O zi de neuitat la San Marino

Cam asa a fost ziua de azi,o zi pe care n-am s-o pot uita niciodata...
Imi doream de mult sa vad acest stat in stat,aceasta republica pe care sotul meu a vazut-o cu ani in urma si pe care urma s-o vedem impreuna...dar,el m-a parasit inainte de vreme din pacate...D-zeu sa-l ierte...
Azi Camelia si Mauritzio m-au facut cu adevarat fericita...
Am pornit pe la ora 10 dimineata spre San Marino,trebuie sa va spun ca pe mine drumul spre aceast oras m-a adus in culmea fericirii,radiam...la un moment dat Camelia imi spune:"pune-ti o dorinta...s-ar putea sa ti se indeplineasca."...am zambit,de o vreme cam toate dorintele mele prind viata,oare mai pot spera sa mi se indeplineasca si asta?...n-o spun, ca deh!!! se spune ca odata spusa se pierde efectul,implinirea...
Intram in oras,politisti imbracati in costum diferit decat in Italia,aveau camasile portocalii si pantalonii de un bleumarin inchis ne dirijeaza spre o parcare cu vre-o zece nivele...gasim loc de parcare la etajul 7....am tot vazut eu in Viena parcari subterane,dar asta mi s-a parut foarte diferita...urcam incet pe treptele care ne duc spre centrul istoric,ma minunez la tot pasul...Doamne!!! cum au reusit sa sape in munte si sa scoata asa minunatii?cladiri impozante a caror arhitectura,ma fascina...totul din piatra,cladiri din piatra,castele din piatra,magnific...piatra si verdeata,multa verdeata,copaci deosebiti,care isi lasau cu blandete coroanele peste zidurile de piatra,parca totul era controlat de undeva,nimic nu mi s-a parut in plus sau in minus....o imbinare intre natura si puterea de creatia a constructorilor care au zidit acest loc de vis...ramin in urma prietenilor mei,pentru ca ei au mai vazut republica...ori eu la fiecare pas descopar ceva care imi atrage atentia,si nu stiu la ce sa ma uit...la arhitectura cladirilor sau la outlet-urile care le vezi la tot pasul si care te imbie sa le calci pragul....incerc sa le imbin,mai fac si cumparaturi celor dragi mie,mici suveniruri,dar nu uit sa imortalizez spendorile pe care le am in fata ochilor...schimb bateriile la aparatul foto de doua ori,spun asta ca sa realizati cite pozitii am facut...o sa le descarc din pacate numai acasa si voi reedita blogul ,pina atunci am luat de pe net doua imagini ca sa va imaginati doar ce grozav este acest loc...
Prindem si o nunta,cum strazile sunt inguste,cum de altfel cam prin toate centrele vechi ale Italiei,admiram fericitii care azi pornesc pe un drum impreuna,si-mi zic in sinea mea,pe un astfel de taram de vis,nu poti sa fii decat fericit...sa dea Domnu' asa sa le fie viata, de vis ,ca locul in care traiesc.
Se face ora pranzului,Mauritzio se orienteaza spre o locatie unde sa servim pranzul ,si gaseste un loc superb,un restaurant cu terasa,terasa de unde vedem perfect coloanele castelului medieval,grozav...!!! nu pot sa nu le spun...:"stiti ceva?mie chiar nu-mi este foame!...eu m-am saturat cu ceea ce am vazut!"
Ma las pe mana lor la alegerea meniului,asa fac tot timpul cand sunt in strainatate,ma las pe mana prietenilor...si nu ma insel...Camelia comanda un aperitiv cald ...cubulete de mamaliguta(taiate ca si o prajitura) cu ciuperci bine scaldate intr-un sos cu usturoi iar apoi friptura de vita (eu nu prea sunt adepta ei,stiti cum zice ardeleanul"cea mai buna pasare e porcul")dar,surpinzator de buna mi s-a parut de data asta, era moale ,frageda,imbatata de vinul care a inmuiat-o,de-a lasat o zeama excelenta,sincer nu ne-am abtinut cu Cami ca nu inmuiem painea de casa in zeama din platou...avea un gust deosebit,cartofii de la garnitura erau taiati in jumatate si bagati cu coaja la cuptor,mi-am zis ca voi face si eu asa ceva la intoarcerea mea acasa...pentru ca masa a fost copioasa am spalat bunatatea de mancare cu un vin alb...si pentru ca dupa desert ne-am simtit prea plini,am comandat si un digestiv,care ne-a mai usurat stomacul...si vorba osanului "cu ranza"mai usoara, am pornit mai departe,de data asta spre centrul nou al orasului...puzderie de turisti din toate tarile,auzeai vorbindu-se in toate limbile pe strada...dar,nu pot sa nu recunosc ca ai nostri,adica romanii erau peste tot....ba mai mult la un magazin vanzatorul statea in usa,auzindu-ma vorbind romaneste m-a salutat si mi-a aruncat un zambet,la fel am patit si la un alt magazin de unde am cumparat masti,si unde vanzatoare imi spune "...va fac o reducere"...o intreb:"pentru ca sunt romanca,sau pentru ca asa obisnuiti?"...ea imi raspunde:"va deranjeaza acest lucru?"...."nu!!...Doamne fereste,sunt mandra ca sunt romanca,si ma bucur sa aud vorbind romaneste in San Marino..."era o fata titrata din Bucuresti,a ales sa fie vanzatoare aici,unde este platita mai bine...ma ajuta sa ma hotarasc asupra cumparaturilor,pentru ca e chiar greu sa alegi ceva vazand o asa varietate de exponate...
Ne oprim la o inghetata,Cami insista sa maninc,eu prea plina de masa pe care cu ceva timp in urma tocmai o servisem accept cu greu,deh!!!imi zic:" Olga,Olga iar te duci pe principiul mai bine sa-ti fie rau decat sa-ti para rau",hehehe si parca vad ca fetele mele citind blogul o sa zica:"da,da..hehehe!!bine ca recunosti"...si ma straduiesc s-o termin,ma tentase faptul ca era cornetul din susan caramelizat si arata grozav,gustul inghetatei pe masura....
Coborim cu parere de rau treptele care ne-au dus spre spre acest rai,eu asa l-am considerat si sunt convinsa ca atunci cand veti vedea imaginile pe care eu le voi posta la intoarcerea mea acasa o sa-mi dati dreptate si mai sunt sigura ca va voi starni interesul si veti dori sa vedeti aceasta republica minunata.
A fost o zi de vis pe taram de vis....nu pot decat sa le multumesc prietenilor mei ca din nou m-au facut sa ating cerul...si sa-i multumesc Lui pentru tot ce primesc in fiecare zi.
As mai putea scrie multe,dar credeti-ma sunt obosita,am vrut insa sa impartasesc azi totul cu voi,...dar uite ca deja e trecut de miezul noptii..
Noapte buna!
Pe maine...