Blog premiat

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Un gand matinal

 
      Se spune ca femeile sunt ca un palat, in interiorul carora gasesti dragoste, respect, fericire, intimitate, bunatate, sinceritate, naturalete si doar trebuie sa gasesti cheia potrivita pentru a deschide acel palat...
    Odata ajuns acolo incepi sa o descoperi zi cu zi, simti cum te imbogatesti cu putin din frumusetea ei...o astfel de femeie este si buna mea prietena Camelia Andrei, sensibila, blanda si cu multa afectiune,  nu se gandeste niciodata ca ofera mult prea mult, este genul acela de femeie care daca ai patit ceva te mangaie delicat pe fata si-ti spune ca orice problema se poate rezolva...putine femei reusesc sa te lase gura casca in clipa in care fac un gest, un gest care iti place la nebunie si care te marcheaza prin simplitate, frumusete si naturalete.
     Ieri spre exemplu, am stat o ora la posta sa poata trimite niste bani cuiva care se afla in imposibilitate financiara...si ce crezi? persoana respectiva nici macar nu a dat un telefon sa spuna multumesc ca mi-ai dat o mana de ajutor...am ramas dezamagita, cum poti sa fii asa? cum poti sa nu multumesti cuiva care te ajuta neconditionat, cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare?
    O astfel de femeie optimista si mereu cu zambetul pe buze, te accepta asa cum esti, cu stangaciile si cu slabiciunile tale, nu vrea sa faca din tine altcineva, te vrea chiar si pentru tampeniile pe care le spui la un moment dat si de care ea se amuza copios, este intelegatoare si are incredere in oameni, poate aici as spune eu ca greseste cateodata, dar, pentru ca la capitolul incredere ne cam asemanam, ne cam meritam soarta...(vorba unui amic...intr-un comment la un articol de pe blogul meu! ) ca atare ne asumam atitudinea si suportam consecintele.
    Ce vrea ea in schimb? foarte putin! vrea sa fie utila, vrea sa fie acolo pentru tine, trebuie sa o faci sa simta ca ai nevoie de ea, nu vrea nici mai mult nici mai putin decat o imbratisare calda si un prieten/a adevarata si  daca este cazul sa o sprijini atunci cand si ea are momentele ei de cumpana, atunci are nevoie de cineva care sa o ajute sa se innece in euforia clipei si visul momentului....pentru ca hai sa o spunem pe cea buna si dreapta, ce alte bucurii mai avem de la viata?
   Si acum o intrebare pentru voi...ati intalnit astfel de persoane???
    Daca da, merita pomenite in blogurile voastre, iar daca inca nu ati gasit, incercati sa le gasiti,,nu uitati insa ceva nu porniti din start cu ideea ca ele NU EXISTA, pentru ca atat timp cat nu crezi in existenta lor, nu ai cum sa le gasesti, suntem diferiti si dorintele noastre sunt diferite, exista femei care au mult de daruit , depinde de noi sa stim ce vrem si sa o gasim...eu una ma declar multumita ca am astfel de prietene, ca pot sa ma laud cu ele si pot fi mandra ca fac parte din universul lor!
   Promovati astfel de persoane, protejati-le, pentru ca altfel vor ajunge sa fie pe cale de disparitie, dar nu-mi pierd speranta  ca mai exista si oameni adevarati si ca se vor gasi unii pe altii, vor gasi prietenii de cursa lunga asa cum am gasit eu..."activati "asadar bunatatea din voi si sigur bumerangul isi va face datoria!nu uitati ceva: nimic nu se compara cu aceasta euforie a iubirii fata de semenii nostri. Este singurul "drog" legal, dar si cel mai puternic!!!

vineri, 14 noiembrie 2014

Usi inchise

 

     In drumul vietii gasim usi deschise dar si usi inchise, usi cu lacate pentru care incercam sa gasim cheia potrivita, nu e simplu deloc, pentru ca ce ne asteapta dincolo de usi uneori ne da peste cap toate nazuintele, le inchidem  cu un gust amar sau pur si simplu ni se trantesc in nas  la foarte scurt timp dupa ce le-am deschis...
     Am incercat si eu sa deschid o usa, o usa care mi s-a parut stralucitoare, dar la scurt timp am vazut ca era doar o poleiala amagitoare pentru ca am gasit multa dezamagire, dar vina a fost a mea am facut ca si in povestea cu fata babei si  a mosneagului, am ales ce mi-a furat privirea fara sa ma gandesc ca dincolo de usa sunt lei paralei si zmei cu 3 capete!
     Mai sa fie! usile astea n-ar putea avea un vizor? sa vezi merita ori nu merita efortul de-a deschide usa? sau macar acolo unde se gasesc "jivine" sa fie puse grilaje din fier sa nu le poti deschide usor, mai ales ca ultima usa pe care am deschis-o m-a facut sa nu-mi mai doresc sa mai caut ...sa cred ca mi-a ajuns!
     Trebuie insa sa recunosc ca am avut placerea sa gasesc si usi in spatele carora am gasit oameni deosebiti, oameni care m-au facut sa am mai multa incredere in mine, oameni care m-au motivat, acele usi  vor fi mereu in mintea mea pentru ca m-au facut sa vad  prin alta perspectiva viata, celelalte vor fi usi care vor duce spre uitare....si nu le voi mai  deschide niciodata!


Sursa imagine:http://culoriledinsuflet.blogspot.ro/2014/01/din-poeziile-gabrielei-inchis.html

luni, 3 noiembrie 2014

Promit...

 
     Am ascultat azi o piesa a Paulei Seling  care  m-a induiosat  pana la lacrimi
merita ascultata cap - coada -   Promit.  de aici au pornit si gandurile mele, promisiunile mele...
    Drumurile vietii sunt pline de invataminte, pline de lectii minunate si sigur ma refer in primul rand din punct de vedere spiritual, una din cele mai  bune lectii e sa intelegem ca in calatoria asta, in fascinanta calatorie a vietii  nu trebuie sa calatorim singuri, El ne scoate mereu in cale oamenii potriviti, chiar daca uneori pentru un timp mai scurt, dar acel timp chiar daca nu e foarte indelungat inseamna  pe undeva castig...pentru ca poate am reusit sa inabusim dureri, sa depasim perioada in care  visele sfaramate si nerealizate au fost sechestrate, indepartate chiar, si s-a incercat o depasire si poate usor-usor s-a gasit cararea spre drumul  care duce la implinirea sufleteasca.
     Drumul are si urcusuri si coborasuri, mai dam si in gropi, ne scuturam si mergem mai departe, dobandim experienta si incercam pe cat se poate sa nu mai recidivam, sa nu uitam de justitia divina si atunci drumul poate deveni mai sclipitor, mai plin de viata , de iubire, de muzica si de lumina!
     Promit sa-mi redefinesc propriile valori, scopuri, obiective...am motivatia interioara si am realizat ca poate exista o "varianta imbunatatita" a Olgai si ...da!!! sunt gata sa traiesc la alte cote bucuria vietii! n-am sa uit insa niciodata insa de cei care mi-au incalzit inima cu dragostea lor si in momentele mele de tristete au facut sa-mi tresalte sufletul de bucurie, mi-au adus  zambetul pe buze, am avut parte, har Lui  pana acum de oameni care mi-au dat mereu motive sa fiu fericita, promit sa nu-i dezamagesc in  hotaririle pe care le voi lua!
 Atata timp cat exista iubire in jur (orice fel de iubire) ....TOTUL VA FI BINE!!
     Pentru oamenii care m-au inspirat, care m-au provocat  la modul stimulativ, un mare - Multumesc!

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

1 Noiembrie - Ziua Mortilor sau Luminatiile in Ardeal

    
      Avem cu totii mortii nostri, mergem la mormintele lor, spunem o rugaciune,aprindem lumanari si punem flori.La randul nostru si noi vom fi mortii cuiva.In ziua de  1 Noiembrie,mai ales in Transilvania,oamenii sarbatoresc Ziua Mortilor.
      Mergem la cimitir,amintindu-ne de cei dragi care au plecat departe, acolo, ne gandim oare la mormantul nostru va veni cineva sa puna o lumanare,o floare? ... In aceste zile cimitirele sunt iluminate de mii de lumanari si de candele si sunt animate de rudele decedatilor care participa la parastase sau se roaga pur si simplu langa mormintele celor trecuti la viata de veci.

      Azi merg la cimitir la  mormintele mamei  si sotului meu....ei sunt ingerii mei pazitori...
        D-zeu sa-i odihneasca-n pace... ei imi lumineaza pasii in momentele mele de cumpana! 
      Pot   spune insa ca ingerii sunt si aici pe pamant, intr-un numar mai mare ca oricand, pe masura in care stim sa fim buni cu cei din jurul nostru. Ne aduc calauzire si confirmari, dar mai ales ei ne aduc aminte de iubirea care exista in fiecare dintre noi. 

      Daca Halloween-ul devine tot mai popular, in dauna sarbatorilor traditionale... aparatorii traditiilor ardelenesti se aduna in cimitirele transformate in adevarate galaxii palpaietoare, formate din miile de lumanari aprinse pe lespezile reci ale mormintelor, printre crizantemele toamnei. In acest fel, Moartea, experienta tragica prin care este obligat sa treaca fiecare individ, se umanizeaza.