Blog premiat

RadioTasha

duminică, 28 decembrie 2014

A mai trecut un an...


     Cu bune cu rele am ajuns la sfarsitul anului...daca stau sa ma gandesc a fost un an cu realizari dar  trebuie sa recunosc ca am avut parte si de esecuri...am avut parte si de lucruri urate, dar am gasit mereu puterea sa merg mai departe si tocmai de aceea facand acum o retrospectiva  spun ca am aduceri  aminte demne de pastrat, zambetele, vorbele frumoase, intamplarile de neuitat  vor dainui peste ani...
    Rasfoiam articolele din anii trecuti  si cum de fiecare data scriu ce simt, am acele momente de sinceritate ajung sa cred ca nu mai conteaza ce mi-au facut altii, conteaza doar ce am facut eu..daca am reusit sa invat ceva din trecut, altminteri ma intorc de unde am plecat si asta inseamna categoric -involutie!
    Poate gresesc si eu ca nu sunt suficient de buna in intuirea dorintelor celor dragi mie si nu reusesc sa ma pliez pe impliniri complete, e greu sa te desprinzi de prejudecati, pentru unii chiar imposibil!dar un lucru mi-e clar  - mi-e dor sa-i fie cuiva dor de mine!
    Am fost deziluzionata in acest an de oameni care se autointitulau - prieteni si-mi declarau  devotament si iubire vesnica, oameni pe care i-am indepartat elegant sau poate cu surle si trimbite ca asa si-au cerut-o..si apoi tonul face muzica...n-am vrut sa fiu parte discordanta dar nici nu suport presiunea asta negativa psihologica, care imi inoculeaza ideea ca ori eu sunt deficitara, ori ei...asa ca duca-se!
   A fost un an cu multe plimbari, vacante in care am cunoscut oameni frumosi, interesanti, cu care am legat prietenii, sper ca ele sa se pastreze in timp, le doresc tuturor pace si intelegere, vreau sa vad oamenii zambind, vreau sa am vesti bune de la ei si mult optimism asta ne ajuta sa mergem mai departe! Doresc tuturor un an cu sanatate si sa ne tina D-zeu mintile in cap sa n-o luam pe aratura...un an excelent si plin de mai bine!
     La multi ani!!

luni, 22 decembrie 2014

Bagajul sentimentelor adunate in 2014

Inca un sfarsit de an...
Inca un an in care am invatat ca pot sa ma ridic  si sa continui drumul cu fruntea sus!
Inca un an in care am reusit sa numar prietenii care m-au ajutat sa o iau de la capat, nu-s multi  dar nici putini iar cei care sunt.. sunt de valoare! conteaza enorm pentru mine!
Inca un an in care in viata mea au aparut oameni noi, cu care am impartit imbratisari, incurajari, urari dar si lacrimi unele de bucurie, altele...de suparare, una peste alta mi-au aratat ca viata este plina de imprevizibil...
Inca un an in care am invatat ca oamenii te trateaza asa cum le permiti tu sa te trateze...
Inca un an in care am invatat ca daca vrei sa tii pe cineva aproape trebuie sa-i acorzi libertate.. cine te place te cauta!
Inca un an in care am invatat ca nu distantele geografice sunt cele mai mari... distanta dintre oameni se masoara de la inima la inima, pe unii i-am simtit extrem de aproape chiar daca ne desparteau sute de km...
Inca un an in care am simtit ca din fiecare experienta am invatat ceva chiar daca poate am pierdut timp..
Inca un an in care am invatat ca trebuie sa ma impac cu trecutul, dar sa nu-l las sa-mi conduca prezentul...
Inca un an in care poate imi doream sa spun "te iubesc" si sa pot sa simt asta cu adevarat, sa simt sa mi-e atat de dor de acea persoana incat  sa iau  avionul si sa zbor spre el oriunde s-ar afla!
Inca un an plin de binecuvantari (...si chiar nu au fost putine...) de oameni speciali, cu unii am stat mai mult de vorba , cu altii mai putin, usi deschise, oameni frumosi care mi-au adus liniste in suflet;
Inca un an in care chiar daca am simtit ca fac putina risipa de sentimente, ca nu au meritat chiar toti  parte din sensibilitatea sufletului meu, ca puteam sa fiu putin mai zgarcita, (dar poate nu la fel de implinita sufleteste)...m-au facut sa cred ca daca pot cere  acum la sfarsit de an mosului  ceva - sa-mi dea mai multa dragoste de oferit, respect si apreciere.
Inca un an care trece si pot spune  ca ma simt bogata, un  OM bogat  cu prieteni dar poate si cu dusmani, cu alte cuvinte, am  avut de toate, nu mi-a  lipsit nimic! har Lui!
   Astept anul care vine cu sentimentul ca va fi unul implinitor, la fel de incarcat emotional, cu vise implinite!  un an cu multa sanatate si  intelepciune!

Edit later:
.... Inca un an in care n-am reusit sa ajung la Moscova...apropos de valiza uriasa  din imagine...

marți, 16 decembrie 2014

Ganduri rasturnate

   
    Se  spune ca un gand bun genereaza alte ganduri bune, un zambet aduce la randul lui  alte zambete, ca atare de ce nu am zambi de dimineata?..sigur nu intotdeauna ai cea mai frumoasa dimineata din lume, dar o poti face vesela cu un gand bun spre cei dragi,  mai cu seama ca afli la un moment dat ca cercul celor dragi se miceste ...moartea nu iarta pe nimeni, nu tine cont de varsta sau alte circumstante, vine... ia si pleaca!
     La mine diminetile de Marti nu sunt   cele mai strasnice, ba dimpotriva as spune ca sunt aiurea, acum cand noapte e pe sfarsite, incerc sa adun puteri sa intampin cele 3 ceasuri rele.
      Gandurile ce le scriu acum sunt umezite de lacrimi, e ca si cum as incerca sa trec o apa dupa ce m-am inecat,... viata e dura, iar acum in preajma sarbatorile de iarna, simt mai mult ca niciodata lipsa celor care acum sunt ingeri  mei. Viata insa inseamna INAINTE, niciodata INAPOI, ramai cu taceri care inunda cuvintele...
     Ce fac acum de fapt? simplu! ma scutur de tristete, imi oxigenez mintea, ma eliberez,  incerc sa dau un alt curs filmului meu personal, nimeni si nimic nu poate fi indispensabil, inchid capitole din viata ca sa pot sa gust din dulceata prezentului, e o indatorire personala sa inveti sa te desprinzi de lucrurile care isi afecteaza sanatatea mintala dar si sufleteasca(bolile trupesti pornesc de la cele sufletesti...!!!)  si incerc sa merg mai departe in liniste!
    Sa aveti o zi de Marti frumoasa si curajul de a fi fericiti!ganditi-va la o usa noua care va poate duce pe un drum neasteptat de frumos!  Drum bun!
    

joi, 11 decembrie 2014

Infuzii sentimentale


    Se spune ca pentru a fi sanatos e bine sa te eliberezi de toate trairile pe deplin, cu alte cuvinte sa nu pastrezi resentimente, sa nu-ti incarci mintea cu ganduri negative, dar, ma intreb oare e bine sa le etalezi sau sa le reprimi pe cele care te fac sa simti ca traiesti, ca esti iubita, sa simti ca rostul tau e sa aduci in sufletul cuiva alinare, mangaiere, chiar daca e la mii de kilometri de tine, chiar daca posibilitatea sa-l intalnesti in realitate e minima...cat de mare e riscul?...citisem ceva inainte de a pune intrebarea si pentru ca am gasit raspuns deja prin ceea cea scris Jacques Salome o sa dau copy paste la citat:
“Sigur ca viata e plina de riscuri,
Cum ar fi aventura de a indrazni,
Descoperirea lui “a face” si minunea lui de a trai.
A rade inseamna sa risti sa pari nebun
A plange inseamna sa risti sa pari sentimental
Sa arati sau sa incepi sa faci ceva
inseamna sa risti sa vezi cum se proiecteaza asupra ta imagini negative, judecati de valoare, critici.
Sa-i cauti pe ceilalti inseamna sa te expui asteptarilor, dorintelor sau fricilor care vor ameninta linistea ta.
Sa deschizi o relatie inseamna sa mergi in intimpinarea unei posibile deceptii.
Sa-ti dezvalui sentimentele sau sa exprimi ceea ce resimti inseamna sa risti sa-ti dezvalui adevarata natura.
Sa iubesti inseamna sa risti sa nu fii iubit in schimb.
Sa fii afectuos inseamna sa risti sa declansezi un atasament.
Sa traiesti inseamna sa risti sa mori.
Sa speri inseamna sa risti sa disperi.
Sa incerci inseamna sa risti sa ratezi.
Dar daca nu risc nimic, risc sa fiu nimic, risc sa nu exist.
Daca nu exist, nu pot sa invat adevaratul sens al sentimentelor, posibilitatea unei impartasiri, creativitatea poetica, muzicala sau artistic stimulata de iubire, sublimarile si deplasarile generate de ceea ce nu e iubire.
Daca risc raman liber sa fiu si sa merg astfel catre mai multul fiintei mele.”

” Viata este plina de riscuri” - JACQUES SALOME

Am trimis lumina sufletului meu spre acea persoana, sper sa nu existe alt risc in afara de cel mai placut adica sa fie fericit! ..si mai sper sa fie o infuzie de optimism sentimental care sa-i deschida calea  spre multumire sufleteasca si dragoste de viata!..prin ochii mei lumea e buna si frumoasa, daca sufletul lui va receptiona aceste unde, voi imbraca haina nobila a implinirilor spirituale si voi declara misiunea mea indeplinita!

marți, 9 decembrie 2014

Melancolie....


     Am momente in care sunt cuprinsa de o melancolie fara temei, atunci devin sensibila ca un obiect de Murano( zic Murano ca ma aflu in Italia acum...si ma simt exact ca  acea laguna numita Murano..) imi trec prin cap ganduri de ganduri, unul si cel mai prezent azi este de ce oare nu pot intelege comportamentul unor oameni?de ce ma desparte un zid de nepatruns , poate sunt eu mai nerealista, poate imi doresc mai  mult decat se poate, poate ce-mi doresc e imposibil....nu stiu? si tocmai de aceea ma bantuie o tristete terorizanta!
    Azi mi-am adus aminte de toate iubirile mele trecatoare...sau mai putin trecatoare, mi-am adus aminte de bratele intinse de departe sau poate mai de aproape care m-au tinut intr-un dans plin de emotii, unii m-au iubit cu mintea, altii cu inima, cert este un lucru - eu i-am iubit si i-am pastrat in suflet pe toti cei care mi-au oferit caldura sufleteasca chiar daca dupa un timp ei s-au transformat in stanci sau in aisberguri  desprinse din calotele glaciale...infuentand "clima"sufletului meu, mai ales ca  unele iubiri au pornit din amicitii care imi taiau respiratia, le simteam aproape, erau aerul meu...
   Tot azi sunt fericita dar si nefericita ca pot sa ma declar fericita (ciudat jos de cuvinte...nu?! )chiar daca nu ma mai simt iubita cum eram odinioara...sa fie oare asta sursa melancoliei mele?acest gand ascuns, dar dezvaluit azi?
    Alegem sa iubim dupa ce instinctual apropiem pe cineva ...pe cineva care simtim ca ne da puterea sa mergem mai departe, pentru mine iubirea este ca un dans, e nevoie de doi, doar asa simt muzica cum ma invaluie si simt ca universul e al meu, iubirea este o alegere, iar eu sunt o indragostita eterna, imi iubesc si dusmanul, pentru ca nu pot sa urasc pe nimeni, iubindu-l ii dau o lectie si chiar daca simt ca e un compromis, e pentru sufletul meu care ramane impacat...impacat ca pot sa iert si pot sa uit!
    Azi am ales sa scriu franturi din sufletul meu si nu conteaza daca unii vor spune ca ma expun, ce daca? sunt bucati din existenta mea, adica au la baza ceva real ...si-am simtit o foame de scris, acum mi-am potolit-o si simt parca un parfum de schimbare....dar ma intreb ce sa fac cu atata iubire pe care o am cand  nimeni nu se invredniceste s-o ravneasca?

duminică, 7 decembrie 2014

Ce faci cand simti ca pierzi tot ce ai mai bun si mai frumos in viata????

  
Greu de gasit raspunsuri cand te afli in situatii limita, cand esti atat de confuz/a incat te simti ca un peste pe uscat si apa este doar in visul tau...am trait sentimentul si nu mi-e deloc straina starea, acum asist neputuncioasa la drama unei familii care este deznadajduita pentru ca o boala crunta a lovit o tanara de 27 de ani, o tanara  plina de vise, o tanara care iubeste viata, natura, muzica si tot ce e frumos pe lumea asta....
     Azi am incercat sa vorbim cu El, sa-l rugam sa fie alaturi de tanara doamna care  simte cum pe timp ce trece organismul ei este tot mai slabit...dar, am inteles un lucru...am inteles ca vocea Lui o poti auzi numai atunci cand e liniste in sufletul tau.Greu sa poti fi linistit atunci cand te apuca disperarea si totul e confuz in mintea ta...dar, planul Divin in calatoria noastra pe pamant e stiut numai de El, nu ne-a spus niciodata ca ne va fi bine aici pe pamant, dar ne da puterea de a merge mai departe in cele mai crunte momente din viata noastra, exista o promisiune insa in biblie"Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, pentru ca El  Insusi ingrijeste de voi!"si asta facem acum ne strigam disperarea si-l imploram sa ne auda....
     Asteptarea vindecarii intr-un astfel de caz este cumplita pentru ca e plina de incertitudini, dar speranta in minunile dumnezeiesti nu moare, fie ca bunul Dumnezeu sa intareasca sufletele celor greu incercati si intelepciunea de a trece cu bine peste acest moment extrem de dur din viata lor.
    Pruncul nascut in Betleem si a carui nastere o vom sarbatori  peste cateva zile sa isi reverse  binecuvantarile Sale asupra  acestei familii extrem de indurerata... este rugamintea mea cu lacrimi in ochi adusa Lui.
   Incerc sa gasim  solutii pe care poate individual e mult mai greu sa le gasim, in ideea ca mai multi ochi si mai multe urechi, mai multe rugaminti spre El o vor ajuta pe acesta tanara sa treaca cu  bine peste aceasta crunta incercare...Doamne ajuta! Trimit gandul meu bun si aripi de inger care sa o ocroteasca si s-o faca sanatoasa!


miercuri, 3 decembrie 2014

Strang amintiri in pumni...




  Mai zilele trecute s-a gasit "una" sa loveasca in mine cu cele mai legale arme - cuvintele, ..dar! nu tot ce e legal e si acceptat de lumea in care traim, carevasazica, am o satisfactie nemarginita, imi incarca pur si simplu resursele si ma simt mai puternica , mai increzatoare in fortele proprii ...de ce spun asta? pentru ca razbunarea e un pacat, mai bine pui scutul indiferentei si-ti aperi asa integritatea!
   Am intalnit in viata mea oameni carora le-am trantit usa, dar au intrat pe fereastra sau poate s-au folosit de resursele mele ca sa ma faca sa redeschid usa, am deschis-o cu riscul dezamagirii, am cedat poate prea usor cand am fost ranita, dar decat sa ma simt vinovata si sa raman  inchisa in propria mea casa, am lasat sa simta si acei oameni ce am simtit eu...si viata ma surprinde pe zi ce trece!
    Unii se hranesc cu orgolii, eu una mai bine ma infometez decat sa fac asa ceva,  ma impac mereu cu trecutul, pentru ca daca as proceda altfel m-ar costa nopti nedormite, depresii si singuratate, tovarasi de drum am speranta si gandul ca eu sunt singura care trebuie sa ma ascult si sa ma inteleg pentru ca eu ma cunosc cel mai bine, imi lipsesc si mie multe, imi lipseste un barbat cu care sa pot sa simt ca mai pot sa ma fac iubita, si ca inca pot sa mai iubesc!
   Nu vreau oameni care sa ma acuze mereu - ti-ai facut-o cu mana ta...pai daca tu nu ai pus mana cum era sa fac altfel? in viata ne este dat sa intalnim multi oameni, pe unii ii pastram in inima pe altii in mintea noastra, eu strang azi cativa pumni de amintiri...de oameni frumosi pe care i-am pastrat in inima mea si pe care o sa-i am cat timp voi trai!
   Lasati viata sa va conduca, hai sa ma uitam de indicatoare , de pericole pentru ca e trist sa ajungi sa dansezi pe un cantec lipsit de ritm, fara mesaj ...gol si anost...raman la fel de increzatoare, chiar daca am fost tradata de atatea ori...n-am timp sa ma opresc, sa ma strofoc sa analizez oameni, greseli, momente, la ce mi-ar folosi?
   Te imbratisez lume frumoasa si iti doresc o infinitatea de lucruri frumoase!


sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Un gand matinal

 
      Se spune ca femeile sunt ca un palat, in interiorul carora gasesti dragoste, respect, fericire, intimitate, bunatate, sinceritate, naturalete si doar trebuie sa gasesti cheia potrivita pentru a deschide acel palat...
    Odata ajuns acolo incepi sa o descoperi zi cu zi, simti cum te imbogatesti cu putin din frumusetea ei...o astfel de femeie este si buna mea prietena Camelia Andrei, sensibila, blanda si cu multa afectiune,  nu se gandeste niciodata ca ofera mult prea mult, este genul acela de femeie care daca ai patit ceva te mangaie delicat pe fata si-ti spune ca orice problema se poate rezolva...putine femei reusesc sa te lase gura casca in clipa in care fac un gest, un gest care iti place la nebunie si care te marcheaza prin simplitate, frumusete si naturalete.
     Ieri spre exemplu, am stat o ora la posta sa poata trimite niste bani cuiva care se afla in imposibilitate financiara...si ce crezi? persoana respectiva nici macar nu a dat un telefon sa spuna multumesc ca mi-ai dat o mana de ajutor...am ramas dezamagita, cum poti sa fii asa? cum poti sa nu multumesti cuiva care te ajuta neconditionat, cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare?
    O astfel de femeie optimista si mereu cu zambetul pe buze, te accepta asa cum esti, cu stangaciile si cu slabiciunile tale, nu vrea sa faca din tine altcineva, te vrea chiar si pentru tampeniile pe care le spui la un moment dat si de care ea se amuza copios, este intelegatoare si are incredere in oameni, poate aici as spune eu ca greseste cateodata, dar, pentru ca la capitolul incredere ne cam asemanam, ne cam meritam soarta...(vorba unui amic...intr-un comment la un articol de pe blogul meu! ) ca atare ne asumam atitudinea si suportam consecintele.
    Ce vrea ea in schimb? foarte putin! vrea sa fie utila, vrea sa fie acolo pentru tine, trebuie sa o faci sa simta ca ai nevoie de ea, nu vrea nici mai mult nici mai putin decat o imbratisare calda si un prieten/a adevarata si  daca este cazul sa o sprijini atunci cand si ea are momentele ei de cumpana, atunci are nevoie de cineva care sa o ajute sa se innece in euforia clipei si visul momentului....pentru ca hai sa o spunem pe cea buna si dreapta, ce alte bucurii mai avem de la viata?
   Si acum o intrebare pentru voi...ati intalnit astfel de persoane???
    Daca da, merita pomenite in blogurile voastre, iar daca inca nu ati gasit, incercati sa le gasiti,,nu uitati insa ceva nu porniti din start cu ideea ca ele NU EXISTA, pentru ca atat timp cat nu crezi in existenta lor, nu ai cum sa le gasesti, suntem diferiti si dorintele noastre sunt diferite, exista femei care au mult de daruit , depinde de noi sa stim ce vrem si sa o gasim...eu una ma declar multumita ca am astfel de prietene, ca pot sa ma laud cu ele si pot fi mandra ca fac parte din universul lor!
   Promovati astfel de persoane, protejati-le, pentru ca altfel vor ajunge sa fie pe cale de disparitie, dar nu-mi pierd speranta  ca mai exista si oameni adevarati si ca se vor gasi unii pe altii, vor gasi prietenii de cursa lunga asa cum am gasit eu..."activati "asadar bunatatea din voi si sigur bumerangul isi va face datoria!nu uitati ceva: nimic nu se compara cu aceasta euforie a iubirii fata de semenii nostri. Este singurul "drog" legal, dar si cel mai puternic!!!

vineri, 14 noiembrie 2014

Usi inchise

 

     In drumul vietii gasim usi deschise dar si usi inchise, usi cu lacate pentru care incercam sa gasim cheia potrivita, nu e simplu deloc, pentru ca ce ne asteapta dincolo de usi uneori ne da peste cap toate nazuintele, le inchidem  cu un gust amar sau pur si simplu ni se trantesc in nas  la foarte scurt timp dupa ce le-am deschis...
     Am incercat si eu sa deschid o usa, o usa care mi s-a parut stralucitoare, dar la scurt timp am vazut ca era doar o poleiala amagitoare pentru ca am gasit multa dezamagire, dar vina a fost a mea am facut ca si in povestea cu fata babei si  a mosneagului, am ales ce mi-a furat privirea fara sa ma gandesc ca dincolo de usa sunt lei paralei si zmei cu 3 capete!
     Mai sa fie! usile astea n-ar putea avea un vizor? sa vezi merita ori nu merita efortul de-a deschide usa? sau macar acolo unde se gasesc "jivine" sa fie puse grilaje din fier sa nu le poti deschide usor, mai ales ca ultima usa pe care am deschis-o m-a facut sa nu-mi mai doresc sa mai caut ...sa cred ca mi-a ajuns!
     Trebuie insa sa recunosc ca am avut placerea sa gasesc si usi in spatele carora am gasit oameni deosebiti, oameni care m-au facut sa am mai multa incredere in mine, oameni care m-au motivat, acele usi  vor fi mereu in mintea mea pentru ca m-au facut sa vad  prin alta perspectiva viata, celelalte vor fi usi care vor duce spre uitare....si nu le voi mai  deschide niciodata!


Sursa imagine:http://culoriledinsuflet.blogspot.ro/2014/01/din-poeziile-gabrielei-inchis.html

luni, 3 noiembrie 2014

Promit...

 
     Am ascultat azi o piesa a Paulei Seling  care  m-a induiosat  pana la lacrimi
merita ascultata cap - coada -   Promit.  de aici au pornit si gandurile mele, promisiunile mele...
    Drumurile vietii sunt pline de invataminte, pline de lectii minunate si sigur ma refer in primul rand din punct de vedere spiritual, una din cele mai  bune lectii e sa intelegem ca in calatoria asta, in fascinanta calatorie a vietii  nu trebuie sa calatorim singuri, El ne scoate mereu in cale oamenii potriviti, chiar daca uneori pentru un timp mai scurt, dar acel timp chiar daca nu e foarte indelungat inseamna  pe undeva castig...pentru ca poate am reusit sa inabusim dureri, sa depasim perioada in care  visele sfaramate si nerealizate au fost sechestrate, indepartate chiar, si s-a incercat o depasire si poate usor-usor s-a gasit cararea spre drumul  care duce la implinirea sufleteasca.
     Drumul are si urcusuri si coborasuri, mai dam si in gropi, ne scuturam si mergem mai departe, dobandim experienta si incercam pe cat se poate sa nu mai recidivam, sa nu uitam de justitia divina si atunci drumul poate deveni mai sclipitor, mai plin de viata , de iubire, de muzica si de lumina!
     Promit sa-mi redefinesc propriile valori, scopuri, obiective...am motivatia interioara si am realizat ca poate exista o "varianta imbunatatita" a Olgai si ...da!!! sunt gata sa traiesc la alte cote bucuria vietii! n-am sa uit insa niciodata insa de cei care mi-au incalzit inima cu dragostea lor si in momentele mele de tristete au facut sa-mi tresalte sufletul de bucurie, mi-au adus  zambetul pe buze, am avut parte, har Lui  pana acum de oameni care mi-au dat mereu motive sa fiu fericita, promit sa nu-i dezamagesc in  hotaririle pe care le voi lua!
 Atata timp cat exista iubire in jur (orice fel de iubire) ....TOTUL VA FI BINE!!
     Pentru oamenii care m-au inspirat, care m-au provocat  la modul stimulativ, un mare - Multumesc!

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

1 Noiembrie - Ziua Mortilor sau Luminatiile in Ardeal

    
      Avem cu totii mortii nostri, mergem la mormintele lor, spunem o rugaciune,aprindem lumanari si punem flori.La randul nostru si noi vom fi mortii cuiva.In ziua de  1 Noiembrie,mai ales in Transilvania,oamenii sarbatoresc Ziua Mortilor.
      Mergem la cimitir,amintindu-ne de cei dragi care au plecat departe, acolo, ne gandim oare la mormantul nostru va veni cineva sa puna o lumanare,o floare? ... In aceste zile cimitirele sunt iluminate de mii de lumanari si de candele si sunt animate de rudele decedatilor care participa la parastase sau se roaga pur si simplu langa mormintele celor trecuti la viata de veci.

      Azi merg la cimitir la  mormintele mamei  si sotului meu....ei sunt ingerii mei pazitori...
        D-zeu sa-i odihneasca-n pace... ei imi lumineaza pasii in momentele mele de cumpana! 
      Pot   spune insa ca ingerii sunt si aici pe pamant, intr-un numar mai mare ca oricand, pe masura in care stim sa fim buni cu cei din jurul nostru. Ne aduc calauzire si confirmari, dar mai ales ei ne aduc aminte de iubirea care exista in fiecare dintre noi. 

      Daca Halloween-ul devine tot mai popular, in dauna sarbatorilor traditionale... aparatorii traditiilor ardelenesti se aduna in cimitirele transformate in adevarate galaxii palpaietoare, formate din miile de lumanari aprinse pe lespezile reci ale mormintelor, printre crizantemele toamnei. In acest fel, Moartea, experienta tragica prin care este obligat sa treaca fiecare individ, se umanizeaza.

miercuri, 29 octombrie 2014

Frumusetea naturii balsam pentru frumusetea sufletului

   
    Victor Hugo  spunea ca "Frumusetea naturii este egalata numai de frumustea sufletului"cand intalnesti cele doua coordonate concomitent ma intreb daca poti sa fii altfel decat fericit/a?
    Plimbarile prin parcul secular din Moneasa sunt  adevarata  sanatate,  alei umbroase si ingrijite (maturate zilnic frunzele moarte) multe flori si iarba verde tunsa proaspat , locuri de joaca pentru copii, te indeamna sa o iei la picior in fiecare zi...si sa petreci zilnic ore frumoase si relaxante!
    Am evadat din zbuciumul cotidian pret de cateva zile si mi-am incarcat bateriile, mi-am umplut sufletul cu frumustea  naturii care s-a lasat descoperita pas cu pas...relaxare totala, fosnetul padurii, susurul apei curate ca lacrima, soarele care ti-a incalzit pasii si te-a indemnat sa te bucuri de neasemuita frumusete a locurilor...e minunat! e atata liniste ca iti auzi si gandurile, si apoi cum sa nu le impartasesc cu voi, ar fi egoism curat din partea mea! Am tanjit dupa munte, marea o vazusem in vara, dar muntele parca te inalta sufleteste, te simti mai aproape de cer si de EL!
    N-am indraznit sa urc pe munte, o afectiune la piciorul stang  ma face sa privesc muntele doar de la poale dar admir cu nesat frumustea creatiei divine, si zic ca binecuvantati sunt cei care se pot bucura zilnic de astfel de frumuseti, cred ca si bunatatea sufletului locuitorilor de aici e pe masura frumusetii naturii...
     Departe de lumea dezlantuita, de praf si zgomot  de tot felul  in mijlocul naturii este locul ideal sa redevenim noi insine in modul cel mai natural si firesc!Am avut parte de 10 zile frumoase, in care am uitat de toate, m-am incarcat cu linistea si frumusetea naturii, trosnetul vreascurilor de sub pasii mei, ciripitul pasarelelor au fost muzica ideala pentru sufletul meu dornic de o pace profunda cum numai natura ti-o poate oferi...
    Am imbratisat si eu un brad falnic, sa fur din energia lui...nu poti sa nu te opresti si sa admiri noianul de frumusete care o intalnesti la tot pasul, muzica dumnezeiasca a apei din raul din apropiere ma  ideamna sa ma opresc din scris si s-o iau din nou la picior... O dupa-masa linistita si odihnitoare tuturor!
  

luni, 27 octombrie 2014

Avantajele singuratatii

 
     In cei 8 ani de siguratate am ajuns la  niste convingeri care se pare ca au contribuit intr-o anume masura la pastrarea  statutului de femeie singura,...daca initial mi s-a parut ca universul meu s-a terminat atunci cand sotul meu a plecat in lumea celor drepti,  cu ajutorul Lui am inteles ca viata mea trebuie sa mearga mai departe, ca independenta  te solicita mai mult dar ai satisfactii maxime pentru ca realizezi ca le faci cu puterile tale, lucru care te face incredibil de puternica, deciziile si alegerile pe care le faci sunt ale tale, daca gresesti iti asumi greseala iar daca izbandesti te bucuri de reusita,  foarte adevarat insa ca nu poti sa dublezi bucuria impartasind-o  partenerului...vorba unui amic care spunea:supararea in doi e injumatatita iar bucuria dublata!
   Tot ce spun acum a potrivit faptului ca n-a fost alegerea mea sa fiu singura, singuratatea a aparut fara vointa mea , am acceptat-o cu greu dar cu aceeasi greutate cred ca as renunta la ea...n-as sta insa pe ganduri daca as intalni o persoana care gandeste ca mine, as prefera o relatie cu o persoana care sa ma convinga ca solitudinea este doar o stare de neimplinire si asteptare...
   Intr-o relatie trebuie sa mai faci si compromisuri ca ea sa functioneze, ba chiar sa induri insolenta barbatului, pe cand singura ai posibilitatea sa explorezi  mai mult sa te relaxezi si sa-ti dezvolti  formatia intelectuala....n-am cedat tentatiei de autocompatimire asa cum vad ca fac unele persoane singure, ci am realizat ca sunt in compania unei persoane foarte importanta - cu mine insami!dar totodata solitudinea  m-a invatat ceva - sa fiu mai toleranta, mai deschisa, si mai apta pentru relatiile cu cei din jur...ma plac asa cum sunt si am invatat sa ma simt bine cu mine insami si nu sunt dezamagita de faptul ca prezumtivul partener nu observa si nu apreciaza cum as dori potentialul meu.
     Exista insa si pericole care te pandesc in siguratate,  socializarea in delir pe Facebook, sau pe alte site-ri de dating  nu-ti aduc mereu multumire, dai peste personaje care  nici pe departe nu sunt ceea ce pretind a fi...insa liberul arbitru e la putere, si te ajuta sa definesti arta de a dori! sau mai bine spus te ajuta sa te redefinesti, sa creezi lucruri, drumuri, vise, senzatii unice...  insa nu neg nici faptul ca  momentele  de singuratate te fac sa apreciezi si sa observi cat de mult conteaza o prietenie, un om langa tine, un suflet de catzel, un zambet de copil…esenta vietii este in oameni, natura si iubire!

duminică, 26 octombrie 2014

Duminica la Moneasa


     M-am trezit cu un sentiment ciudat, somnul mi-a fost bantuit  de vise si chiar daca nu-mi freaca mintea niciun gand mai abitir m-am apucat de scris potrivit faptului ca pofta vine mancand...deci si ideile pe timp ce scriu...
     Sunt singura aici si e foarte multa liniste, imi "tiuie "in urechi linistea de la Moneasa, nu prea se potriveste cu firea mea, fire care mereu are in cap proiecte, si le concep in timp ce-mi beau cafeaua de dimineata, ei bine asta e problema aici...ca musai sa astept o ora cand se deschide  restaurantul sau barul  la doi pasi de pensiunea la care sunt cazata... puteam foarte bine sa cumpar cafea instant si sa o beau la camera, chiar ma documentasem legat de asta ca deh! stiti ca circula mitul cum ca ness-ul este otrava curata...nu! gresit! ness-ul este o cafea tare fara apa, cafeaua concentrata este inghetata in cateva secunde, maruntita si deshidratata ba mai mult ea are un rol important asupra capacitatii de concentrare mentala, ajutandu-ne chiar sa facem performanta in diferite activitati intelectuale, dar stai!! nu te baza numai pe cafea sa ajungi la vigilenta si inteligenta pe care o doresti, mai sunt si alti factori!
      Cineva imi spunea ieri pe messenger, esti mereu plecata, iti place asta? da! imi place imi place sa gasesc senzationalul din locurile prin care trec,  asta ma incarca si ma descarca, imi dozeaza energia de care am nevoie sa simt ca traiesc cu adevarat. O alta intrebare care mi s-a pus a fost - de ce te-ai dus singura? simplu! nu ma sperie singuratatea, m-am obisnuit cu ea ...la inceput nu mi-a fost usor, pentru ca singuratatea ne sperie atunci cand vedem in ceilalti o posibila salvare a problemelor noastre. De fapt linistea noastra se gaseste numai si numai in noi insine, viata mi s-a schimbat si mie cand am inteles cu adevarat acest lucru, ce-i drept mi-a cam luat ceva ani dupa moartea sotului meu, dar mi-am educat creierasul si el acum vede altfel lucrurile...ba mai mult acum vad beneficiile singuratatii, dar despre asta prefer sa vorbesc intr-un alt articol!
     E intuneric afara, nu cred ca s-a trezit nimeni in hotel....ascult linistea si  constat ca nimic nu ma bruiaza nici macar amintirile despre trecut sau  detalii despre viitor si apoi de ce mi-as seca creierasul cu lucruri care nu exista cand e mult mai la indemana sa privesc la cum imi este acum? sunt in viata, sunt sanatoasa (ma cam sacaie un genunchi..dar sper sa rezolv si asta aici la Moneasa...) fac ce-mi place, nu ma plang ca mi-ar lipsi ceva cu alte cuvinte - sunt bine si ma intreb de ce as  alunga acest bine pentru ceva ce nu exista!?
     Azi e cea mai lunga zi din an are 25 ore, in noaptea aceasta am trecut la ora de iarna, ora 4 a devenit ora 3, e Duminica- 26 octombrie  si e sarbatoare - Samedru cum se stie la sate sau Sf.Dumitru, se spune ca asa cum va fi ziua de azi va fi iarna care incepe odata cu aceasta zi, de-i vreme aspra va fi grea iarna, dar sa speram intr-o zi frumoasa!
    Celor care poarta acest nume Dumnezeu sa le dea sanatate si liniste in suflet. Sa li se implineasca visele si sa se poata  bucura de tot ce au!

joi, 23 octombrie 2014

O fata ca ea...


    Stim cu totii despre traditia micilor "atentii"oferite de pacienti in sanatate, marturisesc ca si eu am crescut in cultura micilor atentii, ei!! dar stati sa va spun despre ce este vorba in acest articol...in pofida faptului ca  in baza de tratament scrie foarte clar "in aceasta unitate nu se primesc atentii" am comis-o ( am sa justific si gestul putin mai jos..!)! adica pur si simplu din respect pentru profesionalismul asistentelor am vrut sa  ofer o atentie, mare mi-a fost mirarea cand am fost refuzata categoric! Am ramas consternata, muta de uimire, nu mi-a venit sa cred ca se intampla la noi in Romania asa ceva, cand salariile sunt cum sunt si sanatatea nu beneficiaza de un alt regim pecuniar, dar ce-i drept pensiunea la care sunt este privata, uimita profund mi-am pus intrebarea - sa fie patronii de aici atat de generosi incat nu mai fie cazul ca cei din baza de tratament sa primeasca mici atentii???
   Cred ca aici nu se stia de o lege promulgata de Traian Basescu, incepand cu data de 9 octombrie 2014  -

"Liber la atenţii | S-a stabilit: doctorii nu sunt funcţionari publici, deci, legal, pot primi cadouri

  Fata despre care va  vorbesc se numeste  Dorina Coman si este asistenta la Hotel Neoklinik din Moneasa, tot respectul si consideratia mea pentru profesionalismul ei dar si un bravo celorlalte asistente care te primesc cu zambetul pe buze la proceduri .
    Inca o data multumiri doamnei Dorina Coman, pentru devotament si amabilitate, pentru faptul ca este prietena turistilor din statiune, o vad cu zambetul pe buze mereu, un zambet nu costa, dar atitudinea vis-a-vis de un pacient inseamna foarte mult! Sunt convinsa ca cele 14 zile de sejur si tratament profesional  ma vor face sa recomand si altor prieteni aceasta locatie. Sunt abia in a 4-a zi a sejurului dar ma declar pe deplin multumita!

miercuri, 22 octombrie 2014

Cum va fi maine pentru tine?

 
     O provocare facuta pe net de o bloggerita, mi s-a parut  demna de un raspuns si drept dovada ma pun pe scris...
     Maine, aceasta zi mereu am privit-o cu optimism, mereu mi-am dorit ca maine sa fie mai bine decat azi,... si asta pentru ca stiu foarte bine ca legea inductiei functioneaza, iar un alt motiv este ca totul porneste din perspectiva  din care privesti, structura de rezistenta pe care imi construiesc ziua de maine sunt in primul rand familia, prietenii, oamenii pe care ii iubesc, ei sunt elixirul magic, ei si grija lor pentru mine, e atat de important sa stii  si mai ales sa simti ca esti iubita! "inarmata" cu un astfel de arsenal sentimental nu pot avea decat o zi extraordinara plina de oportunitati!
   Gandindu-ma la maine nu inseamna ca nu traiesc din plin ziua de azi...asa cum e ea presarata cu lucruri marunte, ma bucur spre exemplu de un zambet pe care mi l-a oferit cineva, de o vorba buna, de un gest frumos, de un telefon si lista ar putea continua...toate acestea ma fericesc!
   Azi si zilele ce vor urma ma aflu intr-o statiune de munte, ma gandesc ca toate acestea imi vor ridica, tonifica statusul energetic, asadar, totul spre bine!...si apoi mai am pe cineva care ma suna zilnic si ma intreaba daca totul e ok...cum sa nu am un "maine" promitator cand la sfarsit imi spune - nu uita ca te iubesc!
     Deci pentru mine, ziua de maine e mereu mai buna, frumusetea ei mi-o dau eu si cei dragi mie...e o noua sansa de a interpreta rolul meu pe scena vietii....si incerc sa-l joc fara sufleur ;) chiar daca rolul sufleurului e  foarte important in economia unu spectacol, prefer sa gresesc pe mana mea, ca deh!!! imi permit si sa mai gresesc pe ici pe colo, nu suntem infailibili, suntem oameni cu bune si cu rele iar El ne iarta pe toti!
    O zi cat mai linistita, FRUMOASA  si cu mult soare ..iar maine sa fie superb!

vineri, 17 octombrie 2014

Predestinat


     Trecerea noastra prin diversele experiente ale vietii sta sub semnul unei vointe ce nu ne apartine...NU PUN LA INDOIALA si n-o sa pun acest lucru la indoiala niciodata! dar  stau si ma gandesc, cum se face ca in marile intamplari ale vietii noastre rolul nostru este infim, desi noi consideram, ba chiar spunem de fiecare data :
   - wow!! ce tare am jucat  !!...aiurea!! ...o sa spuneti, pai chiar asa e...!
 unde este atunci liberul arbitru? Mda!! exista ! in  noi , in fiecare din noi, pentru ca noi alegem sa urmam sau nu calea aleasa de EL...
    Intalnirile predestinate ajung sa-mi marcheze existenta si apar in viata mea in momentele in care simt nevoie de incredere in oameni si simt cum imi confera o anume siguranta, simt cum pot sa ma bizui pe anumite persoane in orice moment, pentru ca pe unii am vazut ca ii pot pastra aproape numai cand imi este bine..la rau, dispar ca prin minune!
    Pe Flory am cunoscut-o intamplator, era in lista mea de prieteni pe Facebook, am schimbat cateva  pareri pe chatul privat si am simtit din prima ca este o fata cu care pot face casa buna, i-am propus sa vina in echipa radio si uite asa am ajuns sa legam o mare prietenie...prezenta ei "angelica" imi dinamizeaza pur si simplu ritmul ..si simt cum alaturi  de ea sunt mai puternica.Cand un prieten iti zambeste este la fel ca o muzica care se aude in zare si pluteste in aer, dar daca stam sa ne gandim, pe parcursul vietii milioane de zambete  ne apar in cale dar putini cei care ne sunt alaturi pe acelasi drum..
    Trecusem probabil printr-o perioada in care ma consumasem la maxim, o perioada in care avusesem un prieten care imi dadea senzatia aceea ca sunt parca intr-un joc cu Tom si Jerry....va mai amintiti de cum se dadeau in spectacol cei doi ?..... dar, din  perechea de dusmani ajung chiar sa fie  prieteni pe alocuri, la nevoie Tom  aduce chiar si trusa de prim ajutor pentru Jerry cand acesta s-a dat drept ranit...
     In" fuga " noastra prin viata ne chinuim imaginatia si ne intrebam cum ar fi oare sa masuram de 7 ori pana sa taiem odata? dar de unde atata rabdare pe noi?
     Noapte buna, dragii mei!!!Iubirea, loialitatea si adevarul ne fac frumosi!Sa nu uitam acest lucru!

miercuri, 15 octombrie 2014

Rade hirb de oala sparta...

  
     Stim cu totii binecunosca zicala, azi mi-a venit in minte mai mult ca niciodata, de ce? pentru ca am primit o seama de telefoane care imi  sugereau printre altele cum ca eu as fi o persoana care trec peste spusele mele..ca reconsider prea usor spusele. 
    Mda...expresia din titlul articolului  reprezinta atitudinea  noastra fata de anumite  comportamente  pe care le consideram josnice sau chiar ilare.. ne dam cu parerea fata de anumite lucruri sau actiuni ale altora cand de fapt noi nu ne mandrim nici cu ale noastre....mai pe intelesul tuturor ar fi spus asa pe romaneste -  n-ai de ce sa razi ca nici tu nu esti mai bun ca mine!!! cam asa i-am spus azi unui prieten care m-a intrebat pai de ce asa... si de ce pupici si imbratisari pentru o persoana pe care am ignorat-o un timp? de ce? simplu! nu vreau sa fim cioburi sparte... oala sparta, vreau sa lipesc cioburile ..sa rada ciob( te-am lasat ciob pe tine cel care m-ai intrebat!...) de oala intreaga..lol!!!!!!!!!!!(deformatie profesionala..deh !!!!....20 de ani de muzeu, si-au lasat amprenta...!!! reconditionez, *restaurez *la greu!) si  la urma urmei  scara valorica a celor in cauza nu este mai joasa decat comportamentul meu....sunt om si nimic  din ce este omenesc nu mi-e strain!
    Si apoi hai sa radem dragilor, ca suntem oameni destepti! suntem failibili!!! numai prostii nu rad, ei se supara din te miri ce!
     Sintetizand cele de mai sus as putea spune asa - radem de oamenii pe care ii iubim si radem cu oamenii pe care ii iubim, calitatea "umorului" tine  de fiecare din noi!

duminică, 12 octombrie 2014

Tot ce ne uneste ne si desparte!!!

  
      Cum poate cineva sa-ti dea atata putere dar in acelasi timp sa fie singura ta slabiciune?o intrebare retorica...  sau poate am si raspunsul -  pentru ca tot ce ne uneste ne si desparte!... vorba celor de la Alternosfera, o formatie care mie imi place mult...formatie de rock alternativ din Chisinau.
     "Dac' aş şti că m-aştepţi sub soare,
      Că ne desparte-o noapte ca o mare,
      Sub lună aş brăzda un an,
      Spre tine-un cer si-un ocean."
    Ascultati  melodia in intregime  AICI

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Extraordinar!!!

 
  Asa am raspuns azi la intrebarea pe care mi-a pus-o cineva la telefon cand m-a intrebat- ce faci Olga? cum te simti?  - extraordinar!! i-am raspuns...am simtit la capatul celelalt a telefonului un moment de tacere...crezusem ca s-a intrerupt, dar nu! nici vorba cred ca voia sa auda un alt raspuns si...a tacut pur si simplu! dupa momentul de tacere a venit si intrebarea  - ce inseamna extraordinar pentru tine?
      Buna intrebare! inteligenta chiar, pentru ca fiecare percepem diferit acest superlativ... si am inceput sa-i spun...faptul ca traiesc, ca vorbesc la telefon in acest moment cu tine mi se pare extraordinar!vrei sa mai continui? ...l-am intrebat? - da, spune! mi-a spus el...ok! si continui sa -i spun...
      Cerul de azi cu razele soarelui care mi-au zambit generos de dimineata, imbratisarile si gandurile frumoase ale prietenilor mei de la Radio Tasha, faptul ca am daruit, ca am mangaiat persoane care poate asteptau sa ma auda, sa-mi simta exuberanta din voce mi se pare  extraordinar! Ideea in sine ca in fiecare zi am ceva de facut, si o fac bine fara rabat mi se pare extraordinar!Sansa pe care o am sa pot cunoaste oameni noi cu care pot sa schimb  impresii...pareri, mi se pare extraordinar! faptul ca pot aduce cuiva o bucurie mi se pare extraordinar!
       Extraordinar inseamna ca atare sa pot trai toate aceste lucruri...si acum o sa va spun ceva... imi aduc aminte cum glumeam cu sotul meu D-zeu sa-l ierte cand ii spuneam - esti extraordinar si plenipontetiar!!! (si spuneam asta cand el ma facea sa rad  atunci cand eram poate suparata pe el si-mi zicea in  stilul lui umoristic : uff!! iar s-a retras o ambasada!!!...), vedeti asadar cate conotatii poate avea un singur cuvant?Faptul ca am putut sa scriu  (ca mi-am facut timp..) sa scriu acest articol in care am impartasit cu voi gandurile mele mi se pare extraordinar! daca stim cu adevarat sa ne bucuram de putinul care ne face fericiti in viata ajungem sa spunem mai des - EXTRAORDINAR!
     Acum dati-mi voie sa intreb si eu.... ce inseamna pentru tine, pentru tine si pentru tine draga cititorule extraordinar?
      O zi plina de incantare !!!
    

vineri, 10 octombrie 2014

Dimineata cu aroma de cafea

   
   Imaginea de mai sus m-a trimis undeva, la cutia cu amintiri, cand diminetile mele erau diferite, cand fiecare dimineata avea parfumul ei........ nu ne programam sa fie intr-un anume fel dar, totul venea din dragostea care o purtam unul pentru celalalt, erau cu adevarat dimineti cu aroma de cafea, asezonate cu iubire, erau dimineti cu gust intens , asa cum era si viata noastra.Erau dimineti cu miros de prospetime, cu gel de dus cu iz de trandafir cu pasta de dinti mentolata care-ti dadeau un aer  de prospetime, erau dimineti pline de planuri, pline de lumina in care incercam sa ne descifram visele, erau inceputuri calde , promitatoare si pline de energie...eram cu el si asta insemna totul! alaturi de el simteam ca pot sa mut si muntii din loc, nimic nu mi se parea greu!
Azi, am nostalgia acelor timpuri, o dimineata  cam trista desi cerul e senin si  imi bate si soarele in geam, imi savurez cafeaua, poate ea imi va"clati "mintea dusa departe, incerc sa-mi impart linistea, sau poate nelinistea sufletului meu cu voi, sunteti micul meu refugiu, tocmai de aceea vreau sa va spun  ceva, nu uitati  sa daruiti zambetul si inima celui/ei dragi .... nu uitati sa-i aratati ce mult conteaza pentru voi...atunci nu va conta nici soarele de afara, nici ploaia nici vantul, nici norii.... importanti veti fi voi, protagonistii momentului..... si acum o intrebare:
 cum sunt diminetile voastre?  asteptati dimineata ca pe un cadou? va simtiti ocrotiti, iubiti si gata de orice provocare a vietii?

marți, 7 octombrie 2014

Cine esti tu?

 
      Buna intrebare! mi  s-a pus azi de catre  un asa zis amic, ca prieten nu-l mai pot numi...daca imi era nu-mi punea intrebarea, ar fi stiut exact cine sunt si cine as fi fost si fara sa invoce personalitatea sotului meu, dar daca tot a invocat-o ii spun asa - in spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica, neicusorule! Femeia este marea" educatoare" a  barbatului, de la femeie invata  barbatul politetea, virtutiile fermecatoare, arta de a placea, tot femeia te lasa, iar daca nu stii te invata sa poti sa crezi in visurile tale, pentru ca voi barbatii sunteti mai rigurosi, ascultati de glasul ratiunii, dar daca v-ati lasa asa mereu ati duce o viata extrem de anosta, poate de aceea incercam structural sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, dar nici nu va lasam sa calcati in strachini....
     Mesterim impreuna  ziduri, garduri (care mai sunt si sarite cateodata ...!! ) dar culmea e ca nu stam cu biciul  si nu pandim pasii vostri gresiti, increderea in persoana noastra ne da siguranta si rationalitate suficienta sa nu cadem in deriva.
     Cine sunt eu? o femeie care mi-am asumat toate problemele cotidiene, am stiut sa fiu si mama buna,( sunt mandra de  educatia pe care am dat-o fetelor mele...) dar si sa suplinesc lipsa tatalui cand serviciul  nu i-a permis sa fie alaturi de familie.
     Cine sunt eu? o femeie care m-am luptat chiar si cu moartea si am invins-o!
     Cine sunt eu?  o femeie care a lasat inima si emotiile sau instinctele sa vorbeasca pentru ca am realizat ca frumusetea noastra a teranilor de aici vine...poate chiar si din acele povesti pe care le-am trait in nechibzuinta, in pasiune, mister sau nebunie, poate am avut si o poveste atipica iesita din conventii dar care a dat voluptate vietii, m-a facut sa cred mai mult in mine!! Sa mai am o viata pe care s-o iau de la capat si tot la fel as trai-o, aceleasi alegeri le-as face, pentru ca nu ma rusinez de nicio alegere facuta!
      De ce crezi ca voi barbatii sunteti mai presus de noi femeile? ca aveti mai multa forta? forta e buna la dat cu securea, la mutat mobila...lucruri brute, dar te intreb neicusorule, cati tati sunt prieteni cu copii lor?cati le cunosc trairile? cati fac up-date la viata periodic? putini, foarte putini! se cred doar autoritatea absoluta si cam atat! Nu sunt super woman,  nu!!!... nici gand! sunt o femeie care nu a facut rabat profesional, iar din punct de vedere familial,  am lasat sotul sa creada ca el e cel mai puternic, (si nu pentru ca avea o importanta functie publica ci pentru ca asa am invatat de la mama mea ca femeia trebuie sa asculte de barbat) ...l-am sprijinit insa discret sa nu-si piarda echilibrul, pentru ca o femeie puternica nu are nevoie sa recurga la tactici masculine, de a se bate pe piept intr-o replica de genu' - Me Jane, you Tarzan!!! Pentru mine el a fost un zeu, a fost icoana mea, dar cand il aveam alaturi  sau pe strada stia sa se poarte ca un simplu muritor, inegalabila lui iubire ma facea pe mine sa  simt ca nimeni niciodata nu mi-ar lua locul, am fost regina sufletului lui!
      Lumea a evoluat neicusorule, cred ca ai nevoie de un up-date serios ca sa te trezesti la realitate si apoi sa ma intrebi - cine naiba esti tu Olga Morar?!

joi, 2 octombrie 2014

Printre nori...

    

     Am ascultat azi piesa celor de la O-Zone - Printre nori, am ascultat-o si am reascultat-o, si-am plutit vreme de cateva momente...as fi vrut pentru o clipa sa am puteri supranaturale, un fel de X-Women( apropos daca tot exista SF cu X Man..de ce nu ar fi si un X feminin?) sa pot zbura acolo sus, cu  el evident... printre nori!n-as avea nicio grija! pe bune, m-as hrani cu bucuria si satisfactia care ti-o da iubirea implinita, as realiza ca suntem doi visatori care avem si bune si rele in comun si ca din" 1000 de masti colorate", vorba celor de la Vank m-a ales doar pe mine...
"Vreau sa te chem, pe nori
Undeva, cat mai sus langa stele
Sa putem vedea cea mai sincera iubire,
Nascuta-n armonie
Si-o sa vezi ce-am fi putut simti...
Ce-am putut avea
Te rog iubito, doar incearca
Sa-mi dai o sansa, si-o sa vezi ca
N-o sa mai plangem
Am gasit un loc pe nori
Vreau acolo sa te chem"

    Am format  plyalistul pentru emisiunea de la ora 20.00 - 24.00... am  ales si melodia lui Cher - Belive pentru  ca mi-a placut versul -" Do you belive in LIFE AFTER LOVE?" ....
 
Va intreb  -  exista oare (vorba cantecului )viata dupa dragoste, sau  doar se traieste si atat?

miercuri, 1 octombrie 2014

Atitudinea mea deriva din atitudinea ta

   
        Stau sa ma gandesc cum se face ca uneori oamenii din jurul nostru  nu inteleg "actiunile" noastre si mai mult decat atat nici gandurile rostite, care ce-i drept uneori sunt puerile, (...ma refer acum la mine) deh!!! asta e!!! sunt o prapastioasa, mie mi se intampla toate relele, dar in pofida acestui lucru aleg sa inving temerile si sa merg mai departe cu visele mele, cu nazuintele mele, nu tin cont de realitatea care uneori imi este ostila, ce ma deranjeaza e ca  cei care  nu sunt suficienti de puternici aleg sa-mi dea cu tifla, cum ca acolo nu-s priceputa, ba dincolo defel...si lista ar putea continua...pai frate! stai putin sa vedem cum stau treburile de fapt si de drept!Refuz ce-i drept sa merg in genunchi la cineva, refuz sa accept orice primesc, am si eu fitzele mele, dar nu renunt la speranta in favoarea adevarului, analizez ce-mi ofera realitatea in raport cu visul ca sa pot sa-mi conturez propria poveste.Ca in orice poveste e nevoie de personaje, evident! nu pot fi insa toti buni si frumosi, ca prea ar suna a basm si apoi ar fi plictisitor, am si personaje negative in poveste tocmai pentru ca ei ma provoaca si ma fac sa tin pasul cu cotidianul! Nu ma arata cu degetul ca nu e frumos si nici nu ti-ar face onoare!Am vrut si vreau sa cred ca pot... !! vrem cu totii altceva, mai mult si mai bun decat primim zilnic sau decat reusim sa facem zilnic, avem nevoie fiecare de cineva care sa ne"scoat afara" sa ne ridice moralul din cand in cand, ridicand moralul cuiva  implicit avem si noi o stare de bine, daca nu lasi pe nimeni sa vina langa tine de frica ca ai putea claca, niciodata nu vei putea gasi calea adevarului, calea care sa te implineasca....sintagma "fiinta iubita" ii sperie pe multi, dar ideea este ca in doi totul e mai usor.
    Zi dupa zi, alergam dupa perfectiune. Perfectiune fizica, morala. Si e ciudat, pentru ca atunci cand avem in fata un lucru apropiat de perfect, continuam sa-i gasim defecte. Si prin ceea ce facem, il denaturam si intr-un final alegem sa-l parasim intr-un colt... ca deh!!!nu e suficient de perfect. Perfect pentru cine? Sau mai bine zis .. ce inseamna de fapt perfectiunea? La ce ne raportam? la  noi ca persoana?In comparatie cu ce definim perfectiunea? o intrebare la care poate o sa-mi raspunda ascultatorii de la Radio Tasha  dar si voi dragi bloggeri!

vineri, 26 septembrie 2014

Ziduri de regrete



  
 
      Azi am avut tendinta sa ma uit in urma, dar m-a apucat frica si nemultumirea , am inchis repede usa spre trecut, m-am simtit prea slaba,  sau poate n-am vrut sa trec printr-o stare de dezamagire, amintindu-mi ca am pus sufletul meu in palma unor persoane care nu au meritat, sau poate eu n-am facut fata  provocarilor, a fost slabiciunea mea, clar! uneori fugin de acele lucruri care ne fac fericiti, de ce? pentru ca si fericrea asta bat-o vina are si partea ei ascunsa!..o afli cand  crezi ca ti-e lumea mai draga! si uite asa fugim..fugim, de suflet, fugim de sentimente, fugim in final de noi!
     Am simtit nevoia sa fac un pas inapoi desi imi doream nespus de tare sa fug pur si simplu, sa fug spre ce imi doresc ...mi-am calcat de atatea ori cuvantul si-am oferit o a doua sansa celor care nu si-au meritat-o nici pe prima, azi insa am strans inima in pumni si am preferat sa o stiu ascunsa, am renuntat la tot intr-o secunda, nu am avut puterea sa ma deschid ... mi-am dat seama ca m-as fi deschis unei persoane cu sufletul in buzunar dornic sa primeasca o farama de suflet de la mine, ori eu nu  ofer  farame, ofer tot si-mi doresc totul ori nimic!
    Mi-am ignorat sentimentele, mi-am zis ca sunt puternica si-am intors  spatele  unei persoane care poate ar fi incercat sa faca totul sa-mi fie bine, n-am vrut sa las garda jos dar acum sunt cu gandurile vraiste si tocmai m-am intrebat - oare cat a trecut draga Olga de cand nu ai spus exact ce iti doresti unei persoane?  cat a trecut de cand nu ai spus ce simti pentru el? sunt lucruri care poate daca nu le faci la timp nu mai apuci sa le faci niciodata! Cred ca eu am pierdut acel timp si azi ma simt inconjurata de  ziduri de regrete...
    Nu va ingropati in cuvinte nerostite dragilor, niciodata nu veti  primi raspunsuri la intrebari nerostite, aveti curaj!...nu-mi urmati exemplu!  luptati pentru ce va doriti, iubiti si nu priviti inapoi!

joi, 25 septembrie 2014

Ganduri matinale

 
  Invaluita in aroma inconfundabila a cafelei, mi-a venit cheful de scris,de altfel pentru mine a devenit un obicei ridicat la gradul de ritual, nu incep ziua fara cafea...poate nu e corect sa incep cu cafea, unii prieteni chiar ma cearta ca o beau pe stomacul gol, dar pe mine ma relaxeaza maxim! Studiile arata ca nu e chiar"otrava" ba dimpotriva e chiar indicata in cantitati moderate, asadar dau cu piciorul ultimelor "tendinte" in materie de nutritie pentru ca de multe ori, nu stim care este adevarul.  
   Am tot vazut reclame pentru cafea verde cica liposuctie vegetala, acidul clorogenic din ea face minuni, dar in afara de minunea de a avea un tonus bun de dimineata nu vad alte avantaje, insa mi-e suficient!Hmm!!! dar pentru slabit am aflat o alta  metoda... ma pun sa  maninc pomusoare de goji, care sunt mult mai eficiente luate inainte de mancare sau  fierte in ceai...si cine stie poate intru si eu in clubul slabutelor...lol!! ce vise am frate! si tocmai ce m-am trezit! las' ca am mai dat eu jos cateva in Italia dar cum am ajuns acasa la painea mea coapta pe vatra, cumparata de la un anume magazin - Micu, s-au si restabilit, asadar, am incetat razboiul cu kilogramele, daca ele fac casa buna cu mine si nu ma deranjeaza prea tare,  le las  in plata Lui!
   De fapt ce doream sa spun in acest articol? sa aveti o zi cu bucurie cu zambete si energie pozitiva pe care sa reusiti sa o imprastiati oricui, chiar si celor care va supara sau va enerveaza! cum? cu calm, bunatatea si caldura, iertati, zambiti, vorbiti despre lucruri frumoase si incercati sa simtiti ca traiti cu adevarat!

miercuri, 24 septembrie 2014

Sarutul dulce al razbunarii


      Sa nu va deruteze titlul articolului nu e vorba de filmul cu acest titlu in care juca Geena Davis, e total diferit gandul meu din aceasta dimineata...dar, poate ca si profesoara din film vreau sa sufar si eu de o scurta amnezie,(amnezia sa fie selectiva...!!!) sa pot uita tot ce este rau in viata mea, sa pot uita ca viata nu a fost mereu asa cum mi-am dorit, ca am avut parte si de oameni care m-au facut sa mi se" ingroase" obrazul.
     De cate ori am simtit ca sunt in plus intr-un proiect, actiune, imi pun coada pe spate si ma retrag, ma duc insa mai departe, o iau de la capat cu sentimentul ca daca nu a functionat in  acel context, poate am o alta perspectiva langa alti oameni, timpul vindeca ranile si scoate la suprafata ce-i mai bun din fiecare.
     Nu fac crize de sensibilitate, nu!! nu sunt genu' de mimoza, pe care daca o faci sa sufere, se strange, ma aplec insa  la fel ca si mimoza cu respect in fata celor care m-au lovit poate intr-un moment de furie, nu neaparat declansat de persoana mea, dar  care au recunoscut ca am fost victima colaterala nicidecum targetul  lor!Mi se intampla si mie uneori sa trimit replici care sunt rodul unor suparari acumulate in timpul zilei spre persoane care nu au nici in clin nici in maneca, ci doar ca poate au facut un comentariu care m-a iritat pe moment.
     Potrivit proverbului  bine stiut ca"fiecare culege ce seamana", vreau sa seman in aceasta zi saruturi dulci spre cei care au nevoie dar si spre cei care m-au lovit cu sau fara voia lor! Nu joc pe carti pierdute din start, joc un soi de" razbunare" spre cei care merita sarutul si dragostea mea! Si potrivit imaginii  din articol reactia mea este - Kiss and love  -  !

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Ganduri de weekend...

   


     Azi  se implineste exact o saptamana de cand ma aflu intr-o vacanta la Arad, la buna mea colega de radio Flory, si de fiecare data  cand petrec o vreme cu persoane dragi mie, imi vine sa gandesc cu voce tare si sa spun  exact ce simt, adica pur si simplu ca am intrat intr-o casa unde ma simt speciala, e mare lucru sa ai astfel de gazde, astfel de persoane care te pot face sa te simti intr-un mare fel...aici simt ca-mi sunt dragi si norii (care au insotit cerul cam tot timpul sederii mele) pentru ca zambetul celor din casa au fost raze de soare pentru mine, iubesc asadar si norii si soarele si apa Muresului pe langa care ne-am plimbat, ma iubesc si pe mine, asa cum sunt, o fiinta care nu ma multumesc cu putin, cu mediocru,  dar una peste alta daca as fi diferita de cum spun ca sunt, nu as putea fi iubita de ei, prietenii mei....mai ales ca Flory mi-a spus ieri - ramai asa cum esti, sa nu te schimbi niciodata!
    E minunat sa vezi doi oameni frumosi care se iubesc ca-n prima zi, ma bucur ca Cel de sus mi-a scos in cale oameni- ingeri are nu apar niciodata incidental ci intotdeauna la locul si momentul potrivit, mereu mi-am dorit oameni care sa ma satisfaca din punct de vedere spiritual si emotional, toti prietenii mei apropiati au dovedit din plin ca alegerile mele au  fost bine facute, vreau azi sa multumesc oamenilor de calitate din viata mea  pentru bunatate, iubire si respect si sa ma bucur ca pot sa ofer si eu la randul meu o mana fara sa cer nimic in schimb, e mare lucru sa-ti spui la sfarsit de zi ca azi ai reusit sa mangai cu o vorba pe cineva, sa rasfeti cu un zambet pentru ca nu trebuie sa uitam ceva :atat timp cat va exista iubire - TOTUL VA FI BINE!

miercuri, 17 septembrie 2014

Te salut gand rebel...bine-ai venit!

 


  
  Gandurile  imi cam joaca feste de o vreme.. vreau sa le controlez, dar, ele nu si nu!! fac ce vor, alearga unde  vor ele fara sa le pese de ceea ce vreau eu...neaah!! e un amalgam in mintea mea cateodata!!
    Am inceput insa ma imprietenesc si cu cele mai rebele, la urma urmei sunt ale mele, de ce le-as renega..? au si ele dreptul la viata, deci trai bun ganduri rebele!
    Au si ele rolul lor, cred ca eram in pana de idei, si uite cum resursa vine taman cand nu te astepti, o fi de la tacerea asteptarilor mele , asteptam uneori sa se intample ceva in viata noastra care sa schimbe cursul, dar orice e mai bun decat nimic, nu-i asa? cand te astepti mai putin, te suna un prieten pe care poate l-ai uitat o vreme in mod voit sau poate pentru ca viata ti-a fluturat alte persoane mai des prin minte...
   Pentru ganduri avem tot timpul, pentru fapte mai putin, dar azi am facut un troc cu acea persoana care m-a sunat - negociez cu gandurile mele, ca tot ne aflam intr-o agora pestrita, chiar si cele mai rebele ganduri au cautare, le pun la taraba - 1 leu gandul rebel, eu strang banii tu ramai cu gandurile mele, ce spui facem trocul? cand voi simti ca ai avut parte de  tot ce pot oferi ma voi opri, pentru ca voi realiza ca deja necuvintul, nespusul, neimpartasitul, e in casa ta si gadurile mele iti prisosesc! atunci vei face si tu diferenta intre abstract si concret, intre iluzie si realitate.
   Cand tii foarte mult la o persoana accepti si faptul ca  nu tot timpul te poate simti, dar stie si stii ca exista undeva in sufletul tau, si n-ai de ce sa fii furioasa ca lucrurile nu sunt cum vrei tu sau el, ... fiecare persoana draga din viata mea, are locul sau, pretuirea mea..chiar daca cochetez cu  dorinta de imposibil in minte, stapanita  insa de exuberanta dusa pana la nebunie sa iubesc viata asa cum e  - cu bune si cu rele!!

  

luni, 8 septembrie 2014

Cuiul lui Pepelea


  Nu-mi place sa abordez in agora  o anume persoana, adica sa dau numele, prefer sa se recunoasca din cele pe care le voi spune acum, mai cu seama ca este un moment special in viata lui, e ziua lui de  nastere peste cateva zile,( n-am uitat acest lucru...)si vreau sa multumesc acelei persoane( multumirea mea sa fie darul pentru ziua lui...si sper sa-l accepte) pentru faptul ca a reusit sa scoata din mine tot ce aveam  mai bun, sa cred ca sunt mai buna decat mi-am inchipuit ca as putea fi cu o persoana de sex opus (...trecusem printr-o relatie de dragoste care tocmai ma cam afectase) si  el  a aparut intr-un moment cand nu cautam, nu voiam si nu consideram  ca mi-e neceasara o astfel de prietenie, dar, aceasta persoana a intrat in viata mea si in sufletul meu pe nesimtite, prietenia era atat de ancorata incat  si unul si altul am crezut ca va fi forever totul, adica pana cand unul dintre noi va disparea...(asa am si hotarit cand am acceptat sa lucrez la un proiect cu el).
   Am inceput cu un  proiect totul, cum spuneam,  eu persoana extrovertita, joviala am reusit sa creez o interactiune perfecta, a functionat neasteptat de bine totul, nu faceam niciun pas unul fara altul (...in acel proiect)  pana la un moment dat....Au fost nopti nedormite in care am muncit amandoi la acel proiect, somn tulburat de griji, resentimente, teama de nereusita, in fine ganduri contradictorii au venit toate la pachet, set intreg cu alte cuvinte, dar in pofida acestor  lucruri traiam o prietenie frumoasa, complice pe undeva... incapatanata, care se tinea scai de noi si incerca sa armonizeze cumva firea lui vulcanica cu firea mea pasnica si potolita de ardeleanca cumpatata. Am impartasit cu el dramele vietii, ne daruisem incredere unul altuia, puteam vorbi despre absolut orice in mod degajat fara retineri si asta mi se parea grozav.Mereu am crezut ca intr-o prietenie  oamenii se aleg , unul vrea o legatura mai profunda, dincolo de aparente iar celalalt tanjeste dupa o imagine puternica,  la un moment dat intr-o relatie de prietenie codependenta se produc rupturi, de ce? pentru ca cele doua individualitati  reusesc sa se muleze si devin copii nefericite! incep sa semene unul cu celalalt si se duce pe rapa timpul investit, eforturile, sacrificiul si veselia care leaga relatia.Legatura emotionala dispare se calca in picioare totul si uneori esti atacat chiar cu propriile tale arme, desconspirandu-se secrete.Oricum una peste alta ne-am dorit binele dar in forme diferite, asa cum am stiut fiecare din noi, acum "ne tinem de mana" dar pe drumuri diferite...si unul si altul am memorat niste lectii pe care viata ni le-a dat cat timp am fost impreuna. In fond oamenii vin..stau cat stau dar mai si pleaca!
     Ce pot sa-i spun acum prietenului meu e ca tot ce avem nevoie noi oamenii nu e dragoste, ci timp..timpul pentru a iubi, altfel o viata poate fi prea lunga, asadar draga prietene timp bun pentru iubit - pentru implinit tot ce ti-ai dorit cu bucurie si satisfactie deplina, cele mai frumoase ganduri impachetate in  cutiuta  de mai jos...



Post Scriptum:
      Si acum, am o curiozitate, care dintre noi a mostenit cuiul ca-n povestea  aceea ...si cate lucruri mai avem de asezat in cui?de cate ori ne vom mai bate in usa unul altuia?

duminică, 7 septembrie 2014

Tristete duminicala


       Incapacitatea mea de a ma desprinde de trecut imi da un nod in gat de dis-de dimineata, e trist sa te trezesti dimineata si sa nu te simti motivata , sa mergi mai departe strangand din dinti si incercand sa uiti ca odata ai avut totul ( sau aproape totul ) si acum... faci  eforturi sa uiti, e greu sa amputezi parti din  sufletul tau, e greu sa uiti si poate nici nu vrei, oricat ai taia, oricat ai pansa, rana nu se vindeca niciodata!
       E clar.... azi e cea mai antipatica Duminica de toamna!
"Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta". P. Coelho
  ...........................................................
    ...Ma duc sa deschid usa sufletului cine stie, poate ca P.Coelho are dreptate! La naiba cu zbuciumul din sufletul meu, cu tristetea asta autumnala!

marți, 2 septembrie 2014

Cuvintele tacerii... sau tacerea cuvintelor!

  
      Atunci cand tot ce respiri e legat de persoana draga, ai o senzatie stranie, chiar daca nu-l vezi il cauti in tot ce vezi, in speranta ca macar o picatura din cineva iti aminteste de acea persoana, fugi, te intorci si iar fugi... iti julesti genunchii si mergi mai departe! de ce? pentru ca fuga asta nu are nicio definitie,  sunt pauze nemiloase care nu fac decat sa te arunce intr-un exercitiu al minciunii, te faci ca ti-e bine, te mai trage constiinta de maneca din cand in cand si-ti spune - aloo!! mai sunt si eu pe aici! te minti singura! ai uitat cui i-ai dat sufletul in grija?
    N-am uitat...dar nu exista pronostic pentru suflet, tot ceea ce ai este acum, stiu ca viata nu vine intr-un ambalaj perfect, greseala sta in natura omului , suntem intr-o permanenta cautare de sine si ne este din ce in ce mai greu sa recunoastem asta..nu mai stiu exact nici ce inseamna te iubesc pentru unii, candva stiu ca insemna sa-l transformi pe cel drag in prioritatea ta..., dar  dragostea nu poate lua ostatici, nu se negociaza si nu se vinde... te-am inchis cu 7 lacate,  te-am lasat in penitenta!acum insa vreau sa te tin de mana, ma simt oarba fara tine!
    Uneori cuvintele trebuie sa taca... sa faca liniste si sa auda cum vorbeste tacerea...ai auzit ce ti-a spus acum? ai simtit mangaierea tacerii? minus infinitul trait s-a transformat in plus infinit? daca da..sa nu dai niciodata  importanta lucrurilor fara valoare absoluta!

joi, 28 august 2014

Timpul o ia la goana...

        Azi mi s-a facut dor de o poveste, de o poveste adevarata, am stat si am cugetat, am ascultat muzica si am crosetat idei  legate de faptul cum timpul ne schimba, schimba oamenii, sentimentele, relatiile si fagaduielile, nimic nu e pentru totdeauna nici macar acea dragoste cosmica din basme cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, apar personaje noi, care ofilesc  trairile care credeai ca raman forever...incercam sa ne coloram viata cautand alte activitati care ne dau satisfactii si uitam de acei oameni dificili, complexi si nestatornici in sentimente.
       Cu totii ne  dorim o iubire mare, care sa nu se termine niciodata, inepuizabila, pe care s-o poti lasa chiar mostenire cand se termina viata celor doi, sau cand se sfarseste viata unuia sa mai poti iubi odata chiar cu pretul celei mai mari suferinte, pentru ca nimic nu se compara cu acel fior al dragostei, al dorului nespus...sa gasesti acea persoana care sa te iubeasca  asa cum esti: cum calci, cum zambesti,  cum vorbesti, cum maninci, cum palavragesti si lista ar putea continua...o dragoste necontorizata, care sa tina vesnic, o dragoste in care existe incredere si mai ales respect! Am incercat si eu sa-mi redeschid inima, nu m-am ales cu roade, am dat peste oameni cu orgolii prea mari, oameni impietriti, prea impietriti spre a  mai simti ceva cu adevarat, am ramas cu amintiri mai mult sau mai putin placute cu vorbe si cam atat!..peste tot s-a lasat perdeaua nepasarii!
       Viata mi-a dat ocazia sa vad cine m-a iubit cu adevarat si cine m-a iubit declarativ si interesat, mi-a dat ocazia  sa vad ce insemn pentru unii dar si pentru mine insami, n-am crezut niciodata ca pot indura cate am indurat, dar ce ma bucura e ca  loviturile pe care le-am primit de la viata nu m-au inrait, nu m-au transformat intr-o persoana vulnerabila ci dimpotriva, m-au invatat sa lupt  sa devin mai puternica si mi-au aratat ca trebuie sa tin mai mult la mine, iar lectiile blande sau mai dure ale vietii mi-au testat limitele si depasirea acestora!


Gica - contra

   
     De multe ori nu realizam ca cei din jurul nostru sau mai precis cei dragi noua functioneaza dupa alti parametri, si ne lasam prada unor emotii distructive, ne enervam si rostim vorbe grele, vorbe care dor, vorbe care ucid sufletul, nu toate proiectele  au sorti de izbanda, unele esueaza, poate din varii motive, independent de vointa celor implicati direct, daca esti mereu dezamagit de oameni ajungi la un moment dat victima!
     Suntem rotite in marele angrenaj al Universului si  fiecare excelam prin ceva anume, evident de buna functionare a ta , a mea e nevoie si de celelalte piese, Universul iti da energia necesara dar o cerne prin sita ta, adica primesti ceea ce semeni dupa chipul si asemanarea ta, altminteri am fi identici si chiar n-ar fi frumos deloc! 
     Fiecate avem un domeniu in viata in care excelam, un hobby , o profesie, un gest si acel ceva il facem impecabil cu draga inima si fara efort, acea particica se muleaza perfect pe personalitatea noastra, o dobandesti in timp si nimeni nu are dreptul sa-ti darame acea parte  construita de tine!!!
     Unii stiu sa gateasca, altii canta, altii  danseaza frumos, altii stiu sa repare, sa gaseasca solutii pentru orice ,altii citesc mult, ramai placut impresionat cand stai in preajma lor, vorbesc cu usurinta cu care altii beau apa si n-o fac pentru cuvinte laudative, de admiratie, o fac pentru ca in primul rand se simt ei bine!
      Am intalnit in ultimul timp persoane carcotase, comentatori care contesta mereu ceva, mai cu seama atunci cand nu sunt ei subiectul din propozitie, consider ca aceste persoane sufera de "mediocrita cronica" si sunt asemenei apei : incolori inodori , insipizi!
       Deh!! ei nu pot iesi  in relief decat asa - criticand! pentru ei si soarele poate fi nesimtit, ori e prea ascuns sub nori, ori arde prea tare!..isi merita pe deplin statusul de Gica- contra!
       Daca lasi un carcotas sa-ti doboare excelenta ta inseamna ca nu-ti cunosti adevarata ta valoare, pentru ca ei urasc tot ce-i profund, natural si profesionist! Suntem individualitati construite dupa un anumit scop e pacat sa ne pierdem vremea si energia privind peste garduri straine, urand pe cei care si-au gasit drumul fericirii,  doresc fiecaruia sa poata  simti pe deplin implinirea si sa guste frumosul vietii dupa reteta proprie!...si nu uita, oamenii nu-ti vor intotdeauna binele tie, vor binele lor!!!

luni, 18 august 2014

Ironie versus marlanie

 
      Am pus neuronul sa se odihneasca, nu tropaiti si nu  tipati, vreau doar sa aberez putin ca tot nu am facut-o  demult...dar, atentie nu vreau sa fiu ironica, nu! desi...se spune ca sarcasmul este un fel de karate cu verbe, ideea este cam asa, ca taman tinta nu se prinde, toti rad in hohote  dar tu cel care dai esti absolvit de vina, insa daca tot te dai la karate nu te bate cu un marlan chiar daca se mai  spune si ca ironia bate marlania nu te cobori la nivelul lui..dar nici sufocarea strigatului launtric nu e o solutie, gaseste o cale de mijloc!
      Si acum sa va spun ceva..nu sunt Rocinanta lui Don Quihote, memorabilul ratacitor, nici macar magarita din biblie care s-a impotrivit sa mearga mai departe oricate bice a primit de la Baalam, nu miroase a grajd  la mine in suflet, miroase  poate a slana cu ceapa...lol!! sunt o ardeleanca autentica si nu vreau sa ma dezmint!gaseste-ti  mon cher Dulcineea  visurilor tale fara sa ma bagi in vizorul lunetei! de ce? pentru ca eu cunosc nobletea infrangerii, a respectului pentru cel mai bun(altii  din pacate nu...). Mi se pare inutil sa-ti irosesti resursele prietene!
   Ironia si sarcasmul sunt registre ale neputintei de-a fi bun cu oricine  prefer  tipul "idiotului " dostoievskian bland, iubitor neconditionat de aproape, modest, in niciun caz bleg, sanctionand si el nesimtirea dar cu cumpatare.
    Pe curand!

marți, 12 august 2014

N-am panza de sefa!!

 
         Neahh!!  N-am spus stofa ca deja mi se pare cam mult, panza e mai usor de tesut, putina canepa si te-ai scos, hei!!! dar cu stofa  e dichis, fabrica serioasa...mdea, dar nu asta e problema ci alta...mi s-a spus ca n-am stofa de sefa! n-am frate!... foarte adevarat! nu pot pretinde ca as avea ce nu am..dar am idei ...da' las' ca-mi pun staif, sa fiu mai scortoasa!...lol!!!e plin capusorul meu de idei, se bat intre ele de nazdravane ce sunt!Am idei carevasazica multe si traznite, sunt insa trebuie sa recunosc un pic cam prea visatoare si taman din acest motiv mi se reproseaza lipsa tangibilului, poate pentru ca trasez ideile altora si ele raman suspendate, uneori din lipsa de implicare alteori poate pentru ca nu aleg persoana potrivita, 'oi fi eu cu capul pe umeri dar uneori mai ajunge si in nori si uite asa ideile nu se mai concretizeaza!
        La urma urmei in tot raul este si un bine, de ce as incerca sa sugerez altora sa fie dupa chipul si asemanarea mea? eu ii iubesc asa cum sunt, faptul ca suntem diferiti da nota de frumos a lumii, nu toate dorintele noastre se implinesc si nu trebuie sa incriminam pe nimeni pentru ceea ce nu au ajuns sa fie! 
       Stiu sa-mi recunosc"lipsurile" ba chiar sa le relativez, ma bucur ca nu suntem croiti dupa acelasi tipar, daca ma inspir reusesc sa pastrez ceva din mine, ceva ce  personalizeaza stilul meu si ma bucur ca reusesc asta!
      O zi de Marti fara 3 ceasuri rele!