Blog premiat

marți, 29 decembrie 2015

Singuratate in doi

   

        Am scris multe articole despre singuratate, dar pana acum nu am abordat acest tip de singuratate pentru ca, har Lui nu mi-a fost dat s-o traiesc, insa, pentru ca o colega de radio a propus sa discutam in emisia mea despre acest lucru, o sa incerc sa aflu ce spun si specialistii dar si oarecum din ceea ce am vazut ca le este dat sa traiasca unor prieteni de-ai mei.
       O spun din capul locului ca nu  judec pe nimeni, fiecare este liber sa traiasca cum doreste, dar consider ca este cel mai trist mod de viata, sa fii cu cineva si totusi sa te simti singur!Unii o accepta de dragul copiilor( asa sustin ei...!!! ) altii se complac dupa cum vad pentru ca o despartire ar implica o impartire de bunuri si se pare ca pentru ei e mai importanta partea pecuniara decat cea sentimentala, si atunci se resemneaza, isi presara viata cu un amantlac  si merg mai departe, jenant, dar adevarat!
      Nu cred ca as putea sa ma trezesc dimineata si sa simt ca sotul ma priveste ca pe o mobila, fara interes, nu cred ca pot trai fara acei fluturasi in stomac, atunci  cand flacara pasiunii se stinge,  cand m-as simti demotivata as alege cu siguranta divortul, sigur asta tine de caracterul fiecaruia, dar cu siguranta e dificil sa traiesti cu cineva doar ca sa-ti joci rolul parental,  in detrimentul rolului de partener de cuplu.
      Am intalnit multi barbati nefericiti care si-au motivat oarecum pastrarea casatoriei de dragul copiilor, nu stiu daca e o strategie, sa te dai victima cu gandul ca gasesti alinare intr-o extraconjugala, dar nu pun la indoiala faptul ca daca ajungi acolo inseamna ca intimitatea ta e strangulata si usor te indrepti spre o ruptura definitiva si apoi mai bine o singuratate asumata decat otravitoarea singuratate in doi!
      Sper sa nu fiu condamnata de barbati cand voi spune ca sunt ingrati si uita totusi niste lucruri importante, uita faptul ca femeia are mai multe roluri in viata, de sotie, mama si mai apoi bunica,  coplesita de atatea roluri asumate poate  pierde teren in fata partenerului care nu apreciaza dedicarea ei, herghelia de hormoni urla in dragutii de ei si-i indeamna spre alte orizonturi, ea se preface ca nu vede...si uite asa...s-a instalat distanta intre cei doi....insa le-as aminti o vorba din popor, vaca buna se vinde din grajd, si cand femeia isi pune "artileria grea"in functiune...sa va tineti dragi  barbati, pentru ca nevoia de tandrete si afectiune o poate indemna pe drumul ratacirii...si mai bine faceti nitica ordine in dezordine, gestionati mai bine situatia si dati-va sansa reinventarii, sa curga cu declaratii - combustibil care sa reaprinda flacara care v-a  adus impreuna!

duminică, 27 decembrie 2015

Plimbare printre amintiri



        Ma plimb printre florile amare ale singuratatii si ma intorc  cu gandul la amintirile mele dragi...ma simt golita pe dinauntru, am sufletul pustiu si cand ma gandesc cat de plin de dragoste era pana nu demult  ma apuca o tristete iremediabila...
      Stiu, o sa spuneti, nu te plange ai atatia oameni dragi aproape, asa e...nu pot nega, am fetele care ma iubesc  mult, am prietenii care ma respecta si carora le sunt draga, dar in suflet am o mare de durere, care creste tot mai mult cu lacrimile mele, destinul mi-a luat din viata pe cel drag si amintirea lui ma seaca pe zi ce trece tot mai mult...
      Sarbatorile de iarna nu vor mai fi niciodata la fel de frumoase...oriunde as fi si orice as face....amintirea lui  m-a ingenunchiat azi din nou, ma rog sa-i fie bine acolo sus, Dumnezeu stiu ca are multe lucruri de facut,  dar el ingerul meu vreau  sa ma ajute, sa ma ajute sa pot sa fiu la fel ca inainte...de aceea imi deschid azi sufletul, sa ma auda...
     Nu vreau sa stabilesc obiective pentru noul an care bate la usa...tot ce-mi doresc e dezvoltarea mea spirituala, pace interioara si bine in familia mea, noptile sfinte sa-mi aduca energiile cu care sa pot merge mai departe...armonie psihica si fizica si  sa nu-mi pierd nimic din valorile mele personale!
     Sper ca fortele destinului sa ma duca pe un drum bun...oricum stiu ca ce mi-e dat in frunte mi-e pus, si nu vreau  sa incremenesc in asteptari false, o sa-mi dau "bice" pe spate si o sa razbesc, pentru ca TREBUIE si pentru ca VREAU!

miercuri, 23 decembrie 2015

Bilant 2015

 


     Inca putin si ne apropiem de cumpana anilor, e vremea socotelilor, a bilanturilor si bineinteles a multumirilor indreptate spre El, n-am cum sa nu spun ca a fost un an binecuvantat de El, pentru ca mi-am numarat prietenii care mi-au ramas alaturi(..si chiar nu au fost putini!)  in acest an si care mi-au demonstrat ca prietenie inseamna sinceritate totala, inseamna relatia calda si placuta care ne da increderea si puterea sa putem depasi momentele dificile din viata.
    Multumesc familiei mele care imi ofera multa dragoste, multa sensibilitate si ma ajuta sa ies triumfatoare din orice situatie, oricat de grea ar fi ea...am doua fete minunate, doua fete care fac cat 10, daca tatal lor de acolo de sus le vede, sunt convinsa ca e foarte multumit ca m-a lasat pe maini bune.
     Multumesc colegilor de radio, le multumesc ca au ramas alaturi de mine , le multumesc pentru dedicare si implicarea lor in ale radioului, le multumesc pentru  incurajari, pentru bucurii, pentru lacrimi, pentru tot, cu ei am reusit sa ma cunosc mai bine, sa stiu cat si cum pot sa ma  manifest si la bine si la rau!
     Multumesc prietenilor de pe Facebook, anul 2015 a fost un an al testarilor, unii au trecut proba de foc, daca e s-o numesc asa, pe altii insa nu i-am putut absolvi si din pacate le-am spus la revedere, oricum sunt fericita ca cei care au ramas sunt speciali si decat risipa de oameni, mai bine putini si buni!
      Fiecare sfarsit precede un inceput, voi privi in viitor cu bucurie si cu sentimentul imbucurator ca El a fost bun cu mine, nu mi-a luat nimic din ce mi-e drag, ba dimpotriva...a mai adaugat ceva pe ici pe colo...pentru anul care vine  nu mai fac planuri, nu !! vreau sa traiesc momentul, vreau sa am curajul si doza de nebunie cu care sa ma bucur de toate oportunitatile vietii, fiecare zi incepe cu o promisiune, cu un zambet, cu o dorinta, vreau sa pot, vreau sa le implinesc.
       E vremea cand trebuie sa daruim fara sa asteptam nimic inapoi, e vremea sa ne umplem sufletul de voie buna, e vremea sa ne dorim o lume mai buna, ...si cum sa ne dorim asta daca nu va incepe totul de la noi?..sa nu ne raportam la bani cand e vorba de ceva frumos, frumosul e in noi, hai sa-l scoatem la lumina, hai sa fim noi frumosii lumii, sa nu uitam in graba noastra sa ne bucuram cu adevarat de viata, din furnicutele grabite si irascibile sa fim macar din cand in cand fluturi care zboara, zboara si se aseaza pentru polenizare, pe florile frumoase ale naturii, de altfel si noi oamenii suntem florile Lui, oameni  dornici sa exploreze comorile vietii!
      Va imbratisez dragi prieteni virtuali, sarbatorile sa va gaseasca voiosi si plini de ganduri bune, sanatate si iubire!! Craciun cu pace!
   

marți, 22 decembrie 2015

Pasaport spre mai bine...

   

Gandindu-ma la o discutie pe care am avut-o aseara pe skype cu cativa dintre colegii mei de radio, stau acum si fac in mintea mea un loc de mai bine, intorc lucrurile si pe fata si pe dos si ma intreb unde mama zmeului 'or fi caracteristicile acelea care ne fac umani? cele care ne diferentiaza de necuvantatoare? Cand vom intelege cu totii ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant din iubire si pentru iubire...de ce trebuie sa distrugem un lucru frumos?  sau hai sa intreb altfel - cine ne da acest drept?
     Ajungem sa ne temem sa mai vorbim unii cu altii sa nu se rastalmaceasca vorbele, sa nu primeasca o alta conotatie, ca unii abia asteapta ocazia....sau chiar  o cauta cu lumanarea, ziua amiaza mare...ne schimbam mai abitir decat vremea, ba suntem cu soare in suflet, ba traznim si viscolim!furtuni peste furtuni, in loc sa preferam senin in suflet si sa ramanem statornici albastrului...sa ne bucuram de ganduri inaltatoare care ne trimit spre lumina....m-am cam saturat sa traiesc intr-o lume in care oamenii uita sa mai fie oameni, uita sa ofera o mangaiere, o vorba buna, un zambet, ....toti avem momente dificile in viata,  important e sa  stim sa le depasim si nu sa ne lasam prada lor...filosofia rationalista spune ca "Omul este un animal ganditor", haideti atunci sa demonstram acest lucru, fara pasiuni inutile care ne duc spre nicaieri...fara razboaie psihologice, fara "otrava" verbala, potoliti-va nervii cu pastile daca altfel nu e chip...mintea noastra e un front deschis, usor putem fi atacati, arma mea e cuvantul de bine, luati-l si voi, nu uitati acea vorba din  strabuni, "semeni vant, culegi furtuna", sa semanan mai multa iubire si respect, ar fi pasaportul nostru spre mai bine si nu uitati avem o singura viata, s-o traim frumos, hai sa fim renii moshului, hai sa fim cei care duc lumea spre mai bine, hai sa fim pasaportul spre mai bine a celor care ne asculta la Radio Tasha!!!

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Diminetile mele-s albastre

   

      Vorba cantecului Stelei Enache, diminetile mele sunt senine, fara griji si fara ganduri si asta din motive lesne de inteles, sunt in Italia de doua zile si ma simt ca la mine acasa....am aceeasi caldura, ba mai mult   chiar  si climatul e pe masura, am avut parte de doua zile calde si insorite.
      Stau sa ma gandesc cum ar fi sa fac un top al diminetilor frumoase de la Imola, oare pe care asa aseza-o in cap de lista? sigur mi-ar fi foarte greu, am avut insa aici la Imola cateva dimineti memorabile, n-am sa le uit niciodata, ele au stralucit atat de puternic, incat  au un loc anume in istoria mea personala, ele au fost si vor ramane diminetile - diminetilor mele!
       Stau si ascult Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You... si-mi creez usor starea  avuta atunci, amintirea acelor dimineati, dimineti cu soare in suflet, dimineti  in care am  simtit ca sunt cu adevarat iubita!

miercuri, 16 decembrie 2015

Doctore, rautatea e contagioasa?

   


      Interogatiile  mi-au asediat mintea in ultima vreme,... erau legate de alergatura vietii mele, pentru ca da! in ultima vreme am tot incercat sa "fug"...sa fug cumva de mine insami , de sensul vietii mele pana la urma pentru ca mi-e greu sa definesc o anume cale... si pentru ca m-au intrebat mai multi prieteni in privat de ce fac asta, incerc sa raspund pe blog...
     Carevasazica, nascuta ideea articolului din conversatiile cu prietenii mei virtuali, incerc sa raspund cu sinceritate la intrebarile puse, ....fug pentru ca sunt omul care nu prea e obisnuit sa dea rateuri atunci cand isi propune ceva, fug pentru ca daca as ramane, ar trebui sa inventez niste scuze, sa ma mint pe mine,  sincer vorbind ar fi doar niste minciuni frumoase si cam atat, un fel de cantecel de adormit sufletul meu si poate al celui in cauza...si atunci mai bine caut sensuri noi vietii mele, vad locuri noi, oameni noi,  decat sa tes navoade de cuvinte pentru  mine, pentru tine ..de la tine spre mine  si tot asa!Nu stiu cum e mai bine? sa fim fluizi si ganditori?...sau sa stam ghemuiti si sa ne plangem in pumni?sa ne sfartecam inimile in durere in loc sa gasim  acea "nitroglicerina"  care ar face sa exploadeze sufletul de bucurie?Poate eu sunt o tipa atipica cum spun mereu, o tipa care poate cauta o lume care nu mai exista, o lume care se pierde pe zi ce trece, travaliul vietii ne-a schimbat pe multi, ne-a schimbat in rau din pacate si frica mi-e sa nu ma molipsesc la un moment dat si eu...de aceea, azi ma iau de brat  si plec cu mine departe!!!...(.apropos de asta, voua nu va vine uneori sa faceti acelasi lucru? ) insa,nu inchei fara sa  pun si eu o intrebare inocenta:
      - Doctore, rautatea e contagioasa?

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Ganduri printre randuri....

 

     Toate socotelile la sfarsit de an imi ies cu plus...lectiile  pe care viata mi le-a dat si in acest an m-au facut mai puternica si mai sigura pe mine, am ramas tot singura, pentru ca asa am considerat ca e cel mai bine pentru mine, nu mai vreau sa ma gandesc daca asta a adus prejudicii emotionale cuiva, pentru ca ideea e asa, daca vezi la cineva lucruri care nu-ti plac de la inceputul relatiei, slabe sanse sunt ca ele sa se schimbe pe parcurs...si nici nu mai am pretentia ca asa fi in stare sa invat pe cineva cum sa fie sau sa nu fie! Vorbe frumoase vin din toate partile, dar putini sunt cei care chiar cred ce spun...important mi se pare altceva - faptele sa sustina afirmatiile,... altfel sunt pur si simplu "gargara" pentru o gura pacatoasa.
      Emotiile sentimentale nu si-au facut de cap anul acesta, au stat frumos in banca lor, o fi bine, o fi rau..nu stiu? cert este ca cineva imi spunea asa - o tipa care nu gusta alcool e plictisitoare, una care il gusta prea des, e de evitat!!!.... cam asa si cu starile astea...poate e mai bine sa fii printre ele...
      La sfarsit de an vreau sa rup"forfota" din viata mea, poate sunt eu o tipa mai complexa, mai ciudata si imi doresc acum sa fiu mai mult singura, astfel incat o sa plec sa-mi fac sarbatorile de iarna intr-o alta tara, departe de tot si de toate!dar una peste alta a fost si asta o perioada bunicica a sufletului meu in care am sperat, am visat si am iubit!nu inchei insa articolul inainte de a va spune sa aveti grija de "paradisul" vostru, incercati sa traiti in lumea reala, cea virtuala e pacalicioasa si aduce  uneori multe suferinte!
        Nu uitati ceva - Iubirea este seva vietii, beti cu lacomie din ea!!
      

joi, 10 decembrie 2015

De la sperante la impliniri

 
    Spunea o prietena de-a mea ca implinirile intarziate nu sunt rugaciuni  neascultate, nu, categoric nu!!dorintele se implinesc doar atunci cand ele TREBUIE sa se implineasca, dovada faptul ca zilele trecute am avut parte de momente speciale, am intalnit persoane dragi mie,  pe unele nu le-am vazut de ceva ani iar pe celelalte  mi-a fost dat sa le cunosc acum.
      Mi-am dorit mereu sa cunosc oameni frumosi, oameni cu urcusuri si coborasuri, oameni cu deceptii  si realizari, oameni care au stiut sa ia frumosul din viata si sa lase in urma  partea intunecata a lucrurilor, oameni curajosi, oameni puternici care s-au zbatut sa realizeze in viata ceva si au reusit....pentru ca au visat, au  dorit, au sperat, au invins!!!ma inchin in fata lor!
      Un astfel de OM este Speranta din Timisoara, n-am permisiunea sa vorbesc mai multe despre ea pot sa spun doar ca este o persoana speciala care acum are o istorie frumoasa in spate, visele ei legate de familie, profesie si bani au devenit realitate in timp datorita perseverentei, dragostei de viata, de arta si tot ce inseamna munca, n-a stat cu ochii spre cer implorind  divinitatea  sa o ajute, scanteia mica a sperantei s-a ridicat pe zi ce trece  transformand in flacara vie  idealurile ei in viata!
     Credeam ca doar cei din zodia Taur ( ...precum subsemnata) pornesc in arena vietii cu atat curaj si isi dau si ultima suflare pentru implinirea dorintelor, dar uite ca m-am inselat, se pare ca si Varsatorii sunt idealisti si pot trece de la disperarea cea mai crunta la inflacarare si optimism contagios, dar cu blandete si tact pentru ca raporturile lor cu cei din jur sunt amicale si deschise, devotamentul lor este evident, ceea ce face sa fie respectati si indragiti  usor de semeni.
      Speranta, draga mea, am admirat la tine determinarea, credeam ca esti o fire boema ( ...ca majoritatea artistilor!!! ), dar mi-ai dovedit ca esti extrem de organizata in tot ce intreprinzi, de-o sensibilitate rara, cu un gust rafinat pentru tot ce inseamna frumos! A fost o onoare sa te cunosc, sa te am in preajma mea cateva zile, sper sa ne mai bucuram de astfel de zile  si in viitor si sper ca visul tau cu croaziera  sa se implineasca cat mai curand...nu uita ca a visa inseamna a dori, a putea si a crede!! Exorbitantul sentiment de implinire a visului tau sa aiba aripi de zbor, spre a-ti lua seva si aroma tamaduitoare a unei vieti implinite!
      Ia cu tine si un dram din  nebunia vietii... ia "poantele"....iti vor colora destinul!! iti multumesc ca mi-ai dat posibilitatea sa te  intalnesc, sa te cunosc mai bine si sa te admir si mai mult draga mea Hope!
   

marți, 1 decembrie 2015

La drum catre Speranta

   

      Ma simt binecuvantata si recunoscatoare Lui ca mi-a scos in cale Speranta, peste o zi o sa intalnesc Speranta si la propriu si la figurat, pentru ca tocmai voi pleca spre Timisoara unde aceasta doamna cu  acest nume ma asteapta!
     Flacara sperantei a ars mereu in sufletul meu, sunt o fire optimista...si chiar daca o mai pierdeam din cand in cand o cautam cu disperare pana o gaseam, speranta e un soi de depozit pentru zile negre, dar evident fara dobanda...dobanda o ai prin iubirea semenilor, celor dragi tie, pentru ca fara credinta, iubire si speranta am merge  in bajbaiala...ne-am rataci pe  drumul vietii!
      Se spune ca e bine sa traim cu credinta si sa murim cu speranta...de altfel asa se intampla cand n-o mai gasim, cadem usor, dar sigur in infern!
       Speranta imi da putere sa trec cu bine fiecare hop din cotidian, ma bucur ca toti oamenii dragi sufletului meu sunt bine, ma bucur ca am liniste si pace interioara, ma bucur ca ma simt iubita si ma bucur ca pot raspunde cu brio tuturor provocarilor vietii!
        Stiu si  sper ca linistea de acum prevesteste fericire, nu-mi mai plang iluziile pierdute, ele raman istorie....si stiti de ce? pe mine ma defineste iubirea, sunt asa cum am scris in descrierea mea - pasarea Pheonix si ma duce acum gandul la trupa timisoareana Pheonix cu textul lor bine ticluit:

     "Fie sa renasca numai cel ce har
       Arde de-a renaste, curatit prin jar,
       Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum"
     
Flacara sperantei sa n-o lasati sa se stinga niciodata!..chiar daca ea isi pierde cativa stropi din intensitate, vin altii sa le ia locul!ea face parte din nou din natura noastra...important este altceva sa intelegem asta in timp util!!!
          Azi este Ziua Nationala a Romaniei, nu pot incheia articolul legat de speranta fara sa spun   ca avem o tara frumoasa, iar noi suntem frumosii ei, asadar - La multi ani Romania!! La multi ani romani, PASTRATI-VA SPERANTA!

joi, 26 noiembrie 2015

Compromisul

         

 

        Offf!!! cum n-am eu somn si incerc sa lamuresc cum sta la mine treaba cu compromisul,  deh!! asta pentru ca azi am promis unei colege, mai precis Magdei ca o sa-i raspund...
      Compromisul intr-o relatie de dragoste banuiesc ca o interesa pe draga mea colega...astfel incat greu este sa stabilesti o "grila valorica" pentru ca nu este o masura in dragoste, faci concesii pana cand ele nu lovesc in personalitatea ta prea puternic, ar fi culmea spre exemplu sa ma oblige sa-mi  schimb gusturile muzicale, sunt tributara tuturor genurilor muzicale, mai putin manele,( dar si acolo am gasit cateva de care nu ma dezic!!!ups!! nah! ca am spus-o si pe asta! ) dar sa cante Guta, Salam si alte "bucate" zilnic in casa mea...asta categoric nu!!!ar fi prea mare compromisul!
      As putea face  concesii eventual legat de valorile religioase personale...acolo da! pentru ca pentru mine Papusarul Sef cum imi place mie sa-i spun Lui, este peste tot, tocmai de aceea intru in orice lacas de cult nestingherita si vorbesc cu El asa cum stiu eu....si nu cred ca Dumnezeul din biserica catolicilor se supara pe mine daca eu intr-o buna zi ma inchin Lui, ....si nici nu ma bate in cuie acolo!
        Consider ca trebuie sa existe si aici un fair-play, o echitate, adica mai las eu dar mai lasi si tu...cu alte cuvinte ne intalnim la mijloc de drum! N-o sa ma"anulez" niciodata pe mine  de dragul cuiva si nici nu voi face rabat la standardul meu de viata , prefer sa spun - Stop!!! si pe aici ti-e drumul badie! du-te mai departe, cauta pana gasesti una "netunata" ca de"tunat" tun si fulger eu cand imi place iar" upgrade-rile" le fac cand vreau eu sa ma reinventez nu cand vrea altcineva!
         Aaaa!!! ca poate isi doreste sa ma vada frumoasa si ravisanta zilnic, ei bine!! aici da ...fac tot ce-mi sta in putinta, sparg si contul bancar, lol!!! ma duc la saloane de infrumusetare chiar daca maninc doar un cartof- doi  pe zi si beau un litru de apa plata cu lamaie...rabda baba la frumusete! ...si sa nu uitam ca barbatii sunt stimulati in primul rand vizual... nu intamplator se spune ca ei se indragostesc cu ochii iar noi cu urechile!!! ( offf!! cat  ne mai place sa fim vrajite!  stiti cum se spune: minte-ma, dar minte- ma frumos!!! )
      Si totusi gandidu-ma ca se indoaie planeta asta cu "greul feminin", ca suntem prea multe pentru un barbat, parca as mai lasa  de la mine pe ici pe colo prin punctele esentiale, vorba lui Caragiale...hahaha !!!! ca doar nu  ploua cu barbati  si nici nu cad  precum meteoritii sa ai de unde alege prea mult, asa ca... mai zici ca el si faci ca tine!!!

duminică, 22 noiembrie 2015

Miliardara ....in ganduri traznite!


...traznite si cam pe gratis, ca le dau cum vin!!! dar mai conteaza? atat timp cat au "verde "prin capsorul meu sunt ale mele si bune - nebune imi apartin! asta nu inseamna insa ca nu am o "recolta" considerabila de  idei traznite care vin de pe Facebook...acolo fratilor gasesti tot ce vrei si ce nu vrei...timp sa ai sa rascolesti putin dar cu o conditie sa nu te lasi rascolita de altii ca atunci iti vine sa-ti pui neuronul pe bigudiuri si sa te "incretesti" rau de tot! Facebook-ul este o agora vasta unde se admira mai mult defectele si nu virtutiile, oameni dornici sa iasa la lumina intr-un fel sau altul si cand nu le iese se revolta....atunci poti cadea in calea lor si vai!!! te rostogolesti de nu mai stii  cine esti -victima sau vinovat!!!
     Uitati-va putin cu palma stresina pe lista prietenilor vostri de pe Facebook si spuneti-mi daca nu cumva imi dati  putina dreptate, acum eu ca lucrez la un radio online aveam in aria mea de interes cati mai multi ascultatori dar prefer sa raman fara "interese" ( stiu, stiu!!! suna urat din partea mea...) dar decat sa port in lista prieteni cu miile si sa nu am niciun contact si nicio tangenta mai bine lipsa!! carevasazica de maine incep sa sterg cate-o 100 pe zi ca mai mult nu-ti da voie" stapanirea", dar asa macar feed-ul nu va fi incarcat de pozele cu pisici, catelusi, bancuri proaste si lista ar putea continua!
     La urma urmei e o chestiune de rezonanta...nu poti fi de acord cu toata lumea cum de altfel nici altii nu pot fi de acord cu ce spun eu acum tocmai de aia spun ca sunt bogata in idei aiurite! o sa stabilesc criterii noi pentru "imprietenire" cele de pana acum au fost paguboase si nu mai vreau conflicte interioare, vreau sa fiu in ton cu viata si pe Facebook adica  -  SCHIMBATOARE!!
     Impropriu spus prieteni pe Facebook  pentru ca un prieten este cel care iti da sfaturi atunci cand i le ceri dar te lasa pe tine sa iei decizii, relatia de prietenie  trebuie in primul rand sa aiba la baza comunicarea libera si deschisa si mai ales onesta zidita cu multa incredere... dar din pacate increderea nu se fura, nu se imprumuta, nu se vinde ci se castiga in timp...unde gasesti toate astea pe Facebook?



   Sursa imagine:
http://www.piticu.ro/cine-sunt-prietenii-tai-de-pe-facebook.html/prietenii-tai-pe-facebook

marți, 17 noiembrie 2015

Exista iubiri cu termen de garantie?

     
 
     Greu sa te faci " iubibil/a" vorba celor de la Taxi,  pana la adanci batrinete dar evident  nu imposibil, stau si ma gandesc  cat de" sfinti "sunt cei care reusesc acest lucru, cat de mult se dedica celuilalt/celei dragi...nu poti forta soarta, ce ti-e dat se intampla oricum, dar azi vreau sa  spun ca am o mare admiratie fata de cei care isi incheie viata terana cu cel / cea draga alaturi...
     Libertatea domestica e inteleasa gresit de unii, ( sigur nu ma refer la  abuzuri...), dar sa lasi celui drag libertatea de a face exact ce-i trece prin cap, sa nu-i dirijezi preocuparile, indeletnicirile zilnice mi se pare un lucru grozav, ritualurile  cred ca fac monotona viata in doi, cand insa fiecare gaseste ceva care-l  poate interesa si pe celalalt sigur ca  e nemaipomenit, asa se ajunge mai rar la certuri si contraziceri care uneori duc la destramarea cuplului.
    O sa spuneti ca  iubirea asta frumoasa se intampla in filme, acolo vezi cupluri cu adevarat fericite care se iubesc ca la inceput si nu se mai satura unul de altul, doar ca problema mi se pare alta, fiecare asteptam sa primim, mai putin sa oferim si atunci? cum sa intelegem acel " te iubesc"? te iubesc pentru ca am nevoie de tine? sau te iubesc spus ca o garantie?
    Am prietene care si-au impodobit iubitul ca pe un pom de Craciun cu toate calitatile lor, l-au ridicat chiar pe un piedestal ....si ? reversul nu a venit desi...mi se parea corect sa fie reciprocitate, de teama necunoscutului au mers asa mai departe, au inteles ca trebuie sa fie dedicate iubitului  cu bune si cu rele. dar pana cand? Ciudata iubirea asta, renunti la tine, la caracterul tau de dragul celuilalt, renunti la vise, iti pui masca de femeie implinita si te duci mai departe...dar intreb din nou - pana cand? cate vieti credeti ca aveti? credeti ca certificatul de garantie este in acel "te iubesc!" ...refuz sa cred asta, cand am simtit ca sunt iubita cu adevarat si ca iubesc pe masura am spus - Ne iubim! era  "parola" care-mi dadea  garantie pur si simplu...dar am si simtit amandoi ca relatie ne implineste!
     Rezervoarele iubirii mai si seaca ( vorba unui amic de pe Facebook citez " de unde iei si nu pui   se termina" )corect amice!!! ...asa si cu rezervoarele iubirii daca nu le mai alimentezi din cand in cand, ajungi la rutina... nu sunt Mafalda dragilor ...nu le stiu eu pe toate, dar stiu clar un lucru - singura care care ma face cea mai iubita dintre pamanteni sunt eu!!eu sunt cea mai importanta, eu  si doar eu pot garanta  ca voi fi autentica intr-o relatie...garantiile de genu'  " te iubesc", esti oxigenul meu!"ma lasa insensibila atat timp cat nu sunt acoperite cu fapte....mastile sa le lasam la teatru  ele nu ne fac femei fatale, veritabile pentru ca mai devreme sau mai tarziu cad....si nu uitati! iubirea trebuie sa te inalte nu sa te coboare, atunci cand te obliga sa cobori o treapta trebuie sa te gandesti bine daca  mai accepti o treapta in regresiune.
      Inchei cu indemnul meu preferat - iubiti frumos!

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Duca-se...si s-au dus!

 
 Ca orice persoana cu picioarele pe pamant(.... dar hai sa recunosc ca uneori cu capul in nori...!!!), ma apuca si pe mine uneori cate-o stare din aia imposibila, lamentabila chiar si asta ori pentru ca  nu sunt pe faza la anumite momente si realizez prea tarziu ca las sanse sa treaca pe langa mine, ori ca pur si simplu n-am suficienta incredere in mine, adica nah!! mi-e frica de mine nu de  altii!
     Dar, trecutul e trecut, oricum nu-l mai schimb...chiar daca ma lamentez pe alocuri si mai ales unde nu ma vede si nu ma aude nimeni...dar gata!! nu imi irosesc energia pe ceva care chiar nu mai merita, merg mai departe si  vorba frizerului imi spun - Olga tine capul sus!!!
    Ma bucur de reusitele mele si de ce sa nu recunosc chiar si de compromisurile facute, pentru ca s-au devedit a fi in folosul meu si  pentru ca in viata mai trebuie si sa lasi de la tine, pe ici pe colo... prin punctele esentiale, vorba lui Caragiale!
     Bagajul meu emotional in acest moment este unul  nici prea greu nici prea usor...asa pe masura  puterii mele, ma ajuta sa inteleg ca atunci cand vreau sa realizez cu adevarat ceva trebuie sa pun mai mult suflet, dar cu totii avem dreptul sa alegem, "totul" meu, al tau... nu inseamna o singura persoana, un loc, un suflet...nu!! categoric nu! piatra de hotar e in tine, totul sau nimic tine de optiunea fiecaruia...iubiti frumos este gandul meu pentru voi, dar daca nu va iese treaba cu frumosul...exista o alternativa vorba lui Napoleon Bonaparte - in dragoste, singura victorie este fuga!!! si nu uitati proverbul  - fuga-i  rusinoasa dar e sanatoasa!

miercuri, 4 noiembrie 2015

Daruiti zambete, nu va costa nimic!.... dimpotriva, castigati!!!

 
     Privesc lumea din jur ca pe o mare provocare, ma sperie uneori fatza unor persoane care nu prea stiu sa zambeasca, nu stiu sau poate ingreunati de problemele cotidiene au uitat sa ma zambeasca, pur si simplu!... zambetul este cel care imi da putere, imi sfatuiesc si colegii de radio atunci cand ii intiez in ale radioului sa  faca la fel, de ce? pentru ca zambetul alunga si emotiile si starea aceea care ti-o da singuratatea, esti diferita sau asa ma simt eu...pentru ca atunci cand el imi lipseste, ceva nu e ok....si fetele mele ma intreaba imediat  :
  - Mama e totul in regula?
    Nu trebuie sa cauti satisfactii extraordinare ca sa poti sa ai fata luminata de un zambet, te poti bucura si de lucruri marunte....eu cred ca el este si molipsitor, uita-te spre exemplu la fata unui copil care iti zambeste, poti ramane indiferent/a?.... categoric nu, pentru ca la un zambet se raspunde tot cu un zambet, sa nu ne reprimam asadar zambetul ca vorba lui DD nici nu stiti ce pierdeti, zambetul ne face mai frumosi, iar pentru cei care nu stiu, chiar mai fericiti pentru ca stimuleaza  creierul in producerea endorfinelor.
    Zambetul aduce veselie dar nu poate fi cumparat, furat sau cersit are valoare doar cand este daruit...daruiti asadar zambete chiar si atunci cand va doare ceva, o sa va simtiti mult mai bine, garantat!


Edit later:
    Camelia era pregatita sa plece la  doctor, i-am facut o poza, dar nu intamplator ci sa-i alung ingrijorarea si sa-i dau starea de bine cu un zambet, la care mi s-a raspuns tot cu un zambet!...si nu e un zambet fals, chinuit... e unul generos care i-a facut chipul mai stralucitor!

vineri, 30 octombrie 2015

Dupa noi potopul!!!

 

   Vorbeam zilele trecute cu prietena mea Camelia Andrei despre fatarnicia lumii, despre cat de rai, de invidiosi si tradatori sunt unii...in goana dupa bani uita de tot, de etica, de principii, stiu doar un lucru sa se foloseasca de tine, se gandesc doar la finalitate, adica sa le fie lor cu folos....ma intreb insa un lucru cum este sufletul acelor persoane care te-au jucat pe la spate?suflet cu masca ...suflet de tradator!!?
     Machiavelli in cartea sa "Princepele" spunea "trebuie sa avem in vedere rezultatul final" carevasazica s-o luam asa cum au interpretat in gandirea lor altii adica scopul scuza mijloacele....?
ne focalizam energia spre finalul asteptat, doar ca unii uita un lucru, fiecare fapta are si rasplata...si e bine sa nu uitam ca proportia rasplatii e pe masura!poate ar trebui purtata o discutie mai lunga  intre creier si sufletul nostru....poate atunci am alege calea buna!
     Drumul este foarte important, nu poti calca in picioare pe toti care se interpun intre tine si idealul tau, nu poti sa calomniezi o persoana  ca sa urci tu in faima, nu poti sa tradezi un prieten doar pentru a atinge fericirea ...unde sunt reperele morale dupa care ar trebui sa ne ghidam?...mda! intrebari retorice, intrebari la care ar trebui poate sa ne gandim spre a nu ajunge in final s-o parafrazam pe celebra doamna de Pompadour care l-a consolat pe Ludovic al XV-lea, in urma unei infrangeri spunand  - Dupa noi potopul!
   

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Esti prost sau doar te faci?

    Mare-i gradina Ta Doamne si multi sar gardul...cam asta e gandul meu la acest ceas matinal...dar sunt totusi optimista - nu esti prostul nimanui, cineva te va adopta si pe tine!!!
    Si pentru ca acum ascult muzica ti se potriveste la fix un text din piesa baietilor de la Cassa Loco:

Nu Esti Tu Un Pic Cam Prost? 

Cand ma uit un pic la tine si vad ce dume-mi dai
Ma gandesc instantaneu cam ce creier poti sa ai
Fata ta de micky-mouse nu imi zice chiar nimic
Te-as intreba ceva nu esti tu prost un pic?
Ok, am priceput ai multi bani si ai masina
nu scrie in manual sa nu faci susu in piscina?
Pai, mai, baiatule, nu claxona la semafor 
Sau te grabesti cumva sa-ti iei haine din obor?

Refren

Nu esti tu un pic cam prost?
Un pic cam prost? Un pic cam prost?
Nu foarte mult?

Imi primul rand tre' sa'ntelegi ca tu ai o problema
Hey monkey articuleaza asta e prima tema
In al doilea rand suntem fani cand tu pleci acasa
Nimeni nu vrea sa-ti vada toate cheile pe masa

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Friends with benefits

 
       Prietenie cu folos, cu alte cuvinte, dar sa nu ni se para ciudat acest lucru pentru ca daca e sa fim cinstiti cam toate cele trainice eu asa le vad, cu folos, a nu se intelege insa gresit, dar un fel de win-win tot trebuie sa existe, oricat de mult ne-am lua dupa paradigme, un lucru este cert o prietenie trebuie sa te faca sa te simti bine, sinceritatea are si ea rostul ei, dar nu ca sa taie in carne vie...mai vrei sa auzi si lucruri frumoase de la prieteni, nu doar critici...asta nu inseamna ca eu sunt genu' ala care  vreau neaparat sa plang pe umarul cuiva...nu!!!stiu sa plang si pe umarul meu ... de multe ori realizez ca eu singura pot sa-mi alin cel mai bine sufletelul!
    Cand spui prietenie cred ca trebuie sa existe reciprocitate, din pacate unii scot cu usurinta acest cuvant din dictionarul lor, fiecare avem viata noastra, fiecare are grijile lui, prietenii se ajuta intre ei. dar nu poti face acest lucru de fiecare data, abia atunci cand ii refuzi realizezi ca pentru ei e mai importanta propria persoana decat prietenia voastra, mi s-a intamplat si mie acest lucru, am realizat si eu ca am avut prieteni doar pentru beneficii, nu m-am suparat insa, pentru ca poate a existat o competietie intre noi si eu am descoperit-o doar la final, insa competitia mi-a fost de folos si una peste alta m-a ajutat sa evaluez mai bine relatiile de prietenie care au urmat dupa....
     Carente emotionale  am avut si eu....nu mi-a scazut insa stima de sine niciodata, orice ar crede cineva despre mine, eu si numai eu ma cunosc cel mai bine si stiu de ce sunt in stare, mi-am gasit mereu echilibrul si starea de bine pentru ca in prietenii nu poti merge mai departe daca nu treci si peste greseli, e munca grea frate sa poti sa te prefaci ca-ti pasa de cineva si sa nu te pierzi la un moment dat...nu te poti" produce" la nesfarsit!
      Dan Puric spune asa:
     "Ce este in fond prietenia, daca nu acel minunat privilegiu al sufletului in care adevarul se poate odihni? si acum intrebarea mea: cat sunteti de privilegiati sufleteste ?

miercuri, 14 octombrie 2015

Cand ai sarit in sus de bucurie ultima oara?

 
   Alegem sa traim chinuiti de temeri cand e atat de simplu sa avem o gandire pozitiva spre a atrage binele spre noi...tot ce trebuie sa facem e sa fim deschisi spre Univers si spre Dumnezeu, nu avem suficienta incredere in noi? oare ce ne lipseste?
     Am inteles de multa vreme ca fericirea  mea depinde de gandirea mea, ma iubesc asa cum sunt...imi indrept ochii spre lucrurile pozitive  din viata mea ( asta insa nu inseamna ca nu mi se intampla si lucruri mai putin bune...!! departe gandul...insa am invatat sa le gestionez si pe acelea...).
    Incerc pe cat se poate sa fac uz de toate abilitatile mele si realizez ca har Lui am suficiente!...hai ca asta poate va suna ca o lauda...dar, daca eu nu as avea o impresie buna despre mine nici nu cred ca as putea pune in aplicare "talentele"de care amintesc...intimpin si greutati, mi se pare absolut normal sa fie asa...asadar nu ma supar daca ceva nu-mi iese din prima...sunt perseverenta!
    Confortul si calmul meu a ajuns sa fie invidiat de prietenii mei asta inseamna ca pot sa dau si un sfat celor care se uita cu coada ochiului la mine( desi nu-mi place sa ma erijez in sfatuitorul nimanui ...decat doar atunci cand mi se cere....):
     Alungati temerile, zambiti, aveti incredere in voi...va veti simti in siguranta si nu uitati sa fiti recunoscatori pentru tot ce viata va ofera in fiecare zi!!
  
    
   
     

vineri, 9 octombrie 2015

Tinerete fara batrinete ...la NeoKlinik Moneasa

     

       Daca prima data cand am venit aici am avut sentimentul ca am ajuns la capatul lumii, pentru ca vedeam doar dealurile cu podoaba lor multicolora ( era toamna si peisajul era magnific....padurea chiar se imbracase cu straie  de un colorit anume, adevarata broderie!!! ) acum cand vin deja pentru a treia oara, spun deschis si pe bune aici e inceputul lumii in sensul ca vii cu o varsta si pleci cu alta....
       Ozonoterapie este o metoda nemedicamentoasa, un tratament novator cu amestec de oxigen-ozon, trebuie sa intelegem un  lucru - organismul nostru este foarte inteligent - cheama oxigenul exact acolo unde trebuie, previne stoparea imbatrinirii tenului si creste performanta fizica si intelectuala...si apoi hai sa fim buni cu noi, o revitalizare a organismului cred ca se impune pentru fiecare dintre noi! acest mixt de oxigen si ozon  face minuni, nu are efecte adverse ba mai mult decat atat efectul benefic este  imediat....actioneaza atat la exterior cat si la interior...este un fel de tinerete fara batrinete,.... recomandat tuturor varstelor! .
         Va dau pentru intarirea spuselor mele o imagine sau chiar doua - trei ( cu permisiunea prietenei mele Camelia Andrei...!) care ilustreaza din plin  spusele mele. Cabinetul medical este suprasolicitat dar exista un om de mare valoare aici e vorba de Dorina Coman cea care parca iti pune cu manuta ei fermecata sanatatea in trup, e mana cereasca pentru acest hotel. Toata consideratia mea pentru astfel de persoane care dau dovada de un mare profesionalism!
Camelia in timpul unei perfuzii cu ozon  dar si alaturi de aceasta doamna minunata  oferind drept multumire zambetul si imbratisarea binemeritata.....
            Ar fi multe de spus legat de Neoklinik Moneasa , nu vreau sa plictisesc cu amanunte, dar vreau sa fac o invitatie celor care vor sa fuga de batrinete, sa uite ca ii doare si ici si colo...sa-si rasfete trupul si sufletul cu binefacerile acestei zone mirifice, cu oamenii ei minunati si cu  tot ce vine la pachet odata ce ai ajuns aici....daca as adauga inca o data multumiri  pentru profesionalismul personalului de aici incepand de la tratament si pana la bucatarie poate nu ar fi suficient de mult si nici convingator  si nu indeajuns pentru cei care iti ofera aici confort sufletesc si  poate difuz pentru cei care citesc articolul tocmai de aceea invitatia este modalitatea cea mai concludenta, asadar  indrazniti nu stati pe ganduri!!!!dupa poate veti spune si voi ca si mine - am fost aici si imi este bine!!!

joi, 1 octombrie 2015

Parfum de ploaie


    Am incercat azi sa ma bucur de ploaia de afara, sa ma gandesc la lucrurile frumoase din viata mea, sa ma gandesc ca in ultimul timp  in sufletul meu ploua cu iubire si e atat de bine, imi spala sufletul si ma simt ca noua, vara a ramas in urma, e amintire deja,  roata vietii se invarteste vertiginos, uneori abia tin ritmul, mai ales ca am ales in ultimul timp sa calatoresc foarte mult!
    Ploaia e binecuvantare, lasa aerul curat, natura proaspata si oamenii mai linistiti sau poate asa mi se pare mie, cert este un lucru, in toamna asta vreau sa ingramadesc toate tristetile mele de pana acum, sa le inchid ermetic....vreau emotii de alta natura, vreau sa las sufletul sa fie inundat de bucurie, ea sa fie indulcitor pentru zilele lungi de iarna care curand vor bate la usa.
    Ploaia sunt sigura ca o sa-mi topeasca toate dorurile, o sa fac loc in inima mea lucrurilor frumoase care  sunt nerabdatoare sa se implineasca!

joi, 24 septembrie 2015

Prizoniera in prezent



     Ploaia de azi mi-a stimulat introspectia, m-a indemnat la o plimbare prin toate coltisoarele  sufletului meu si cum de fiecare data gasesc lucruri frumoase acolo nu pot sa stau departe de blog, pun tot pe tastatura.
    Exista momente cand primesti exact ceea ce ai nevoie, cu toate ca nu constientizezi asta, e ca si cum s-ar arunca galeti de oxigen spre tine si daca aveai senzatia aia de sufocare la un moment dat,  dintr-o data parca seva vietii circula diferit prin tot corpul tau....plutesti intr-un vazduh parfumat si parca simti ca n-ai mai vrei sa pleci de acolo, ai vrea sa ramai prizoniera acelor momente.
    Ma intreb acum  cat de multi oameni cunoasteti suficient de nebuni sa-si traiasca sufletul, sa reuseasca sa faca acele lucruri mici, dar poate iesite din tipar, sa mearga impotriva mintii uneori, sa guste din dansul muzicii sufletului  pur si simplu!? stiu raspunsul - putini!! si stiu si de ce...pentru ca la acesti oameni sufletul creaza zilnic cate ceva, nu depind de nimeni, au depasit timpul si spatiul si nu vor sa traiasca in iluzie ( ca mine probabil....care ma cam hranesc cu asa ceva uneori, nu intamplator titlul blogului...), aceste persoane lasa convenientele la o parte, traiesc prezentul pur si simplu si se bucura din plin de el...un astfel de OM este prietena mea Camelia Andrei  din Italia, gazda mea din acest moment si sora mea de suflet. Ei, bine cand vezi astfel de oameni n-ai cum sa nu-i citesti bucuria inimii, n-ai cum sa nu gusti libertatea si sa incerci sa traiesti si tu asa, ca o binecuvantare printre oameni.
     Ne plangem ca nu avem bani, ca nu avem noroc, ca nu avem pe nimeni si ma intreb din nou, oare chiar conteaza toate acestea cu adevarat?as spune ca nu! conteaza sa-ti traiesti sufletul, sa razi cand esti vesel , sa plangi cand esti  trist dar sa nu-ti refuzi sa iubesti cand iubirea iti bate la usa chiar daca te poarta printr-un "relief "variat...urci pe cel mai inalt munte sau te arunci in ocean chiar daca nu stii sa inoti prea bine, urci, cobori, zbori pentru ca da! clipa este tot ceea ce ai!
     Sufletul este singura legatura pe care o avem cu Dumnezeu si vesnicia, asadar hai sa-l bucuram asa cum se cuvine si sa invatam de la cei care practica asta si sunt gata sa experimenteze miracole, pentru ca ele exista, Dumnezeu are un plan minunat pentru fiecare dintre noi  doar trebuie sa ne bucuram de oportunitatile pe care El ni le ofera!Cu fiecare gand, cuvant, fapta ne cream experienta de zi cu zi, am in persoana Cameliei o buna profesoara ma las asadar purtata de magia momentului!!!
     In final va intreb cand ati spus  cuiva de ce il apreciati si ce iubiti la el/ea? de ce va intreb asta? pentru ca fiecare  avem nevoie de apreciere si de recunoastere, doar asa nu uitam adevarata noastra valoare, nu va fie frica de sentimente si emotii pentru ca atunci cand ele pornesc din inima infuzeaza lumea cu energie pozitiva pur si simplu!
    O zi binecuvantata cu o ploaie de sentimente frumoase !
   

luni, 21 septembrie 2015

De ce mint oamenii?


 Consider ca fiecare dintre noi are cate ceva de ascuns si mi se pare firesc sa fie asa ca doar nu o sa le oferim noi"calcaiul lui Ahile" tuturor cunostintelor noastre, ma intreb insa altceva....nu au cumva acele persoane constiinta incarcata cu  neadevarurile pe care le etaleaza in incercarea reusitei lor sociale, in incercarea de a parea ceea ce nu sunt in realitate?
   Specialistii spun ca aceste sentimente sunt marcile eterne ale slabiciunii, dovada  faptul ca exista multe persoane care denatureaza realitatea, doar ca nah!! zic  si eu,....  educatia si normele morale sunt filtrul in cazul denaturarii, educatia disciplineaza persoana, nu permite sa foloseasca  minciuni lipsite de importanta doar asa sa para mai rasariti  in ochii lumii....si apoi ma intreb la ce le foloseste acest lucru pentru ca doar e clar ca minciuna are picioare scurte nu ajunge departe! de ce sa nu fim autentici? este cumva minciuna o protectie? si nu inteleg eu prea bine cum vine asta?
    Unii imi jignesc inteligenta si ma gandesc ca poate am si eu niscaiva probleme de vreme ce nu pot sa-mi explic cum poti sa minti cu atata nonsalanta pe cei din jur crezand ca ai abilitatea de a manipula, manevra prin vorbe fara acoperire....ma simt sincer in pericol in prezenta acestor persoane...sau poate minciuna deriva din invidie? din ura fata de persoanele care poate s-au realizat pe merit si pe bune...?
   Nu pot sa ma las dominata psihologic si tocmai de aceea o sa evit persoanele care incearca sa ma invadeze emotional, care nu ma apreciaza, promit insa sa am un mod empatic de comunicare fara sa mai incerc sa le schimb atitudinea  mai cu seama cand vad cat sunt  de refractare...dar as vrea sa spun ca ar fi bine cand acele persoane mint sa-si asume si responsabiltatea  spuselor sau macar  hai sa zambim si sa spun mai elegant, mai frumusel - minte-ma, dar minte-ma frumos!si a nu se uita ca pierzi o lume virtuala dar te intorci la tine si asta mi se pare cel mai important lucru ...sa fii autentic!

vineri, 11 septembrie 2015

Sfarsit de vacanta in Franta


  Vacanta mea in Franta se apropie de sfarsit,  au fost zile insorite, am acumulat amintiri frumoase, experiente unice si sentimente din cele mai alese, e placut sa ai  sentimentul acela de familiaritate, sa te simti in largul tau, exact ca si acasa, aici cordialitatea a fost la ea acasa, tocmai de aceea tin sa multumesc mult gazdelor mele Carmen si Costy din Nantes pentru vacanta oferita!
    Observati asadar ca folosesc des cuvantul" acasa"asta pentru ca gandul ma duce la melodia Paulei Seling, acasa este acolo unde te simti bine dar ai nostalgia casei tale oriunde te-ai afla tocmai de aceea le daruiesc prietenilor mei  din Franta aceasta piesa Paula Seling - Acasa cu toata gratitudinea mea!
    Nu voi incheia articolul meu inainte de a va intreba ce inseamna pentru voi" acasa"? va fi un subiect abordat intr-o emisiune de radio dupa intoarcerea mea in tara si tocmai de aceea tot ce imi veti scrie voi va fi foarte important pentru mine, voi da citire tuturor raspunsurilor primite de la voi.
   Ca sa nu cer ceva fara sa dau si eu ceva voi spune ce inseamna pentru mine - inseamna locul unde te poti exprima exact asa cum doresti fara sa ti se reproseze ceva, este locul unde inima ta vrea sa fie  cand esti suparat/a, e locul tau de siguranta...si ce mai inteleg eu prin cuvantul acasa veti afla in emisiunea mea de la  Radio Tasha.

luni, 31 august 2015

Va plac oamenii fericiti?


      Nu stiu cum sunt altii,  dar eu....(vorba lui Creanga) ma topesc dupa oamenii fericiti, ei emana prin toti porii pozitivitate, optimism...e o placere sa stai in preajma lor ...ai vrea parca sa furi din bucuria lor pentru ca in ochii lor vezi speranta si multa dragoste, respect reciproc. Mi-a fost dat aici in Franta sa revad astfel de persoane ...sincere si fara nicio urma de prefacatorie, zambetul de pe fata lor ai vrea sa-l ai si tu sau poate iti amintesti ca odinioara l-ai avut dar.... l-ai pierdut!acesti oameni au stiut sa depaseasca imperfectiunile ( toti le avem...! ) si sa vada doar frumosul din realul lor, cu astfel de oameni ai vrea sa te intalnesti mereu, sunt absolut fermecatori!
    Mi-am incarcat camara sufletului cu zambetele lor si mi-am dat seama ca sunt multe cupluri care condamna pur si simplu fericirea, o tin la colt si nu stiu sa o traiasca din plin asa cum o fac cei doi - Laur si Vera, (din Sibiu de loc )au tot respectul meu si am realizat din plin vorba cantecului ca... "...mai sunt pe lume oameni fericiti..."....!!!!
    In urma cu doua luni tocmai m-am bucurat de nunta lor de argint le doresc din inima  ca tot binele si frumosul vietii sa-l savureze din plin sa fie la fel de frumosi pana la adanci batrinete pentru ca frumusetea vine din interiorul nostru....adevarata avere umana acolo se afla.

miercuri, 19 august 2015

Una calda ...alta rece


  Asa e viata, ba asa...ba asa...ideea e alta ca eu una  nu-mi permit"luxul" deraparii, e periculos si chiar daca uneori  nu-mi place "filmul" in care traiesc incerc pe cat se poate sa schimb decorul si sa rescriu scenariul ( atat cat tine de mine..ca deh!!!! eu vreau multe dar El hotaraste ce e bine si ce nu e bine pentru mine ....)...un lucru e sigur ca totul mi se datoreaza mie, adica si bun si rau...nu dau vina pe absolut nimeni....am suficienta "imunitate "sau ma rog intelepciune de a ma detasa de cele potrivnice..deschid geamul larg si le dau drumul!... atunci vreau sa raman doar eu cu mine si cu gandurile mele, deschid asadar usa sufletului ca altminteri rugineste cheia si e cam greu de invartit daca nu o folosesc din cand in cand ca doar si sufletul meu are nevoie de liniste si tihna si asta nu pentru ca n-as avea acum liniste...nu!!!!Doamne fereste...ma simt grozav!!! in Franta am intalnit vanzatori rabdatori, luminosi si zambareti, vecini care te saluta chiar daca nu te cunosc, oameni corecti, de cuvant  cu alte cuvinte....si mai ales gazdele mele Carmen si Costy care sunt  persoane speciale, n-ai cum sa nu te simti bine alaturi de ei, sunt minunati!
     De o vreme am ramas si eu fara cuvinte, doar cu dorurile mele, unele clare ca lumina zilei dar greu de  stins, altele nedefinite si acelea ma dor cel mai tare pentru ca sunt greu de explicat si pentru mine... mai ales  ca sunt legate de amintirile mele si atunci imi "racoresc" sufletul cu un articol pe blog in care trebuie sa recunosc ca sunt foarte sincera si spun exact ce simt in momentul  respectiv.
      Anul acesta a fost anul calatoriilor ( ...de altfel m-a prins Revelionul in Italia...)m-am speriat si eu de numarul kilometrilor parcursi dar inima mea a fost plina de bucurie si fericire peste tot chiar daca a fost un an al ispitelor si incercarilor de tot felul dar, m-am ridicat, stiti cum se spune " sa cazi e omeneste  dar sa te ridici e dumnezeieste" carevasazica multumesc Lui pentru tot ce imi ofera in fiecare zi!
   

joi, 13 august 2015

Ce faci cand oamenii te dezamagesc?


   Fiecare dintre noi trecem peste dezamagiri, fiecare este dezamagit sau dezamageste la randul  sau pe cineva, asta pentru ca avem alt standard de viata, e periculos pentru noi sa avem asteptari de la altii pentru ca ele ne provoaca durere si  frustrare....dar la urma urmei nimeni nu este obligat sa ne faca viata mai frumoasa mai ales ca timpul e o resursa pretioasa pentru toti.
     Problema mea e ca imi plac calatoriile la nebunie si exact atunci cand plec trebuie sa se intample ceva care sa-mi bulverseze "zen-ul"...azi sunt chiar suparata pentru ca efortul meu, disponibilitatea mea de a ajuta pe altii din punct de vedere spiritual mi s-a parut zadarnica, am sa revin la comoditatea mea personala si voi intoarce spatele emotiilor negative care nu fac decat sa-mi ingreuneze viata.
    Oameni devin pe timp ce trece mai rai, mai individualisti si nu are sens sa devin sclava unor preocupari care din pacate  imi  aduc numai  neplaceri, am sa practic acceptarea ideii ca mai mult nu se poate si ca atat cat a fost  a fost suficient...
    Se spune ca cine rezista la 10 dezamagiri si poate trece peste inseamna ca inca il mai iubeste pe dezamagitor; eu am trecut peste mai multe dezamagiri pentru ca iubesc oamenii, iar durerea de azi mi-o asum, trebuia sa ma destept odata pentru totdeauna si sa incetez sa mai am incredere in cei care  isi ofera serviciile dar pe de alta parte te ard pe la spate...dar din pacate viata inseamna comuniune, nu te poti izola de lume, singuratatea inseamna moarte pur si simplu! un lucru este cert - atunci cand deciziile mele au adus nefericire altora m-am cait si le-am cerut iertare...pentru ca n-am facut premeditat ceea ce am facut...oare cei care azi m-au dezamagit sunt in stare sa imi urmeze atitudinea? sau pur si simplu imi vor arata prin asta cine sunt cu adevarat si ca implicarea lor a avut un singur target sa ma darame pe mine!
     Un singur lucru este cert - am obosit sa lupt sa pastrez alaturi de mine oameni care nu ma merita, care imi tulbura linistea interioara....am obosit sa ascult, sa respect sa-mi pese de oameni care sunt departe de valorile mele...pentru ca cei care ma vor si ma plac vor fi mereu aproape de mine orice s-ar intampla!
     Vreau sa "infloresc " de azi incolo doar pentru cei care pot vedea florile din "pomisorul "sufletului meu.

Edit later;
   Imaginea copacelului inflorit din fata blocului prietenilor mei din Franta este edificatoare...oare cati vad frumusetea florilor lui?

joi, 6 august 2015

"Pomisorul" din sufletul meu

  
     Au trecut cateva zile de cand am sosit in Franta, ce pot sa spun e ca in scurt timp "pomisorul" din sufletul meu a rodit fructe dulci, aromate si gustoase si asta se datoreaza gazdelor  mele de aici - Carmen si Costy...dar, cireasa de pe tort este nepotica lor Kyleen, o fasneata de fetita de numai 4 anisori care are energie si exuberanta cat pentru zece, n-ai cum sa fi trista langa o astfel de copila, e argint viu nu sta o clipa locului si indirect te mobilizeaza si pe tine...e fantastica! o ador!
     Orasul Nantes e numit si orasul parcurilor, are cele mai multe si mai frumoase din Franta, in 2013 a primit titlul de Capitala verde a Europei, acest titlu aduce cu sine si o mare responsabilitate..titlul acesta acordandu-se  oraselor de avangarda din punct de vedere a modului de viata, un oras modern cu cele mai bune practici de viata, exista din cate am aflat si o seama de proiecte in lupta impotriva schimbarilor climatice globale...carevasazica e o reala placere sa pot sa ma plimb intr-un asemenea oras.
     In zilele ce vor urma voi vizita si Castelul Ducilor de Bretania....stabilit chiar in inima orasului Nantes, una din cele mai vechi cladiri din acest asezamant, promit sa revin cu imagini in urma vizitei, pana atunci imbratisari si ganduri bune din locul frumos in care ma aflu!

   Las zambetul lui Kyleen sa va deschida sufletul spre bine si frumos, al meu este deja plin de lumina.

duminică, 26 iulie 2015

Oamenii pozitivi din viata mea

 
 Azi am facut o balanta  daca pot s-o numesc asa, sau mai bine spus o retrospectiva a vietii mele  din ultimii 10 ani si ce credeti?s-au perindat prin mintea mea evenimentele si intamplarile traite  incat pur si simplu parca am simtit emotia  acelor momente, important este altceva insa, am ajuns la o concluzie ca Dumnezeu mi-a scos in cale foarte multi oameni frumosi in aceasta perioada care mi-au adus mult bun si mult frumos in suflet, care m-au motivat pur si simplu sa pot merge mai departe, cap de lista este Camelia Andrei, prietena mea din Italia, ea m-a ajutat sa-mi reformulez personalitatea, pentru ca realizasem dupa moartea sotului meu ca oamenii nu sunt chiar ce par a fi...sunt manati si de interese, lucru care pur si simplu m-a descurajat pentru ca pe foarte multi ii considerasem prieteni.
    Am intalnit si oameni care m-au facut sa visez pur si simplu, asa cu ochii deschisi, dar poate ca si visarea aceea a fost benefica vietii mele chiar daca eu poate am asteptat concretizarea acelor vise... important in acest caz e ca mi-au dat doza de optimism de care aveam nevoie si m-au facut mai increzatoare in fortele mele, de cativa  dintre acestia ma simt si acum legata sufleteste chiar daca...
   Cert este un lucru, bagajul meu emotional este divers dar nu m-am centrat pe esecuri niciodata, chiar daca unii mi-au furat naivitatea cu care am crezut in frumusetea lumii, nu ii urasc pentru ca in viata reala nu exista reciprocitate ca in scenariile din filme si apoi fiecare dintre noi are libertatea de a-si arata devotamentul si iubirea asa cum o simte, in stilul propriu, nu poti impune sa fi iubit asa cum iubesti tu!
    N-am avut niciodata dimensiunile 90-60-90, dar am avut o oglinda in ochii prietenilor mei, ei au fost oglinda mea, datorita lor am aflat ca sunt curajoasa, ca  sunt ambitioasa, ca sunt inteligenta, ca sunt frumoasa (scuzandu-mi-se lipsa de modestie...!!! ) n-am cautat niciodata contraargumente sa-i contrazic ca nu mi-au permis asta ( consider ca ar fi fost o conduita de risc...desi , ma rog asumarea riscurilor este o cerere continua altfel n-ai cum sa mergi mai departe)... si bine au facut! ca asta m-a facut sa ma simt mai sigura pe mine, sa ma simt mai bine in pielea mea!
    Interactiunea mea cu persoane negative  incerc s-o minimalizez pentru ca nu e vina mea ca ei nu stiu sa-si gestioneze viata, de ce spun asta? pentru ca am incercat uneori sa ma apropiu de ei cu dorinta de-ai face mai buni, dar asta s-a intamplat doar temporar, foarte repede am realizat ca si-au dobandit anumite obisnuite care au avut un caracter repetitiv si atunci merita sa te lupti cu morile de vant? categoric nu!
    In viata mea  au fost si persoane precum Carmen si Costy din Franta care m-au facut de multe ori sa rad pana la epuizare, sunt oameni plini de viata, cu zambete largi si multa pasiune m-au dus in zona de confort spiritual de care avem atata nevoie uneori... tuturor oamenilor frumosi din viata mea le doresc multe momente de gratie, pentru ca acelea sunt momentele cand Dumnezu intervine in viata noastra si ne deschide drumul spre bine si frumos, iar viata lor sa fie ca un copac cu flori!!!

duminică, 19 iulie 2015

Telefonul, prieten sau dusman?




    
    
     Se spune ca "in medie pe telefon se gasesc mai multe bacterii decat pe capacul de WC"...in pofida acestui fapt suntem zilnic pe telefon, ne agitam cand el nu functioneaza de parca cineva ne-ar lua aerul si pur si simplu nu mai putem respira!
     Culmea este insa alta, acum cu telefonul alaturi te lipsesti de laptop, te lipsesti de aparatul foto, de GPS , carevasazica face  cam multe lucruri smartphone, apoi cum sa nu-l iei si cand te duci la pat cu tine...ca deh!!! unii nu pot sa doarma pana nu-ti spun noapte buna....si ca sa fie mai rapid  te arunci la unul destept nevoie mare, adica iti iei unul care sa nu fie ingenunchiat multa vreme, ce mai !!!dai un ban dar sa merite! eu nu pot sa spun ca-mi reinoiesc des jucaria ca nu gasesc important acest lucru, am alte "jucarii: sa zic asa pentru care as cheltui  ceva bani dar, cum vad ca e in trend sa ai o jucarie cat mai tare, cu cati mai multi biti si cu baterie cat mai rezistenta sa nu te lase cu ochii in soare cand tu cauti ceva pe net...va intreb pe voi, cati bani  sunteti dispusi sa dati pe un telefon?
     Atentie mare insa  pentru voi cei care vreti sa va protejati identitatea, pentru ca tot mai multe aplicatii se pot descarca doar contra unor informatii personale, te face sa asociezi imediat contul Google, numarul de telefon de pe cartela SIM, adresa si IP, deci pe undeva mergem pe riscul nostru!
     Am aflat (asta pentru ca sunt adminul unui radio si vreau sa stiu daca nick name-rile ascultatorilor sunt clone sau reale!...de ce asta? pentru ca unii vor sa-ti puna si bete in roate...) insa exista si o alta posibilitate de a te tine dupa perdea adica sa nu fi vazut cu alte cuvinte, descarci  aplicatia XPrivacy, care da date eronate iar adresa fizica a placii de retea si adresa IP nu poate fi depistata.
     Eu va indemn insa asa cum spune si imaginea de mai sus sa descarcati aplicatia pentru android de pe pagina noastra de Radio Tasha, bucurati-va alaturi de noi de muzica pe alese!

marți, 14 iulie 2015

Te iubesc!

 
     Observ mai nou ca unora le vine foarte usor sa spuna cele doua cuvinte, e ca  un fel de salut  in ceea ce-i priveste, le-a intrat in reflex si o spun la greu chiar daca nu simt asta....fara sa faca deosebirea dintre atractie si iubire pur si simplu!
     Sa ne intelegem dragilor, e foarte adevarat ca femeile adora sa auda cuvinte frumoase, nu intamplator se spune ca barbatii se indragostesc cu ochii si femeile cu urechile, dar, doar pentru ca e frumos sa auda asta, mi se pare prea putin....mai bine ii spui, imi placi mult, sunt pe cale sa ma indragostesc de tine.....si ce-o mai fi de aici incolo ramane de vazut! Nu contest faptul ca atractia are un rol important, biologic vorbind... dar mai nou pe site-rile de socializare esti bombardata de persoane care fac tot felul de scenarii ca te si miri cum le bubuie mintea...lol!!!(poate daca le-ar vinde caselor de filme ar iesi ceva banuti....)scenarii care nu au nicio legatura cu iubirea ci cu sexualitatea pur si simplu, pentru ca pentru a avea erectie nu-i nevoie de iubire ci de atractie pur si simplu iar cele doua cuvinte nu au ce cauta in acest context!
    Asadar, cu totii cautam  iubire, dar ca sa ajungem acolo  e nevoie de alte sentimente, iubirea inseamna afectiune, valori comune si evident directii comune...si sigur ca aici se presupun si  multe riscuri, femeilor le plac barbatii care stiu sa le spuna povesti pe care niciun alt barbat nu le-a spus pana atunci, fiti asadar diferiti, nu folositi sabloane , veti fi usor dati la o parte daca veti face uz de ele...fiti voi si simtirile voastre adevarate, aveti incredere in voi si in fortele voastre proprii si daca interactiunea va functiona...daca  iti va raspunde provocarilor, abia atunci risca-te sa-i spui - te iubesc!
    

duminică, 12 iulie 2015

Mariti doza!

   


     In timpul emisiunii de astazi mi-am amintit de toti cei care au fost alaturi de mine in momentele in care mi-a fost foarte greu...tocmai de aceea am pus intrebarea  cu masura iubirii, cand si in ce momente o simtim?
    Bogatia noastra a teranilor este sufletul, prin el  putem masura ce dam si ce primim in schimb, devenim mai intelegatori, si reusim pe zi ce trece sa fim mai buni decat azi...nu trebuie sa uitam ca suntem facuti din iubire, traim pentru a primi si a darui iubire pentru ca altminteri am fi pustiiti...
    Cand spun de daruit nu ma refer la averi, la bani...personal, pot spune ca am si nu ma pot bucura de ele fara iubire, pentru ca doar dragostea poate sa" umfle"panzele sperantei si sa duca corabia la mal....
     Un intelept a spus ca cel mai bun medicament este iubirea, intrebat fiind :
      - Si daca nu merge? el a raspuns asa:
      - Mariti doza!...
     Bun raspunsul...asta incerc sa fac si eu zilnic, sa maresc doza! pentru ca fara dragoste dansul vietii mi se pare o corvoada iar muzica un zgomot pur si simplu!!sufletul se imbraca cu mangaiere cu bunatate si iubire doar asa poti sa simti dragostea...pentru ca ceea ce nu iubim nu putem cunoaste, ceea ce nu putem pretui nu putem avea....incerc sa vad lucrurile mai simplu, sa nu le complic... vreau sa sper, sa  iubesc si sa zambesc!
     Nu uitati ca o vorba buna nu costa nimic, este insa cel mai bun cadou!...fiecare suflet pentru un alt suflet este o lume ascunsa....dar de multe ori iti da puterea sa mergi mai departe!Oamenii frumosi nu sunt intotdeauna buni dar oamenii buni sunt intotdeauna frumosi!
     Apreciez si pe unii si pe altii...adica si pe cei buni si pe cei rai, oamenii frumosi mi-au daruit amintiri dragi, oamenii rai m-au invatat cum sa lupt cu viata....tuturor le multumesc!

 

marți, 7 iulie 2015

Dimineata cu ganduri

 
     Clar! sunt o ciudata, o aiurita...o diferita...dar am ceva care poate nu stii ...ceva-ul asta bata-l vina  cred ca l-am mostenit de la mama, atunci cand ajungi sa-mi castigi inima ai aprecierea mea  toata viata!! poti sa ma vorbesti pe la spate, poti sa spui vrute si nevrute daca ai reusit sa-mi cuceresti inima voi gasi de fiecare data o scuza pentru tine....zambesc larg pentru ca stiu ce spun, de unde vine toata atitudinea asta? de la faptul ca ma iubesc asa cum sunt, n-am inaltimea pe care poate mi-as fi dorit-o si nici  kilogramele stas si nici nu o sa ma imbolnavesc facand foame ca sa am abdomenul  plat, am insa un zambet care emana caldura si cine il percepe va vedea in mine un suflet bun si apoi mai e ceva...barbatii fug de perfectiune, ei cauta femei capabile sa iubeasca nu papusele....
    Necazul meu a fost altul ...in ultimul timp am iubit la distanta, fapt care are si ceva bun dar si ceva rau...distanta inteteste  dar poate sa si stinga iubirea, fiorii ei pot sa creasca sau sa dispara incet pentru ca o iubire nealimentata  n-are prea multe sanse de supravietuire. Ciudat  la mine functioneaza iubirea asta poate diferit de altii, iubesc la un om lucruri pe care poate altii nu le vad, le vad doar eu si imi este suficient si cand sunt intrebata - ce mama zmeului ai gasit la el? am gasit ce  cautam, omul care poate sa ma farmece cu inteligenta lui, omul care daca poate ma incearca un dram de complexe spune - fugi de aici ca arati bine!!! carevasazica omul care ma vedea frumoasa si imi era deajuns! stia sa ma faca sa rad in cele mai proaste momente, omul care ma sustinea si credea in mine dar care era si cel mai aspru critic...omul putin gelos( dar una peste alta cred ca putina gelozie e necesara in orice relatie...) omul care era cel putin la fel de nebun ca si mine, omul care imi dadea curaj si chiar daca mi-e frica de inaltime  daca mi-ar fi cerut sa sar cu parasuta as fi sarit pentru ca stia cum sa ma convinga! cu alte cuvinte omul care stia sa ma mentina indragostita, e mult? e putin? eu zic ca prea bine...doar ca ....ajungi la un moment dat sa dai DELETE  peste tot, de ce? simplu!!! pentru ca exista orgolii!...si pentru ca  trebuie sa  recunosc sunt  imprevizibila! ...si mai  trebuie sa recunosc  pornind de la afirmatia de mai sus ca duc dorul acelor iubiri!