Blog premiat

RadioTasha

marți, 9 iulie 2019

Gand de Iulie

    Sunt pusa pe calcule in dimineata asta....uneori imi da cu virgula, deh! asa e viata cu tot felul de operatii, adunari, scaderi, mai gresim, mai plusam...dar mergem victoriosi mai departe, cert este un lucru, am ajuns la concluzia ca am devenit suma oamenilor pe care i-am inteles ( si daca nu i-am inteles??? am incercat sa raman inteleapta si sa tac...ca oricum oamenii sunt ceea ce vor ei sa fie...).
  Schimbarea in bine de regula se face cu propria ograda...daca cineva  ar scoate pe piata si plasturi care ne-ar ajuta la aceasta schimbare ar fi perfect...am fi mai predispusi spre  starile acelea de fericire care sunt atat de trecatoare...
       Ma gandesc acum daca eu am fost zamislita sa fericesc pe altii sau sa ma fericesc pe mine? macar asa mici crochiuri din cand in cand sa imi ofer drept  premiu pentru stradania mea cotidiana,  pentru implinirile mele, pentru sperantele mele, pentru iluziile mele, pentru avatarul vietii modulat uneori cu grija, alteori cu nepasare ( buna si asta uneori...)hmmm!! toti suntem intr-o goana continua spre fericire, putini insa ajung s-o tina in brate....suntem diferiti dar poate asta e si marea noastra sansa!!!
      Mai cred ca nu verbalizam suficient ceea ce simtim ...prea interiorizati am devenit ....uneori chiar si cuvintele spuse aiurea pot incalzi un suflet, dau apa la moara, pentru ca vorba - vorba aduce....altfel? ajungem epave emotionale... frangem destine cu voia noastra...prea multi oameni obositi de viata, prea multi care se indreapta spre declin...de ce? pentru ca uitam un lucru ... momentele pe care le traim nu ne apartin in totatalite ci le impartim cu altii, si atunci?? de ce refuzam  sa muscam cu pofta din viata?
     Pierderile dor...dar sa te pierzi pe tine e cel mai dureros lucru, crede in tine!  increderea in altii nu te ajuta, dimpotriva! de la noi pornesc fericirile si nefericirile, din pacate acuzam  pe altii de tot raul care ni se intampla...si? marii perdanti suntem tot noi...viata ne ofera atatea ocazii, de ce le colectionam si  refuzam sa le dam viata???