunea sa, satenii mai mult se razboiau intre ei in timp ce relele se tot adunau in casele lor.
Intr-o seara, acestia au vazut-o pe batrana in mijlocul drumului din fata casei, aplecata sa caute ceva. Au intrebat-o ce face acolo. Batrana le-a spus ca si-a pierdut acul. Atunci, saritori, toti s-au pus in genunchi si au inceput sa caute de zor. Dupa o vreme, unul dintre ei i-a spus:
-Se lasa seara, in curand nu vom vedea deloc, poti sa ne spui mai clar unde ti-ai pierdut acul?
-L-am pierdut in casa. raspunse batrana.
- Esti smintita! ii raspunse omul. Ai pierdut acul in casa si vrei sa-l gasesti afara?
Linistita, batrana ii raspunse:
- Il caut afara pentru ca aici este lumina. In casa este intuneric.
Cineva interveni:
- Totusi, gandeste-te, chiar daca ai lumina afara, cum poti gasi acul daca nu l-ai pierdut aici? Cel mai bun lucru ar fi sa ducem o lampa in casa sis a cautam acul acolo unde l-ai pierdut.
Batrana incepu sa rada:
- Cat de inteligenti sunteti atunci cand este vorba de lucruri simple. Cand va veti folosi aceasta inteligenta pentru a intelege ce se intampla cu vietile voastre? V-am vazut mereu cautand in exterior explicatii pentru necazurile voastre cand, sunt sigura, din propria experienta, ca ar fi trebuit sa cautati in casele voastre radacinile nefericirii voastre. De ce cautati pacea in lucrurile exterioare? Acolo ati pierdut-o oare?…”

duminică, 27 octombrie 2013

Ziua Mortilor sau Luminatia in Ardeal

     
    
      Avem cu totii mortii nostri, mergem la mormintele lor, spunem o rugaciune,aprindem lumanari si punem flori.La randul nostru si noi vom fi mortii cuiva.In ziua de  1 Noiembrie,mai ales in Transilvania,oamenii sarbatoresc Ziua Mortilor.
      Mergem la cimitir,amintindu-ne de cei dragi care au plecat departe, acolo, ne gandim oare la mormantul nostru va veni cineva sa puna o lumanare,o floare? ... In aceste zile cimitirele sunt iluminate de mii de lumanari si de candele si sunt animate de rudele decedatilor care participa la parastase sau se roaga pur si simplu langa mormintele celor trecuti la viata de veci.Ma bucur de un lucru :ca nu se sincronizeaza aceasta data in toate localitatile, reusesc astfel sa merg azi  la mormantul socrului meu  iar sambata care vine  la mama si sotul meu....ei sunt ingerii mei pazitori... :(
      Pot   spune insa ca ingerii sunt si aici pe pamant, intr-un numar mai mare ca oricand, pe masura in care stim sa fim buni cu cei din jurul nostru. Ne aduc calauzire si confirmari, dar mai ales ei ne aduc aminte de iubirea care exista in fiecare dintre noi.


D-zeu sa - i odihneasca in pace!

luni, 21 octombrie 2013

Ce faci cand... nu stii ce sa faci?

      
       Sunt momente in viata cand simti ca te afli intr-un mare impas, nu prea stii  incotro s-o iei, daca stai pe loc simti ca stai degeaba, daca faci un pas in fata simti parca ca nu e in avantajul tau...pentru ca orice miscare gresita te poate costa!
       Desi pare imposibil la prima vedere, important este sa-ti pastrezi calmul, asa cum fac eu acum! am devenit calma peste noapte, asta nu inseamna ca odata si odata nu voi avea si eu dorinte mai mari, sa construiesc un  imperiu (sentimental) spre exemplu! ;) ...sa ajung sa fiu si eu regina cuiva! Un gand infricosator pentru ca e greu  dupa 7  ani de singuratate sa ajungi sa fii chiar si pe post de "regina" in viata cuiva!De ce? pentru ca ar trebui sa incepi un alt stil de viata, diferit de cel de pana acum si ma intreb oare de ce au frica oamenii de nou?
      Ar trebui sa-mi "golesc" mintea de tot ce am facut pana acum, sa construiesc o alta strategie de viata, sa ma gandesc ca anii trec si oportunitatile nu se ivesc la tot pasul!
      La urma urmei vorba lui Caragiale, prin vocea conului Leonida - Azi, aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut!”..mai lipseste sa spun ca si coana Efimita - "Maica Precista! Doamne! "apoi daca asa stau treburile, de ce n-o fac mai curand? ;)
       Va doresc o saptamana in care sa porniti cu dreptu'!!!

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Ce zi e azi?


 
       Sfarsitul de saptamana m-a gasit cam fara  pofta de lucru, nu pentru ca as fi tras foarte tare in cursul saptamanii, nuuuuu!!! a fost o saptamana cu bune si cu rele, cu impliniri pe unele planuri si cu dezamagiri pe altele.
      Mda!! treburile stau asa... cu cat visezi sa primesti mai mult de la ceilalti, cu cat valorifici mai mult, un om, o zi  anume cu atat sansele tale spre drumul dezamagirii cresc! Poate nu sunt omul care stie sa se "vanda" cum trebuie si sigur ajung foarte usor candidata  nr.1 pe lista dezamagirii! Cred ca ar fi bine sa ma trezesc, sa stiu exact ce-mi doresc, sa stiu si eu sa cer, sa nu mai astept, pentru ca asteptarile astea sunt incununate cu spinii  esecului! Hmmm!!! dar tot eu ma intorc si zic asa...oare daca am sa cer, voi primi ce-mi doresc? putin probabil! pentru ca fiecare iti da doar ce vrea, cand vrea si cat vrea el, nu cat si cum vrei tu! Doresc in continuare putin, am si eu momentele mele cand imi pierd increderea in mine atunci ma simt cea mai urata si  imposibila femeie din lume, poate atunci mi-as dori ca el sa ma tina in brate si sa ma"repare"...nu pentru ca ar fi datoria lui asta, dar ar fi o dovada de afectiune, dar ce te faci cand dai peste un"constipat" emotional? e aiurea, simti uneori ca se opresc toate  ceasurile din lume,  te blochezi  si nu mai ai  puterea sa vezi cat e ceasul, ce zi e azi si in ce an te afli...ieri jur ca am intrebat la un moment dat pe o prietena , ce zi e azi, ce data?
     Oricum si azi e ieri...nu e deloc mai bine, nu mi-am regasit cadenta si pun intrebarea din titlu' -  Ce zi e azi?
      Dar stiti cum se spune"nobody's perfect"si se mai spune ca daca il intalnesti pe acel om pe care il astepti, nu inseamna ca trebuie sa gasesti in el toate acele calitati la care ai visat, sperat ...ci toate acele defecte pe care le poti suporta!

marți, 15 octombrie 2013

...si totusi...!

    
Azi incerc sa-mi devirusez mintea de gandurile care m-au stapanit zilele trecute..ma las fascinata de puterea misterelor care stau pitite in cele mai neasteptate nise ale vietii, ma gandesc cat de placut  si  bine structurat reusesc fluturii sa-si faca rostul intr-o singura zi...sunt fericiti, traiesc totul la cote maxime pe cand noi oamenii ne chinuim zeci de ani sa  prindem frumosul vietii si unii dintre noi abia spre sfarsitul ei, apucam sa-l savuram...mie viata pot sa spun ca mi-a daruit din toate cate putin...vise , sperante, iluzii, iar el Papusarul Sef mi-a dat chiar credinta implinirii lor...dar, trebuie sa recunosc ca uneori superficialitatea realitatii m-a transformat  de cateva ori intr-o umbra a gandurilor mele...norocul meu e ca ma regasesc de fiecare data, ca o enigma, care isi traieste  propriul mister al vietii sale, cred ca nu intamplator am ales sa fiu moderator la un radio, mi s-a parut provocator, poate,... si chiar m-am regasit, am reusit sa ies din singuratatea fiintei mele launtrice, am ales sa iubesc si cruzimea realitatii, uneori ma face sa simt ca traiesc, e ca un sut... imi iubesc si defectele, pentru ca fara ele nu ar iesi in evidenta  calitatile, si nah! ca orice om am si eu din fiecare cate putin...sau mai mult, ma rog! ...nu neglijez nici esecurile...le accept si pe ele, pentru ca ele , una  peste alta ,m-au intarit, ador insa bunatatea, ea imi lasa speranta ca mai exista si oameni care iti intind o mana cand te simt la pamant...una dintre acele persoane este  Mihai,  a aparut, asa pur si simplu!!!fara sa-l cunosc... fara sa-l rog sa ma ajute, mi-a intins o mana in mod neconditionat, nu mi-a venit sa cred..si i-am spus asa:
 - Cred ca esti un inger pe pamant si atunci  cand cineva are nevoie de tine apari asa ca in poveste.       Cineva spunea ca batrinetea este  varsta intelepciunii, nu cred ca am s-o ajung, pentru ca asa cum am spus de atatea ori, eu n-o sa fiu mare niciodata!..poate doar o sa ajung sa-mi numar regretele...regrete ca n-am stiut cu adevarat cui sa-mi deschid sufletul, regrete ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand mi s-au deschis anumite  oportunitati...pentru ca am intalnit oameni mult prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare cu anumite persoane, regrete ca activitatea mea internautica, a fost quijoteasca, zadarnica, de prisos...acum , cand voiam sa  capitulez, sa ma retrag...crezand ca  sunt nevrednica de lumea care m-a facut sa ma reindragostesc de viata, de esentele ei, a aparut Mihai, care  vrea sa ma ajute sa merg mai departe neconditionat! mare lucru in zilele noastre, mare lucru sa-ti faca cineva servicii pe gratis! M-a lasat tabuu...n-am cuvinte!! parol!
     Mihai, sa ai parte  de tot ce-i mai bun, de tot ce ti-ai dorit si nu ai avut parte pana acum, sa fii iubit , esti un OM DEOSEBIT! 
       Goethe avea o maxima celebra "Am pierdut lumea intreaga, m-am pierdut pe mine insumi"....(pentru ca asa simteam la un moment dat) incercarile, provocarile ei  sirete si  neavenite m-au facut sa stau pe ganduri dar,  dupa cele intamplate recent  vreau sa-i  spun azi vietii  " ...si  totusi " ....:) vorba Andrei - Inevitabil va fi bine

duminică, 13 octombrie 2013

Rau cu rau...dar mai rau fara rau!

          
      
   Ziua de ieri a fost ziua  adevarurilor scoase de la naftalina, cum s-ar spune, ziua cand  doi oameni si-au spus in fata ce gandesc unu' despre altu, fara pic de retinere pentru ca de multe ori in relatiile cu cei din jur, dar si in realatia cu cel drag exista si compromisuri  si poate si minciunele( le spun asa la cele mai putin vinovate), dar mai sunt si minciuni  colorate cu o doza de machiavelism, tocmai pentru ca nimeni nu este perfect, si evident... eu o strig in gura mare - nu sunt perfecta!! dar,  vorba cantecului lui Grace Jones - Nu sunt perfecta, dar, sunt perfecta pentru tine!!! ;)
         M-am intrebat insa de unde apare asa tam-nesam neiubirea asta? cum poti sa fi crud cu cel pe care pretinzi ca-l iubesti? si nu ma refer la cineva anume cand spun asta, ci doar imi pun  intrebari retorice, poate odata o sa gasesc si raspunsuri sau poate vor ramane  nedeslusite aceste stari de implicare....prin care trec acum si cine stie cat o sa ma tina?
        Visele si iluziile mele expectante se opun uneori cand vreau sa iau decizii fundamentale, parca vin sa ma certe ca nu stiu sa gestionez suficient de bine relatia cu cel in cauza, asta pentru ca nu stiu sa trantesc usi in nas si nu pot sa spun - fiecare pe drumul lui! Stiu insa si unde e marea mea greseala, gasesc pe loc punctele bune din acea relatie, ignor cele rele si uite asa, ma duc mai departe!Naiba stie, mi-o fi frica de despartiri, se pare ca cercetatorii  au numit-o intr-un fel aceasta stare -  "FOBU" (ca deh..cand am semne de genu' ma mai documentez si eu..sa nu mor proasta! ;)  ) deci   "FOBU - Fear of Breaking Up"adica teama de despartire.
        Va intreb acum  pe voi-  suferiti de aceasta teama de despartire?va fi un subiect de dezbatut la o proxima emisiune de-a mea la radio .
        O duminica frumoasa tuturor!


miercuri, 9 octombrie 2013

Nu sunt femeia Hopa - Mitica!!!

  

 
    Cred ca va mai amintiti vorba aceea:"Hopa Mitică cade-n fund și se ridică, nu se sparge, nu se strică"...mda!! si totusi azi m-am "spart", am voie sa ma sparg si eu, ca deh! oameni suntem! nimeni nu e perfect si  mai precis eu nici nu mi-am dorit acest lucru niciodata! parol!
     Forta gravitatiei n-a functionat de data asta...nu am revenit la pozitia lui Mitica ...;)  desi nah!!! stau bine cu partea de jos...sunt mandra grasa si frumoasa! cum se spune la noi  in Ardeal! ;)
    Imi amintesc de Cristina Stamate, actrita plina de umor, foarte draga mie,  care spunea asa legat de femeia Hopa Mitica" femeia Hopa-Mitica, mama, fiica sau bunica, se roaga, la o adica, nimeni sa nu-i poarte pica...pentru ca, oricat ar fi de mica...cade-n fund...dar se ridica!"...asa o fi dar parca nu poti sa fii  mereu cea care cade in fund!...ma rog, imi lipseste poate acea incapatanare, ca dupa fiecare umilinta, esec, tradare sa ma ridic!si apoi urmatoarea pozitie ar trebui sa fie in genunchi ca altfel nu poti sa  ajungi la verticalitate, iar eu  nu le am cu statul in genunchi! parol!!!
  N-am nevoie de  taraf de laudatori in jurul meu, imi cunosc si singura valoarea, stiu cat pot si pana unde pot ajunge daca imi propun ceva, si poate fiecare din noi avem cate un Hopa Mitica care se ascunde in subconstientul nostru, azi am refuzat sa-i aud sunetul si m-am spart! nu mai exista acea femeie Hopa Mitica! s-a dus!!!!!!!!...o sa pun si un wallpaper pe telefon, pe frigider si unde apuc - Nu sunt  si nici nu mai vreau sa fiu Hopa Mitica!Acum am devenit Hopa Mitica copac...am radacini si nu ma mai balansez! ca si in imaginea de jos ;)

luni, 7 octombrie 2013

"Fabuloasa" toamna care s-a cam dus....

        
Va spuneam ca nu ma dau in vant dupa toamna, pentru mine toamna inseamna  tristete, frunze moarte, vant rece...brrrrrrrrrr!!! neahhh!!! zile mohorate fara soare, ajung sa ma deprime, desi eu sunt o fire vesela si  gasesc mereu motive sa ma bucur de viata...dar, acum spun asa - bine ca s-a dus!
     S-a dus...dar, pana la anotimpul meu preferat mai am de tras o iarna care nu se anunta deloc prietenoasa cu noi...Deh!! o sa beau  ceai fierbinte in fiecare dimineata...hm!!! ...ups!!! cine stie? poate imi trezeste ceva insecte prin stomac, stiti voi la care ma refer, fluturii aia de care se tot vorbeste,  deh!!! nu i-am mai simtit demult, dar parca poti sa stii?(ganganiile astea apar cand nici nu te astepti). E tarziu, e unu noaptea, evident n-am somn daca am chef de scris, dar asta nu inseamna  mare  lucru, nu!!! dar stiti bine ca scriu cam tot ce-mi trece prin cap...cam asta e Olga! cand n-are ce face, asculta muzica si scrie.... imi umplu timpul cu ceva, imi doresc insa ca zilele care vin sa fie pline de sens, pline de toate, parca imi cam lipseste ceva sa fiu fericita, nu stiu exact ce...dar cu siguranta voi gasi! Poate mi s-au stins si mie  multe sperante in ultimul timp, poate am trecut si eu pe langa oportunitati fara sa le fructific, poate n-a fost sa fie...nu stiu,  cert este ca  mai am rabdare, mai astept, apropos de "astept" imi amintesc de un e-mail in care am primit aceasta melodie ( la vremea aceea treceam printr-o perioada de nehotarire, nu prea stiam  incotro e mai bine pentru mine...oricum e-mailul l-am deschis abia in tren si era deja tarziu...)melodia era a celor de la Blazzaj - Un lucru - .    Ce mai poti sa faci in situation-ul asta? ...nimic !! sa-ti vezi mai departe de drum!
       Hotarit lucru - viata nu iubeste numai lucrurile simple si frumoase, le mai complica cateodata si devin atat de intortocheate cararile ei ca nici cu GPS -ul nu mai iesi din labiriturile ei....cam asa e acum la mine, ies dintr-un labirint, dau in  altul!!!
       Dar, hai la somn...ca am scris destul la asta ora tarzie, la urma urmei ce am vrut sa spun? aaa!! da! mi-am amintit  ;)   nimeni nu-i centrul universului, cu atat mai putin eu !!!

Later edit: Pentru hoardele de cautatori pe Google imaginea nu-mi apartine,  este din arhiva foto  marca - 7 pacate ;) nu ma laud cu lucruri care nu imi apartin... am primit imaginea recent si cred ca se potrivea perfect cu titlul articolului.

luni, 30 septembrie 2013

“Nu putem direcționa vântul, dar putem ajusta pânzele"

     Ma simt uneori ca o corabie cu panze intr-o mare( o mare a incercarilor...), nu stiu prea multe, nu mi-a placut niciodata rolul de leader, desi cand ajungeam in postura asta imi faceam ca lumea datoria,  stiu doar atat  ca sunt la comanda ei si trebuie sa ajung la destinatie, indiferent de  intemperiile si neajunsurile  de care ma  lovesc, trebuie sa fiu atenta, pentru ca in corabia mea sunt oamenii dragi mie, chiar daca de la o vreme nu-mi pasa atat de mult de mine, stiu sigur ca-mi pasa de ei, sau mai nou  bag de seama ca si lor le pasa de mine!
     Azi, un prieten mi-a  daruit aceasta piesa CORABIA NEBUNILOR, ( cica vrea sa fie Poseidonul meu si cu tridentul lui sa indeparteze tot raul din calea mea) o sa-mi ajustez panzele sa incerc sa ajung zilele ce vor veni (orice vant ar bate) in  siguranta la destinatie. Pana atunci va doresc sa aveti parte de o saptamana spornica, in care sa va intreceti pe voi insiva!

joi, 26 septembrie 2013

Cum as vrea sa-mi petrec batrinetea...

         
      A fost o intrebare venita de la Mirela Retegan, fata de la National FM, pe care eu o stiu inca de cand era la Satu Mare, un adevarat om de radio, plina de viata si foarte spontana...ma gandeam sa dezvolt raspunsul pe care i l-am dat in  postarea ei pe FB si asta pentru ca  nu m-am gandit inca prea mult la acest subiect...(stiti bine ca eu gandesc inca  cu sufletul, care imi este tanar, nevoie mare...deci, cum mama zmeului sa-mi fi pus intrebarea asta pana acum?...)
     Dar, hai, sa vad totusi...le iau pe puncte... ;)
     1.Cred ca as  vrea sa pot citi la fel de mult ca si pana acum, apoi cu siguranta sa mai scriu si pe blog cate un articol sa stie lumea ca creierasul meu inca mai vrea sa aiba memoria vie, altminteri cred ca s-ar simti lezat!!Scrisul si cititul este fitness-ul creierului! ...si de "sportul" sau..."gimnastica" asta chiar nu vreau sa ma las!
     2.Varsta cu parere de rau, vine si cu neajunsurile ei, cute pe obraji, pe maini, poate si pe inimioara(care e cam incapatanata, nu vrea sa dea semne de batrinete) mi-as dori sa pot sa  dosesc  aceste semne cat se poate de mult, sunt o femeie cocheta si asa cred ca as dori sa mor!
      Oglinda, sper sa ma ajute sa vad ce-mi doresc sa vad...daca ce va fi in realitate poate n-o sa ma satisfaca! neahhh!! am facut deja un pact cu ea! ;) o ascund pe asta cu lupa, ...hahaha!!!cea din baie e mai prietenoasa! ;)
     3.Batrinetea fara batrinete, asigurarea mea de viata (polita pe care mi-am facut-o cand eram team leader la Grawe) imi va permite sa calatoresc, cat vreau...poate nu chiar unde vreau...ca deh!! suma nu este totusi astrala, e rezonabila, dupa  buzunarul meu...;)  deci fara griji pecuniare !
     4.Calatorii, calatorii, dar  as vrea sa fiu insotita si de nepotii mei, sa-mi dea si ei o mana de ajutor, sa pot urca in autobus, tren sau masina, depinde de mijlocul de locomotie pe care il voi folosi...
     5. Am visat sa imbatrinesc la casa mea din Negresti -Oas, a fost casa visurilor mele,(dar... n-a fost sa fie)...  m-am impacat cu acest gand, pentru ca atat timp cat am doua fete care ma iubesc nu sunt singura chiar daca el nu mai este langa mine, iar lui  ii spun sa mai astepte ca eu mai am inca multe de  facut  pe acest pamant!
    6.Atat timp cat voi fi sanatoasa si n-o sa ma apuce "piticii" de pe creieras  la dansat..sper sa fiu o  babuta agreata de cei dragi mie...ca nah!! babe ravisante n-am vazut!!! ci doar haioase si intelepte (cele care nu dau in mintea copiilor! ) ...hahaha!! mama a murit la 90 de ani ( cu mintea intreaga..) sper sa-mi fi lasat si mie gena asta! ;)
   7.Basmul"Tinerete fara batrinete" vreau sa prinda viata  si in coordonatele perspectivelor mele,  sa pot iubi viata la fel de mult ca si pana acum sa tin pas cu timpurile ce vor veni!
      Viata e ca o scena, cand se trage cortina vin aplauzele....multe , putine, dupa meritele fiecaruia, vreau sa cred ca voi avea si eu parte la final de  asa ceva  ....
        
Mirela Retegan esti grozava Olga!
este raspunsul pe care mi l-a dat Mirela pe Facebook  ca urmare a celor spuse mai sus!