Blog premiat

RadioTasha

vineri, 15 iunie 2018

Nostalgii

   In fiecare inceput de vara gandul imi zboara la mare, iubesc marea, valurile ei ma linistesc, imi dau doza aceea de bine, ma ajuta sa-mi intensific vibratiile, riscul de expunere la soare nu-l iau in considerare pentru ca sunt cumpatata si nu  vreau sa-l saracesc prea tare pe maritul soare...doar asa, sa-l las sa- mi mangaie pielea cu atingerea razelor sale. Imi misuna si acum in minte imagini razlete de la ultima mea vacanta la Marea Egee, m-am simtit ca parte din Legendele Olimpului...cumva ca o Afrodita( imi lipseau porumbitele care aduceau ambrozie lui Zeus cand era mic...) se spune ca viata a aparut in oceane, ei, bine! mie marea imi da dorinta de viata! Pentru mine e linistea universala, imi ia gandurile si le duce in larg..ma simt libera, fara apasari... multumesc Lui si vietii ca ma ajuta sa ajung sa-mi rasfat sufletul cu tot ce-mi doresc vara ( chiar daca anul asta nu va figura si marea  in lista mea de vacanta...)am realizat insa ca mintea este cel mai bun prieten al nostru, ea ne determina actiunile astfel incat sa ajungem in punctul in care ne vedem....pastrez inca cumulul de sentimentul speciale pe care marea mi le-a oferit, marea, imensitatea ei ma face sa cred ca pot ajunge mai departe decat ochii si mintea mea pot crede,... izul de vant uscat, oregano, ulei de masline, branza feta il simt parca si acum cand povestesc despre Grecia...figurile vesele ale  grecilor, muzica lor iti patrund in suflet si raman acolo...
    Cand eram mica ma visam sirena, ca in Odiseea lui Homer ( cred ca mi s-a  luat de la prea mult citit...) visam ca ma transform intr-o fiinta fabuloasa din mitologia greaca...era o senzatie mirobolanta, Doamne ce frumos era in visurile mele...
    Nostalgii la ceas de seara, cred ca mi s-a tras de la scoicile din jardinierele de pe balcon pe care le-am cules anul trecut din Grecia, ele m-au pus pe scris si pe indemnul pe care vreau sa il lansez, sa nu  ratati  posibilitatea de a vizita Grecia, e senzationala!

vineri, 1 iunie 2018

Amanetez sufletul

      Chiar asa...da! asa m-am gandit in dimineata asta, amanetez sufletul si emotiile sa pot fi cat mai rationala, sau mai bine spus eficienta, pentru ca la cat de copilaroasa sunt, ziua de azi...o sa ma dea peste cap...in sufletul fiecaruia dintre noi salasluiesc dorinte si frica mi-e ca daca dau frau liber celor care imi trec acum prin cap incercand sa ma rasfat ca un copil n-o sa fie taman bine! Ma intreb insa retoric, cand tragem linie si  constatam ca  suntem mari?
    De ce mi-e frica de ziua de azi? pentru ca pe vremea copilariei mele cadourile erau limitate, dar azi toata lumea vorbeste despre ce mi-a luat, ce i-am luat, ce le luam si asa mai departe, cadourile dragilor nu ar trebui sa fie impuse de o anumita zi, eu daruiesc fara motive speciale sau zile speciale ceva fetelor mele( ele ramin copii pentru mine pana mor...asa le simt  si asa le protejez ), nepotilor mei, pentru ca, repet, asa simt nu pentru ca e 1 Iunie.
   Le-as oferi in fiecare zi cele mai smart daruri, pentru ca asa e sufletul meu de mama, si tot putin mi s-ar parea, mi-as da si sufletul sa stiu ca ai mei copii sunt fericiti, dar azi am doar gandul amanetului in minte, insa cu daruri sau fara daruri zic sa ne pretuim mai mult pe noi si azi si maine si in fiecare zi...
   So, ziua de azi nu trebuie sa ma prinda cu garda la pamant, sunt lucruri care nu se pot schimba si trebuie sa le accept asa, deci sa sumarizez, fara rezolutii, fara promisiuni si ambitii stupide, o sa fie bine si azi si maine si cat va fi sa fie, cu putina nebunie, mergem mai departe!

duminică, 27 mai 2018

Omul de zapada.... s-a topit!

    Ma gandisem la un moment dat sa-mi sterg toate conturile, de pe Facebook, whatsapp,  blog si alte stiu si eu site-ri de socializare, sa dispar cumva din lumea virtuala, motivul? cat se poate de simplu! as vedea la modul sincer cui lipsesc si daca tot ce imi apare in virtual e adevarat, adica, cum ca lumea e buna si nu prefacuta...dar, azi am descoperit pe Facebook un mesaj care cumva m-a dat peste cap...cineva imi scria asa frumos pe messengerul FB, iar eu aiurita nici macar nu m-am invrednicit sa-i raspund ( mesajul e de acum 4 ani, adica din 2014...) ca lumea, nu? pai daca toti ar proceda ca mine, ar descoperi abia dupa 4 ani mesaje care vin cumva din suflet unde s-ar ajunge?
....una peste alta tot eu mi-am oferit cumva si doza de  scuza, la cata lume imi scrie in timpul emisiunilor mai se pierde cate un mesaj ...doua...dar de la respectiva persoana imi aparuse mai multe, aici era problema, primul suna asa:
  " Curaj ! Hotaraste-te !
Semaforul din iarna aceasta ramane verde . Daca vei dori sa ai Piticul tau , vei trece mai usor prin toate ... Nu te ingrijora - nu o sa ma observe nimeni . Voi sta in bradutul pe care o sa-l impodobesti tu si o sa ma invart fericit . Voi ingana cantecele si colinde de alta data iar cand vei trece tu prin faţa braduţului , am sa ma stramb la tine si o sa-ti fac cu ochiul . Uite asa ! Tu vei rade iar ceilalti nu vor intelege motivul veseliei tale ... dar noi doi vom sti ! Vezi , este tare bine sa ai Piticul tau . Sa mai stii ca m-am incurcat pe aici , pana sa ajung la tine si am lasat un mesaj si pe cealalta adresa : " Cutiuta cu iluzii " . Le descurci tu ! Doar sa nu crezi ca santem mai multi pitici care s-au decis sa vina pe capul tau odata cu prima ninsoare ... sunt doar eu , Piticul somnoros , dar fac cat sapte . Asa sa stii ! Nu crede ca o sa dorm toata ziua ! Nu crede ca sunt imbufnat - acela este piticul morocanos. Eu sunt chiar dragalas - tare-mi sunt drag - Pitic ca mine nu mai gasesc eu ... O sa-ti plac si te vei intelege bine cu mine - vei vedea ! Asa ca prezentarile fiind facute , te intreb in mod serios si hotarat : Vrei sa fii PRIETENA MEA ?"

respectiva persoana continua apoi asa:
"Uite - asta este fotografia mea de pe Cartea identitate . Stiu ca nu prea ies in evidenţa , asa ca-mi voi face hainute noi . Le lucreaza elful acela de treaba numit Catalin Botezatu . O sa am pantalonasi verzi , hainuţa rosie si camasuţa galbena . Ba nu ! O sa am pantalonasi rosii , hainuţa galbena si camasuţa verde ... Na , ca m-am incurcat ! Cert este ca voi avea cei mai faini pantofiori - din aceia cu varfurile ridicate , ca la manelisti ... Daca-i privesc cu atentie si dintr-o parte , pantofiorii mei au varfurile ridicate precum urechile elfilor - ha , ha , ha ! Sant in trend si-ti vor place - pantofiorii si implicit eu . Tu ai grija doar sa-ti aduci un bradut din piata , sa-l impodobesti , sa faci lumina si caldura in casa - asa cum este datina si cum se cuvine . Doar nu vei sta si sarbatorile acestea tot pe la prieteni ... Măi , măi , măi - ce ma fac eu cu tine ?! Nu tragi de loc la casa ta ... Da' acum , daca ma ai pe mine , poate te mai linistesti si te mai strangi pe acasa , ca destul ai copilarit pana acum ... Na , credeai ca sunt un pitic mereu adormit pe care-l trantesti in bradut , stingi luminile , incui usa si pleci de acasa ... S-o crezi tu ! Nu stau fara tine ! Ai inteles ?!"


Si ultimul mesaj de pe Facebook care suna dezamagitor  ( mi se pare firesc dupa ce ca nu am catadicsit sa trimit doua randuri de incurajare...)..aparea doar ecoul...suna a gol...ai dreptate!
"Stiu si o poveste - altfel de
poveste cu Omul de zăpadă . Am vrut sa ti-o trimit , dar m-am razgandit ... Doar nu o sa vorbesc de unul singur - este un ecou grozav aici ... Am apucat sa-ti trimit imaginea de insotire , adica Omul de zăpadă .
Nu cred ca-ti pasa de povesti si alte asemenea ...
"


Au nins 4 ierni omule de zapada, ne-a nins si noua parul in cei patru ani, dar tare as vrea sa continui povestea cu omul de zapada, sper ca nu te-ai topit de dorul meu...glumesc, evident, cui sa-i mai pese de o aiurita declarata pe propria raspundere? imi cer insa scuze pentru ca nu ti-am raspuns la timp si tare as fi bucuroasa daca ma citesti sa-mi raspunzi!...stii ceva? inca sunt copil  si-mi plac povestile, iar ale tale au farmec, pe bune! e pacat sa nu le faci cunoscute! cu oameni ca tine timpul ar treci frumos!

vineri, 25 mai 2018

Ganduri nedefinite

 
      Se spune ca cel mai bun mod de-a scapa de griji e sa le scrii...mdea! pai, daca asa stau treburile m-am asezat la tastatura si ia sa vedem cum facem...
     Poate ca ingrijorarile mele nu sunt alarmante, dar stiti cum se spune paza buna trece primejdia rea!...una peste alta ale mele griji dispar de la sine, pentru ca sunt ingrijorari normale, existentiale cumva legate de anumite situatii,  insa nu le las sa aduca efecte negative in viata mea, pentru ca eu mereu zic asa: fiecare problema are o rezolvare! E adevarat ca uneori poate ar trebui sa deschid un jurnal al emotiilor pe care le stapanesc cu succes cum spuneam intr-un articol, pentru ca nu ma las manuita de ele, dimpotriva ele ma ajuta la modul constructiv  sa-mi duc la bun sfarsit orice lucru!
    Am sa amintesc azi si despre un lucru bun pe care l-am intalnit pe Facebook, ne reaminteste periodic ce s-a intamplat acum un an, acum 2, 3 si asa mai departe...super tare aceasta fortare de rememorare! iti aduce cumva acea intensitate emotionala in prezentul tau...si e de foarte bine pentru mine! imi dau o stare de fericire...si poate de aici si aceste ganduri nedefinite de azi.
    Fericirea e legata si de satisfactiile pe care ti le da viata, daca te simti iubita e aproape garantata fericirea,  pentru ca iubirea este vesnica si vie si ne vegheaza ca si ingerii, timpul ne arata cum s-o pretuim....si cum spuneam azi unui chatist, in cautarea ei merita sa alergi toata viata! e sentimentul acela divin,  pentru ca eu asa il numesc,  el vine de la Dumnezeu, El este iubire si ne indeamna si pe noi sa fim asa!
   Apusurile mele sunt precum rasariturile, de ce? pentru ca pentru mine speranta e un drog care ma face sa vad lucrurile diferit, nu ne nastem invatati, invatam din fiecare zi cate ceva, ce pot sa-mi reprosez e ca poate am tinut prea mult de unele relatii, nu m-am desprins de ele la momentul potrivit...asta aducandu-mi cumva daune morale, dar stai putin ca nimeni nu e perfectiunea intruchipata , deci  mi-am facut mea culpa si ma duc mai departe cu bune si cu rele, maleficul are si el rolul lui,  dupa ce ai trecut prin iad, e asa placut sa vezi raiul!...multi au fugit de mine, fie ca s-au simtit prea buni, fie ca s-au simtit prea mici in fata mea, (deh!!! mi-am umflat putin si eu pipota !!!) unii au vrut sa savureze sunetul vocii mele, altii al mintii mele, si unii si altii s-au infruptat pe saturate, apoi au plecat, fie ca au simtit ca pot eu sa-i joc pe degete , fie ca nu le-a mers lor, oricum, ideea e alta ... si intr-un caz si in celalalt eu m-am simtit la fel de stapana pe mine, am fost insamantata cu imaginatie bogata si cumva am salvat fiecare situatie spre folosul meu, barajul emotional si spiritual, l-am simtit puternic chiar si la acele busituri pe care ti le da viata din cand in cand.
    A  fost un gand, mai putin definit,  care-mi lumineaza calea si ma ajuta sa ma ridic, dominat de vraja zilei, nu-mi plang de mila niciodata, pentru ca nimeni nu e singur pe pamant, e un mod  de a-mi desface aripile (nu sunt inger...dar, sunt inaripata de idei )cumva spre a merge pe linie dreapta!
    
   

miercuri, 23 mai 2018

Merge un buna dimineata?

 
 ...cam asa a inceput conversatia mea cu o persoana pe site-ul de socializare Facebook, ...cum sa va spun? unii dintre noi au darul de a captiva si a se face placuti interlocutorului chiar daca  discursul lor nu se pupa cu  parerile tale despre viata, dar pentru ca eu sunt o buna ascultatoare ( hmmm!!!dar nu s-a plans nimeni de mine  cum ca n-as fi suficient de  vocala... ;) ) uite asa am descoperit un om integru, pentru ca asa ii numesc eu pe toti cei care acopera vorbele cu fapte....si pot sa marturisesc ca mi-a facut dimineata pur si simplu...aveam senzatia ca e Duminica, pur si simplu! si potrivit acestui fapt mi-am spus ca merita sa-i multumesc cumva si sa ma scuz ca am putut sa fiu atat de neatenta si am raspuns domniei sale abia azi la un mesaj din 2017... dar pentru ca eu recunosc ca sunt perfect de imperfecta sper ca m-a iertat!
     Conversatia nu a fost una controlata, ci una improvizata si a curs al naibii de placut,  sinceritatea lui debordanta m-a  socat putin, omul despre care va vorbesc isi rasfata "capriciile" daca pot sa numesc asa metoda lui de abordare a vietii, vrea cumva sa se simta complet prin preocuparile zilnice,  sa-i faca pe oameni mai buni  prin ceea ce promoveaza si scrie...si inca ceva, uraste barfa si bautura ( lucru de  apreciat...mai rar astfel de barbati !! deh!! dadui si eu peste o rara avis! ) cu alte cuvinte -  un om frumos!
    Ce inteleg eu prin om frumos? un om care are o nativa aplecare spre oameni si care reuseste sa transmita energie prin tot ceea ce face, insa ca sa reuseasca cumva proiectele lor,  acesti oameni au nevoie de teren fertil, din pacate omul nostru n-a gasit acel teren pe care il cauta...dar, nu este descurajat, intentiile lui bune pot inflori si pe alte meleaguri, este fascinanta ideea lui de a o lua de la capat in alta parte cu toate ca omul are aceeasi varsta ca mine, literalmente  invidiez astfel de persoane ( la modul pozitiv, evident!!! ) care se simt tineri si ferice, frumoasa nobletea sufletului tau George! sa ai parte de impliniri pe toate planurile si sa auzim numai de bine! si nu uita, ziua de azi a avut un real castig - te-am cunoscut pe tine!

marți, 22 mai 2018

Supra doza de speranta

   
     Daca in zilele trecute mi-am "injectat" o supra doza de melancolie in suflet,  azi  nu ma gandesc la nimic special, vreau sa ma lasa surprinsa de tot ce va fi sa fie!...n-am asteptari, las usa deschisa intamplarii, ( un mod de-a zice, de parca daca as lasa-o pe interzis ar fi diferit?....!!! )sunt impacata cu mine doar ca timpul asta zboara si devenim prea repede arhiva!
   Ma intreba o prietena mai zilele trecute cum iti dai seama ca ai imbatrinit? simplu! realizezi ca ceea ce pentru tine este biografie pentru altii este istorie...sau hai,  sa nu fiu dura, sa spun poveste, care incepe cu - a fost odata.... dar, una peste alta varsta iti aduce un capital de cunostinte,  un capital de certitudini, pentru ca multe din cele invatate le traiesti pe propria piele, important este sa ai mereu intiative, asta te tine mereu in priza...te simti util si uiti cumva ca anii trec!
    Nu stiu daca ideea cu jurnalul virtual este una buna, de ce spun asta? pentru ca vizitarea timpului trecut (chiar si aici in jurnalul meu daca ma uit in timp si rasfoiesc scrierile mele de acum cativa ani) imi da uneori o stare de remuscare, suferinta, realizez ca puteam face ca lucrurile sa se intample altfel, dar cumva sunt blanda cu mine si am doza aceea de intelegere, de toleranta si-mi zic - bine ca n-a fost mai rau! prefer sa-mi imaginez binele chiar daca o sa-mi fie probabil dezmintite asteptarile, iau supra doza de speranta si ma duc mai departe!
     Cand scriu simt asa, un dor de mine, de cea care candva facea lucruri frumoase si bune, avea proiecte, lupta pentru ele, avea razvratiri si doruri multe, dar cumva inerente si imuabile ca niste facturi care vin la fiecare sfarsit de luna (sau trimestrial), eram fericita ca pot sa le achit, sau  ma rog sa ma achit de ele cu alte cuvinte!
   Postarea de azi sa fie cumva un oftat mai degraba decat altceva? m-am "gripat" fara sa bag de seama? hai ca ziua de Marti nu e o zi a intelepciunii, intrebarea a intins din aripi si si-a luat zborul, fal- fal!! si a plecat! iar eu trec la obligatiile mele zilnice si iau in brate kit-ul de supravietuire!..afara ploua si parca imi vine in minte melodia lui Daniel Iancu - vine valu si-mi ia calu....dar eu vreau sa raman vie si nealterata...hehe!! dar, atentie!!! sa nu ma puneti sa fac si struguri! lol! am fost doar putin cu capu'  in nori...nimic grav!


Sursa imagine: http://shanti-imagini-amprente.blogspot.ro/2011/03/cu-capul-in-nori.html

luni, 21 mai 2018

Consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!!!

 
     Nu pot sa ma declar rockerita, ca nu sunt...( imi plac legendele si muzica mai soft, mai romantica...) insa, azi am ascultat o piesa a celor de la Sting, pentru ca m-am regasit in versurile  melodiei - Let Your Soul Be Your Pilot  si am incercat sa-mi restabilesc cumva relatia cu sufletul meu, poate fiecare din noi avem nevoie din cand in cand sa-l intrebam - ce mai faci suflete? ti-e bine?...si asta pentru ca el nu ne judeca niciodata, ne lasa uneori sa fim rebeli, sa facem tot ce ne trece prin minte..
   Cautam uneori raspunsuri la intrebarile cumva filosofice pe care ni le punem, ne chinuim mintea cu zeci de intrebari retorice, dar rar ajungem sa intrebam sufletul cum o mai duce, si de ce se intampla asta? pentru ca ne acordam prea putin timp noua insine!
    In ultimul timp m-am lasat traita de viata...si asta cumva m-a scutit de intrebari, m-am lasat pe mana Lui...nu m-am lasat insa gandita de altii, pacalim cumva timpul si lasam sa se creada ca totul e bine, pentru ca da! am putea lansa un slogan - consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!...Hai mai bine sa fim senini sa ne bucuram de fiecare zi ca de un dar special si pe campul de dor al sufletului sa plantam, iubire, iertare, compasiune si calauza sa ne fie inima care stie ce-i prieste sufletului! haina noastra energetica astfel va fi una mereu curata, scapand  de judecati, comparatii si etichetari, pentru ca iubirea spala tot, spala rautatea, invidia, iar sufletul ramane fara pete.
     Ce pot sa va spun in incheiere? lumina si iubire cat considerati ca va ajuta, daca nu e suficient - mariti doza!

vineri, 18 mai 2018

Emotii


     Spunea cineva candva ca emotiile sunt ca banii, adica cu alte cuvinte sunt slugile noastre, pentru ca refuz sa cred ca  noi suntem sclavii banilor si a emotiilor cand  de altfel atat banii cat si emotiile ne slujesc, ar fi pacat sa lasam sa sa fie invers situatia...de ce spun asta? pentru ca emotiile sunt emise de mintea noastra, sufletul nostru e locuit de iubire, ca asa ne-a setat El...si de multe ori nu am genunchi suficienti sa-i multumesc pentru ca iubirea e ca un bumerang, o trimiti spre univers si se intoarce inapoi spre tine.
   N-am spart tipare niciodata, dar am incercat sa ajung la inima celor care ma ascultau la radio, am fost atenta la versuri, la cantece si la tot ce primeam pe  subiectele dezbatute de mine pe radio, asa am cunoscut oameni speciali, care mi-au dat emotii la fiecare intalnire cu gandurile lor...radioul a fost pentru mine o scoala spirituala in care eu m-am format si m-am reinventat cand am simtit nevoia unei schimbari...au fost si ganduri negandite daca pot sa le numesc asa, dar si nerostite dar simtite, ei, bine!!! ele s-au transformat in munti de emotii...si uneori este o adevarata arta sa le poti escalada. Nu pot "cuantifica" si tocmai de aceea le numesc metaforic asa...munti, dealuri , ape, campii ..adevarat" relief" sufletesc! de multe ori m-am ratacit in labirintul intrebarilor in emisiunile mele, tocmai pentru a va cunoaste mai bine dragii mei, si nimic nu e intamplator, mereu simteam ca va intind rabdarea la maxim si multumeam cu plecaciuni de fiecare data...pentru ca ma intreb retoric: cum ar fi fost discursul meu fara feedback-rile voastre?
    Uneori cred ca  bunul Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, insa mai cred ca si  ideea ca tot ce se naste are si un sfarsit, e valida... tocmai de aceea  apreciez din suflet pe toti cei care m-au iubit si mi-au trimis mesaje emotionante pe FB sau pe telefon sau pur si simplu pe chatul radioului,  n-am suficiente brate sa-i imbratisez si sa le spun ce mult au contat pentru mine, multumesc  tuturor, chiar si celor care m-au hulit din orgoliu  pentru ca si ele, hulirile au avut impact pozitiv cumva  asupra mea, pentru ca am inteles ca  nu le-am fost indiferenta...pentru ca nu dai cu pietre decat in copacul cu roade, nu-i asa? ;) stiu si eu? uneori simt ca sunt prea naiva sau prea inteleapta pentru lumea asta..dar si o stare si alta o definesc pe cea care sunt acum si de care nu ma rusinez - Olga Morar! si daca azi m-am jucat putin cu logosul meu natural( nu imbunatatit cu softuri..!! cum spunea cineva...lol!! rautaciosii astia...) e pentru ca am avut parte de emotii si trebuia sa le impartasesc cu cei care mi le-au creat! si daca am dat  azi "on" pe butonul sufletului meu e pentru ca va iubesc iar viata mea este un etern exercitiu de iubire, sinceritate si recunostinta!..si as mai vrea sa spun ceva..sa nu uitati ca intalnirea cu un om, o situatie , o intamplare pe care o traiesti  iti poate schimba sirul vietii! Intalnirea cu auditoriul pe mine m-a marcat pe viata!

luni, 14 mai 2018

Despartirea de pasiunea mea - radioul

   
          Nu-mi place sa vorbesc despre despartiri si nici sa fac acest lucru...in general las un loc de buna ziua peste tot...nu rup definitiv nicio relatie, azi cumva ma simt obligata sa dau niste lamuriri celor care m-au intrebat de ce am renuntat la radio...?
   Ei, bine!!! n-am fost eu o figura exemplara in munca mea pe radio, dar un minim efort de autoeducatie tot si-a facut usor loc in sufletul meu, in mentalul meu, am invatat cumva de la altii tot ce inseamna radio...am pliat apoi totul pe ce mi se potriveste mie ca persoana, am invatat din tutoriale sa pot sa ma descurc cumva si singura mai apoi ca si administrator radio...am castigat in timp o suverana siguranta de sine, vorbeam liber fara sa ma pregatesc la o anumita tema pe care o dezbateam pe radio...am facilitat insa prezenta ascultatorilor in dezbaterile facute pentru ca asa i-am simtit mereu aproape de mine, feedback-urile lor de altfel constituiau emisia in sine, i-am invitat cu gratie si in direct, prin skype, telefon sau facebook, ce-mi ramanea mie de facut era sa modelez dialogul, incercand sa suprim divagatia care uneori isi facea loc si sa aduc energie pozitiva prin umorul meu pe care nu l-am lasat sa moara nicio clipa.
   In emisiunile mele am cautat sa dezbat subiecte despre lume si viata, confruntate cumva cu experienta mea de viata, acum doresc celor din echipa Radio Tasha sa faca la randul lor ce cred ca li se potriveste, sa fie autentici si sa aprofundeze  semantica cuvantului -  moderator radio.
   Fiecare inceput insa are si un sfarsit...ieri a fost ultima mea emisie la radio, au fost 10 ani in care m-am straduit cumva pe zi ce trece sa fiu mai buna, mai competitiva, ca si admin radio n-am impus reguli prea severe pentru ca atat timp cat moderatorul face totul free, trebuie in primul rand sa aiba el un castig personal, adica sa se simta in largul sau in cele 2 ore de emisie, sa se relaxeze pur si simplu, daca au existat insa incalcari de etica, printr-un PM am cautat sa-i sugerez cumva sa se indrepte, cand nu s-a reusit acest lucru, am eliminat din echipa pe respectiva persoana....n-am inlaturat insa niciodata oameni care si-au vazut de treaba.
   In cateva cuvinte radioul a insemnat pentru mine pasiune, fericire, iubire, speranta si durere in momentele in care parca simteam ca sunt depasita  de situatie, dar cu certitudine din iubire s-a nascut in mod perpetuu creatia mea pe radio, evolutia mea....dar, repet un post de radio si implicit un moderator  inseamna multa seriozitate si pasiune, trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa transmiti stare de bine, energie pozitiva,  importanta caldura pe care o transmiti ascultatorilor si cu singuranta lucrurile simple pe care trebuie sa le daruiesti zilnic celor care te asculta....si inca ceva spontaneitatea....indispensabila unui moderator!
   Pentru mine Radio Tasha inseamna familie, un membru al familiei mele, dar una peste alta familia din viata reala este cea mai importanta, lucru pentru care m-am decis sa ma dedic ei, doresc insa pace si armonie colegilor mei de radio, incredere in tot ce fac, sa fie sanatosi si sa-si pastreze sufletul frumos, sa ramana integri asa cum ii stiu eu!

miercuri, 18 aprilie 2018

Minti bolnave


       Mereu  spun : - Mare-i sera Ta Doamne si multi sar parlezu', uite, ca azi am mai gasit o minte bolnava, da' bolnava frate , nu gluma! careia ii sta mintea doar la pozitii sado-maso,  ...mai cocostarcule, cauta-ti o tigroaica(pune hitul Rihannei S&M ) apoi  pune-o sa-ti dea bataie pana te lasa lat!..apoi mai incearca odata si linkurile trecute de tine pe blogul meu, daca mai ai putere.... (pe care le-am dat  publicate sa vada lume ce om distrus esti)....si daca nu ti-a pierit cheful de nebunii apoi du-te mai departe!
    Clar esti un psihopat! ar trebui sa porti o eticheta pe frunte ca sa te identifice lumea mai usor pentru  ca voi astia psihopatii aveti se pare niscaiva notiuni de proprie demnitate, nevoie de stimulare si impulsivitate, pe deasupra mai sunteti si mitomani si cu viclesug fara lipsa de remuscare reusiti sa manipulati alte persoane.
    Daca ar fi dupa mine v-as baga in randul criminalilor in serie, voi nu stiti sa va atasati de nimeni si nici nu aveti dorinta unei relatii autentice bazate pe sentimente de iubire, amagiti cu zambetul de buze pentru profit si placere personala, apasati apoi cu  nonsalanta  pe butonul sensibilitatii persoanei in cauza si  profitati de momentele ei de vulnerabilitate, facand-o sa nu-si mai doreasca pur si simplu alti barbati in viata ei ...sunteti inteligenti si va stergeti urmele( daca le-ati lasat....prin nick name-ri confectionate de voi,  in acest scop...asta in cazuri din virtualia) nu simtiti rusine si niciun soi de emotie empatica chiar daca stiti ca ati ucis sufletul victimei....putin va pasa!
    Va intreb acum ceva...prin lipsa voastra de respect, prin hartuiri, prin desconsiderari vis-a-vis de ceilalti va simtiti cumva impliniti?sau poate considerati ca vi se cuvin chiar privilegii, crezand ca sunteti cei mai buni si ca atare meritati cel mai mult...?
     V-as da un sfat daca imi este ingaduit, macar " castrati-va" nabii sa nu ajunga planeta o imensa casa de nebuni! minicinosi patologici ce sunteti, ati face un pustiu de bine, parol!
      Pe voi dragele mele, va rog sa nu incercati sa-i salvati, nu va dedicati unei astfel de cauze (ca nu aveti cum...!!!) mai bine salvati-va voi pe voi de astfel de indivizi periculosi! Stati departe de ei!

luni, 16 aprilie 2018

Patetisme

    In ultima vreme v-am umplut cu patetismele mele...mai mult, azi vreau sa va dau o veste - am inceput sa ma iubesc din tot sufletul!..adica am devenit cea mai draga si apropiata prietena a mea, am inceput sa-mi accept toate, toate greselile, toate capriciile, si am ajuns iacata la o convietuire placuta, acceptabila...
     Cred ca sentimentul acesta imi vine de la faptul ca toate prietenele mele mi-ai spus ca sunt puternica...n-am ajuns la performante spectaculoase, dar sunt mandra de mine...ma gandesc insa la faptul ca majoritatea dintre noi ne ascundem propriile defecte in cotloanele sufletului nostru si prin educatia si inteligenta noastra le tinem departe de ochii lumii,habar n-avem ca le-am camuflat o viata intreaga...unii isi camufleaza ipocrizia intr-un altruism gratuit, pentru protejarea celor dragi, insa e o forma de minciuna si tradare fata de ei...fiindca ranesc iremediabil citeodata....
    Ma gandesc ca poate am inceput sa ma blazez, am inceput sa imbatrinesc cu adevarat,eu care sustineam ca varsta biologica e un fleac, fatza de cea sufleteasca..acum mi-am dezactivat si orgoliul,(hmm...si unde pui ca acum citeva zile vorbeam despre blazarea altora...ciudata treaba,nu?)acum din personajul pestrit si aiurit uneori am devenit un personaj plat, linistit, cuminte chiar...stau in banca mea si-mi vad de treaba....
     M-a parasit spirtul de guerilla, nu-mi mai ascut dintii in cuvintele nimanui, nu-mi ascut cutitele, si las fiecaruia placerea si facinatia pe care o traiesc, e mai placut ...e o maniera in ultima instanta de autoaparare.
    Si tot azi am realizat ca acel Fat frumos care este ravnit de noi toate, isi mai ia si el concediu din cand in cand sa-si refaca fortele...si pentru ca vara este perioada concediilor nici gand ca eu sa am placerea sa-l intalnesc...dar uite ce introspectie sunt in stare sa fac in sufletul meu...da, pentru ca trebuie, trebuie sa ma regasesc, trebuie sa stiu ce si cat am de oferit...ei, bine oricat as aduna si as scadea....rezultatul este acelasi!...si totusi, rogu-va, nu ma subestimati!!


miercuri, 4 aprilie 2018

Viata e ca o partitura

     
     Ma gandeam azi la un lucru( off!!! gandurile astea cum nu-mi dau pace!!! )... suntem conceputi din iubire,  ne hranim cu iubire si simtim ca ne imbolnavim pur si simplu atunci cand ea dispare, pentru ca da...nu conteaza cati ani ai in Cartea de Identitate daca sufletul tau prinde aripi  la fiecare adiere de vant iar cand te paste cate-o" furtuna" ai incurcat-o !!!!nu ai scapare! simti ca-ti pierzi mintile, vezi frumosul care te inconjoara si parca simti ca vrei sa-i atingi infinitul, dar uneori chiar  nu se poate ... si atunci? visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, o vezi doar tu si fiecare vis cu acea persoana draga tie iti da sperante...iar muzica sufletului tau te anima si te face fericit.
    Poate fiecare din noi este compozitorul propriei sale opere, atunci cand muzica sufletului  nostru este ascultata si de alte persoane  primim aplauze la scena deschisa, toti stim ca viata e ca o partitura, felul in care o interpretam face diferenta intre noi, unii au mai mult curaj, altii improvizeaza iar altii se inspira din partiturile altora pentru ca sunt  prea timizi cu propriul lor scenariu de viata...
    Azi simt muzica primaverii din sufletul meu...e ca o chemare,  dau valma spre exterior  textele care o insotesc, dar se opresc inainte de a fi rostite, ceva parca le opreste, iar cel care ar trebui sa  le asculte e mult prea departe...sau poate raman suspendate de frica ca el le-ar considera inutile ...suspina,.... stiati ca si  cuvintele dar si necuvintele au lacrimi?la mine fac un cerc, se joaca pur si simplu...jocul le inveseleste si  le face fericite pentru ca asa trebuie sa fie - acel cineva nu va mai veni niciodata!... si atunci de unde atata zbatere, de unde atata muzica suflete? poti tu face punti spre cer sa ajungi la el? te predai,  pentru ca pentru asta trebuie curaj si tu nu ai ! trupul e drept dar sufletul ingenunchiat, e nevoie de curaj sa te lasi iubit dar si  de putere sa supravietuiesti!
   Ascult melodia celor de la Compact si  ma  incurajez cumva  ascultand Am curaj !!!

luni, 2 aprilie 2018

Porunca de fericire

   
    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!



sâmbătă, 24 martie 2018

Primavara intarziata

    Fiorul primaverii  refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita,  ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii,  cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam  cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
    Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie  fara rost  si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
    Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si  pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care  reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
    Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.

luni, 19 martie 2018

Ne paste matriarhatul!

 
   
   OMG!!! realizez ca scriu mai putin in ultimul timp si ca m-am cam pus pe tanjeala, nu-i a buna! blogul trebuie hranit sa nu sucombe , dar probabil sunt si eu intr-o faza a vietii cand nu mi se intampla lucruri prea grozave care deh! ar merita puse pe taste....(hmmm!! m-am scos...!!! ) cert este ca am ramas acelasi om de bine in pofida faptului ca nici raul nu ma ocoleste....
   Suntem in luna femeilor si mai e ceva important dupa cum se misca politica la noi, ajung sa cred ca  ne loveste matriarhatul...o fi de bine o fi de rau?  sa dau zor sa anunt suratele  pe radio sa lase deschise usile  ca asta nu bate de doua ori la usa...odata si bine! voi ce spuneti? ca eu ce-i drept sunt cam "oxigenata" de cativa ani incoace si parca poti sa stii ca nu mi-o fi atins si creierasul? lol! mai sa fie! vor putere!!! nu le ajunge casnicia ( locul vesnicelor batalii pentru putere...!!!  ) vor arena in vazul tuturor, dupa cum se vede acum isi pregatesc transeele, tulai Doamne!! nestiutoare mai sunt...eu credeam ca barbatii prefera femeile tinere (desi al meu Dumnezeu sa-l ierte m-a preferat pe mine cu 4 ani mai mare decat el...ma intreb s-or mai naste astfel de oameni? ) iar femeile prefera barbatii cu putere adica bogati si maturi...s-a intors lumea pe dos!!! e clar! citisem o legenda din folclorul afro-american despre cum a castigat femeia puterea asupra barbatului si-am inteles ca degeaba se lauda barbatii cu puterea cheile sunt tot la femeie ...merita citita legenda aici .

Sursa imagine

duminică, 4 martie 2018

Quo vadis?

   Am recunoscut si recunosc in continuare ca sunt o tipa atipica, vad lucrurile cumva mai diferit decat  multi din jurul meu, asta insa nu inseamna ca intru in  conflict cu acele persoane...nu! doar ca eu am sperantele mele, iluziile mele, cu alte cuvinte mi-am facut bula mea in care traiesc, cu asteptari, cu oameni si lucruri dragute.Uneori risc, dar nu uit de responsabilitati, de griji ( sunt mama si bunica...!) lumea e prea stresata, nu e dispusa sa tolereze, n-are rabdare, dorintele neimplinite ii fac pe unii extrem de ursuzi, tristi si parca nici nu stii cum sa-i abordezi, deci, nu-i mai bine alegerea mea?...bula mea in care  intra cei cu care rezonez si atat!
   Uitam ce inseamna relaxarea, suntem intr-o stare permanenta  de tensiune si ne mai miram ca ne imbolnavim din cauza stresului...setati pe dorinta de a face cat mai multi bani, energia noastra ajunge la limita iar mintea se invarte ca un girofar, nestiind incotro s-o ia, uneori nu te lasa nici sa respiri ca lumea, ma intreb cand apuci sa-ti  faci timp si pentru lucruri placute, o calatorie, o plimbare in natura, un film sau  o sesiune de shopping la Mall, nu avem timp pur si simplu sa ne ascultam sufletul!
    Consider ca e nevoie de calitate nu  cantitate, avem acces la atatea informatii ar trebui sa profitam din plin! sunt atatea lucruri frumaose care ne asteapta ...trebuie doar sa le descoperim, sa nu uitam insa un lucru! timpul nu asteapta si e pacat risipit!...din pacate oamenilor le e frica de implicare, de esec si uite asa uitam sa ne bucuram de emotia in sine..
 In final vreau sa pun o intrebare... cand ti-ai pus  intrebarea pentru tine - incotro? unde sunt si unde vreau sa ajung? motorul de  cautare e in voi, dati-i cheie si porniti!!! Timpul nu asteapta si nu iarta pe nimeni!

vineri, 2 martie 2018

Cu" mansarda" mobilata

     
      Nu stiu cum sa incep dragilor, dar tare imi sta pe limba sau in varful degetelor sa scriu despre unii-altii, care  vor sa fie dar nu sunt...adica inteleg eu ca esti "vintage" dar la anii tai, macar sa ai "mansarda" in trend, adica mai faci cate un update la cunostinte, mai actualizezi...sa nu pari invechit in toate, suficient anii care cumva ar trebui sa-ti dea respect in fata celor cu care interactionezi...dar n-ai sa vezi !! ...tie mon cher iti da eroare de fiecare data! Am un sfat( nu ca meritai...! dar totusi fac si eu pustiu de bine...) daca iti da eroare temporara, eu zic sa mai incerci, poate pana la urma se leaga ceva si de tine...daca pana la urma nu-ti iese, propun sa te lasi pagubas!!de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!!...sau uite mi-a venit o idee...il stii pe Muttley din desenele animate care face farse vecinilor, adica cu alte cuvinte intra si tu in zona de comfort...in realia  banuiesc ca esti diferit decat  in virtualia, unde calci in strachini...parol!
     Activitatile intelectuale ne fac mai optimisti si interactiunea pe internet e benefica creierului tau...dar vezi tu? si aici exista niste reguli , adica nu te comporti ca voda in loboda! ca nu-i tarlaua lui taica-tu...sau daca vrei pe cineva care sa-ti poarte de grija...du-te la azil, iti dai pensia acolo si te-ai rezolvat!
     Off, netul asta, o poarta deschizatoare spre comunicare...ideea e cum comunicam...aici ar trebuie elaborate niste tutoriale care cumva sa ne invete cum sa ne comportam pe internet, eu inteleg ca poate cumva apartinem aceleasi perioade, dar vezi tu setul de valori e total diferit...pentru discutii fluente mai e nevoie de ceva...ce inseamna acel "ceva", ramane tema de casa pentru tine! un catalizator ceva...un  quelque chose, vorba fracezului!!!

vineri, 23 februarie 2018

Dragobete - Zeul iubirii

Citeam azi  un articol pe blogul Cristianei si  nu puteam sa nu retin ceva care mi-a placut intr-un mare fel si pe care vreau sa-l redau in copy paste  pentru ca merita si pentru ca subscriu la cele scrise de ea:

"Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet..."    

  In aceasta zi se spune ca fetele adunau zapada si o topeau folosind-o la descantece de iubire si ritualuri de infrumusetare, o numeau"zapada zanelor "si  o considerau magica isi clateau chipul spre a fi atragatoare ca si zanele.
   Tot in aceasta zi si barbatii trebuie sa se afle in relatii cordiale cu sexul feminin, neavand voie sa necajeasca femeile, altminteri anul va fi neprielnic, cu alte cuvinte veselie in aceasta zi spre a avea parte de iubire tot anul!
   Nu se tese, nu se coase si nu se fac treburi gospodaresti in aceasta zi, doar curatenia este permisa pentru ca ea este aducatoare de spor si prospetime, si inca ceva nu ai voie sa plangi in aceasta zi, lacrimile sunt aducatoare de necazuri.In unele zone fetele isi pun la fel ca si la Boboteaza busuioc  sub perna spre a-si  visa ursitul , crezand ca Dragobetele le aduce dragostea adevarata.
   Asadar multi ani frumosi si luminosi iubirii!! Alegeti sa iubiti si iubiti ce ati ales!

vineri, 16 februarie 2018

Capitulare

   
     La ceas de seara incerc sa-mi devirusez mintea de tot ce a fost urat in ultima perioada, sa ingrop in gradina iluziilor mele  toate gandurile   si atacurile vampirice, nu vreau sa fiu umbra lor sau invers,  sa vad umbra in apropiere, in singuratatea fiintei mele launtrice accept durerea realitatii...
     Cineva spunea ca batrinetea este varsta intelepciunii, stiu si eu?oi fi ajuns acolo fara sa prind de veste, voi sta sa-mi numar regretele, regrete de toate felurile, ba ca n-am stiut sa-mi deschid sufletul cui trebuia, ba ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand poate s-au deschis niste oportunitati la orizont, ba ca poate  am intalnit oameni prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare (motive pentru care sunt mereu acuzata), regrete ca activitatea mea internautica, radiofonica a fost quijoteasca, zadarnica , de prisos, ce mi-am dorit si la ce s-a ajuns...oare  n-ar fi mai bine sa capitulez? Au rapperii astia, Mitza feat Guess Who, o piesa( nu ca m-as da in vant dupa rap, dar am retinut ce mi-a placut): 
" Inima nu cere chirie
Asa ca vino cand vrei tu si stai oricat iti place tie" ...cam asa s-a intamplat pana acum, au stat cat au vrut...mi-au batatorit sufletul apoi au plecat rupand bucati din mine...., spunea Alice Nastase in blogul ei ca trebuie cumva sa ne adaptam pentru ca adaptarea este semnul inteligentei, sensibilitatii, cu alte cuvinte se rastoarna lumea si noi trebuie sa acceptam ca sa supravietuim...vi se pare drept? pai daca e pe asa...imi ingrop cutiuta in gradina iluziilor mele pana vor veni timpuri mai bune( daca va fi sa le apuc....!!!)  sau pur si simplu CAPITULEZ!


vineri, 2 februarie 2018

Da-i timpului timp

    Vorbeam azi cu o prietena din Brasov, mai precis cu Ana si mi-a ramas in minte o expresie folosita de ea" da-i timpului timp", dupa ce am inchis conversatia am stat putin si m-am gandit cat adevar in vorbele astea,  pentru ca toate se fac in timp, trebuie cumva lasat sa treaca o perioada ca sa se limpezeasca sentimentele, sa se aseze apele sa poti s-o iei de la capat, de altfel cam asta am facut fara sa realizez in ultimii ani, timpul a fost balsamul meu, cel care a sters cumva ranile facute in anii ce au trecut de diverse persoane si nu numai( spun asta pentru ca si ranile trupesti s-au vindecat tot in timp).
    Ideea e alta, n-am renuntat sa lupt, am avut rabdare si tact sa pot sa depasesc tot ce mi-a fost dat, n-am strigat, dar poate am dat voie unor prieteni "sa-mi stearga lacrimile" cu cate-o vorba de duh, pentru ca mintea mea rectioneaza al naibii de bine la asa ceva!
    Cu alte cuvinte, timpul m-a intarit, dar tot el m-a facut sa-i cunosc mai bine pe cei care s-au declarat prieteni si in momentul in care simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare, mi-au intins o mana, mi-au demonstrat cumva ca pot avea puncte de reper...ca pot sa spun ce simt si mai apoi sa inspir cu ochii inchisi zicandu-i Lui - Doamne ce oameni frumosi imi scoti in cale!
    Una peste alta am mai realizat ceva, ca niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu, am invatat din greselile trecutului si n-am lasat sa ma marcheze deciziile pe care le-am luat, desi uneori am simtit ca rup o parte din mine, mi-am spus : Olga totul se intampla cu un scop, va fi bine!
   Lucrurile cu adevarat bune vin mai greu, dar vin pana la urma si e grozav sa simti ca viata ta se schimba cand te astepti mai putin! Am facut loc in viata mea unor oameni noi,  care cumva au acoperit  golurile pe care le-au lasat cei care cu voia sa fara voia lor m-au ranit si la care am renuntat definitiv....am dat cu alte cuvinte timpului timp si acum imi este bine!
    Oamenilor cu roluri episodice din viata mea, le multumesc, m-au facut mai puternica decat credeam...efectele nu au fost imediate, trebuie sa recunosc, dar le-am simtit in timp, fiecare "sut" a insemnat un pas inainte, important a fost altceva ca nu mi-am pierdut optimismul de-a lungul experientele neplacute ci am folosit expresia frizerului: -  capu' sus Olga!!!

duminică, 21 ianuarie 2018

Lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!

   Se pare ca legaturile de nestramutat dintre anumite persoane se  formeaza pe baza compatibilitatilor sufletelor care vibreaza la aceleasi frumuseti si probabil se regasesc sub pavilionul pasiunilor, emotiilor si conceptiilor comune, e placut  cand realizezi ca ai oameni speciali in viata ta,  caleidoscopul sufletului tau e plin de culori si e fantastic sa simti ca viata e o infinitate de culori si nuante, cele vii ne aduc zambete, cele terne tristeti, dar una peste alta noi suntem cei care dam culoare propriului nostru univers.
   Vorbeam mai zilele trecute cu buna mea prietena Camelia Andrei si ne-am promis ca nu  vom lasa culori de gri in sufletul nostru, in pofida faptului ca am impartit amandoua suferinte cumva comune prin natura lor,  am tras de noi cu putinii stropi de culoare si tot nu ne-am dat batute, avem prea multa disponibilitate spre frumos, chiar daca anii trec, chiar daca uneori  simti ca vrei sa iei viata la palme, in rafturile inimii nu asezam decat  bucuria vietii,  iar spectrul ei ne da sperante, nu lasam posibilitatea ca sufletul sa fie zgariat de rautati si  dureri trecatoare.....neputinta nu ne ingenuncheaza, avem curajul sa ne traim visele si e mare lucru, de ce? pentru ca meritam!...pur si simplu!!!
    Da! mi-am promis solemn ca anul acesta nu voi permite niciunui gand veninos sa ma acapareze, le iau la tranta pe toate si nu ma dau batuta!...nu fortez insa notele, doar ca esecurile pe care le voi suferi nu ma vor marca prea mult pentru ca nu merita, norocul imi vine tocmai din puterea de a nu renunta, de a nu ma opri, carevasazica capu' sus!
     Exista oameni care ne amprenteaza sufletul care fac parte din destinul nostru, ma simt norocoasa si plina de recunostinta ca te am aproape draga Camelia, ma simt " mare" alaturi de tine, mi-ai dat aripi cand am simtit ca nu mai pot si m-ai invatat cumva sa ma pretuiesc mai mult si sa inteleg ca fericirea nu trebuie amanata ci traita pe loc cu satisfactia lucrurilor care iti fac placere!
     La ceas de noapte, ca mai e putin si se manjeste de ziua ma gandesc ca azi e una din frumoasele zile din viata mea mea, e botezul nepotului meu Mihnea, asadar meniuri de meniuri, lautari si buna dispozitie, aripi de ingeri sa-i ocroteasca viata sufletelului care maine va fi crestinat, sa aiba parte de o viata lina, fara suparari mult noroc in calatoria lui prin viata!sa nu uite niciodata ca lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!
   
 

marți, 16 ianuarie 2018

Baba urata cu crengi

     Mai ieri unul caruia i-am retezat politicos "avanturile" pe FB m-a facut baba urata cu crengi,  cu sau fara crengi ...pot spune ca nu sunt desteapta desteptelor  dar nici  incuiata- incuiateleor sa ma las invaluita de texte de doua parale! Nu-mi place sa fiu gratulata, dar nici jignita,  stiu cum arat si stiu care e valoarea mea...insa nici sa cred ca a fi tanara e cea mai mare virtute a unei femei,  de te-am lovit mon cher in moalele orgoliului, e pentru ca nu-mi doresc interactiuni pe net cu persoane care nu-mi inspira incredere!
    Ma dau gata oamenii cu  eleganta morala, sunt topita dupa oameni care stiu sa ti se adreseze cuviincios, imi doresc interactiune cu oameni care stiu sa vorbeasca frumos, sa-si aleaga cuvintele, nu sa le tranteasca ca pe niste baloti, sufletul meu e descheiat spre astfel de persoane, nu-mi permit ca mintea si inima mea sa se joace cu viata mea, nu fac nimanui declaratii cu talc si nici nu ma antrenez in relatii pasagere, oricat as fi de chinuita de doruri....am invatat cu pretul lacrimilor varsate, ca e bine sa fi rezervata, suntem vulnerabile noi femeile si tocmai de aceea ma ratacesc printre intelesuri sau poate neintelesuri despre  viata, despre oameni, despre tot ce ma inconjoara...Sufletul meu e linistit chiar daca e singur!
   M-am lasat cuprinsa de moment de griji trecatoare cum le-ar numi unii, dar ma gandeam ca poate ar trebui sa existe o responsabilitate a cuvintelor pe care le trimitem in eter, nu-ti da nimeni dreptul sa ataci doar pentru ca ti se inchide usa, stiu ca e trist pentru unii ca nu au cu cine sa imparta bucuria, fericirea, tristetea, dar nu e vina mea....sufletul meu are resurse inepuizabile dar nu pentru oricine! Veninul singuratatii nu ar trebui sa indemne pe nicio persoana spre  rautati gratuite,  as alerga desculta spre oameni care stiu sa-ti stampileze sufletul, au fost cativa in viata mea si ma intreb acum unde s-au ascuns de nu-i mai  intalnesc?...oameni care iti incarca sufletul cu lumina si te ajuta sa te reincarci in lupta cu raul si uratul vietii! oameni care cu parfumul sufletul lor  te fac sa te simti importanta doar pentru ca ii ai pe ei aproape!
    Ma rog Lui sa-mi tina mintea sanatoasa si inima sensibila ...n-am sa  permit marlanilor, badaranilor sa-mi darame  zidurile sufletului cu vulgaritati, frangatorilor de inimi le recomand sa-si schimbe strategiile, poate asa vor avea sorti de izbanda!

marți, 9 ianuarie 2018

Ganduri de inceput de an

   Am intrat cu optimism in noul an, de altfel eu mereu am vazut ce am in pahar nu ce-mi lipseste, potrivit acestui lucru  marturisesc ca sunt recunoscatoare Papusarului Sef ca am avut parte de  lucruri frumoase, speciale, nemaintalnite, unele ce-i drept  m-au cam dat peste cap dar  cumva au deschis porti spre noi oportunitati!
   Nu intotdeauna reusim sa facem ce vrem! poate mi-as fi dorit in anul ce a trecut sa pot calatori mai mult, sper sa fie anul acesta - anul meu! sa pot sa ma hranesc spiritual in compania unor oameni bogati sufleteste care se conduc dupa valori de la care nu fac rabat!
    Bucuria sufletului meu cu greu poate fi umbrita, ma bucur de lucruri marunte, care poate pentru unii par de nebagat in seama dar care mi-au aratat in timp cata valoare pot avea....insa am inteles ceva - toate lucrurile se intampla la vremea lor, nu putem forta nimic, sper insa in acest an sa mi se intample ceva inedit, diferit de anii trecuti ..chiar usor idilic daca se poate spune asa....sa fie un an mai creativ, de ce spun asta?... am privit oglinda sufletului si vad in ea o schimbare, traiesc intr-o lume grabita si agitata si eu raman enervant de calma, o fi bine, o fi rau?
   Ma bucur de inca un lucru  in acest an...focusul meu nu e pe profit! e pe oferit si primit iubire si intelegere de la cei din jur! vreau sa raman o fiinta  calma si visatoare...chiar daca visele pe care le am acum nu se vor implini niciodata!esential e altceva sa nu ma pierd in rutina! foarte important si faptul sa fiu  sanatoasa, sa nu depind de pastile, decat de aerul pe care il inspir.
   Da! sufletul meu e plin de sperante, de un infinit de ganduri, vise care aduc cu ele multe provocari, provocarile ma vor ajuta sa-mi depasesc limitele, sper sa reusesc!