Blog premiat

joi, 8 octombrie 2009

Un pranz la Rimini...

O dimineata insorita la Imola,dimineata in care habar n-aveam ce putea sa se intample citeva ore mai tarziu....am facut obisnuitul"colatzione"cum spun italienii,adica ne-am baut cafeaua la ora 10 intr-un bar din oras si am mancat un croissant(facut culmea chiar la laboratorul lui Mauritzio,care este renumit in oras pentru produsele de patiserie...dar vorba patroanei barului,la ea au alta savoare...)...am continuat cu o raita prin magazine,un soi de shopping,Camelia dorea sa-i cumpere un cadou consortului ei pentru ca azi se implineau 4 ani de cand ei sunt impreuna...trebuie sa va spun ca ei nu sunt casatoriti,dar in Italia papa i-a obligat pe cei care convietuiesc impreuna sa declare la primarie acest lucru...iar dupa trei ani de convietuire au drepturi ca si cei casatoriti in cazul unei despartiri...ca lumea papa asta!zau asa...pe undeva mi se pare chiar ok!...asa poti sa verifici cu adevarat ce te leaga fata de persoana iubita,...ca doar nu acea hartiuta colorata cu citeva semne negre iti pot dicta cat sa ramai cu o persoana fata de care poate sentimentele sau estompat...sau nu mai exsta deloc...
In fine,sa continui sirul povestirii mele,ca Doamne ,Doamne ce-mi mai place sa ma pierd in detalii...hehehe...de parca nu m-ati cunoaste!
Cu greu se hotaraste asupra unui cadou,perioada in care reusesc si eu sa-mi fac cumparaturi,uitand de fapt ca venisem pentru altceva in oras....dar ochii vad...si uite asa ma fura la buzunar...gasesc ceva frumos pentru fetele mele si nu ma abtin sa nu cumpar,mai apoi vad ceva care mi se potriveste mie ca o manusa si din nou nu ma pot abtine...dar vorba Cameliei viata asta are numai dus nu si intors...asa ca imi zic in gand,...hai ,sa ma fericesc si de data asta,pentru ca sincer pe mine ma poate arunca intr-o stare de fericire si o achizitie vestimentara,oricand de marunta ar fi ea...
Gaseste in final ceva pentru Mauritzio si ne intoarceam acasa,nu inainte insa de-a insista eu sa oprim la o florarie spre a le cumpara flori....pentru ca vazand cat de greu se hotaraste ea,realizez ca altceva ar fi de prisos sa cumpar....gusturile ei fiind foarte selecte..
Se face ora 13,00....apare iubitul ei acasa si pentru ca exista un obicei in familie sa mergem din cand cand inainte de pranz la un bar sa luam ceva de baut(eu recunosc ca luam o bautura fara alcool un"crodino"...ceva din fructe,dar cu gust dulce amarui...iar ei cite-un Campari...),suntem anuntate sa ne pregatim de iesit.....
Pe drum insa ,surpriza!!!!Muaritzio nu o ia in directia obisnuita....Cami mirata il intreaba:"schimbam locatia?"...la care el ii raspunde"si, amore mio,
,azi am chef sa bem o sampanie la Rimini,doar aniversam ceva.."....waw!!!nu mi-a venit sa cred!am ramas si eu si ea interzise...ne priveam si nu eram in stare sa spunem nimic...Mauritzio ,zambea..."te-am surprins nu-i asa?"...daaaaa!!!! eu cred ca eram mai fericita decat ea...in primul rand ca eu ma bucur mai mult de fericirea altora decat de-a mea,iar Cami este una dintre cele mai dragi fiinte ale sufletului meu...
Alegerea a venit si pe placul meu,de ce spun asta?ador marea!!!!aveam sa vad Marea Adriatica...pfai,sa fie!!!! si mai ales toamna,de ce spun asta? de ce imi place marea toamna?pentru ca mi se pare uneori ca seamana cu sufletul meu...e cand linistita cand neastamparata...si daca o sa va spun ca nu cu mult in urma scriam pe un forum la un topic intitulat"Restaurantul la placere.ro"despre o masa romantica pe o terasa la malul marii,in care cei doi traiesc momente magice,veti zice....ca sa vezi!!!...da!...exact asa s-a intamplat azi...o sa dau copy paste la ce am scris in urma cu ceva timp:
Mmmm!ce parfum placut in restaurant!parfum de cozonaci,parfum de dor...v-ati intrebat candva ce parfum are dorul?eu da!si mi-am raspuns...are parfum de codri,de ape curgatoare limpezi,de ganduri ratacite,ganduri care il cauta pe cel drag,ganduri pe care ai vrea sa le stie si el...dar nu te induri sa le trimiti sa nu se piarda pe drum,azi insa vreau sa-i trimit unul mic care sa-i spuna ca mi-ar placea sa fiu acum alaturi de el in restaurant,sa ne privim vreme de citeva secunde sa ma tina de mana,sa nu-mi spuna nimic,dar sa simt ce vrea sa-mi spuna,sa savuram cafeluta in liniste,privindu-ne...sa savuram aroma cafelei,parfumul clipelor ce se doreau venite,parfumul vietii frunzarite prin codrii plini de doruri,parfumul pasiunii prajiturite in cuptorul dragostei....parfumul intrebarilor fara raspuns....parfumul zambetelor si saruturilor care le-am trimis in eter!
Pfai,cum reusim sa ne hranim cu iluzii...dar parca fara ele n-ar fi la fel de bine,unele ajung chiar sa ne produca indigestii,si totusi iubesc lumea,iubesc oamenii...si din nefericire iubesc si o iluzie,o dulce iluzie,dar vorba poetului(N .Vacarescu):
" A trai fara a iubi,
Ma mir ce trai o mai fi!
A iubi far-a simti,
Ma mir ce dragoste-o fi!
A simti far-a dori,
Ma mir ce simtire-o fi!
A dori far-a jertfi,
Ma mir ce dor o mai fi?! "
Isteata ideea cu restaurantul pe faleza iubirii,poti sa savurezi in liniste o cafea de dis-de-dimineata alaturi de cel drag,liniste in restaurant,liniste in sufletul tau...doar ospatarul astazi parca e cam suparat,ii lipseste acel zambet profesional....dar ,nu bag seama,toti avem si zile bune si zile rele,si apoi am zambetul lui,a celui drag in minte si asta conteaza,asta imi da aripi si ma face fericita!
O zi superba, mai deosebita decat celelalte,cu mai mult parfum de tei in suflet,cu mai multe trairi,cu mai multe zambete,si cum as putea sa fiu altfel intr-o dimineata ca asta cu mult soare cand primul gand mi-e la el?

Azi pot sa reactualizez totul,pentru ca ce am gandit in virtual pe un topic unde dadeam zor cu fantezia noastra,s-a intamplat in realitate...nu mie(mie doar partial...) ci dragei mele prietene,desi...la drept vorbind,aveam si eu in minte pe cel drag....caruia trebuie sa-i transmit un mesaj din partea Cameliei ...el suna cam asa,reproduc textual:"Considerati Imola ca pe o gara unde trenul care va va aduce pe voi doi va fi primit cu flori de fiecare data"...
E adevarat ca eu poate eram in plus azi la acest eveniment,dar,pentru ca ei sunt obisnuiti deja cu mine,s-au desfasurat exact ca doi indragostiti,s-au sorbit din priviri si s-au sarutat ca la inceput zic eu...si credeti-ma e mare lucru sa se mentina flacara aceea vie intre cei doi...dar cu o femeie ca si Camelia,cred ca orice barbat ar trai la maxim momentul....
Masa a fost a fost un adevarat regal,stiu italienii sa prepare fructele de mare intr-un fel deosebit....cred ca numai aici am fost convinsa ca pot sa maninc asa ceva...in Franta cu ani in urma am facut alergie numai la vazul langustinelor si a homarilor(eram in Bretania ,chiar linga Oceanul Atlantic,sotul meu le savura,dar mie...mi-au iesit pete pe piele imediat)...ei bine azi,am mancat asa ceva,dar chiar daca am stiut ca la salata de la antreul mesei era caracatita,am mancat-o intr-un mod degajat fara sa-mi fac probleme...
Caviarul insa mi s-a parut deosebit,cred ca era si unul mai piperat la pret,dar avea o savoare...mmm!!!n-am cuvinte! ...cel mai mult mi-a placut desertul,era un tort cu ciocolata si fructe...dar ,foarte siropat,ti se topea in gura....
Toate astea au fost stropite cu un pahar de sampanie fina,pe care eu nu l-am baut pentru ca am promis ca fac pe soferul la intoarcere (hehehe....asa macar am ajuns sa conduc si eu un BMV X3...pentru prima oara,nu ca nu mi-ar fi oferit Cami aceasta ocazie si alta data,dar sincer am zis ca nu ma incumet sa conduc o masina asa scumpa,mai ales ca era primita cadoul de la Mauritzio anul trecut de ziua ei...,azi insa am zis"curaj ,gaina ca de nu....te tai!")dar pe autostrada intr-o jumatate de ora am ajuns acasa....(desi n-am condus cu 160 pe ora cum conduce Cami pe autostrada)...ei fericiti ca au avut parte de clipe de neuitat,iar eu bucuroasa de doua ori o data ca am avut parte de asa un eveniment placut si evident ca am putut fi stapina pentru o jumatate de ora a unui Jeep luxos...
Cam asta e tot ce pot sa va spun azi...Cami este si va ramine fiinta cu care pot sa impartasesc cele mai zanatece ganduri ale mele...sa radem ca doua fiinte cu picioarele pe pamint dar care reusim uneori sa atingem cerul cu mana daca vrem,asta pentru ca poate avem acelasi senin in suflet si aceeasi "coca" sentimentala ...emotii si panici,uneori nejustificate...
Va doresc o noapte lina cu vise placute!
Pe maine,am multe inca sa va povestesc....

8 comentarii:

  1. Draga Tasha,stiu cat esti de generoasa si sunt convinsa ca te-ai bucurat la maxim de ferirea celor doi.Apropos..FELICITARI!!si ii pup si eu,pentru ca sunt prietenii tai si le doresc sa fie fericiti si sanatosi. Asta nu inseamna insa ca nu am citit ,printre randuri,in ranile sufletului tau...cicatrizate ,poate, dar care ar necesita o chirurgie estetica speciala pentru a nu mai fi vizibile de cei din jur...Dar de fapt ,ce treaba ai tu cu ce vad cei din jur..E vorba de durerea acuta de sub cicatrice care iti inunda sufletul ,invadat uneori de amintiri atat de dragi pe care te chinui sa le estompezi ptr a nu mai suferi,invadat alteori de sperantza..,sperantza unei noi pasiuni care sa te faca sa atingi cerul cu mana ,asa cum spuneai..dar care sa treaca prin mentalul tau atat de moral si care nu face rabat de la demnitate..Stii ceva ...am avut cateva momente cand mi s-a parut ca Eu sunt Tu si asist la aniversarea relatiei tale intr-o locatie fara nume ,dar edenica... si ma bucuram enorm pentru VOI...poate pentru ca ai vorbit asa de frumos despre cei doi...dar si pentru ca parfumul dorului pe care il porti cu tine este asa de puternic incat m-am molipsit..Scrii asa de frumos, emani atata dorintza si iubire ca ma intreb ce poate sa-si doreasca mai mult decat atat...sufletul pereche caruia tu te adresezi..si nu pot sa ma abtin sa nu constat ce norocos este ...el! Sa de dumnezeu sa fii la fel de norocoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mara,draga mea,ma simti atat de bine..si vorba anonimului meu drag,asta poate fi o dovada a compatibilitii dintre noi doua...mai ales ca uite,spui ca pe alocuri te-ai regasit in mine...
    Imi doresc si eu ca fatza reala a relatiei mele sa dovedeasca ca nu m-am inselat,ca oamenii din virtual sunt la fel si in real...doresc acest lucru de citiva ani... daca voi fi sau nu o norocoasa,stiu si eu...?! norocul si-l mai face si omul vorba mamei mele, D-zeu s-o ierte...trebuie sa luptam,sa nu ne lasam doborati de inoportunitatile care mai apar pe parcurs...si,niciodata lucrurile care au fost obtinute usor n-au fost pretuite precum cele pentru care te-ai sacrificat,ai pus suflet...
    Multumesc inca o data pentru gandurile tale frumoase,si uite,promit ca prietenia noastra virtuala sa se transforme cat mai curand in una reala,draga mea nashica!pup si-ti doresc un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt Maria.
    O zi bună Tasha!
    Îmi place blogul tău.
    Succes!
    Eşti aşa cum îmi imaginam: sensibilă la frumos.
    Eşti o doamnă!
    Te pupă o maramureşancă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ştiam că papa i-a obligat să declare la primărie că stau împreună.
    Pentru mine e o informaţie nouă.
    O procesez mai greu.
    Poi ce treabă are papa, dacă nu sunt cununaţi religios?
    Sau acolo se face întâi cununia religioasă şi pe urmă starea civilă?
    Sunt puţin în ceaţă.
    Poate mă edifici. Mulţumesc anticipat!
    Mă găseşti dacă doreşti pe blogul meu http://cammely.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Te pup si eu Maria,vecina mea de judet....te mai astept pe blog...multumesc pentru apreciere.
    Cammeely,papa cunoscand motivele pentru care italienii nu vor sa se casatoreasca a introdus aceasta lege,pentru ca evident erau motive pecuniare,platit de impozite mai mari si alte chestii,ori stii bine cum era cu divortul la ei,asteptai cinci ani inainte vreme,iar acum trei..si abia apoi cu argumente puteai sa te desprinzi dintr-o relatie care nu mai functiona..
    asa,pe undeva a vrut sa le arate ca nu pot sa se desparta de niste obligatii prea usor,conviventii avind obligatii ca si sotii dupa trei ani...iar in ce priveste casatoria religioasa este acceptata si inainte de casatoria la primarie...altminteri,asta functioneaza si la noi...cine imi poate mie interzice sa ma leg de cineva in fata lui D-zeu?!

    RăspundețiȘtergere
  6. Tot eu sunt, merci pt raspuns, dar tot nu mi-e clar daca se oficiaza cununia religioasa sau logodna religiaosa?
    La noi cununia religioasa se face dupa starea civila, iti cere preotul actele de la starea civila, dupa cate stiu eu doar logodna religioasa se oficiaza eventual inainte, dar aia e cu totul altceva. Cateva rugaciuni, dar nu are „putere harica".
    Nunta se numara printre cele 7 „taine" ale Bisericii Ortodoxe, alaturi de Botez si Mirungere, Marturisire (Spovedanie), Impartasire, Hirotonie (Preotie) si Sfantul Maslu.
    „Sfintele taine" sunt slujbe bisericesti prin intermediul carora ni se impartaseste harul lui Dumnezeu.
    Asa e la noi, de aceea m-a mirat ce ai spus despre cununia la italieni.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am sa-ti raspund draga Cammeely..
    incepand sa-ti povestesc ceva...aveam in tinerete o prietena,era studenta la filologie in Bucuresti,era insa si foarte indragostita de un baiat,si pentru ca pe vremea tineretii noastre,existau niste reguli sa zic asa mai severe in privinta iubirii desavarsite,pentru ca eu asa vad actul sexual,ca pe un apogeu al iubirii,(nu ca pe o eliberare de hormoni cum o vad unii...)a dorit sa fie impacata in fata lui D-zeu...s-a dus la o bisericuta si l-a intrebat pe preot daca ei se pot casatori religios,chiar daca nu au actul de la primarie,a vrut sa fie taina lor,fara ca sa-si anunte parintii,dorind sa faca casatoria civila dupa terminarea facultatii,preotul i-a casatorit...aveau nevoie de un martor ,de un nas,intamplarea a fost ca in biserica tocmai era o doamna care impresionata de gestul prietenei mele s-a oferit de nasa...
    Au impreuna un copil,sunt fericiti si azi...ea este jurnalista la un cotidian satmarean...
    Daca tot m-ai intrebat,uite ca am dus si eu interogatia mai departe,am aflat ca si prietena mea este casatorita religios cu Maritzio,deci se poate...
    Vreau sa-ti spun ceva,si eu sunt de religie ortodoxa,am avut norocul sa-l am ca duhovnic pe parintele Steinhardt,pe vremea cand slujea la manastirea din Rohia (Maramures)am invatat multe de la el...,mai merg si acum macar o data pe luna la acea manastire,incercand sa-i pastrez vie amintirea...nu sunt o habontica,dar am incercat prin tot ce fac sa nu incalc cuvantul lui D-zeu...si mai vreau sa-ti spun ceva,anul trecut am fost greu incercata in ceea ce priveste sanatatea,din nou pot sa spun ca aceasta credinta m-a salvat,am considerat boala mea ca pe un dar de la D-zeu,pentru ca ea m-a facut mai puternica,mai rabdatoare si poate mi-a aratat inca o data ca nimic nu se poate pe lumea aceasta fara voia Lui.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eşti o fericită că ai avut şansa să-l cunoşti personal pe părintele Steihardt.
    Un evreu trecut la ortodoxie, care ne-a lăsat scrierile sale de o adâncă spiritualitate.Eu am apucat doar să citesc din scrierile sale-"Jurnalul fericirii", "Dărunid vei dobândi".
    Am avut şi eu onoarea să fiu găzduită la casa memorială din incinta mănăstirii Rohia.
    Fii liniştită, a păstra vie memoria sau a vorbi deschis despre credinţa ta nu este habotnicie.
    Întotdeauna am spus că nu neapărat folosirea cu uşurinţă a unor termeni teologici te descoperă ca om al lui Dumnezeu.
    Iată omul frumos, care spune foarte simplu "am considerat boala mea ca pe un dar".
    Omul frumos are credinţă adevărată,care nu-i este zdruncinată nici măcar de păcatele celor ce se nevoiesc în slujire, nu cade la prima ispită.
    Atât timp cât vom avea astfel de oameni care să nu se erijeze doar în judecători, ci doar netezesc calea spre biserică, spre credinţa adevărată, încă suntem ai lui Dumnezeu.
    Bine ai spus nimic nu se poate fără voia Lui.
    Să te întorci cu bine, te îmbrăţişez şi pe tine şi pe prietenii tăi Cami şi Maritzio.

    Maria

    RăspundețiȘtergere