Poate ca ma dor dorurile pana-n maduva oaselor si atunci simt nevoia sa ma revars...nu stiu exact cum si de ce..cert este ca le comit destul de des...ma uit pe furis la inima mea si o cam cert, i s-a suit la cap ideea ca fara dragoste nu se poate...am sa gasesc eu un loc in care am sa ingrop toate promisiunile virtuale, toate lucrurile pe care le-am ridicat la rang de iubire, cand ele de fapt erau doar divertismente!
Ascunsa intr-o lacrima este si mintea mea acum cand scriu...pentru ca tot ce nu este trait in realitate ramane doar iluzie, o lacrima imensa care poate o sa ma tina treaza cand voi mai avea o noua tentativa ....
Sa te inveti minte Olga, ca oamenii sunt asa cum sunt, nu le cere mai mult decat pot! Prietena voi fi pe veci cu florile care ma rasplatesc cum se cuvine pentru tot ce le ofer...daca ar fi si oamenii ca florile, sa infloreasca sufletul celor dragi nu pentru o zi, nu pentru doua ci pentru cat ai avea tu nevoie!
Promisiune pentru mine, degetele mele se vor face mangaiere doar pentru flori, pentru fetele mele si pentru nepoti, in rest...pfui sa fie, am spus "rest"...carevasazica resturile au locul lor, la ghena cu ele!
Vor creste doruri in sufletul meu..se vor face paduri de doruri, fosnetul lor o sa-mi aduca aminte de tot ce a fost, de tot ce putea sa fie si nu s-a infaptuit, pentru ca am dat-o flagrant de gard...ma voi hlizi obraznic si ostentativ si o sa le spun - La revedere!
