Blog premiat

vineri, 15 iunie 2018

Nostalgii

   In fiecare inceput de vara gandul imi zboara la mare, iubesc marea, valurile ei ma linistesc, imi dau doza aceea de bine, ma ajuta sa-mi intensific vibratiile, riscul de expunere la soare nu-l iau in considerare pentru ca sunt cumpatata si nu  vreau sa-l saracesc prea tare pe maritul soare...doar asa, sa-l las sa- mi mangaie pielea cu atingerea razelor sale. Imi misuna si acum in minte imagini razlete de la ultima mea vacanta la Marea Egee, m-am simtit ca parte din Legendele Olimpului...cumva ca o Afrodita( imi lipseau porumbitele care aduceau ambrozie lui Zeus cand era mic...) se spune ca viata a aparut in oceane, ei, bine! mie marea imi da dorinta de viata! Pentru mine e linistea universala, imi ia gandurile si le duce in larg..ma simt libera, fara apasari... multumesc Lui si vietii ca ma ajuta sa ajung sa-mi rasfat sufletul cu tot ce-mi doresc vara ( chiar daca anul asta nu va figura si marea  in lista mea de vacanta...)am realizat insa ca mintea este cel mai bun prieten al nostru, ea ne determina actiunile astfel incat sa ajungem in punctul in care ne vedem....pastrez inca cumulul de sentimentul speciale pe care marea mi le-a oferit, marea, imensitatea ei ma face sa cred ca pot ajunge mai departe decat ochii si mintea mea pot crede,... izul de vant uscat, oregano, ulei de masline, branza feta il simt parca si acum cand povestesc despre Grecia...figurile vesele ale  grecilor, muzica lor iti patrund in suflet si raman acolo...
    Cand eram mica ma visam sirena, ca in Odiseea lui Homer ( cred ca mi s-a  luat de la prea mult citit...) visam ca ma transform intr-o fiinta fabuloasa din mitologia greaca...era o senzatie mirobolanta, Doamne ce frumos era in visurile mele...
    Nostalgii la ceas de seara, cred ca mi s-a tras de la scoicile din jardinierele de pe balcon pe care le-am cules anul trecut din Grecia, ele m-au pus pe scris si pe indemnul pe care vreau sa il lansez, sa nu  ratati  posibilitatea de a vizita Grecia, e senzationala!

vineri, 1 iunie 2018

Amanetez sufletul

      Chiar asa...da! asa m-am gandit in dimineata asta, amanetez sufletul si emotiile sa pot fi cat mai rationala, sau mai bine spus eficienta, pentru ca la cat de copilaroasa sunt, ziua de azi...o sa ma dea peste cap...in sufletul fiecaruia dintre noi salasluiesc dorinte si frica mi-e ca daca dau frau liber celor care imi trec acum prin cap incercand sa ma rasfat ca un copil n-o sa fie taman bine! Ma intreb insa retoric, cand tragem linie si  constatam ca  suntem mari?
    De ce mi-e frica de ziua de azi? pentru ca pe vremea copilariei mele cadourile erau limitate, dar azi toata lumea vorbeste despre ce mi-a luat, ce i-am luat, ce le luam si asa mai departe, cadourile dragilor nu ar trebui sa fie impuse de o anumita zi, eu daruiesc fara motive speciale sau zile speciale ceva fetelor mele( ele ramin copii pentru mine pana mor...asa le simt  si asa le protejez ), nepotilor mei, pentru ca, repet, asa simt nu pentru ca e 1 Iunie.
   Le-as oferi in fiecare zi cele mai smart daruri, pentru ca asa e sufletul meu de mama, si tot putin mi s-ar parea, mi-as da si sufletul sa stiu ca ai mei copii sunt fericiti, dar azi am doar gandul amanetului in minte, insa cu daruri sau fara daruri zic sa ne pretuim mai mult pe noi si azi si maine si in fiecare zi...
   So, ziua de azi nu trebuie sa ma prinda cu garda la pamant, sunt lucruri care nu se pot schimba si trebuie sa le accept asa, deci sa sumarizez, fara rezolutii, fara promisiuni si ambitii stupide, o sa fie bine si azi si maine si cat va fi sa fie, cu putina nebunie, mergem mai departe!