Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 25 august 2018

Au expandat iluziile


    Trec prin astfel de stari se pare frecvent...cand simt ca iluziile mele sunt prea inflacarate, parca invadandu-mi realitatea si nu e bine deloc...am avut iluzia ca pot imparti taririle mele cu alta persoana si ca de obicei rezultatul a fost acelasi -  pacaleala! Mai sa fie de ce vine  la mine 1 Aprilie atat de des?
    Poate ca ma dor dorurile pana-n maduva oaselor si atunci simt nevoia sa ma revars...nu stiu exact cum si de ce..cert este ca le comit destul de des...ma uit pe furis la inima mea si o cam cert, i s-a suit la cap ideea ca fara dragoste nu se poate...am sa gasesc eu un loc in care am sa ingrop toate promisiunile virtuale, toate lucrurile pe care  le-am ridicat la rang de iubire, cand ele de fapt erau doar divertismente!
   Ascunsa intr-o lacrima este si mintea mea acum cand scriu...pentru ca tot ce nu este trait in realitate ramane doar iluzie, o lacrima imensa care poate o sa ma tina treaza cand voi mai avea o noua tentativa ....
    Sa te inveti minte Olga, ca oamenii sunt asa cum sunt, nu le cere mai mult decat pot! Prietena voi fi pe veci cu florile care ma rasplatesc cum se cuvine pentru tot ce le ofer...daca ar fi si oamenii ca florile, sa infloreasca sufletul celor dragi nu pentru o zi, nu pentru doua ci pentru cat ai avea tu nevoie!
    Promisiune pentru mine, degetele mele se vor face mangaiere doar pentru flori, pentru fetele mele si pentru nepoti,  in rest...pfui sa fie, am spus "rest"...carevasazica resturile au locul lor, la ghena cu ele!
    Vor creste doruri in sufletul meu..se vor face paduri de doruri, fosnetul lor o sa-mi aduca aminte de tot ce a fost, de tot ce putea sa fie si nu s-a infaptuit,  pentru ca am dat-o flagrant de gard...ma voi hlizi obraznic si ostentativ si o sa le spun - La revedere!

joi, 23 august 2018

Dorinta atrage dorinta

   
   Toti avem un trecut, toti avem amintiri,  toti am trait povesti frumoase de iubire, unele s-au terminat frumos, altele poate nici n-au apucat sa se desfasoare in toata spendoarea lor ca s-au intrerupt din varii motive...insa consider ca tot ce a fost frumos in viata noastra merita respect, merita sa aiba un depozitar in sufletele noastre.
    Uneori ne mai intersectam cu cate-o amintire,  oare merita retraita sau sufocata din fasa spre a nu trezi gelozii in sufletul actualei iubiri? cam la asta ma gandeam in aceasta dimineata calduroasa de august...
     Momentele speciale traite cu o anumita persoana nu trebuie sa se constituie in  gelozii gratuite, dimpotriva trebuie sa  realizam ca persoana in cauza este o persoana care a avut parte de o viata frumoasa, tihnita, si nu constituie un pericol pentru actuala iubire, dimpotriva pot naste dorinte care sa depaseasca cu mult tot ce a avut pana atunci...de a construi un prezent paradisiac.
    As vrea sa-mi celebrez azi curajul de a spune lucrurilor pe nume, disponibilitatea mea, flexibilitatea mea in fata anumitor situatii ivite, ma obliga cumva sa spun unei anumite persoane dragi mie -tu  nu ai avut curaj! vorba Madalinei Manole...
   Daca ai vrut insa prin atitudinea ta  sa verifici care este locul tau in sufletul meu, il declar aici,  unul special si asa va ramane!

sâmbătă, 4 august 2018

Reviriment

   
      Fericirea  incepe cu fiecare dimineata cand poti sa  spui persoanei iubite - buna dimineata iubire! nu tot timpul ea este in imediata apropiere, asta insa nu te opreste sa-i spui ce simti, chiar daca e la distanta, bucura-te ca ai cui sa spui si ca ti se raspunde cu  aceeasi masura, fericirea e si in faptul ca suntem sanatosi, pentru ca tot ce facem se datoreaza in primul rand acestui lucru.
    Zilele acestea m-am bucurat cand am vazut zambetul din sufletul unei persoane dragi mie...cred ca uitase demult sa o mai faca...ei, bine, faptul ca am reusit sa-i ofer un minim de reviriment mi-a dat o stare de mult bine!
    Spunea cineva ca sufletele oamenilor sunt ca locurile pe care le vizitezi, iar atunci cand esti cu iubirea de semeni la purtator n-ai cum sa nu ramai  marcat sau sa nu marchezi locurile pe unde treci...in ce ma priveste m-am straduit mereu sa fiu un om mai bun, mai cu seama ca traim intr-o societate consumerista in care se urmareste doar castigul imediat, se fac tranzactii si in numele iubirii " iti dau, ca sa-mi dai", proiectiile de viitor stabilite pe astfel de socoteli nu prea functioneaza...mai devreme sau mai tarziu, ajungi sa vezi pretul real platit - risipa de timp! iar clepsidra timpului nu ne iarta pe niciunul...
    Invat mereu de la cei din jurul meu sa devin un om  mai bun...nu-mi place zona de confort a mediocritatii,  pentru mine de multe ori si imposibilul poate deveni posibil  pentru ca pun la bataie toate resursele, nu precupetesc daruirea, dedicarea  mea.
    Concluzie ?Fiecare zi e un dar nepretuit, un dar pentru care ii multumesc Lui!