Blog premiat

miercuri, 30 septembrie 2009

Cu gandul la tine



Toate gandurile mele iti apartin,sunt ale tale...ma surprinzi in fiecare zi,...in fiecare zi gasesc ceva la tine care ma face sa merg mai departe,putinul pe care spui tu ca mi-l oferi inseamna mult pentru mine,pentru ca simt ca el nu este "fabricat"conservat,ci este natural si sincer si reprezinta exact ceea ce simti tu cu adevarat....si ce astept eu de la un barbat!
Cu fiecare crampei de viata ,fiecare moment cand sunt aproape de tine,simt ca ma recompun...devin o alta femeie,mai buna,mai calda,mai sensibila,mai plina de dorinta...
Ne-am insinuat unul in viata celuilalt intr-un mod discret,extrem de placut si acum cand descoperim pe timp ce trece ca ne leaga tot mai multe lucruri,parca mi-e frica...mi-e frica sa nu se rupa magia care ne-a cuprins,e prea frumos asa,prea frumos parca sa poata fi adevarat!
O sa zici poate, cum poti sa scrii asta pe o pagina web la care are acces toata lumea...si ce daca?imi iubesc trairile si nu ma rusinez de gandurile mele...daca le-as scrie intr-un fisier Word,n-as simti acelasi lucru...scriu pentru ca simt ca e prea putina iubire in lumea asta,simt nevoia sa o eliberez pe a mea....nu va echilibra rautatea si machiavelismul care ne pandeste la tot pasul,dar macar voi stii ca am avut curajul de-a incerca,
de-a infrunta temerile...
Nu e usor uneori,pentru ca-ti asumi probabilitatea de a atrage reactii diferite din partea celor ce te citesc,dar...daca nu-ti dai jos masca niciodata ajungi sa uiti tu insati cum esti...si oricat as scrie,descopar ca tot nu reusesc sa cuprind tot ce simt,de fiecare data dupa ce public postarea, noi ganduri cocheteaza in mintea mea...
hehehe!!! ma gandesc ca e de bine...nu-i asa?
o sa am ce scrie si maine si zilele ce vor urma...
Traiesc,
iubesc,
si mai sper...

De ce te-oi fi iubind....?!



CANTEC FARA RASPUNS
de Nichita Stanescu


De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare,
care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu frageda, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingasa
ca firul de iarba ce taie în doua
luna varateca, azvârlind-o în ape,
despartita de ea însasi
ca doi îndragostiti dupa îmbratisare?…

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragând dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri fara umbra?

De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat,
care-n loc de sunete
goneste-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazând. Ca o rasuflare-aburita de ger.


O sa-mi cant si eu cantecul ...
parodiindu-l pe N.Stanescu
Doar ca al meu este cu raspuns...
De ce......?
Pentru ca n-am stiut ca sunt frumoasa,
sunt desteapta,am ochii ca toamna,
am zambetul plin de lumina,
sunt fermecatoare,atragatoare,
pina nu te-am intalnit pe tine...
Cantecul meu are un raspuns,razbate pina in nemarginite departari pentru ca are dragostea si dorul meu in el...el asteapta alinarea si tandretea ta.

marți, 29 septembrie 2009

Ai grija...



Ai grija de sufletul meu....
Al tau este in grija mea...o sa-l rafat,sa nu-i lipseasca nimic...nimic care sa-l faca sa-si doreasca in alta parte...
Nu uita ca ieri mi-am asezat gandurile pe umarul tau...pastreaza-le,asa vom fi "impreuna"...iar cand o sa-ti fie dor de mine o sa-mi saruti gandurile...ca si cum mi-ai saruta ochii.
O sa para ciudat,ireal totul pentru altii,important este ca noi simtim ca totul e firesc si-mi doresc asa sa ramana ,viu,vesnic si real...
Nu am nevoie de cuvinte,stii asta,necuvintele din ochii tai mi-au spus mult mai multe....si totusi puterea cuvintelor este mare...mi-as dori poate la revenirea mea in tara sa ma intrebi :"vrei ca visul nostru sa se transpuna in realitate?" si eu sa-ti raspund :"da,vreau sa fiu realitatea ta,sa ma simti real...sa stii ca eu exist cu adevarat!"
Asa ca, pune-ti o dorinta...
Eu mi-am pus...
Dorinta mea esti tu!

O noua leapsa




Am preluat de la Mikka leapsa...n-am stare,astept ca el sa intre pe YM...O SA-MI LIPSEASCA,citeva zile nu voi intra pe net,si parca vreau sa-mi" umplu bateriile"...

Sunt…
Traiesc, ma bucur de viata si acum cand mai stiu ca cineva gandeste la fel ca mine,sunt mai motivata...sunt fericita cu alte cuvinte!

As vrea...

Sa ma pot muta inapoi la casa din Negresti,e facuta asa cum mi-am dorit...
As vrea sa pot sa imbatrinesc acolo...

Păstrez…

O multime de amintiri frumoase pe care le invoc in momentele mele de tristele ..

Mi-as fi dorit…

Mi-as dori sa fiu cu el tot timpul...si azi si maine si toata viata...


Nu îmi place…

...tristetea,dar ea mai cocheteaza din cand in cand cu mine,nu-mi place barfa,nu-mi place limbajul vulgar,nu-mi plac oamenii lingusitori.

Mă tem de…

...D-zeu,de furia naturii,de oamenii perversi...care devin machiavelici cand vor sa-si atinga scopul...


E obligatoriu…

Depinde in ce context e pusa intrebarea...e obligatoriu sa fii simtit si sa respecti pe cei din jurul tau...tine de educatie.



Aud…

Cuvintele care-mi plac,le pastrez cu drag in memorie,aud natura in toata splendoarea ei,imi place ploaia,ma linisteste.

Îmi pare rău…

Dupa timpul care trece,mi-e frica ca n-am sa reusesc sa ma bucur de tot ce mi-am propus...


Îmi plac…

Imi plac multe..
...cu bune cu rele ele fac parte din viata mea...


Nu sunt...

...ipocrita,sunt un om normal cu trairi care uneori ma scot din cotidian,facandu-ma sa cred ca viata este frumoasa daca noi stim s-o traim asa cum trebuie.


Dansez…

Ador dansul,dar in ultima vreme....nu prea am avut cum sa ma desfasor...


Cânt…

mai fredonez, doar cand nu ma aude nimeni ,de frica sa nu scot cite-un sunet fals...

Niciodată…

Never say never...deci fara...


Plâng când privesc…

natura...natura ma impresioneaza pina la lacrimi....
Imi amintesc in primavara in Italia,ne-am oprit cu masina langa o cultura de piersici care dadeau in floare...am admirat-o pina la lacrimi impreuna cu prietena mea Camelia,care e la fel de indragostita de natura...minunile naturii ma dau gata!


Nu îmi place de mine pentru că…

Pai,daca eu nu ma plac...cum sa ma placa altii...??!!! deci,nu se pune problema,ma iubesc!!!...ma iubesc,pentru ca din iubirea mea pot sa dau si celor din jur...altfel ce-as imparti?


Sunt confuză…

Mai am astfel de momente,recunosc...dar imi fac ordine in minte,nu-mi place sa las starea de ambiguitate sa ma domine...ma felicit cand reusesc sa spun "nu" tentatiilor care mi-ar dauna ...


Am nevoie de…

...iubire,fara iubire ma simt pustiita.Restul nevoilor le consider mai putin importante...ca atare refuz sa le enumar.


Ar trebui…

Cine spune asta?
..Hm!!!ce-ar trebui sa facem sa fim mai buni,poate asta mi-ar da de gandit...in rest fiecare cum crede...Ha!nu sunt topita dupa conformism...

Daca va place leapsa luati-o!...jucati-va cu ea!

O zi asa cum v-o doriti!

Visul unei nopti de toamna


Noaptea s-a lasat peste oras,a trecut de miezul noptii,doar cite-o masina se mai aude trecand pe strada,stau in asteptarea somnului care parca ma ocoleste...stiu ca nici tu nu dormi,imi saruti gandurile,mi-ai spus de atatea ori ca dupa miezul noptii sunt in mintea ta...ca nici tie gandurile nu-ti dau pace,inca o noapte fara somn...dar inca o zi in care ne simtim mai linistiti ca niciodata,linistiti ca dimineata ne vom revedea din nou ,zambetele noastre se vor intalni ,ochii nostri isi vor spune prin necuvinte dorul si vom fi din nou fericiti.
Ce putin ne trebuie noua ca sa fim fericiti!cred ca multi ne-ar invidia pentru acest lucru si atunci ma gandesc ce rost ar avea sa ne lamentam pentru distanta care ne desparte?Ea dispare parca pe zi ce trece...mai tai cite-o 100 de km...minutele pe care le petrecem impreuna in fata monitorului,dau culoare pentru restul zilei si reusesc sa ne rupa total de cotidian....si ma gandesc ne poate cineva condamna pentru afectele si emotiile pe care le traim zilnic,parca in alte imagini, dar pe zi ce trece mai colorate?E atat de placut sa gasesti fericirea in cele mai simple clipe!
Avem gradina noastra de bucurii,nimeni nu ne deranjeaza,doar cite-o frunza ruginie care mai cade,semn ca toamna isi intra in drepturi,oricat ne-am simti noi de tineri sufleteste...Noua insa nu ne pasa,ne plimbam,mana-n mana...gand la gand,uneori ne sperie chiar cum putem gandi la aceleasi lucruri in acelasi moment...tu pui pe seama paranormalului,eu zic ca firescul sentimentelor ce ne leaga face minuni...
Imi spui ca senzatii pe care le credeai pierdute reinvie...si-mi place ca ma privesti de parca as fi ultima femeie de pe pamint,sau poate prima careia sa-i spui cuvinte pe care nu le-ai spus nimanui...iar eu las incet,incet sa mai prinda viata cite-o iluzie din cutiuta mea pe care o pastrez ca pe o comoara...
Poate ma amagesc frumos...dar mai conteaza?nimic nu tine o eternitate...si totusi visul nostru de toamna as vrea sa tina o eternitate....
Vreau sa am timp suficient pentru a culege roadele din gradina noastra de vis,vreau sa ne bucuram de ele pentru tot restul vietii noastre...

luni, 28 septembrie 2009

Sa zambim putin...


E luni seara,hai sa va descretesc fruntile cu ceva hazliu,sa fiti veseli toata saptamina:

La volanul masinii sale, in drum spre biserica, un preot trece pe langa o calugarita care mergea pe jos. Se opreste si se ofera sa o duca pana la manastire. Ea accepta, urca in masina si, incrucisandu- si picioarele, lasa la vedere niste coapse superbe. Preotul nu se poate abtine si tot fixand picioarele tinerei calugarite, pierde pentru cateva momente controlul autovehicolului. Dupa ce reuseste sa stapaneasca din nou masina, pune dintr-odata mana dreapta pe picioarele maicutei. Ea il priveste si spune:
- Parinte, va amintiti Psalmul 129?
Rusinat, preotul se retrage subit si-si prezinta scuzele. Putin mai incolo, sub indemnul tentatiei, profita de schimbarea vitezei pentru a incepe din nou.
Si maicuta, il apostrofeaza prompt:
- Parinte, va amintiti Psalmul 129?
Parintele roseste din nou din cap pana-n picioare si retrage din nou mana de pe picioarele pasagerei, balbaind:
- Imi pare rau, sora, trupul imi este foarte slab. Ajung la manastire, calugarita coboara din masina fara sa spuna un cuvant, si-i arunca o ultima privire plina de intelesuri. Preotul se grabeste catre prima Biblie pe care o gaseste si cauta Psalmul 129: "Mergi mai departe, cauta intotdeuna sus si-ti vei gasi gloria."
Morala: La munca, fiti intotdeauna bine informati pentru ca altfel riscati sa ratati ocazii unice.

Din nou fericiti!


Din nou fericiti...
fericiti ca reusim sa ne vorbim,
fericiti ca impartasim aceleasi trairi,
fericiti pentru ca stim ca ne meritam unul pe celalalt
fericiti ca ea,fericirea prinde forme noi pe timp ce trece...
fericiti ca ne stim "aproape"...
fericiti ca ne dorim asa sa fie si" azi si maine...mereu"cum spui tu...
fericiti ca ne-am dat seama ca relatia noastra nu este un foc de paie...(desi ea s-a aprins foarte usor...)
fericiti ca nimeni nu ne tulbura universul nostru serafic...pentru ca el asa este,neprihanit,nevinovat.

Ti-am sarutat gandurile...


Am adormit aseara cu un exercitiu constat,un exercitiu pe care il fac in fiecare seara...iti sarut gandurile,pentru ca sunt convinsa ca si tu faci acelas lucru,poate suntem chiar pe aceeasi frecventa,altfel nu-mi explic cum putem simti la fel...
Simt ca incet,incet ajung la capatul labirintului si obstacolele nu mai sus la fel de vehemente...si apoi oricat de radicale ar fi...nu-mi pasa!ma las pe mana Providentei...nu mai fac monologuri si nu mai vreau ganduri de toamna trista!
Visul unei nopti de toamna(cum l-ai numit tu) ne-a cuprins pe amindoi,acum il traim in realitate,ne bucuram de clipele in care suntem impreuna,suntem fericiti cand ne regasim si asta e tot ce conteaza!
Ti-am "adoptat"sufletul pe perioada nedeterminata,asa ca slabe sperante sa ma dezic...stii bine ca sunt o luptatoare,cand incep un lucru il duc pina la capat...orice s-ar intampla!Viata a venit peste noi,dragul meu in momentul cand nu ne asteptam,pentru ca asa se intampla de obicei...cand nu ceri ceva,iti apare parca din senin dar atunci bucuria este parca dublata,pentru ca ai gasit ceva ce n-ai sperat...furam clipe,si ne multumim doar cu atat...nu ne promitem nimic ,pentru ca stim bine ca nu putem sa ne tinem de promisiuni...ne limitam fericirea si cu toate astea ne dorim pe timp ce trece mai mult si mai mult, sa ne auzim, sa ne vedem.
Afectele mele pentru tine,ajung uneori sa defuleze,iti spun ca-mi vine sa plang,si tu imi spui ca daca trebuie o sa plangi alaturi de mine...terapie curata...inchidem ochii si prin exercitii de imaginatie,reusim sa fim impreuna,sa simt ca-mi mangai fata si-mi spui ca va fi bine...ca dorurile noastre se vor intalni intr-un final....si eu o sa-mi rasfat sufletul cu tot bagajul pe care l-am adunat cu sarg atata vreme amindoi:vorbe,zambete,glume...dorinte....hehehe!!! parca vad ca o sa-mi spui...si eu unde sunt?lipsesc din ecuatie??!!...nu lipsesti...ai uitat ca tu esti adoptat? ca sufletul meu e plin de sufletul tau?
Acum insa parca ti-as cere un favor...
Sa -mi dai voie citeva clipe sa imi asez capul pe umarul tau...
M-as debarasa de un pic de dor...

duminică, 27 septembrie 2009

Viata e ca o balanta...



Cam asa mi-a spus fosta mea chiriasa ieri cand ne-am intalnit sa-mi predea cheia apartamentului pe care i l-am inchiriat in urma cu 5 luni...o femeie cum rar intalnesti,frumoasa,eleganta si la propriu si la figurat...
Pentru ca mi-am deschis sufletul si i-am marturisit ca regret ca pleaca,ca am admirat-o foarte tare chiar de la prima noastra intalnire cand i-am dat cheia apartamentului fara sa-i cer nicio garantie...Tatiana,si-a deschis sufletul si mi-a povestit motivul pentru care a inchiriat acest aparatament de la mine...
Povestea Tatianei este o poveste trista,abia ieri la plecare mi-a povestit-o si am ramas foarte impresionata,...i-am cerut chiar permisiunea s-o povestesc pe blogul meu,pentru ca eu consider ca o astfel de femeie chiar merita asta.
Tatiana este sefa la farmacia de peste drum...dar nu numai,ea are un lant de farmacii in tara,la Timisoara fiind insa cea mai mare afacere a ei,un laborator de produse farmaceutice,unde are 80 de angajati.
De ce a ales Tatiana sa locuiasca o vreme la Satu Mare cand ea defapt detine una dintre cele mai frumoase case din Timisoara,curtea se intinde pe un hectar si ceva...are iaz,si toate bucuriile care ti le ofera o curte amenajata cu gust.
Uff!!avea ea dreptate,viata ei a fost ca o balanta...s-a cunoscut in studentie cu sotul ei,ea studenta la farmacie el la medicina,iubire la prima vedere,s-au casatorit in citeva zile,pentru ca au simtit amindoi ca si-au gasit sufletul pereche...
Au venit copii,au un baiat si o fata(fata lor actualmente fiind una dintre tinerele actrite din Romania care a reusit sa fie protagonista unei telenovele de succes, plus multe roluri alaturi de artisti consacrati),doi copii minunati care i-au motivat sa munceasca mai mult sa le ofere acestora tot ce-si doresc...au avut numai succese,tot ce-si propuneau se realiza,afacerile le mergeau extraordinar de bine...erau fericiti si niciodata nu si-ar fi inchipuit ca la 40 si ceva de ani va trece prin ce i-a fost dat sa treaca...
Intr-o seara sotul ei a venit acasa si i-a spus:
-Tatiana,ne despartim,nu pot sa traiesc fara ea...
-Fara cine???!!!!...a intrebat ea naucita...
-Fara femeia de care m-am indragostit iremediabil...nu pot s-o las singura...
-Bine,dar pe mine cu care ai trait 25 de ani si avem impreuna doi copii minunati poti?...
-Tu esti puternica,o sa poti depasi momentul...ea nu....(tocmai se intamplase ca atunci sa-i moara fetei ambii parinti...).
Cam asa a inceput dialogul care a dus la despartirea lor....Tatiana fire demna nu i-a cerut nimic...i-a spus ia-ti ce vrei si du-te...si dus a fost.
Dar,omul nostru a realizat ca acea femeie cu 25 de ani mai tanara decat fosta sotie si cu care are deja un copil nu-i ofera ce i-a oferit Tatiana,ar fi dorit un mariaj a trois,cu alte cuvinte,ba chiar i-a propus asta,s-o accepte si pe tanara,ca vezi Doamne o sa aiba grija lor la batrinete...hahaha!!!aici am ras copios...asa ceva chiar depaseste orice limita!adica amanta sau ma rog, acum actuala sotie sa-i aiba grija,adica cu alte cuvinte sa-i multumeasca ca i l-a dat pe tava cu tot luxul de care dispune,casa ,masina,bani ,parte din afacere...
In acest context individul o urmareste acum pe Tatiana,care desi o femeie frumoasa,nu poate sa-si refaca viata din cauza lui...o urmareste pas cu pas,ca pe o proprietate, de care nu poate sa se desparta,cere desfasuratoarele de la companiile unde are telefoane Tatiana si ameninta in stanga si in dreapta pe toti potentialii admiratori ai Tatianei.
Ce om!!!! ...am ramas fara cuvinte,desi daca l-as fi avut in fata cred ca mi-as fi gasit pe loc cateva sa-i zic...pai cine mama zmeului te crezi frate?vrei sa stai pe doua scaune?ti-ai parasit sotia si copii si acum nu le dai pace?inteleg eu ca esti medic chirurg,dar nici sa tai in carne vie cu atata cruzime nu mi se pare etic...
Am intrebat-o mai apoi din curiozitate cum arata aceasta tanara,mi-a descris-o ca pe o figura insignifianta care nu cantareste mai mult decat 40 de kg...a fost barmana la un local pe care ei il aveau in Timisoara...
Pfai,mi-am zis,nu se poate!!!!...lasi o frumusete de femeie pentru ce?inteleg sa fie mai frumoasa,mai desteapta,mai,mai...daca se intampla asta,hai,mai zic...fie,a gasit omul nostru ceva mai bun...dar asa?
Nebanuite sunt caile tale ,Doamne...ce sa mai zic?o fi simtit acest barbat inceputul sfarsitului in ce priveste viata sexuala si rateurile l-or fi pus pe fuga?..l-a energizat tineretea fetei?
Eu cred insa ca intr-o casnicie nu conteaza daca sentimentul este mai puternic decat atractia sexuala sau invers,important este ca relatia sa fie trainica si securizata...stiti maxima lui Rochefoucauld:"exista casnicii bune,dar niciuna fara cusur"...gandea realist!
Inchei prin a-i da dreptate Tatianei,viata e ca o balanta,cand iti merg toate foarte bine...trebuie sa apara ceva care sa echilibreze sau sa dezechilibreze...eu oricum ii doresc sa se bucure multi ani de acum incolo de admiratia si iubirea celor din jur,sa-si gaseasca un suflet pe masura ei si sa aud cat mai curand ca e fericita...(ne-am promis una alteia ca vom pastra legatura...).

Duminica



M-am trezit dis de dimineata cu o liniste in suflet,liniste care mi-a intregit-o si cerul care la orizont avea niste culori absolut aparte,parca erau desprinse dintr-un curcubeu....demult n-am vazut asa frumos zorii zilei...un amestec de culori care se terminau cu roz-mov..
Am stat linga fereastra larg deschisa de la bucatarie si timp in care a iesit cafeaua din expresorul de cafea,am ramas cu ochii pe cer...
Am pornit si radioul din bucatarie sa fie atmosfera completa...Michael Jackson - Triler,e clar,de aia arata cerul asa...Michael tine un concert ingerilor...
Termin cafeaua si ma asez la PC..nu pot sa n-o beau cu prietenii mei virtuali,azi am prins-o pe Ruxandra,o fata absolut deosebita,am cunoscut-o si in realitatea desi prietenia a pornit din virtual pe un site de dating mi-a scris un comentariu la profilul meu "ai fost preferata mea...te-am sustinut"(asta legat de acel reality show la care am participat)...ne-am dorit mai apoi sa ne cunoastem si in realitate,iar cand eu m-am intors din Italia in primavara ea m-a asteptat la aeroport in Baneasa,am dormit la ea,am povestit aproape pina dimineata,n-am simtit cum a trecut timpul,ea este o fata plina de viata,n-ai cum sa te plictisesti cu ea,e divortata,sta singura,are doar o fata care s-a casatorit deja...astfel incat la insistentele ei am ramas doua zile la ea...o zi ne-a fost prea putin sa terminam povestile noastre de viata,pe care le continuam in fiecare zi cand ne intalnim pe YM...
Joi ,pornesc spre Bucuresti,ajung vineri dimineata,vom avea doua zile iar, o sa ne bucuram de prietenia ce ne leaga...duminica la amiazazi am zborul spre Italia...
Abia astept insa s-o revad pe Camelia...mi-e dor de Imola....
Nu mi-am inchipuit niciodata ca voi gasi acum spre batrinete asa oameni minunati de care sa ma pot lega atat de mult...mai ales ca imi aduc aminte de ce-mi povestise mama in urma cu ani buni cand cunoscuse in parc o doamna singura(mama era cu fetitele mele,care fiind foarte jucause,au atras atentia doamnei...doamna s-a atasat mult de mama...care altminteri era si ea extrem de deschisa,aici cred ca-i seaman,reusesc foarte usor sa socializez...)doamna ii spusese mamei cand mama a intrebat-o daca e singura,ca e singura pentru ca prietenele ei s-au prapadit,iar ea considera ca e prea tarziu pentru ea sa mai lege alte prietenii...lucru pe care din pacate trebuie sa spun ca s-a adeverit...nu dupa mult timp,doamna n-a mai aparut in parc...
Dar sa nu vorbesc despre lucruri triste azi,e duminica,e placut afara,trebuie sa ma gandesc la un program de iesit undeva...cred ca o sa-i fac o vizita soacrei mele,e la 35 de km.distanta de Satu Mare...drumurile mele in strainatate,n-o sa-mi mai permita anul acesta sa merg la luminatiile care se fac la 1 nov.in Ardeal...asa ca o sa-i duc niste flori azi la mormantul socrului meu,....D-zeu sa-l ierte!
Asta am facut si ieri cand m-am dus la cimitir la Negresti,am dus flori mamei si sotului meu si m-am rugat sa-i odihneasca D-zeu in pace...sa le gaseasca un loc sfant intre ingeri.
Sa aveti o duminica asa cum o doriti,senina si cu impliniri.

Edit later:ca tot am adus aminte de Ruxandra,vreau sa atasez si doua poze cu ea; una era in Gara de Nord cand ea ma conducea la tren spre Satu Mare...

vineri, 25 septembrie 2009

Lumineaza-ma Doamne...



Urasc momentul cand imi spui,"trebuie sa inchid,sarut ochii tai..."atunci las mintii posibilitatea de-a penetra esenta discutiei pe care tocmai am incheiat-o..ganduri de ganduri...si ca ele sa nu se evapore,ma refugiez in muzica,si raman asa cateva minute incercand sa imortalizez momentele,ele ajutandu-mi sa merg senina mai departe.Toti avem nevoie de astfel de momente,uneori ele conteaza mai mult decat ore sau zile fara esente...
In toamna asta am" adoptat" un suflet si stau sa judec zilnic gestul meu,sa gasesc partea buna si partea rea ,daca ma rog,ea exista...dar ,numai El poate sa stie cu adevarat ce-i bine si ce-i rau...si incerc in fiecare seara sa am un monolog cu D-zeu:
-Ai grija Doamne in primul rand de cei dragi mie,care s-au dus mult prea repede de langa mine....
- Nu ma pedepsi prea aspru daca gresesc,desi poate Tu imi arati prin semne zilnic ca nu fac bine ce fac...iarta-ma daca le ignor..
-Nu-ti cer Doamne nimic din ce crezi ca nu poti sa-mi dai...vreau doar liniste sufleteasca,oameni buni in jurul meu,nu vreau mila si nici compasiune,ea nu ma ajuta cu nimic...
-Mai uita-te si-n curtea mea cand ai timp,vreau sa le fie bine fetelor mele sunt lumina ochilor mei,motivatia mea pentru a merge mai departe....
-Lumineaza-ma atunci cand nu gasesc drumul pe care tu mi-l croiesti..si promit sa nu ma abat de la drum,orice s-ar intampla!
-Multumesc Doamne pentru tot ce am si nu-mi lua cand te superi pe mine nimic din ce mi-ai dat...
Un weekend minunat celor care citesc blogul meu...sa fiti senini in suflet ca marea din imagine iar valurile ei sa va legene gandurile.

Prezentul incepe sa ma multumeasca..


Ploua...
Imi vin in minte versurile melodiei de la Voltaj:
"Si ploua, ploua, ploua peste inima mea
Un rau de lacrimi, ramane-n urma ta"dar nu ma las aruncata in tristete...
Sunt invadata de amintiri,amintiri insa dragi mie,care parca incearca sa-mi ridice tonusul,amintiri de care nu vreau sa ma apar,ba dimpotriva ma bucur cand ele vin pe ecranul mintii..imi lumineaza fata...si eu am nevoie de lumina,de multa lumina...
Viata e plina de schimbari,vrei uneori sa te desprinzi de trecut dar parca ceva te trage inapoi,eu am reusit intr-un fel sa ma eliberez de tot ce-a insemnat plans,regret si deznadejde,prea ma inlantuiseara,ma simteam la un moment dat sugrumata si am socotit atunci ca poate un suflet la fel ca mine ar fi salvarea mea.Speranta, mi-a dat pasi sa pot sa merg mai departe...si uite asa,iluziile imi hraneau zilele.Imi coloram pustietatea sufletului cu ele si nu stiu daca imi daunau sau imi ajutau,cert este ca unele persoane care intrau in viata mea,dispareau si apareau ca niste fantome,era un joc parca in care,trebuia sa fiu atenta sa nu calc gresit,culmea era ca provocarile imi antrenau mintea si-mi dadeau sentimentul ca sunt pe drumul cel bun....
As fi vrut sa fiu un om simplu,cu o gandire limitata,care sa nu experimenteze sentimente complexe...din pacate nu toate au fost asa cum mi le-am dorit...le-am complicat eu,le-au complicat altii,nu stiu?
Acum este cert un lucru,nu mai vreau sa traiesc in trecut,as pierde prezentul care parca incepe sa ma multumeasca si pe mine si vreau ca viitorul sa ma gaseasca fericita.

joi, 24 septembrie 2009

O noua leapsa...


Am preluat de la Angela aceasta leapsa,aveam chef de scris pe blog,dar gandurile imi erau prea imprastiate sa pot oferi ceva mai interesant,deci...

Care a fost primul/prima

- masina: o Dacie 1300 gri83
- calatorie in tara: la sase saptamini,am insotit-o pe mama in Baragan, a fost deportata politic...urata calatorie,de a carei plecare nu-mi amintesc dar imi amintesc franturi din viata trista de acolo...
- calatorie in afara tarii: in URSS..eram in clasa a V -a(mergeam la fratii mamei,din doi in doi ani...ca mai des nu ne permitea regimul de atunci)
- amintire: Baragan 1955 troiene cat casa si eu cu mama prizonierele nametilor...au venit vecinii sa faca trepte sa putem iesi...
- animal de casa: 2 gaini japoneze,de care m-am legat foarte tare,erau ca niste jucarii..am plans foarte tare cand mama le-a taiat,am refuzat sa maninc din carnea lor...
- indragosteala : in clasa a VI-a, am fost in tabara la mare,si prinsesem drag de un baiat din Negresti,eu locuiam la Turt,ne-am scris pina in cl.a-VIII-a...apoi am devenit colegi de liceu...si s-a rupt vraja...m-am indragostit de alt baiat!A murit insa foarte tanar de inima si au ramas doi copii..orfani.
- descoperire: Ca Mos Craciun e o nascocire ca sa-i faca pe copii mai buni...am gasit cadoul pregatit de mama ascuns in dulap...eram in clasa - a I-a...
- job: profesoara de limba franceza
- idol: profesoara mea de limba romana care era si diriginta mea,era o femeie distinsa,m-a urmarit mult timp imaginea ei,peste timp ,la intalnirea de 10 ani ,i-am spus ca am reusit s-o "copiez" in miscari,gesturi si chiar gandire...s-a dovedit insa ca simpatia a fost reciproca...mi-a meditat fata inainte de admitere la liceu (a ajuns sa fie si prof. ei...)si cand a trebuit sa platesc meditatiile a refuzat banii,i-a spus fetei mele:"am facut-o pentru mama ta"...am ramas profund miscata,n-am s-o uit niciodata.
- creatie: un colier din margele,margele desprinse de pe o bluza veche de-a mamei mele,i l-am oferit tot ei...de 8 martie dar, gratie fanteziei mele,am reusit s-o bucur....

Leapsa poate fi preluat de cine doreste sa-si aminteasca de lucruri placute si sa se deconecteze putin...

Doamne,da-mi putere...




Am ramas sub infuienta discutiei purtate la telefon...imi vajaie capul si am o salata de ganduri,amestecate,unele pe care le abandonez imediat si imi spun "n-ai ce pierde!.."si altele care parca ma intorc pe dos si-mi spun "lupti pentru o cauza pierduta din start!!!"...cred ca m-a parasit spiritul justitiar,nu mai pot aprecia spre ce parte a balantei sta gandul bun....cel care ar trebui sa ma calauzeasca mai departe.
Nu pot sa-mi" cantaresc "sufletul,pentru ca el este plin de tine...si nu mai stiu care e partea mea si care e a ta...ma hranesc cu vise si iluzii,poate ca si tu faci la fel,desi te vad mai cerebral,mai cu picioarele pe pamint,dar tu ai o motivatie,la mine motivatia este atat de incerta,dar daca as renunta la verdele sperantei la verdele din ochii tai...tot n-ar fi bine,pentru ca viata fara vise mi se pare fara culoare...visez deci,visele imi sunt hranite de cuvintele tale, de vorbele tale,de vocea ta,care imi sugereaza liniste...ciudat, nu??...o liniste izvorata din neliniste...ce paradox!..avea dreptate L.Blaga cand spunea ca"paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pina la paroxim"...
As vrea sa stiu... sa-mi spui mai multe despre acel " fior neprecizat",care nu stii exact de unde vine si daca va duce spre undeva sau spre nicaieri sau poate in colectia ta de amintiri ...
Intrebari pe care ti le pun, desi ele nu isi vor capata raspunsuri...pentru ca nu poti sa stii vorba ta ce-ti aduce ziua de maine...
Pentru mine este clar un lucru...va ma trece inca o toamna in singuratate,frunze aramii,capaci goi...si seri lungi si pline de intrebari si ganduri peste ganduri...
Acum pot sa spun doar : Doamne, da-mi puterea sa primesc cu suflet linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine....

Ganduri...







Mi-am pus gandul in aplicare...primul lucru a fost sa-mi beau paharul cu apa plata,cafeaua de data asta a ramas pe planul doi...nu pot sa cred!!!!
Sa vedem cat o sa ma tina ambitia...ba daca stau sa socot am si motivatie,astfel incat mana-n mana cele doua ma vor ajuta sa duc la capat dorinta.
O sa ma apuc si de miscare,spre rusinea mea am o bicicleta fitness pe care mi-a cumparat-o fiica-mea anul trecut dar,n-am urcat pe ea decat de vreo doua sau trei ori...a devenit obiect de mobilier,pur si simplu!dar,o sa ma asez in fata televizorului si o sa incep sa pedalez..macar 20 - 30 minute pe zi...voi continua in Italia sa alerg,are Camelia un parc superb in imediata apropiere,un parc amenajat in urma evenimentelor de la Cernobal....iar seara o s-o rog sa mergem in parcul de linga pista sa alergam acolo,parcul e superb,era primavara cand l-am vazut ultima oara,banuiesc ca acum toamna este la fel de fascinant.Am facut ceva poze si cu pasarile din rezervatia parcului...oricum e frumoasa Imola, dar ,cu acest parc farmecul ei creste,uite,fac ce fac si ma gandesc mereu la Imola,la Camelia de care mi-e foarte dor...dar nu mai e mult si voi zbura spre ea...
Deja ne sunam la telefon,nu ne ajunge netul,ce bine e sa ai pe cineva atat de apropiat s-o poti suna la orice ora,fara sa simti ca deranjezi,desi,na!ultima oara am trezit-o,adormise la TV,am simtit ca am sunat cam nepotrivit,mi-am cerut scuze,dar ea imi raspunde:"Giuly,mai conteaza...daca esti tu, nu se pune problema,poti sa ma suni la orice ora..."ca asa m-a botezat ea,Giuly,ori nu-i place numele meu Olga,ori i se pare ca Giuly suna a rasfat...in fine,la asta nu m-am gandit niciodata,dar promit s-o intreb ...
M-o fi botezat asa pentru ca a incercat sa-mi schimbe look-ul ,tunsoarea de copil rasfatat,piersingurile(sa nu radeti de mine dar m-am lasat pe mana ei, doua piersinguri in urechi si unul in nas...la cel din nas am renuntat insa ...cand am venit acasa m-au apostrofat fetele:"mama,nu putem sa credem ochilor!!!",era un diamant(vorba vine..) micut alb,abia il zareai...cand a venit Cami la mine si nu l-a mai vazut mi-a zis"hehehe...ce,crezi ca ai scapat?... iti fac altul pisi cand vii in Italia"...ups!!! cum eu nu pot sa-i refuz nicio dorinta,ma vad din nou la aparat,si cu o lacrima in ochi...ca deh!!!rabda baba la frumusete...
Dar,mai vedem...oricum am sa va povestesc si din Italia...o sa mai intru cite-o ora pe net sa-mi salut prietenii, si mai ales fetele...

miercuri, 23 septembrie 2009

Gura lumii...despre"..gura presei"


Azi noapte Mircea Badea purta cu guler cervical,in timpul emisiunii"In gura presei"pe care eu o urmaresc in fiecare noapte...n-am stiut ce s-a intamplat cu el.. am cautat in Libertatea si am gasit raspunsul:"Nu m-a bătut nimeni şi apropo nu e o slăbiciune. Pot să dau din mânuţe şi din picioruşe. E pur şi simplu o recomandare medicală. Nu am suferit un accident, nu sunt bolnav în adevăratul sens al cuvântului, însă am decis să îl ascult pe doctor. E o chestie pe care o pot da şi jos, dar pe care trebuie să o port tot timpul în afara momentelor în care dorm", a declarat Mircea Badea , precizând totodată că timp de două săptămâni nu va mai realiza emisiunea pe care o avea la Radio ZU."
Mircea iti doresc sanatate,nu te lua dupa gura lumii care face tot felul de speculatii cum ca ai facut asta ca sa atragi atentia...ce chestie !daca esti persoana publica nici sa ai probleme medicale nu poti!
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul ... vorba ta!

Gand de slabit...



Azi am luat o hotarire...ma pun pe cura de slabit!!!
Urmaresc NPM 4 si vazand-o pe Gaby Cristea cat a slabit intr-un timp atat de scurt mi-am zis"nu se poate,unde-i vointa mea?...la treaba Olga!!!"...citesc secretul retetei ei de slabit din revista Can-can " Secretul meu sta in apa. In fiecare dimineata, pe stomacul gol, beau un pahar de apa plata. In a doua zi, doua si tot asa pana la opt, apoi descresc. Carne mananc doar o data pe saptamana, in rest ma alimentez cu legume si fructe si multe sucuri de fructe combinate, a declarat prezentatoarea pentru Cancan."
Ma gandesc ca la opt pahare de apa,va fi ceva mai dificil...dar banuiesc ca nu imposibil...incercarea moarte n-are,dar ia sa ma uit intai pe google cum e cu fructele si legumele...
Ups!!ce spun nutritionistii cica un regim alimentar format din fructe,te duce initial la rezultatul dorit,insa cum l-ai intrerupt ,revenind la vechile obiceiuri,pui la loc,plus ca te lipsesti de o serie de minerale si vitamine,care nu se vor mai absorbi la fel...se instaleaza anemia,iar psihicul este atins,devenind mai emotiva,tulburari de somn...bla,bla,bla...
Ma uit la legume,morcovii si rosiile sunt sugerate,insotite evident de samburi de nuca si seminte...
Mda...cam greu dar voi incerca.Am mai incercat si altele, cu lamai si grappefruit...
afland ca aceste fructe contribuie la arderi mai rapide si astfel la pierderea in greutate...ce sa zic?ceva am reusit sa dau jos, dar nu cat mi-as fi dorit...
Incurajati-ma!sa pot sa ma tin de promisiune...promit sa afisez poza mea dupa o luna,dupa doua ...sau cat m-o tine puterea s-o tin.

Lungeste Doamne zilele...



Ascult Celine Dion"I'm alive"...am pus-o in bara video sa asculte si cei care imi citesc blogul ,pentru ca muzica imi schimba starea...si vreau sa uit povestea unei prietene virtuale care pur si simplu m-a bulversat...
Pe fata asta o cunoscusem pe un forum am ajuns apoi s-o atasez pe lista de YM,la dorinta ei si evident si a mea,era la acea vreme intr-o stare foarte confuza,avea un iubit in Anglia,pe care il idolatriza,desi din cate imi povestea, el avea un comportament cam ciudat..ii arata ba ca o iubeste ,ba ca n-o mai doreste...
In urma cu doua luni a plecat la el,toate bune si frumoase,incantata la culme ca lucrurile merg pe calea cea buna,pina cand o veste soc a dat-o peste cap...
Iubitul ei are cancer la stomac,el stia de asta de trei ani si jumatate(poate de asta avea si comportamentul mai ciudat),acum e in metastaza,nu prea se mai poate face nimic,colac peste pupaza,are si doi copii cu prima sotie care in urma cu citeva zile tocmai s-a spanzurat...brrrrr!!!mi s-a facut pielea ca la gaina...m-a luat cu friguri...am ramas tabuu...nu mai puteam sa-i raspund...ce poti sa spui in astfel de cazuri?
Era disperata,pur si simplu...ma ruga sa o ajut...sa poata sa se linisteasca,cum poti sa ajuti in astfel de cazuri,chiar nu stiu...desi eu am trecut prin asa ceva...stiu ce inseamna sa-ti moara sotul in bratele tale,stiu ce inseamna cancerul...
Singura intrebare care o punea in mod obsesiv era:"de ce mi se intampla mie toate astea,cu ce-am gresit Doamne?",intrebarea ramanea fara raspuns...nu aveam cuvinte,ma ineca plansul pentru ca imi trezea amintiri,candva imi puneam si eu intrebarea asta...si niciodata nu mi-a raspuns nimeni...imi amintesc ca citeam Psalmii lui David si Pildele lui Solomon si fluidul divin ma deconecta cumva ,rugaciunile ajuta pentru ca au o energie divina care dizolva energia negativa a gandurilor negre,neproductive..
Stiu ,o sa ziceti e greu sa-ti pictezi pe ecranul mintii trandafiri cand sufletul tau plange...dar mintea noastra are resurse inimaginabile...m-am convins pe pielea mea ca e adevarat.
Nu pot decat sa doresc sa le lungeasca D-zeu zilele celor care mai spera ca va mai fi un maine si pentru ei...
O sa ies putin la plimbare sa-mi limpezesc mintea...
Sper sa ma reconforteze....

Nimic schimbat...



Dimineata....
Acelasi ritual,cafeaua care ma ridica la tavan,muzica care imi inunda sufletul...ascult in dimineata asta Patricia Kaas "If you go away"...muzica imi ravaseste sufletul...ma arunca intr-o stare de reverie.Nimic schimbat...toate cum le-am lasat aseara,la naiba si parca as vrea sa se schimbe ceva...ceva care sa ma scoata din acest ritm incetinit,nu prea e compatibil cu mine....
Neaahhh!!ca totusi se iveste o oportunitate ,voi pleca in perioada urmatoare in Italia si apoi in Austria,mai precis la Viena,m-a sunat ieri prietena mea sa ma intrebe daca pot sa vin pentru trei saptamini la ea...fiica-sa va suferi o interventie medicala in 17 octombrie si are nevoie de mine,sa fiu alaturi de ele in aceasta perioada.Evident ca raspunsul meu a fost afirmativ,n-am sa uit ca a fost prima care mi-a intins mana cand a murit sotul meu,a reusit sa-mi linisteasca sufletul(ea trecand inaintea mea printr-o mare drama,i-a murit sotul la 35 ani)a ramas vaduva cu doi copii...Doamne!imi amintesc cum ma linistea,cum incerca sa-mi sugereze ca el,sotul meu este linga mine in continuare,ca n-a plecat...a reusit atat de bine sa ma faca sa cred asta incat un an de zile am tot asteptat ca el sa apara,ma amageam ca el a plecat undeva departe,dar se va intoarce....
Empatizam cu persoanele care treceau prin astfel de drame,dar niciodata nu mi-am inchipuit ca este atat de grea despartirea,ca lasa asa rani adanci in suflet...rani care nevindecate,degenereaza...iti imbolnavesc trupul,mintea si ajungi sa spui"gata!!!...e prea mult",si totusi mergi mai departe,pentru ca asa suntem facuti,asa suntem setati...nu degeaba vorba"Nu-mi da Doamne cat pot duce"...
Gata!!Olga,vestea rea pe care ai simtit-o cum ca te nasti singur...si mori la fel..nu te mai sperie,oricat de sus sau jos cobori cu liftul emotiilor...ai devenit mai puternica!Am invatat sa rostesc nemultumirea, sa nu o tin in mine. Am gasit cai de expunere a unor lucruri dureroase...blogul fiind una dintre ele....ma elibereaza de gandurile care ma invaluie din cand in cand.Alternativa cu scrisul,trebuie sa recunosc ca m-a ajutat foarte mult.Introspectia este importanta... Nu poti vorbi despre tine daca tu nu te cunosti, daca nu-ti cunosti sentimentele, daca nu esti fair-play cu tine.

marți, 22 septembrie 2009

Leapsa

De la Ana -Maria,am luat leapsa ca tot e "moca",vorba ei si o dau mai departe celor interesati...deh!!!dar din dar se face rai,nu-i asa?
Ca si ea a primit-o de la Adizzy...so? ..un fel de papara- paparei....
Ea suna cam asa:

1. Ce speli prima dată la duş?

-Fatza imi place sa las dusul sa-mi cada peste obraji


2. Care e culoarea ta de helancă preferată?

- neagra

3. Îţi place cafeaua?

- ohoooo!!!si inca cum!!!nu ma pot lipsi de ea!

5. Cum te simţi acum?

- happy...!!!!

6. Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?

- daca e vorba de nume u daca de prenume n

7. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
- un vis erotic(macar vise sa am daca altceva....)

8. Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?

- Nu cred...

9. De ce ai o poftă puternică acum?

- Sa stau cateva zile la o cabana cu cineva drag mie,sa nu vad pe nimeni altcineva..

10. La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?

- la sarmale,refuz sa abordez forma peiorativa...
12. Muşti sau lingi îngheţata?

- de obicei o ling...mi se pare totusi insinuanta intrebarea...in fine!
14. Câte dormitoare are casa ta?

- doua
15. Ai cunoscut vreodată o celebritate?
- mai multe,lucrand la muzeu...am avut placerea sa avem astfel de persoane in vizita.

- 16. Îţi place brânza?

- branza de vaci,da!

17. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?

- "Chiar daca " a lui Florin Chilian.
18. Câte ţări ai vizitat?

- Multe,chiar nu le mai stiu numarul...
20. Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?

- Nu!!!!am rau de inaltime,sunt fricoasa!

21. Ai lua masa cu George W. Bush Clooney?

- de unde stii ca George Clooney e idolul meu?hmmm!!!n-as sta o clipa pe ganduri!
daca e vorba de Bush,hehehe!!!cine ar zice ba?

22. E ceva strălucitor în camera ta?

- Da...am o pictura pe a carei rama este o foita de aur...

25. Ouă albe sau maro?

- cele maronii mi se pare mai bogate in minerale...

26. Îţi place muzica?
- nu concep viata fara muzica!


35. Ai intrat vreodată într-un zid?

- aiurea intrebarea...daca intram mai puteam raspunde acum?

36. Anotimpul preferat?

- primavara!!!!

37. Adormi cu televizorul deschis?

- il programez sa se stinga peste o ora dupa ce ma intind in pat...

38. Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?

- waw!!!da!!!in Oas asa se oferea la iarba verde,palinca din oiaga(sticla),era un fel de pipa pacii cu alte cuvinte...

39. Crezi că eşti bătrân/ă?
-varsta biologica..hmmm!!! ...cea psiho...cam pe la 30...deci tanara!!!!

- 40. Finiş. Vă vine să credeţi?

- nimic nu este vesnic!...orice inceput are si un sfarsit...

Speranta imi da putere



Privesc cerul senin si cald si mi se pare ca toamna asta are alte valente,este mai verde,mai calda,mai blanda ca restul toamnelor si ma gandesc o fi de la ochii tai verzi care imprastie cu generozitate caldura si blandete,sau pur si simplu o vad eu asa...asa ma ajuta El s-o vad de-o vreme incoace..
Mi-ai spus duminica ca niciodata toamna n-a fost asa frumoasa ca acum,stau si ma intreb cum poate iubirea sa influienteze pina si perceperea anotimpurilor...cand esti indragostit se pare ca totul in jur primeste alta culoare....
Inca esti un mister pentru mine,as vrea sa scap de gandurile nerabdarii de a te cunoaste in realitate,dar nu cred ca am inca puterea de-a te intalni...sau poate vreau sa vad daca ochii tai sclipitori si plini de vise,vor fi la fel si peste o saptamina si peste o luna si peste un an...
Deocamdata vreau sa visam frumos,sa ne bucuram de fiecare dimineata,pentru ca atunci e momentul cand ne vedem, ne incarcam sufletul de zambete colorate, de lumina si caldura care o degaja cuvintele care le scriem....ce fericita sunt ca D-zeu ne-a creat si posibilitatea de-a visa...de-a visa cu ochii deschisi.Fara vise n-as mai putea trai. Si speranta imi da puterea de a merge mai departe.
Astept sa ne dam ochelarii jos...sa ne privim in ochi, sa putem sa ne eliberam de temeri,intrebari fara raspunsuri...astept pacea si linistea sufleteasca sa puna stapanire pe sufletele noastre.
Pina atunci da-ti ochelarii jos...uita-te in zare si gandeste-te ca eu sunt aproape de tine...o sa ma opresc ,ma simt saracita de cuvinte.... ma gandesc la filosofia lui pe O. Paler: "Iubire ? Singuratate? Intelepciune ? Ce nevoie mai am de notiuni aici unde inima are propriul ei limbaj? Si unde iubirea, singuratatea si intelepciunea se amesteca intr-o stare de spirit pentru care nu exista cuvinte"

Inca mai cred in mine..



Nu sunt una dintre persoanele care citesc la prima ora prezicerile astrelor si nici nu-mi fac programul dupa cum imi sugereaza horoscopul zilnic,azi insa textul mi-a dat subiect de discutie..este generalizat,evident , se adreseaza tuturor taurilor...doar ca eu de cand ma stiu, fac asta zilnic,nu numai azi,si uite cum suna textul :" Simti ca faci ceva si pentru tine, pentru viata ta, ca sa-ti asiguri un viitor mai bun. Acest lucru te optimizeaza si iti confera multa energie."
O,Doamne,ma gandesc la un lucru...cum or fi platiti astia de se ocupa de astre?daca ai cunostinte de lingvistica,putina fantezie,poti multumi pe toata lumea,pentru ca suna atat de asemanator,incat imi aduce aminte de Pitia,celebra prezicatoare din Grecia antica,care multumea pe toata lumea cu profetiile ei,depinde cum cum pui ,virgula...sau ce intonatie folosesti:"te vei duce,te vei intoarce niciodata in razboi ,vei muri..."
Asa, daca tot sunt la capitolul horoscop,dau click pe dragoste(ca de bani,stiu ca am o constanta,veniturile pasive care nu-mi schimba situatia pecuniara...)si uite ce-mi spune:
"Pentru cei singuri, norii de la mijlocul anului dispar de pe cerul lor astral si li se ofera posibilitatea de a intalni persoana mult visata. Fii clar, atunci cand iti doresti ceva, exprima-te si profita de sansele oferite. Oricum ar fi, la finalul lui 2009, Taurii se simt binecuvantati, in ceea ce priveste viata sentimentala."
Pfai sa fie...cum sa nu cred in zodiac?
Cam asa suna si anul trecut,cu mici schimbari pe ici pe colo,prin punctele esentiale...vorba lui Caragiale...
Ufff!!! ce nevoie am acum de emoticoane...sa exprim pe deplin starea mea,avea dreptate grecoaica Anis,cand ma admonesta printr-un comentariu de ce mi-am facut blog aici unde nu-ti afiseaza niciun emoticon...
Inchei prin a concluziona,ca totul va fi bine...daca eu inca mai cred in mine...ca de astre si cei ce le citesc n-am ce sa mai zic...

luni, 21 septembrie 2009

Doar un pas ne desparte...




Dimineata de luni...deschid calculatorul si primul lucru ,caut o muzica ...gasesc una linistitoare...Gheorghe Iovu - Zborul...si simt ca plutesc...imi torn cafeaua in cana ...intru pe YM,o gramada de spam-uri si citeva e-mailuri deloc importante,dau delete si intru pe blogul unei fete,imi place cum scrie,o citesc in fiecare zi...ma regasesc in tot ce scrie...
Are o poveste de viata asemanatoare cu a mea...
Povestea mea?...hm!!mi se pare totusi ca n-am spus corect,pentru ca nu prea este poveste viata mea...este cat se poate de reala,cutremurator de reala,pentru ca ma implic in toate,si sunt o perfectionista,cand incep un lucru nu ma las pina nu-l duc la sfarsit,oricare ar fi sacrificiile....urmarile deciziilor mele,dar despre asta intr-un alt blog...
Ieri m-ai intrebat de ce-mi placi?
E greu sa spui cuiva de ce il placi...imi placi pur si simplu...pentru ca eu te vad o persoana speciala,reusesti sa ma faci fericita prin tot ce-mi spui...
De ce crezi ca esti"comun" cand reusesti sa furi zambete de fiecare data,zambete care danseaza in mintea mea pina la urmatoarea intalnire?
Ai reusit sa atingi parti ale sufletului meu,pe care poate le uitasem,am simtit alaturi de tine emotii diferite,mi-ai inspirat diferite plasmuiri,imi dai clipe de desfatare....ieri mi-ai spus"sunt daruit de D-zeu cu apropierea ta..."eu zic ca D-zeu mi te-a daruit in momentul in care aveam cea mai mare nevoie de tine..
Cei din jurul tau sunt cred cei mai fericiti oameni,fericiti ca te au alaturi,esti binecuvantarea lor...(sa nu lasi pe nimeni sa te faca sa crezi altceva...!!!)
Poate si a mea...desi...acum imi vine in minte poezia lui Paler:

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atat de aproape
ca sa ramanem atat de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

Acest pas este cat o mare...
O mare pe care eu acum as vrea s-o am aproape,sa fiu mereu luminoasa asa cum imi spui de fiecare data cand ma vezi...sa ma iei in brate si sa-mi spui ca ti-a fost dor de mine,ca-ti sunt draga si ca esti foarte fericit...

duminică, 20 septembrie 2009

Labirintul...




O sa fie bine!
Trebuie sa fie bine....ce ne-am face oare fara incurajari?!
Nu mai sunt acaparata de ganduri ...am o liniste interioara,de unde vine?chiar nu-mi explic...si daca mi-as explica la ce mi-ar ajuta?Gandurile au plecat undeva departe,s-au intors apoi inapoi...s-au obisnuit cu mine ,m-am obisnuit si eu cu ele...sentimentele mele nu mai sunt la fel de rebele,s-au potolit si ele,nu mai vreau sa le evoc...e bine asa cum e,oricum ele sunt codificate si intelese doar de noi doi...si asa vor ramine!...si uite asa mai trece o zi cand ma gandesc la tine...o zi cand poate si tu te gandesti la mine.
Inca o zi in gradina secreta a eterului,o zi in care te-am simtit ca esti available desi erai pe invisibile(exact ca-n imaginea pe care am postat-o...incercai sa te ascunzi de iubire...)...gradina noastra cu vise si parfum de toamna tarzie...gradina cu senzatii in care ne-am pierdut ca intr-un labirint,e greu sa ne gasim,labirintul isi incalceste caile cu cat inaintam mai mult...n-am putere sa te strig,si nici putere sa intind mana...astept sa ajung la capat,dar sunt hranita doar de imaginatie si-mi vine foarte greu sa razbat...si nu stiu daca esti inaintea mea sau in spatele meu....
As fi vrut sa stiu daca ti-a fost dor azi de mine...dar poate ar fi fost o interogatie stupida,stiu ca mi-ai raspunde ca ti-am lipsit,la fel cum mi-ai lipsit si tu mie...furam clipe, minute,ore,si ne simtim fericiti dar vinovati,...si apoi,la urma urmei de ce?pentru ca incercam sa facem lumea mai frumoasa cu ganduri si sentimente inocente?atata vreme cat suntem amindoi rezonabili de ce ne-ar ingrijora relatia noastra?Foaia asta imaginara nu mi se pare ofensiva....este doar o terapie pentru noi,un joc de cuvinte care ne fascineaza,un joc in care iesim invingatori amandoi....niciunul nu pierde,daca in final vom gasi un loc de suflet,de retragere ,asta va fi trofeul.
Caut in PC o muzica care sa fie compatibila cu starea mea...ea imi da o stare de bine...as vrea sa ti-o trasmit si tie...as vrea sa stiu ca-ti este bine,ca esti linistit si te gandesti la mine...

Nu vom stii niciodata...







Ascult Cornel Constantiniu...."Nu vom stii niciodata... de ce ne-a inlantuit iubirea?"...melodia pe care mi-ai trimis-o tu...
Oare??!!....chiar nu vom stii?
N-AM SA INTELEG??!!!!
N-AI SA INTELEGI??!!!...o fi asa mai bine?
....stau si ma gandesc ...
vorba unei amice virtuale(Jujo,o fata de milioane cu care povestesc de toate,de parca as sti-o de-o viata,e magic internetul asta,nu-ti mai trebuie terapie oferita de psihologi...ne confesam una alteia si totul are o rezolvare...)imi spunea in seara aceasta"crezi ca D-zeu ti l-a scos in cale intamplator?fara niciun rol in viata ta?...mai gandeste-te!...mai gandeste-te si la tine, nu numai la altii...fii putin mai egoista "
...si uite ca mi-au dat din nou de gandit vorbele ei...si nu numai...imi revin in minte vorbele tale:"am convingerea ca nu te-am pierdut...ca imi apartii oriunde vei fi..si in orice moment al vietii ce va veni..."
Huuuhhh!!!!ce pot sa spun?....
Imi lipsesti....
Imi lipsesti in fiecare dimineata cand imi beau cafeaua fara tine...
Imi lipsesti cand te vad online si nu ne vorbim...
Imi lipsesti iremediabil...
Imi lipsesti si totusi esti in gandurile mele in fiecare zi,in fiecare seara,in fiecare noapte cand gandurile mele sunt pline de soapte....
Daca la tine este convingere...ma intreb de ce la mine este asa o temere?cu toate ca simt si atunci cand nu-ti vorbesc ca am atatea sa-ti spun...??!!!
Astept ziua de luni....
Poate o astepti si tu...
...poate cafeaua mea si a ta vor avea parfumul acela special,parfumul toamnei pe care tu o vezi in ochii mei...

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Parfum de toamna





E tarziu acum cand ma apuc sa scriu...
Am avut o zi plina in care m-am simtit extrem de bine,ziua a semanat cu o zi din trecutul meu cand nu eram singura,cand participam la cules de vie la amici de-ai nostri impreuna cu sotul meu,exista acel farmec al zilei de"surechi"cum se spune in zona noastra ...desi am plecat tarziu de acasa,deh!!!n-a depins de mine in principal ci de fiica-mea care a avut putina treaba de dimineata...oricum chiar daca am ajuns acolo dupa ora doua am mai prins ceva galeti de struguri...
Va spuneam ca prezumtiva mea cuscra este o gospodina perfecta,ne-am ospatat ca lumea,nu insir bucatele pregatite sa nu va fac pofta,vreau sa spun doar ca eu ador mesele de la tara,au parca alt farmec,totul este bio si parca savurezi altfel tot ce ti se ofera...mie toate astea imi aduc aminte de copilarie,am crescut la tara si n-o sa pot uita niciodata frumusetea acelor timpuri..,mirosul painii de casa,a cozonacilor proaspat scosi din cuptor...am regasit mai apoi asta la soacra-mea,ea facea in fiecare sambata paine de casa in cuptorul care il avea in bucataria de vara pe care si azi o mai are cu pamint pe jos....ne facea si noua cate o paine mare cat o roata de car,mie imi placea sa rup o bucata atunci cand o scotea din cuptor fierbinte,o bagam in smantana proaspata de pe ulcele care stateau la prins in geamul din tinda bucatariei de vara si alta mancare nu-mi mai trebuia desi ea se pregatea biata cu tot felul de bunataturi, supa de pui de casa,fripturi si mai stiu eu ce alte tentatii culinare...imi placea la nebunie si la ea...ma simteam in elementul meu,ca la mine la muzeul in aer liber al Tarii Oasului...(hmmm!!!vedeti vorbesc de parca nu m-as fi pensionat de trei ani de zile...de parca as mai fi si acum muzeograf...).
Sa revin la ziua de azi,ca m-am departat putin...asa!bucatele la urma au fost stropite cu must...nu se putea altfel la un cules de vie...a fost primul must baut in anul acesta,mi s-a parut foarte dulce si cu o aroma placuta...stiu ca maine el va fi mai bun...l-am lasat la decantat, azi n-am facut exces...
Inchei prin a va spune ca a fost o zi perfecta!
La mine acum miroase a gutui(mi-am adus citeva acasa...)a struguri albi si negri...
parfum de toamna,
parfum cu amintiri de odinioara...