Blog premiat

miercuri, 5 decembrie 2018

Preludiu pentru... NIMIC!!!

   

    Luandu-ma dupa cuvantul lui Isus care spunea legat de farisei asa " Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu", as adapta putin si as spune da-i preludiului ce-i a preludiului...  o sa radeti, dar fara preludiu nimic nu e la cote maxime,( tradus  cuvantul  preludiu, la modul metaforic, nu luat altfel..!!!) cand mimam doar, iese un mare NIMIC! si ma intreb de ce oare se mai risipesc unii oameni?
    Si acum s-o iau asa, pe bucati...de-a lungul vietii am avut colaborari cu diferite persoane, pentru unele am o stima deosebita si azi...pot spune cu mana pe inima ca am invatat multe  de la acele persoane, insa, am acceptat si colaborari cu persoane pe care am incercat eu sa le valorizez, deh!! paguboase rau  unele incercari, dar mergand pe principiul ca numai cine nu munceste nu greseste, am  acceptat spre jena mea si astfel de cazuri, oameni obtuzi care nu vor sa-si depaseasca defel conditia... dar  pretind "oda "la fiecare lucru facut de mantuiala! pai cum sa te laud frate cand tu esti de-a dreptul prapastios/a? unde incape in mintea ta ingusta loc de grandomanie,  si mai ales pentru ce? pentru autosuficienta? nu pui si tu acolo ceva...un ingredient, ceva,  macar care sa dea gust actiunii tale...? n-am fost niciodata corigenta la pusul  ideilor in practica, tocmai de aceea nu pot intelege uneori comportamentul jalnic al unora...si mai ales cum am mai spus-o nu am functionat  dupa regula nimicului  nici macar din curiozitate, pentru ca nimic ramane vesnic NIMIC!
    Voltaire spunea asa "Nu esti bun pentru nimic, daca esti bun doar pentru tine,  subscriu!!! ma detasez cu incantare de toti cei care" fack " nimic si se mai bat si pe piept pentru isprava, daca am suparat pe cineva sfidand nimicul, luati-o ca pe o provocare! faceti mai mult pentru voi, iar din preaplin oferiti si celor din jur! e o solutie pragmatica dupa care eu m-am ghidat in viata! Fiti asadar mai buni si lasati  Universul Nimicului departe ...iesiti din captivitate! 

vineri, 30 noiembrie 2018

Captiva in lumea mea de vise

   
  Sunt momente care ne determina sa luam decizii pe care poate le regretam la putin timp, dar decat sa-ti distruga sufletul  si inima, preferi sa spui  pan' aici a fost...o iau in alta directie, liberul arbitru e GPS-ul care iti conduce pasii...am gingasit poate prea mult, cu ganduri bune,  iubire de semeni, adevar si mangaieri  si cu ce m-am ales? cinism, razbunare, lipsa de scrupule, asadar imi rezerv dreptul de a ramane captiva in propriul meu magazin de vise....aici eu inchid, eu deschid, eu pun << inchis pentru renovare>> cand simt ca este momentul sa-mi reincarc bateriile sufletului.
    Mi-am pus sub lupa  gandurile, le sortez... pe cele pesimiste  le arunc la pubela,  ma duc la final de an doar cu cele  pozitive, reprim emotiile negative, gandesc si azi ca  viata noastra e mult mai frumoasa decat o vedem noi uneori...sigur ca depindem de confirmari in majoritatea datilor ca de aerul pe care il inspiram dar, nu e nicio tragedie daca cineva nu iti valideaza  atitudinea, gandirea, suntem unici si ar fi culmea sa fim toti de acord cu un punct de vedere  sustinut de cineva....asta pentru ca nevoile noastre sunt diferite, alegem " hrana" care ne satura sufletul...iar tubul de oxigen e la fiecare din noi...il gestionam dupa cum simtim!
   Nimanui nu-i merge viata ca pe roate, " volanul "e la noi iar daca am ales un traseu in viata si nu ne-a mers cum am dorit, sa nu ramanem blocati,  exista solutii care ne scot din impas, exista oameni care se incapataneaza sa ne ajute sa ne redobandim increderea, am dat si eu peste astfel de oameni care m-au ajutat la  rascruce de drumuri, m-au sfatuit sa o iau la dreapta  si pe prima banda, incet dar sigur, si am reusit, le multumesc  azi ca m-au sfatuit, mi-au alimentat sufletul, au fost carburantul de care aveam nevoie sa  merg senina mai departe.

luni, 19 noiembrie 2018

Autocenzura


       Functionam dupa un plan divin, primim lectii care dor dar care ne fac mai intelepti  cumva...ne ajuta sa fim mai aproape de esenta noastra, cuvantul acestui an a fost echilibru, am incercat sa imi echilibrez trairile, sa imi   bucur sufletul  uitandu-ma mai adanc in mine, sa fac ce vreau taman  ca o fetita rasfatata, poate si pentru ca ingerii au fost cumva mai apropiati de mine si m-au  acoperit cu bratele lor...nelasandu-ma sa cad prada cuvintelor mestesugite ale unora care cu asta se ocupa incercand sa vrajmaseasca lumea...cu alte cuvinte m-am  autocenzurat, mi-am pus fermoar la gura si am ramas nepasatoare sau am tinut balanta judecatii dreapta cu alte cuvinte, ca nu e treaba mea sa pun pe tapet pe nimeni!
     Am intors cat am putut spatele artagosilor, conflictualilor,  dar pe alocuri nu am rezistat tentatiei de a riposta in stilul meu bine cunoscut adica pe blog, daca au inteles bine...daca nu?... tot bine, ce-am avut si ce-am pierdut vorba lui Caragiale... ;)  nu mi-am risipit energia de prisos cu persoane care nu merita, am oferit-o acolo unde am simtit ca trebuie...am pus frau si limbii digitale, ca deh!!! virtualul asta e mai ceva ca si realul, circula zvonurile al naibii de tare...asadar decat sa fii improscata cu ura mai bine temperata limba...filtru exigent si basta!!... scapi basma curata in orice situatie..."fabricatiile" unor oameni mici pierduti in propria nefericire nu trebuie bagate in seama, la concluzia asta am ajuns, scapi asa de atacuri dezgustatoare si te autoprotejezi.. O sa zici ca-i greu? nu e deloc...iti dau si o solutie draga cititorule, ia un catel de usturoi in fiecare dimineata si mesteca-l rostogolindu-l cateva secunde prin gura( o jumatate de minut)...te linisteste, iti intareste sistemul imunitar, devii imuna la toate relele... ;)   e verificat, functioneaza!!! va doresc succes!!

Edit later: sursa imagine - internet

marți, 13 noiembrie 2018

Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac...

 

     Succesul in radio si blogging cere rabdare, dedicare si mai ales pasiune,  fara acest" pachet" e munca fara rost, doar asa sa te afli in treaba, mai bine deloc... perseverenta, dorinta de mai bine legat de stilul propriu  te face sa fii inspirat in tot ce propui spre dezbatere.
     Aseara una desteapta peste masura, care detine adevaruri la purtator, le stie pe toate si se crede "ombelico del mondo" m-a facut gloata, mda...si asta pentru ca i-am blocat iubitul virtual care  isi descarca mitraliera cu  gloante vulgare sa nu mai scrie pe chatul radioului, nostim, la prima vedere, dar grav atat timp cat te crezi deasupra altora dar promovezi prin atitudine vulgaritatea, raman consternata sa vad oameni tot mai isterici care sunt topiti dupa  expresii obscene, ce mama zmeului placere or fi gasind in ele,  zau daca  imi pot explica! poate nu sunt la zi cu ce se poarta in lexicul limbii romane, oi fi non-trendy, dar asta nu inseamna ca mi-s tampita stimata cucoana grobiana! 
    L-am avut duhovnic mult timp pe parintele Nicolae Steinhardt in perioada cand era la Rohia, de la care mi-au ramas multe  invataturi intiparite in minte, spunea la un moment dat, sfintia sa,  ca El ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti ...am incercat de-a lungul vietii sa fiu asa...poate nu mi-a iesit de fiecare data cum am dorit dar, nici sa " pasc" cu gandul la descatusare,  pe islazul mitocaniei nu m-a dus gandul niciodata, mistocareala  ieftina a unora a devenit moneda curenta,  arma nesimtitului care murdareste locul pe unde calca....razgaiala stupida si fudula a unora niciodata nu ma va gusta, m-ai facut puzderie sau ma rog gloata, cum mi-ai scris pentru "delictul "de a-ti bloca iubitul, ma intreb te-ai descris cumva pe tine? ai facut-o strasnic! parol! esti regina in taverna trivialitatii,  stapaneaste-ti sanatoasa teritoriul si nu ma pune pe mine sub ghilotina trufiei tale ca zau asa, nu e cazul!azi, insa te-am facut subiect de breaking news pe blogul meu, pe tine cea care nici macar dispretul meu nu-l meriti!
    Oricum am pus incepand de azi punct activitatii mele la radio, am facut totul cu prea multa daruire si  ca sa fiu deranjata de astfel de ipochimene, mai bine ma retrag....dar nu inainte de a le dori succes colegilor mei de radio.

duminică, 4 noiembrie 2018

Intre soft si hard

   
     

    Avem zile si zile, zile in care totul iti surade dar si zile cand parca  e plin de capcane in jurul tau si nu stii cum sa le mai feresti, exact ca in toamna pe care o parcurgem acum, carevasazica oamenii sunt ca anotimpurile...(cand foarte rece,  ploi,  zapada ...cand temperaturi de vara.)
    Se spune ca atunci cand Dumnezeu este scos din viata cuiva ajunge o prada a diavolului,  am crezut mereu ca nimic nu e intamplator in viata si ca oamenii pe care El ii scoate in calea noastra apar cu un scop...cand scopul este atins, ei dispar, mai devreme sau mai tarziu...uneori ramai cu inima sparta, pentru ca nu  intelegi motivele disparitiei, dar te duci mai departe cu un zambet amar in coltul gurii...pentru ca n-ai niciun drept sa-i "cloxonezi" pe cei care te elimina din viata lor....e alegerea fiecaruia la o adica daca vrea sa-ti  mai fie alaturi sau ba.
    Combustibilul care ma face sa merg mai departe de fiecare data e optimismul care cumva ma ajuta,  imi da vointa si putere sa inteleg ca oamenii au dreptul sa fie exact asa cum vor ei...si "calitatea " indoielnica a unora nu mai e asa deranjanta in ochii mei...nu disponibilitatile celor din jur ma fac sa fiu  ceea ce sunt, nici furia si nici dezgustul ci intelegerea, clementa cu care privesc experientele din viata.
    Cand treci printr-un accident cerebral ischemic inveti cumva sa-ti repari mintea si emotiile, suntem conceputi  cum bine spunea cineva ca si calculatoarele, mintea e software-ul iar corpul e hard-ul,  comenzile merg de la capsorul nostru. 
    Lumea magica a radioului, mi-a  scos in cale oameni si oameni, tipologii diferite, fiecare om cu povestea lui, n-am incercat prin ceea ce fac sa agasez lumea convingand-o obsesiv ca  regulile mele de viata  ar fi cele mai bune, Dumnezeu a lasat pentru noi 10 porunci, ne-a facut egali pe toti, ca oamenii au ales sute de alte reguli dupa care functioneaza, este deja problema lor si nu e dreptul meu sa  pun intrebari legat de nimeni si nimic!...poate doar daca ar semana cineva de acolo de sus mai multa iubire de semeni in mintile noastre, ar fi cumva o solutie....mi-e dor de oameni frumosi si iubitori, tocmai de aceea ma intorc iar spre TINE si zic: fa Doamne cumva o minune!


Sursa imagine: https://weheartit.com/glavanmaria/collections/131077819-citate
    

sâmbătă, 27 octombrie 2018

Gand tomnatic

   
   
     M-am  trezit cu nostalgie in suflet, ma gandeam ca toti avem anotimpuri in suflet, avem nori si ploi dar si soare si senin, toamna mi se pare morocanoasa in dimineata asta, deloc rasfatata de soarele care refuza sa se arate, in ultimele zile vantul a suflat cu indarjire si a golit copacii de frunze. cred ca goliciunea lor mi-a adus si mie un gol in suflet. Imi "indulcesc" starea cu o cafea in care azi am pus mai mult zahar ca de obicei...ma bat sute de ganduri, amintiri care azi s-au napustit fara mila asupra mea... imi aduc aminte de toamnele reci dar cu confesiunile pe care le aveam cu sotul meu crosetand sperante... proiecte de viitor si parca nu conta ca e toamna sau iarna, era bine, era atat de bine!
   Imi reprosez acum ca poate nu am stiut la acea vreme sa pretuiesc  destul ce am avut...reprosurile astea sunt ca niste cioburi, iar cioburile astea imi zgarie cumva sufletul si simt amprenta lor adanc, adanc....imi lipseste mult,  prezenta lui era balsam pentru mine si azi realizez mai mult de cat oricand ca  in lumea asta inevitabil toti depindem de cineva,  sunt situatii cand nu ne descurcam singuri si chiar daca se spune ca suntem stapanii propriului nostru destin parca singuri nu  ne merge la fel de bine, azi ma simt cumva obosita de povara gandurilor, simt nevoia sa le impartasesc cu cineva pentru ca am obosit sa tac...stiati ca si tacerea e obositoare?
    Am o galerie de oameni frumosi in suflet, dar si acesti oameni au problemele lor, uneori nu pot sa-mi permit sa-i incarc cu ale mele trairi...iar exploziile astea sufletesti le traiesc cumva de una singura, fara iubire parca e vreme rea in suflet si-am invatat in timp ca ea iubirea trebuie intretinuta cu vorbe calde si gesturi tandre, dar tandretea parca si-a luat concediu prelungit, lipseste anotimpuri intregi....
    Pun punct gandului meu tomnatic si ma intreb ce va urma dupa? de regula in carti  urmeaza fraze..sau capitole, la mine  vor ramane cuvinte, sentimente tinute captive in suflet sau poate pagini goale in cartea vietii.
    Azi a fost despre tine Vasile, despre cat de mult imi lipsesti!

duminică, 21 octombrie 2018

Bucuriile mele

 
    Mi-am chemat sentimentele acasa, spunea Alice Nastase intr-un articol, o parafrazez acum cand m-am intors si eu in tara, dorul  si iubirea de nepoti era prea mare astfel incat sa mai pot sta departe de ei....asadar am asteptat momentul in care o sa pot sa-i tin in brate ca pe o zi de Craciun  .
     Dragii de ei, au adus lumina in sufletul meu si ma gandesc cat de ai nimanui sunt cei care nu au parte de copii dar mai ales de nepoti, ei sunt bucuria noastra, a bunicilor...ei sunt adevaratele minuni ale vietii. Imi doresc din tot sufletul  sa vad cum cresc fericiti, sanatosi si sa ma bucur de toate giumbuslucurile pe care le fac, sa ma aiba alaturi cat mai mult si cat mai profund.
    Ema este deja o cocheta, la un an si doua luni  cauta bratarile mamei ei si se inzorzoneaza cu ele, ii plac si vasele de la bucatrie, semn ca va fi atrasa de arta culinara,  iar Mihnea are ce are cu detaliile, va fi un bun analist, studiaza fiecare lucru pe toate partile, extrem de vioi, mereu in cautare de ceva nou.

    Misiunea de bunica este cumva mai usoara dar mai incarcata din punct de vedere emotional, regasesti in nepoti copiii tai in urma cu ceva ani si parca trairile sunt extraordinare, cum ii iubesti , asa te iubesc si ei si tare mult ma fericeste zambetul lor inocent, sunt adorabili!
 
 
 

sâmbătă, 25 august 2018

Au expandat iluziile


    Trec prin astfel de stari se pare frecvent...cand simt ca iluziile mele sunt prea inflacarate, parca invadandu-mi realitatea si nu e bine deloc...am avut iluzia ca pot imparti taririle mele cu alta persoana si ca de obicei rezultatul a fost acelasi -  pacaleala! Mai sa fie de ce vine  la mine 1 Aprilie atat de des?
    Poate ca ma dor dorurile pana-n maduva oaselor si atunci simt nevoia sa ma revars...nu stiu exact cum si de ce..cert este ca le comit destul de des...ma uit pe furis la inima mea si o cam cert, i s-a suit la cap ideea ca fara dragoste nu se poate...am sa gasesc eu un loc in care am sa ingrop toate promisiunile virtuale, toate lucrurile pe care  le-am ridicat la rang de iubire, cand ele de fapt erau doar divertismente!
   Ascunsa intr-o lacrima este si mintea mea acum cand scriu...pentru ca tot ce nu este trait in realitate ramane doar iluzie, o lacrima imensa care poate o sa ma tina treaza cand voi mai avea o noua tentativa ....
    Sa te inveti minte Olga, ca oamenii sunt asa cum sunt, nu le cere mai mult decat pot! Prietena voi fi pe veci cu florile care ma rasplatesc cum se cuvine pentru tot ce le ofer...daca ar fi si oamenii ca florile, sa infloreasca sufletul celor dragi nu pentru o zi, nu pentru doua ci pentru cat ai avea tu nevoie!
    Promisiune pentru mine, degetele mele se vor face mangaiere doar pentru flori, pentru fetele mele si pentru nepoti,  in rest...pfui sa fie, am spus "rest"...carevasazica resturile au locul lor, la ghena cu ele!
    Vor creste doruri in sufletul meu..se vor face paduri de doruri, fosnetul lor o sa-mi aduca aminte de tot ce a fost, de tot ce putea sa fie si nu s-a infaptuit,  pentru ca am dat-o flagrant de gard...ma voi hlizi obraznic si ostentativ si o sa le spun - La revedere!

joi, 23 august 2018

Dorinta atrage dorinta

   
   Toti avem un trecut, toti avem amintiri,  toti am trait povesti frumoase de iubire, unele s-au terminat frumos, altele poate nici n-au apucat sa se desfasoare in toata spendoarea lor ca s-au intrerupt din varii motive...insa consider ca tot ce a fost frumos in viata noastra merita respect, merita sa aiba un depozitar in sufletele noastre.
    Uneori ne mai intersectam cu cate-o amintire,  oare merita retraita sau sufocata din fasa spre a nu trezi gelozii in sufletul actualei iubiri? cam la asta ma gandeam in aceasta dimineata calduroasa de august...
     Momentele speciale traite cu o anumita persoana nu trebuie sa se constituie in  gelozii gratuite, dimpotriva trebuie sa  realizam ca persoana in cauza este o persoana care a avut parte de o viata frumoasa, tihnita, si nu constituie un pericol pentru actuala iubire, dimpotriva pot naste dorinte care sa depaseasca cu mult tot ce a avut pana atunci...de a construi un prezent paradisiac.
    As vrea sa-mi celebrez azi curajul de a spune lucrurilor pe nume, disponibilitatea mea, flexibilitatea mea in fata anumitor situatii ivite, ma obliga cumva sa spun unei anumite persoane dragi mie -tu  nu ai avut curaj! vorba Madalinei Manole...
   Daca ai vrut insa prin atitudinea ta  sa verifici care este locul tau in sufletul meu, il declar aici,  unul special si asa va ramane!

sâmbătă, 4 august 2018

Reviriment

   
      Fericirea  incepe cu fiecare dimineata cand poti sa  spui persoanei iubite - buna dimineata iubire! nu tot timpul ea este in imediata apropiere, asta insa nu te opreste sa-i spui ce simti, chiar daca e la distanta, bucura-te ca ai cui sa spui si ca ti se raspunde cu  aceeasi masura, fericirea e si in faptul ca suntem sanatosi, pentru ca tot ce facem se datoreaza in primul rand acestui lucru.
    Zilele acestea m-am bucurat cand am vazut zambetul din sufletul unei persoane dragi mie...cred ca uitase demult sa o mai faca...ei, bine, faptul ca am reusit sa-i ofer un minim de reviriment mi-a dat o stare de mult bine!
    Spunea cineva ca sufletele oamenilor sunt ca locurile pe care le vizitezi, iar atunci cand esti cu iubirea de semeni la purtator n-ai cum sa nu ramai  marcat sau sa nu marchezi locurile pe unde treci...in ce ma priveste m-am straduit mereu sa fiu un om mai bun, mai cu seama ca traim intr-o societate consumerista in care se urmareste doar castigul imediat, se fac tranzactii si in numele iubirii " iti dau, ca sa-mi dai", proiectiile de viitor stabilite pe astfel de socoteli nu prea functioneaza...mai devreme sau mai tarziu, ajungi sa vezi pretul real platit - risipa de timp! iar clepsidra timpului nu ne iarta pe niciunul...
    Invat mereu de la cei din jurul meu sa devin un om  mai bun...nu-mi place zona de confort a mediocritatii,  pentru mine de multe ori si imposibilul poate deveni posibil  pentru ca pun la bataie toate resursele, nu precupetesc daruirea, dedicarea  mea.
    Concluzie ?Fiecare zi e un dar nepretuit, un dar pentru care ii multumesc Lui!

marți, 24 iulie 2018

Cu tine in suflet

   Ieri mi s-a confirmat ideea ca exista oameni - iubire...oameni cu mir in suflet, oameni care stiu ca imbunatateasca vietile celor cu care intra in contact, oameni de care nu te mai saturi, ai vrea sa-i ai alaturi zi de zi..pentru ca ei aduc liniste, armonie, pace interioara si simti ca te recladesc atunci cand parca totul se naruie...Tare iti multumesc Doamne ca mi-i scoti in cale!
    Sunt profunzi, iar eu ma simt ca un scafandru care cauta in adancuri comorile sufletesti, le descopar si ma minunez cum poti gasi intr-un om atata bogatie? ieri am gasit cheia acelei usi secrete care m-a dus spre el..iar banalitatea unei zile s-a transformat intr-un copac cu vise..culeg roadele copacului si nu ma satur...le simt parfumul imbietor, devin captiva cu voie...
    Ieri  mi-au fost daruite campii de dragoste si flori...un drum spre o iubire absoluta, un drum nebatatorit, pe care parca nu ma induram sa calc, sa nu-i stric frumusetea cu pasii mei...Doamne!!!ce usor le vine unora sa te duca in zona de comfort, simplu, cu gratie si multa , multa inteligenta! cuvintele tale dragule, au miros de inceputuri frumoase, stii sa lasi iubirea sa respire, sa inspire ...sa traiasca frumos intr-o sfintenie pura! Iti multumesc pentru tot !!!

sâmbătă, 21 iulie 2018

"Spiritele mai spalate pe dinti se simt"

 
     Nu stiu daca  Colgate Max White Expert  White Coool Mint, o fi secretul stiu insa ca asa mi s-a spus in urma cu ceva timp...si culmea ce sa vezi? eu chiar am crezut in efectul pastei, credeam ca de la ea mi se trage afirmatia  cu spiritul...lol! dar  dezamagire..trebuie de azi incolo sa-mi spal spiritul cu o alta pasta, poate imi recomanda cineva...vreau sa fiu din nou ravisanta si stralucitoare....ideala pentru o conversatie dusa cu o persoana periculos de inteligenta!
   Mintea mea, alerta si pe faza, s-a oprit in loc la un moment dat...a suferit un scurt circuit....cum e cand simti ca arunci o persoana in abisul gandurilor negre? ....derutant...! dialogul cu anumite persoane sunt mana cereasca, te hranesc sufleteste, ti se intipareste in minte, in inima, cuvant cu cuvant, litera cu litera...am inteles insa mai apoi ca anumite persoane  sunt  doar pentru ei si atat..gusta"frumosul din frumos " ( vorba celui in cauza...) apoi il vinde pe nimic...sunt insa momente in viata cand cineva iti da o palma si cazi...pur si simplu, palmele mele au fost mangaieri mon cher, ...ale tale  au lasat urme....greu, stresant, dureros...
    Tadadaaaammm!!! s-a dus puzzle-ul...s-a rupt in bucati! simt si parca nu mai simt...o fi bine o fi rau! habar n-am! dar poate e mai bine asa, toate in viata se intampla cum vrea Stapanul Lumii...unii iti dau delete pentru ca nu au niciun plan cu tine...iar altii te pastreaza pentru o vreme...si tu, suflete,  trebuie sa  pricepi  acest lucru...!!! offf!!ce bine ar fi insa  daca am putea pune si  sufletului ceva drivere, sa zboare spre senin, spre curcubeu... sau sa se adune in iarba matasoasa si  ploaia sa-i spele tot, tot raul acolo unde a oferit iubire...!!!
   Elibereaza-te  suflete...! bucura-te de singuratate, ea nu te-a ranit niciodata!


Sursa imagine: net

vineri, 20 iulie 2018

Imuna la nostalgii

   
      Am inceput sa ma impac cu singuratatea,  ba mai mult sa fac un pact cu ea, sa recunosc ca e o companie placuta, la urma urmei timpul cu mine e ceva de bucurat nu de consumat, si apoi de ce m-as risipi cu persoane care ajung mai devreme sau mai tarziu sa ma dezamageasca? Pendulez intre bucurie si tristete dar macar nu dau vina pe nimeni atunci cand ma simt trista...starile cumva mi le asum, bucuriile sunt un adevarat privilegiu, pentru ca sunt clipe, momente la care poate nu visam sa ajung sa le traiesc, tristetea ...off! mai cocheteaza cu mine atunci cand imi amintesc de cei plecati prematur de langa mine, pentru visele neimplinite pentru faptul ca se scurge atat de rapid clepsidra timpului si devenim arhiva...
      Mi-am promis sa nu las  pe nimeni sa se joace cu emotiile mele, asa macar  nu am parte de evaziuni spontane din partea unora care nu stiu ce vor de la viata lor si incearca cumva sa o incurce si pe a mea...una peste alta am devenit imuna la nostalgii, admit ca unii pot avea puncte de vedere diferite de ale mele si nu mai fac atacuri de furie, nu intru in conflicte puerile si stupide cu nimeni, asta de dragul de a-mi pastra linistea interioara...astfel nimeni nu e obligat sa-mi dea explicatii si pe de alta parte nici eu nu datorez asta nimanui! unele ar fi probabil prea abrazive si nu merita irosit timpul...asta nu inseamna insa ca nu am si eu parte de dezamagiri...oooohohooo....!!! si inca cate...dar mama mi-a spus inca  de cand eram mica ceva - sufletele nobile iarta.. si cum eu am fost un copil ascultator, pastrez tiparul asta si azi! Se pare ca oameni de stiinta au demonstrat ca bunatatea are beneficii asupra creierului, creste durata vietii si -i face pe oameni mai fericiti..carevasazica cale libera endorfinelor! ma plec cu gratitudine celor care rezoneaza la bunatatea mea si ignor total celor care au porniri rautacioarse, e cea mai buna alegere!
    Doresc in final sa fiti toti loviti de o avalansa de trairi autentice, ganduri cu valente pozitive care au efectul bulgarelui de zapada, care odata pravalit la vale  sa ia amploare!

duminică, 15 iulie 2018

Vara cu bucurii

     
     
 
      As vrea sa cred ca fiecare om a privit macar odata atent in ochii unui copil si a inteles cata puritate si cata bucurie poate sa-ti ofere acest lucru, ei, bine! rolul meu de bunica mi-a conferit trairi si momente inegalabile in vara asta, e minunat sa vezi cum nepotii pe zi ce trece iti  arata iubirea lor mare, manutele care se intind spre tine, te fac sa respiri bucurie, fericire, frumusete, ei ma ajuta neconditionat sa simt miracolul vietii!
     Copii sunt un adevarat univers, fiinte complete care cresc daca noi stim sa le "udam" potentialul personal,  cu iubire si cu multa rabdare, indrumandu-i, aratandu-le tot ce e posibil ca ei sa inteleaga mai bine lumea din jurul lor.
      Ema, are o personalitate puternica, stie sa se impuna si stie ca poate sa ne uimeasca zilnic prin lucrurile noi pe care si le insuseste intr-un mare fel, e plina de creativitate, ne schimba pe noi pur si simplu! ne provoaca! un copil iti distrage atentia de la o multime de lucruri inutile pe care le faceai pana atunci, te  emotioneaza maxim fiecare  pas nou care il face...
Am ajuns sa ii taiem motul zilele trecute cu ceva zile mai inainte pentru ca acum a putut sa vina nasha ei din Italia  Camelia Andrei, momente de bucurie in sufletele noastre.

Despre Mihnea pot sa spun ca este un inger de copil, extrem de cuminte si care zambeste la fiecare persoana care o intalneste, cu o generozitate maxima, iti vine sa-l sorbi din priviri de drag ce  iti e! gaseste joaca din orice lucrusor care ii pica in manuta, important e sa fie satul si sa sa aiba pe cineva in preajma, dar mai ales pe mama lui de care este foarte legat.
 Un zambet poate induiosa chiar si pe cea mai dura persoana, zambetul lui Mihnea e ca o raza de soare, il ador! comunicarea mea cu ei este deocamdata bazata pe zambete, dar un zambet de-al lor valoreaza pentru mine cat o mie de cuvinte!
 Azi a fost despre ei, despre minunile mele , despre miracolul vietii pe care il gasim in universul lor, al copiilor! Multumesc Lui pentru darurile nepretuite care mi le-a oferit!

vineri, 15 iunie 2018

Nostalgii

   In fiecare inceput de vara gandul imi zboara la mare, iubesc marea, valurile ei ma linistesc, imi dau doza aceea de bine, ma ajuta sa-mi intensific vibratiile, riscul de expunere la soare nu-l iau in considerare pentru ca sunt cumpatata si nu  vreau sa-l saracesc prea tare pe maritul soare...doar asa, sa-l las sa- mi mangaie pielea cu atingerea razelor sale. Imi misuna si acum in minte imagini razlete de la ultima mea vacanta la Marea Egee, m-am simtit ca parte din Legendele Olimpului...cumva ca o Afrodita( imi lipseau porumbitele care aduceau ambrozie lui Zeus cand era mic...) se spune ca viata a aparut in oceane, ei, bine! mie marea imi da dorinta de viata! Pentru mine e linistea universala, imi ia gandurile si le duce in larg..ma simt libera, fara apasari... multumesc Lui si vietii ca ma ajuta sa ajung sa-mi rasfat sufletul cu tot ce-mi doresc vara ( chiar daca anul asta nu va figura si marea  in lista mea de vacanta...)am realizat insa ca mintea este cel mai bun prieten al nostru, ea ne determina actiunile astfel incat sa ajungem in punctul in care ne vedem....pastrez inca cumulul de sentimentul speciale pe care marea mi le-a oferit, marea, imensitatea ei ma face sa cred ca pot ajunge mai departe decat ochii si mintea mea pot crede,... izul de vant uscat, oregano, ulei de masline, branza feta il simt parca si acum cand povestesc despre Grecia...figurile vesele ale  grecilor, muzica lor iti patrund in suflet si raman acolo...
    Cand eram mica ma visam sirena, ca in Odiseea lui Homer ( cred ca mi s-a  luat de la prea mult citit...) visam ca ma transform intr-o fiinta fabuloasa din mitologia greaca...era o senzatie mirobolanta, Doamne ce frumos era in visurile mele...
    Nostalgii la ceas de seara, cred ca mi s-a tras de la scoicile din jardinierele de pe balcon pe care le-am cules anul trecut din Grecia, ele m-au pus pe scris si pe indemnul pe care vreau sa il lansez, sa nu  ratati  posibilitatea de a vizita Grecia, e senzationala!

vineri, 1 iunie 2018

Amanetez sufletul

      Chiar asa...da! asa m-am gandit in dimineata asta, amanetez sufletul si emotiile sa pot fi cat mai rationala, sau mai bine spus eficienta, pentru ca la cat de copilaroasa sunt, ziua de azi...o sa ma dea peste cap...in sufletul fiecaruia dintre noi salasluiesc dorinte si frica mi-e ca daca dau frau liber celor care imi trec acum prin cap incercand sa ma rasfat ca un copil n-o sa fie taman bine! Ma intreb insa retoric, cand tragem linie si  constatam ca  suntem mari?
    De ce mi-e frica de ziua de azi? pentru ca pe vremea copilariei mele cadourile erau limitate, dar azi toata lumea vorbeste despre ce mi-a luat, ce i-am luat, ce le luam si asa mai departe, cadourile dragilor nu ar trebui sa fie impuse de o anumita zi, eu daruiesc fara motive speciale sau zile speciale ceva fetelor mele( ele ramin copii pentru mine pana mor...asa le simt  si asa le protejez ), nepotilor mei, pentru ca, repet, asa simt nu pentru ca e 1 Iunie.
   Le-as oferi in fiecare zi cele mai smart daruri, pentru ca asa e sufletul meu de mama, si tot putin mi s-ar parea, mi-as da si sufletul sa stiu ca ai mei copii sunt fericiti, dar azi am doar gandul amanetului in minte, insa cu daruri sau fara daruri zic sa ne pretuim mai mult pe noi si azi si maine si in fiecare zi...
   So, ziua de azi nu trebuie sa ma prinda cu garda la pamant, sunt lucruri care nu se pot schimba si trebuie sa le accept asa, deci sa sumarizez, fara rezolutii, fara promisiuni si ambitii stupide, o sa fie bine si azi si maine si cat va fi sa fie, cu putina nebunie, mergem mai departe!

duminică, 27 mai 2018

Omul de zapada.... s-a topit!

    Ma gandisem la un moment dat sa-mi sterg toate conturile, de pe Facebook, whatsapp,  blog si alte stiu si eu site-ri de socializare, sa dispar cumva din lumea virtuala, motivul? cat se poate de simplu! as vedea la modul sincer cui lipsesc si daca tot ce imi apare in virtual e adevarat, adica, cum ca lumea e buna si nu prefacuta...dar, azi am descoperit pe Facebook un mesaj care cumva m-a dat peste cap...cineva imi scria asa frumos pe messengerul FB, iar eu aiurita nici macar nu m-am invrednicit sa-i raspund ( mesajul e de acum 4 ani, adica din 2014...) ca lumea, nu? pai daca toti ar proceda ca mine, ar descoperi abia dupa 4 ani mesaje care vin cumva din suflet unde s-ar ajunge?
....una peste alta tot eu mi-am oferit cumva si doza de  scuza, la cata lume imi scrie in timpul emisiunilor mai se pierde cate un mesaj ...doua...dar de la respectiva persoana imi aparuse mai multe, aici era problema, primul suna asa:
  " Curaj ! Hotaraste-te !
Semaforul din iarna aceasta ramane verde . Daca vei dori sa ai Piticul tau , vei trece mai usor prin toate ... Nu te ingrijora - nu o sa ma observe nimeni . Voi sta in bradutul pe care o sa-l impodobesti tu si o sa ma invart fericit . Voi ingana cantecele si colinde de alta data iar cand vei trece tu prin faţa braduţului , am sa ma stramb la tine si o sa-ti fac cu ochiul . Uite asa ! Tu vei rade iar ceilalti nu vor intelege motivul veseliei tale ... dar noi doi vom sti ! Vezi , este tare bine sa ai Piticul tau . Sa mai stii ca m-am incurcat pe aici , pana sa ajung la tine si am lasat un mesaj si pe cealalta adresa : " Cutiuta cu iluzii " . Le descurci tu ! Doar sa nu crezi ca santem mai multi pitici care s-au decis sa vina pe capul tau odata cu prima ninsoare ... sunt doar eu , Piticul somnoros , dar fac cat sapte . Asa sa stii ! Nu crede ca o sa dorm toata ziua ! Nu crede ca sunt imbufnat - acela este piticul morocanos. Eu sunt chiar dragalas - tare-mi sunt drag - Pitic ca mine nu mai gasesc eu ... O sa-ti plac si te vei intelege bine cu mine - vei vedea ! Asa ca prezentarile fiind facute , te intreb in mod serios si hotarat : Vrei sa fii PRIETENA MEA ?"

respectiva persoana continua apoi asa:
"Uite - asta este fotografia mea de pe Cartea identitate . Stiu ca nu prea ies in evidenţa , asa ca-mi voi face hainute noi . Le lucreaza elful acela de treaba numit Catalin Botezatu . O sa am pantalonasi verzi , hainuţa rosie si camasuţa galbena . Ba nu ! O sa am pantalonasi rosii , hainuţa galbena si camasuţa verde ... Na , ca m-am incurcat ! Cert este ca voi avea cei mai faini pantofiori - din aceia cu varfurile ridicate , ca la manelisti ... Daca-i privesc cu atentie si dintr-o parte , pantofiorii mei au varfurile ridicate precum urechile elfilor - ha , ha , ha ! Sant in trend si-ti vor place - pantofiorii si implicit eu . Tu ai grija doar sa-ti aduci un bradut din piata , sa-l impodobesti , sa faci lumina si caldura in casa - asa cum este datina si cum se cuvine . Doar nu vei sta si sarbatorile acestea tot pe la prieteni ... Măi , măi , măi - ce ma fac eu cu tine ?! Nu tragi de loc la casa ta ... Da' acum , daca ma ai pe mine , poate te mai linistesti si te mai strangi pe acasa , ca destul ai copilarit pana acum ... Na , credeai ca sunt un pitic mereu adormit pe care-l trantesti in bradut , stingi luminile , incui usa si pleci de acasa ... S-o crezi tu ! Nu stau fara tine ! Ai inteles ?!"


Si ultimul mesaj de pe Facebook care suna dezamagitor  ( mi se pare firesc dupa ce ca nu am catadicsit sa trimit doua randuri de incurajare...)..aparea doar ecoul...suna a gol...ai dreptate!
"Stiu si o poveste - altfel de
poveste cu Omul de zăpadă . Am vrut sa ti-o trimit , dar m-am razgandit ... Doar nu o sa vorbesc de unul singur - este un ecou grozav aici ... Am apucat sa-ti trimit imaginea de insotire , adica Omul de zăpadă .
Nu cred ca-ti pasa de povesti si alte asemenea ...
"


Au nins 4 ierni omule de zapada, ne-a nins si noua parul in cei patru ani, dar tare as vrea sa continui povestea cu omul de zapada, sper ca nu te-ai topit de dorul meu...glumesc, evident, cui sa-i mai pese de o aiurita declarata pe propria raspundere? imi cer insa scuze pentru ca nu ti-am raspuns la timp si tare as fi bucuroasa daca ma citesti sa-mi raspunzi!...stii ceva? inca sunt copil  si-mi plac povestile, iar ale tale au farmec, pe bune! e pacat sa nu le faci cunoscute! cu oameni ca tine timpul ar treci frumos!

vineri, 25 mai 2018

Ganduri nedefinite

 
      Se spune ca cel mai bun mod de-a scapa de griji e sa le scrii...mdea! pai, daca asa stau treburile m-am asezat la tastatura si ia sa vedem cum facem...
     Poate ca ingrijorarile mele nu sunt alarmante, dar stiti cum se spune paza buna trece primejdia rea!...una peste alta ale mele griji dispar de la sine, pentru ca sunt ingrijorari normale, existentiale cumva legate de anumite situatii,  insa nu le las sa aduca efecte negative in viata mea, pentru ca eu mereu zic asa: fiecare problema are o rezolvare! E adevarat ca uneori poate ar trebui sa deschid un jurnal al emotiilor pe care le stapanesc cu succes cum spuneam intr-un articol, pentru ca nu ma las manuita de ele, dimpotriva ele ma ajuta la modul constructiv  sa-mi duc la bun sfarsit orice lucru!
    Am sa amintesc azi si despre un lucru bun pe care l-am intalnit pe Facebook, ne reaminteste periodic ce s-a intamplat acum un an, acum 2, 3 si asa mai departe...super tare aceasta fortare de rememorare! iti aduce cumva acea intensitate emotionala in prezentul tau...si e de foarte bine pentru mine! imi dau o stare de fericire...si poate de aici si aceste ganduri nedefinite de azi.
    Fericirea e legata si de satisfactiile pe care ti le da viata, daca te simti iubita e aproape garantata fericirea,  pentru ca iubirea este vesnica si vie si ne vegheaza ca si ingerii, timpul ne arata cum s-o pretuim....si cum spuneam azi unui chatist, in cautarea ei merita sa alergi toata viata! e sentimentul acela divin,  pentru ca eu asa il numesc,  el vine de la Dumnezeu, El este iubire si ne indeamna si pe noi sa fim asa!
   Apusurile mele sunt precum rasariturile, de ce? pentru ca pentru mine speranta e un drog care ma face sa vad lucrurile diferit, nu ne nastem invatati, invatam din fiecare zi cate ceva, ce pot sa-mi reprosez e ca poate am tinut prea mult de unele relatii, nu m-am desprins de ele la momentul potrivit...asta aducandu-mi cumva daune morale, dar stai putin ca nimeni nu e perfectiunea intruchipata , deci  mi-am facut mea culpa si ma duc mai departe cu bune si cu rele, maleficul are si el rolul lui,  dupa ce ai trecut prin iad, e asa placut sa vezi raiul!...multi au fugit de mine, fie ca s-au simtit prea buni, fie ca s-au simtit prea mici in fata mea, (deh!!! mi-am umflat putin si eu pipota !!!) unii au vrut sa savureze sunetul vocii mele, altii al mintii mele, si unii si altii s-au infruptat pe saturate, apoi au plecat, fie ca au simtit ca pot eu sa-i joc pe degete , fie ca nu le-a mers lor, oricum, ideea e alta ... si intr-un caz si in celalalt eu m-am simtit la fel de stapana pe mine, am fost insamantata cu imaginatie bogata si cumva am salvat fiecare situatie spre folosul meu, barajul emotional si spiritual, l-am simtit puternic chiar si la acele busituri pe care ti le da viata din cand in cand.
    A  fost un gand, mai putin definit,  care-mi lumineaza calea si ma ajuta sa ma ridic, dominat de vraja zilei, nu-mi plang de mila niciodata, pentru ca nimeni nu e singur pe pamant, e un mod  de a-mi desface aripile (nu sunt inger...dar, sunt inaripata de idei )cumva spre a merge pe linie dreapta!
    
   

miercuri, 23 mai 2018

Merge un buna dimineata?

 
 ...cam asa a inceput conversatia mea cu o persoana pe site-ul de socializare Facebook, ...cum sa va spun? unii dintre noi au darul de a captiva si a se face placuti interlocutorului chiar daca  discursul lor nu se pupa cu  parerile tale despre viata, dar pentru ca eu sunt o buna ascultatoare ( hmmm!!!dar nu s-a plans nimeni de mine  cum ca n-as fi suficient de  vocala... ;) ) uite asa am descoperit un om integru, pentru ca asa ii numesc eu pe toti cei care acopera vorbele cu fapte....si pot sa marturisesc ca mi-a facut dimineata pur si simplu...aveam senzatia ca e Duminica, pur si simplu! si potrivit acestui fapt mi-am spus ca merita sa-i multumesc cumva si sa ma scuz ca am putut sa fiu atat de neatenta si am raspuns domniei sale abia azi la un mesaj din 2017... dar pentru ca eu recunosc ca sunt perfect de imperfecta sper ca m-a iertat!
     Conversatia nu a fost una controlata, ci una improvizata si a curs al naibii de placut,  sinceritatea lui debordanta m-a  socat putin, omul despre care va vorbesc isi rasfata "capriciile" daca pot sa numesc asa metoda lui de abordare a vietii, vrea cumva sa se simta complet prin preocuparile zilnice,  sa-i faca pe oameni mai buni  prin ceea ce promoveaza si scrie...si inca ceva, uraste barfa si bautura ( lucru de  apreciat...mai rar astfel de barbati !! deh!! dadui si eu peste o rara avis! ) cu alte cuvinte -  un om frumos!
    Ce inteleg eu prin om frumos? un om care are o nativa aplecare spre oameni si care reuseste sa transmita energie prin tot ceea ce face, insa ca sa reuseasca cumva proiectele lor,  acesti oameni au nevoie de teren fertil, din pacate omul nostru n-a gasit acel teren pe care il cauta...dar, nu este descurajat, intentiile lui bune pot inflori si pe alte meleaguri, este fascinanta ideea lui de a o lua de la capat in alta parte cu toate ca omul are aceeasi varsta ca mine, literalmente  invidiez astfel de persoane ( la modul pozitiv, evident!!! ) care se simt tineri si ferice, frumoasa nobletea sufletului tau George! sa ai parte de impliniri pe toate planurile si sa auzim numai de bine! si nu uita, ziua de azi a avut un real castig - te-am cunoscut pe tine!

marți, 22 mai 2018

Supra doza de speranta

   
     Daca in zilele trecute mi-am "injectat" o supra doza de melancolie in suflet,  azi  nu ma gandesc la nimic special, vreau sa ma lasa surprinsa de tot ce va fi sa fie!...n-am asteptari, las usa deschisa intamplarii, ( un mod de-a zice, de parca daca as lasa-o pe interzis ar fi diferit?....!!! )sunt impacata cu mine doar ca timpul asta zboara si devenim prea repede arhiva!
   Ma intreba o prietena mai zilele trecute cum iti dai seama ca ai imbatrinit? simplu! realizezi ca ceea ce pentru tine este biografie pentru altii este istorie...sau hai,  sa nu fiu dura, sa spun poveste, care incepe cu - a fost odata.... dar, una peste alta varsta iti aduce un capital de cunostinte,  un capital de certitudini, pentru ca multe din cele invatate le traiesti pe propria piele, important este sa ai mereu intiative, asta te tine mereu in priza...te simti util si uiti cumva ca anii trec!
    Nu stiu daca ideea cu jurnalul virtual este una buna, de ce spun asta? pentru ca vizitarea timpului trecut (chiar si aici in jurnalul meu daca ma uit in timp si rasfoiesc scrierile mele de acum cativa ani) imi da uneori o stare de remuscare, suferinta, realizez ca puteam face ca lucrurile sa se intample altfel, dar cumva sunt blanda cu mine si am doza aceea de intelegere, de toleranta si-mi zic - bine ca n-a fost mai rau! prefer sa-mi imaginez binele chiar daca o sa-mi fie probabil dezmintite asteptarile, iau supra doza de speranta si ma duc mai departe!
     Cand scriu simt asa, un dor de mine, de cea care candva facea lucruri frumoase si bune, avea proiecte, lupta pentru ele, avea razvratiri si doruri multe, dar cumva inerente si imuabile ca niste facturi care vin la fiecare sfarsit de luna (sau trimestrial), eram fericita ca pot sa le achit, sau  ma rog sa ma achit de ele cu alte cuvinte!
   Postarea de azi sa fie cumva un oftat mai degraba decat altceva? m-am "gripat" fara sa bag de seama? hai ca ziua de Marti nu e o zi a intelepciunii, intrebarea a intins din aripi si si-a luat zborul, fal- fal!! si a plecat! iar eu trec la obligatiile mele zilnice si iau in brate kit-ul de supravietuire!..afara ploua si parca imi vine in minte melodia lui Daniel Iancu - vine valu si-mi ia calu....dar eu vreau sa raman vie si nealterata...hehe!! dar, atentie!!! sa nu ma puneti sa fac si struguri! lol! am fost doar putin cu capu'  in nori...nimic grav!


Sursa imagine: http://shanti-imagini-amprente.blogspot.ro/2011/03/cu-capul-in-nori.html

luni, 21 mai 2018

Consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!!!

 
     Nu pot sa ma declar rockerita, ca nu sunt...( imi plac legendele si muzica mai soft, mai romantica...) insa, azi am ascultat o piesa a celor de la Sting, pentru ca m-am regasit in versurile  melodiei - Let Your Soul Be Your Pilot  si am incercat sa-mi restabilesc cumva relatia cu sufletul meu, poate fiecare din noi avem nevoie din cand in cand sa-l intrebam - ce mai faci suflete? ti-e bine?...si asta pentru ca el nu ne judeca niciodata, ne lasa uneori sa fim rebeli, sa facem tot ce ne trece prin minte..
   Cautam uneori raspunsuri la intrebarile cumva filosofice pe care ni le punem, ne chinuim mintea cu zeci de intrebari retorice, dar rar ajungem sa intrebam sufletul cum o mai duce, si de ce se intampla asta? pentru ca ne acordam prea putin timp noua insine!
    In ultimul timp m-am lasat traita de viata...si asta cumva m-a scutit de intrebari, m-am lasat pe mana Lui...nu m-am lasat insa gandita de altii, pacalim cumva timpul si lasam sa se creada ca totul e bine, pentru ca da! am putea lansa un slogan - consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!...Hai mai bine sa fim senini sa ne bucuram de fiecare zi ca de un dar special si pe campul de dor al sufletului sa plantam, iubire, iertare, compasiune si calauza sa ne fie inima care stie ce-i prieste sufletului! haina noastra energetica astfel va fi una mereu curata, scapand  de judecati, comparatii si etichetari, pentru ca iubirea spala tot, spala rautatea, invidia, iar sufletul ramane fara pete.
     Ce pot sa va spun in incheiere? lumina si iubire cat considerati ca va ajuta, daca nu e suficient - mariti doza!

vineri, 18 mai 2018

Emotii


     Spunea cineva candva ca emotiile sunt ca banii, adica cu alte cuvinte sunt slugile noastre, pentru ca refuz sa cred ca  noi suntem sclavii banilor si a emotiilor cand  de altfel atat banii cat si emotiile ne slujesc, ar fi pacat sa lasam sa sa fie invers situatia...de ce spun asta? pentru ca emotiile sunt emise de mintea noastra, sufletul nostru e locuit de iubire, ca asa ne-a setat El...si de multe ori nu am genunchi suficienti sa-i multumesc pentru ca iubirea e ca un bumerang, o trimiti spre univers si se intoarce inapoi spre tine.
   N-am spart tipare niciodata, dar am incercat sa ajung la inima celor care ma ascultau la radio, am fost atenta la versuri, la cantece si la tot ce primeam pe  subiectele dezbatute de mine pe radio, asa am cunoscut oameni speciali, care mi-au dat emotii la fiecare intalnire cu gandurile lor...radioul a fost pentru mine o scoala spirituala in care eu m-am format si m-am reinventat cand am simtit nevoia unei schimbari...au fost si ganduri negandite daca pot sa le numesc asa, dar si nerostite dar simtite, ei, bine!!! ele s-au transformat in munti de emotii...si uneori este o adevarata arta sa le poti escalada. Nu pot "cuantifica" si tocmai de aceea le numesc metaforic asa...munti, dealuri , ape, campii ..adevarat" relief" sufletesc! de multe ori m-am ratacit in labirintul intrebarilor in emisiunile mele, tocmai pentru a va cunoaste mai bine dragii mei, si nimic nu e intamplator, mereu simteam ca va intind rabdarea la maxim si multumeam cu plecaciuni de fiecare data...pentru ca ma intreb retoric: cum ar fi fost discursul meu fara feedback-rile voastre?
    Uneori cred ca  bunul Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, insa mai cred ca si  ideea ca tot ce se naste are si un sfarsit, e valida... tocmai de aceea  apreciez din suflet pe toti cei care m-au iubit si mi-au trimis mesaje emotionante pe FB sau pe telefon sau pur si simplu pe chatul radioului,  n-am suficiente brate sa-i imbratisez si sa le spun ce mult au contat pentru mine, multumesc  tuturor, chiar si celor care m-au hulit din orgoliu  pentru ca si ele, hulirile au avut impact pozitiv cumva  asupra mea, pentru ca am inteles ca  nu le-am fost indiferenta...pentru ca nu dai cu pietre decat in copacul cu roade, nu-i asa? ;) stiu si eu? uneori simt ca sunt prea naiva sau prea inteleapta pentru lumea asta..dar si o stare si alta o definesc pe cea care sunt acum si de care nu ma rusinez - Olga Morar! si daca azi m-am jucat putin cu logosul meu natural( nu imbunatatit cu softuri..!! cum spunea cineva...lol!! rautaciosii astia...) e pentru ca am avut parte de emotii si trebuia sa le impartasesc cu cei care mi le-au creat! si daca am dat  azi "on" pe butonul sufletului meu e pentru ca va iubesc iar viata mea este un etern exercitiu de iubire, sinceritate si recunostinta!..si as mai vrea sa spun ceva..sa nu uitati ca intalnirea cu un om, o situatie , o intamplare pe care o traiesti  iti poate schimba sirul vietii! Intalnirea cu auditoriul pe mine m-a marcat pe viata!

luni, 14 mai 2018

Despartirea de pasiunea mea - radioul

   
          Nu-mi place sa vorbesc despre despartiri si nici sa fac acest lucru...in general las un loc de buna ziua peste tot...nu rup definitiv nicio relatie, azi cumva ma simt obligata sa dau niste lamuriri celor care m-au intrebat de ce am renuntat la radio...?
   Ei, bine!!! n-am fost eu o figura exemplara in munca mea pe radio, dar un minim efort de autoeducatie tot si-a facut usor loc in sufletul meu, in mentalul meu, am invatat cumva de la altii tot ce inseamna radio...am pliat apoi totul pe ce mi se potriveste mie ca persoana, am invatat din tutoriale sa pot sa ma descurc cumva si singura mai apoi ca si administrator radio...am castigat in timp o suverana siguranta de sine, vorbeam liber fara sa ma pregatesc la o anumita tema pe care o dezbateam pe radio...am facilitat insa prezenta ascultatorilor in dezbaterile facute pentru ca asa i-am simtit mereu aproape de mine, feedback-urile lor de altfel constituiau emisia in sine, i-am invitat cu gratie si in direct, prin skype, telefon sau facebook, ce-mi ramanea mie de facut era sa modelez dialogul, incercand sa suprim divagatia care uneori isi facea loc si sa aduc energie pozitiva prin umorul meu pe care nu l-am lasat sa moara nicio clipa.
   In emisiunile mele am cautat sa dezbat subiecte despre lume si viata, confruntate cumva cu experienta mea de viata, acum doresc celor din echipa Radio Tasha sa faca la randul lor ce cred ca li se potriveste, sa fie autentici si sa aprofundeze  semantica cuvantului -  moderator radio.
   Fiecare inceput insa are si un sfarsit...ieri a fost ultima mea emisie la radio, au fost 10 ani in care m-am straduit cumva pe zi ce trece sa fiu mai buna, mai competitiva, ca si admin radio n-am impus reguli prea severe pentru ca atat timp cat moderatorul face totul free, trebuie in primul rand sa aiba el un castig personal, adica sa se simta in largul sau in cele 2 ore de emisie, sa se relaxeze pur si simplu, daca au existat insa incalcari de etica, printr-un PM am cautat sa-i sugerez cumva sa se indrepte, cand nu s-a reusit acest lucru, am eliminat din echipa pe respectiva persoana....n-am inlaturat insa niciodata oameni care si-au vazut de treaba.
   In cateva cuvinte radioul a insemnat pentru mine pasiune, fericire, iubire, speranta si durere in momentele in care parca simteam ca sunt depasita  de situatie, dar cu certitudine din iubire s-a nascut in mod perpetuu creatia mea pe radio, evolutia mea....dar, repet un post de radio si implicit un moderator  inseamna multa seriozitate si pasiune, trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa transmiti stare de bine, energie pozitiva,  importanta caldura pe care o transmiti ascultatorilor si cu singuranta lucrurile simple pe care trebuie sa le daruiesti zilnic celor care te asculta....si inca ceva spontaneitatea....indispensabila unui moderator!
   Pentru mine Radio Tasha inseamna familie, un membru al familiei mele, dar una peste alta familia din viata reala este cea mai importanta, lucru pentru care m-am decis sa ma dedic ei, doresc insa pace si armonie colegilor mei de radio, incredere in tot ce fac, sa fie sanatosi si sa-si pastreze sufletul frumos, sa ramana integri asa cum ii stiu eu!

miercuri, 18 aprilie 2018

Minti bolnave


       Mereu  spun : - Mare-i sera Ta Doamne si multi sar parlezu', uite, ca azi am mai gasit o minte bolnava, da' bolnava frate , nu gluma! careia ii sta mintea doar la pozitii sado-maso,  ...mai cocostarcule, cauta-ti o tigroaica(pune hitul Rihannei S&M ) apoi  pune-o sa-ti dea bataie pana te lasa lat!..apoi mai incearca odata si linkurile trecute de tine pe blogul meu, daca mai ai putere.... (pe care le-am dat  publicate sa vada lume ce om distrus esti)....si daca nu ti-a pierit cheful de nebunii apoi du-te mai departe!
    Clar esti un psihopat! ar trebui sa porti o eticheta pe frunte ca sa te identifice lumea mai usor pentru  ca voi astia psihopatii aveti se pare niscaiva notiuni de proprie demnitate, nevoie de stimulare si impulsivitate, pe deasupra mai sunteti si mitomani si cu viclesug fara lipsa de remuscare reusiti sa manipulati alte persoane.
    Daca ar fi dupa mine v-as baga in randul criminalilor in serie, voi nu stiti sa va atasati de nimeni si nici nu aveti dorinta unei relatii autentice bazate pe sentimente de iubire, amagiti cu zambetul de buze pentru profit si placere personala, apasati apoi cu  nonsalanta  pe butonul sensibilitatii persoanei in cauza si  profitati de momentele ei de vulnerabilitate, facand-o sa nu-si mai doreasca pur si simplu alti barbati in viata ei ...sunteti inteligenti si va stergeti urmele( daca le-ati lasat....prin nick name-ri confectionate de voi,  in acest scop...asta in cazuri din virtualia) nu simtiti rusine si niciun soi de emotie empatica chiar daca stiti ca ati ucis sufletul victimei....putin va pasa!
    Va intreb acum ceva...prin lipsa voastra de respect, prin hartuiri, prin desconsiderari vis-a-vis de ceilalti va simtiti cumva impliniti?sau poate considerati ca vi se cuvin chiar privilegii, crezand ca sunteti cei mai buni si ca atare meritati cel mai mult...?
     V-as da un sfat daca imi este ingaduit, macar " castrati-va" nabii sa nu ajunga planeta o imensa casa de nebuni! minicinosi patologici ce sunteti, ati face un pustiu de bine, parol!
      Pe voi dragele mele, va rog sa nu incercati sa-i salvati, nu va dedicati unei astfel de cauze (ca nu aveti cum...!!!) mai bine salvati-va voi pe voi de astfel de indivizi periculosi! Stati departe de ei!

luni, 16 aprilie 2018

Patetisme

    In ultima vreme v-am umplut cu patetismele mele...mai mult, azi vreau sa va dau o veste - am inceput sa ma iubesc din tot sufletul!..adica am devenit cea mai draga si apropiata prietena a mea, am inceput sa-mi accept toate, toate greselile, toate capriciile, si am ajuns iacata la o convietuire placuta, acceptabila...
     Cred ca sentimentul acesta imi vine de la faptul ca toate prietenele mele mi-ai spus ca sunt puternica...n-am ajuns la performante spectaculoase, dar sunt mandra de mine...ma gandesc insa la faptul ca majoritatea dintre noi ne ascundem propriile defecte in cotloanele sufletului nostru si prin educatia si inteligenta noastra le tinem departe de ochii lumii,habar n-avem ca le-am camuflat o viata intreaga...unii isi camufleaza ipocrizia intr-un altruism gratuit, pentru protejarea celor dragi, insa e o forma de minciuna si tradare fata de ei...fiindca ranesc iremediabil citeodata....
    Ma gandesc ca poate am inceput sa ma blazez, am inceput sa imbatrinesc cu adevarat,eu care sustineam ca varsta biologica e un fleac, fatza de cea sufleteasca..acum mi-am dezactivat si orgoliul,(hmm...si unde pui ca acum citeva zile vorbeam despre blazarea altora...ciudata treaba,nu?)acum din personajul pestrit si aiurit uneori am devenit un personaj plat, linistit, cuminte chiar...stau in banca mea si-mi vad de treaba....
     M-a parasit spirtul de guerilla, nu-mi mai ascut dintii in cuvintele nimanui, nu-mi ascut cutitele, si las fiecaruia placerea si facinatia pe care o traiesc, e mai placut ...e o maniera in ultima instanta de autoaparare.
    Si tot azi am realizat ca acel Fat frumos care este ravnit de noi toate, isi mai ia si el concediu din cand in cand sa-si refaca fortele...si pentru ca vara este perioada concediilor nici gand ca eu sa am placerea sa-l intalnesc...dar uite ce introspectie sunt in stare sa fac in sufletul meu...da, pentru ca trebuie, trebuie sa ma regasesc, trebuie sa stiu ce si cat am de oferit...ei, bine oricat as aduna si as scadea....rezultatul este acelasi!...si totusi, rogu-va, nu ma subestimati!!


miercuri, 4 aprilie 2018

Viata e ca o partitura

     
     Ma gandeam azi la un lucru( off!!! gandurile astea cum nu-mi dau pace!!! )... suntem conceputi din iubire,  ne hranim cu iubire si simtim ca ne imbolnavim pur si simplu atunci cand ea dispare, pentru ca da...nu conteaza cati ani ai in Cartea de Identitate daca sufletul tau prinde aripi  la fiecare adiere de vant iar cand te paste cate-o" furtuna" ai incurcat-o !!!!nu ai scapare! simti ca-ti pierzi mintile, vezi frumosul care te inconjoara si parca simti ca vrei sa-i atingi infinitul, dar uneori chiar  nu se poate ... si atunci? visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, o vezi doar tu si fiecare vis cu acea persoana draga tie iti da sperante...iar muzica sufletului tau te anima si te face fericit.
    Poate fiecare din noi este compozitorul propriei sale opere, atunci cand muzica sufletului  nostru este ascultata si de alte persoane  primim aplauze la scena deschisa, toti stim ca viata e ca o partitura, felul in care o interpretam face diferenta intre noi, unii au mai mult curaj, altii improvizeaza iar altii se inspira din partiturile altora pentru ca sunt  prea timizi cu propriul lor scenariu de viata...
    Azi simt muzica primaverii din sufletul meu...e ca o chemare,  dau valma spre exterior  textele care o insotesc, dar se opresc inainte de a fi rostite, ceva parca le opreste, iar cel care ar trebui sa  le asculte e mult prea departe...sau poate raman suspendate de frica ca el le-ar considera inutile ...suspina,.... stiati ca si  cuvintele dar si necuvintele au lacrimi?la mine fac un cerc, se joaca pur si simplu...jocul le inveseleste si  le face fericite pentru ca asa trebuie sa fie - acel cineva nu va mai veni niciodata!... si atunci de unde atata zbatere, de unde atata muzica suflete? poti tu face punti spre cer sa ajungi la el? te predai,  pentru ca pentru asta trebuie curaj si tu nu ai ! trupul e drept dar sufletul ingenunchiat, e nevoie de curaj sa te lasi iubit dar si  de putere sa supravietuiesti!
   Ascult melodia celor de la Compact si  ma  incurajez cumva  ascultand Am curaj !!!

luni, 2 aprilie 2018

Porunca de fericire

   
    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!



sâmbătă, 24 martie 2018

Primavara intarziata

    Fiorul primaverii  refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita,  ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii,  cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam  cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
    Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie  fara rost  si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
    Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si  pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care  reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
    Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.