Blog premiat

sâmbătă, 26 noiembrie 2022

Candva


 Uneori simt ca vidul din interiorul meu, tumultul  zilelor mai proaste imi dau  o stare ciudata, aproape ca devin nefunctionala, nu-mi vine sa fac nimic si nimic  parca nu-mi surade......noroc ca iubirea de viata nu-mi dispare, sanatatea o tin sub control si  cumva satisfactiile  raportate la familia mea  imi aduc calmul necesar mersului mai departe.

Trag tare de mine sa  schimb ce simt ca nu imi face bine...sunt o persoana care poate face mult chiar din nimic, chiar  ma incurajez mereu" hai ca poti Olga!"  refuz sa cred ca  imi pierd autonomia, chiar si fetele mele cand ma suna si ma intreaba daca am nevoie de ceva , le raspund ca am de toate...dar apoi ma sucesc si le spun ca am nevoie de ceva stiind ca asa vin si  le vad mai des...

Mi-am spus mereu candva va fi bine si pentru mine...candva-ul asta insa  nu s-a mai aratat si aici ma refer la faptul ca imi doream totusi pe cineva alaturi, e grea singuratatea si mai ales acum, vin sarbatorile de iarna ...2- 3 ore stau cu familia de Craciun dar apoi raman tot singura si poate nu e in firea mea  sa traiesc asa ...

Dar, ce fac eu acum? imi sabotez binele pe care il am? ca asa imi spun si prietenele, "ce bine de tine! nu trebuie sa gatesti...nu trebuie sa dai socoteala nimanui!"nu stiu daca gatitul e o problema la mine...chiar gatesc zilnic si  ma bucur cand ce fac este apreciat de cei din familie si nu numai... iar cu socoteala? daca eu nu cer socoteala cuiva, de ce mi-ar cere altii mie?

Am vulnerabilitatile mele...dar, muncesc la dezvoltarea inteligentei mele emotionale, fug cat pot de tot ce este toxic pentru mine, tin prea mult la mine sa ma abandonez cu una cu doua...nu bag sub pres nicio traire mai putin  laudabila, fac si ele parte din mine dar vreau in continuare sa explorez viata asta asa cum e ea, cu bune si cu rele!

duminică, 1 august 2021

Home sweet home!!

 Home sweet home!!

Azi noapte m-am intors acasa cu sufletul facut zdrente pentru ca asa  vin de fiecare data din Italia, s-a legat o prietenie  greu de imaginat  intre mine si Camelia, dupa o luna si jumatate de Italia am insa 
" tamponul"  acasa...fetele mele care m-au asteptat cu dor si drag dar si nepotii pe care azi abia astept sa-i revad azi!

Drmul spre casa nu a fost chiar usor  (nu pentru ca nu am avut confort in microbuz sau pentru ca soferul nu  a fost bun, dimpotriva! )  pentru ca ne astepta   un rand de 5 km la Vama cu Petea, urata treaba! Covidul asta a dat lumea peste cap rau de tot!


sâmbătă, 26 decembrie 2020

Singura de sarbatori

 Cred ca nimic nu este mai trist decat sa petreci singur sarbatorile de iarna,  sa ai sufletul creponat si sa te gandesti la bucuria  altora, unde stii ca e casa plina...simti o nevoie acuta  de alinare, de strangere in brate, si chiar nu-i cred pe cei care se lovesc cu caramida-n piept si spun ca e bine si singur.

Ma simt norocoasa ca am prieteni care ma suna si incearca sa-mi faca ziua mai frumoasa, viata e imprevizibila si oamenii sunt schimbatori, uneori te poti baza pe prieteni, dar  cel mai bine e sa gasesti in tine motive sa te simti bine in astfel de momente,  sa-ti oferi singur rasfat sufletului  facand ceea ce te face multumit....si nu accepta compromisuri! bucura-te de ceea ce ai!

E placut sa te simti valoroasa, sa fii invitata  la prieteni in astfel de zile, si chiar m-au invitat si in tara si peste hotare,  dar pandemia asta parca  ne permite acest lucru? categoric nu! ne obliga sa stam  acasa... vrem nu vrem! asadar am stat si am meditat la lucrurile bune pe care le am de la viata, am cautat in cotloanele mintii si sufletului motive sa ma bucur, motive care m-au inseninat!

Acum ca tot am dat-o pe sinceritate ar trebui sa recunosc ceva, sarbatorile sunt si o oportunitate de traire libera a patimelor, am mancat peste masura! m-am certat dupa, dar vorba unei prietene, mai bine ma certam inainte! si uite asa m-am intalnit cu mine, cu  sufletul meu care  m-a linistit si jmi-a spus cand l-am certat  - " pai? chiar nicio placere? nu se poate !"

Indrazniti asadar voi cei singuri sa va intalniti cu voi insiva ! traiti sarbatorile cu speranta, iubire si bucurie pentru ca asta inseamna Nasterea Lui!


duminică, 30 august 2020

Soacra

     Chiar daca societatea a evoluat nu s-au produs  schimbari spectaculoase legat de ralatia soacrei cu ginerii sau de la caz la caz  cu nurorile ...nu e vorba de implicatii emotionale pentru  ca acestea oricum nu prea exista ci pur si simplu de respect.
    In ce ma priveste poate ca varsta imi da acel fler de a-mi asuma un rol mai rezervat vis-a-vis de ginerii mei, nu sunt posesiva, agresiva si nici nu ma dau" desteapta pamantului"  nici macar atunci cand ar fi cazul sa ma implic, deci reputatia de" bagareata" nu o am....nu fac nici vizite neasteptate, prefer sa ma caute fetele cand vor sa ma vada....cu alte cuvinte nu sunt o amenintare pentru ginerii mei.
    Pentru mine fetele sunt totul, iar alegerile pe care le-au facut   le apartin si  fericirea lor este si fericirea mea. Poate ca nu sunt soacra ideala,  nu am veleitati de babysitting, sentimentul de responsabilitate probabil  ma opreste, las cresele sa-si faca datoria, pentru ca acolo au copiii posibilitatea sa se obisnuiasca cu socializarea, sunt insa mereu dreapta cand se pune problema de ajutor pecuniar, incerc sa fiu echitabila.
   Le-am cerut ginerilor sa-mi spuna pe nume( din pacate nu o fac...) pentru ca urasc cuvantul "soacra" drept apelativ,  de ce spun asta? pentru ca acest cuvant din start  are o conotatie negativa, rece...mai ales ca stiti cate bancuri cu soacre circula.
    Va intreb pe voi dragele mele surate, ce apelativ folosesc ginerii vostri  atunci cand vi se adreseaza?
     Care este cea mai fericita varianta?

miercuri, 19 august 2020

Fii barbat!

     Fiecare persoana a avut parte in viata de intamplari care care cumva nu au coincis cu scenariul pe care ni l-am facut in minte legat de o anume tipologie  de barbat sau ma rog, de  femeie. 
     Pana aici toate bune si frumoase, dar, cand dam nas in nas cu realitatea  realizam ca lumea nu se invarte in jurul nostru, nu suntem  noi cei care putem  stabili reguli, doar pareri, care de la caz la caz pot fi acceptate sau nu.
     Dragi barbati, atunci cand  doriti sa intrati intr-o relatie obligatoriu e sa aveti o  relatie buna cu voi insiva, apoi mare grija cu interactiunea cu femeia cu care doresti sa fii....sa fii barbat nu doar cand castigi ci si cand pierzi.
  Daca femeia si-a pierdut interesul fata de tine, nu insista, vezi de viata ta mai departe,  nu s-a terminat "samanta" femeilor, nu poti continua din mila o relatie, fiti demni si stati drept!
    Foarte adevarat faptul ca suntem cu totii produsul mediului in care traim,  nu lasati ambitiile penibile sa va ghideze viata, un barbat nu este mai adevarat daca are la activ mai multe femei...ci dimpotriva adevarat este cel care stie sa faca fericita  femeia iubita....sigur asta nu te opreste sa ai alegeri bizare daca asta consideri ca te implineste, dar in acest caz asuma-ti responsabilitatea.
   Fii barbat adevarat!


Edit later: Femeile nu vor sa fie legate la maini intr-o relatie ci vor sa fie legate la suflet, sufletul nu cunoaste incepuri stabilite, vor simtire,  nu obligatie!
Dragi femei, fiti libere, nu ieftine! onorati-va corpul si pretuiti-l!

sâmbătă, 15 august 2020

Libera si fericita!

Se spune ca fericirea se gaseste usor daca stii unde s-o cauti....in oameni, in natura, in lucruri simple,  dar ma intreb cati o savureaza asa cum merita?
    Imi hranesc creierul  si-l antrenez cu doza de optimism in fiecare dimineata, descopar "raiul de pe pamant" in gustul cafelei de dimineata, in gustul mancarii  in care pun pasiune cand o gatesc, in zambetele nepoteilor mei, ei ma fac sa-mi conectez mintea cu inima, imi dau emotii la fiecare intalnire.
    Lumea mea cum spuneam  in articolele   precedente  e plina de bunatate si bun simt, intrusii nu au loc de gazduire, se elimina singuri prin lipsa de respect si umanitate, in lumea mea gasesti magie, divinitate, iubire, evolutie.
   Cei care pasesc in sufletul meu descopera calea prin atitudinea lor...cararea e misterioasa, dar merita  cautata! Dau o cheie tuturor celor care au ajuns acolo...asta insa  cere multa responsabilitate, comunicarea joaca un rol esential...apreciez oamenii care stiu sa  vorbeasca  pe "limba mea",  elegant si fara prefacatorii si minciuni. Exista o linie subtire intre cuvintele creatoare si cele distructive, asadar nu las nimanui placerea de a-mi strivi sufletul...lupt pentru valorile in care cred chiar daca realitatea dura mai da cu mine de pamant...am taria si curajul sa merg mai departe si dupa un esec.
   Nu  iau drept scuza  faptul ca exista un destin,  dar poate nu-mi asum nici eu suficienta responsabilitate pentru actiunile mele, mai calc in strachini cum se spune, imi plang putin de mila, dar consider ca este o binecuvantare ca Cel de sus imi da un semnal la timp  si pot sa inchid in nas o usa atunci cand cel care incearca sa o deschida  nu  corespunde asteptarilor mele.
   Doamne,  chiar daca stiu ca fericirea in doi e absoluta, multumesc Tie ca m-ai invatat sa fiu fericita si singura! Chiar daca pierd ma regasesc mereu...Tu m-ai invatat ca nu suntem facuti sa fim singuri dar nici cu oricine...asadar inca o data  multumesc!

marți, 28 iulie 2020

Lumea mea frumoasa

     Lumea frumoasa  in conceptia mea este lumea care te copleseste cu iubirea de semeni, cu mangaieri si aprecieri, sunt acei oameni cu  care legi prietenii  pe viata, care nu doar declarativ  te fac sa  intelegi ca iti sunt alaturi ci si faptic, poate sunt o  priveligiata, ma bucur de OAMENI frumosi si  poate eforturile mele sa rasplatesc bunatatea lor e  prea mic..... imi vin in minte  flash-ri, momente memorabile si trebuie sa declar ca  ma simt in siguranta alaturi de acele persoane, destinul manevreaza totul iar eu ma las pe mana Lui.
    Toate sufletele vor sa se simte alintate, iubite, cu toate ca uneori acceptam si jigniri si iertam inainte sa ni se ceara iertare legat de  anumite gesturi reprobabile, tocmai pentru ca pretuim maxim acele persoane, dorim astfel sa le aratam cat de importante sunt in viata noastra. Din pacate odata cu varsta vin si neputintele, bolile, ii pierdem pe cei dragi, ne simtim debusolati,  simtim cum lumea noastra frumoasa, se stinge usor....e ca o operatie fara anestezic, doare al naibii!
   Nu-mi plac umilirile, n-am umilit pe nimeni in viata mea,  iar daca cineva  a incercat s-o faca  cu mine, am ripostat elegant,  facand  cumva sa  se  inteleaga  ca mai sunt si vinovati fara vina...nu sunt perfecta, Doamne fereste! am destule defecte ...dar timpul are alta cadenta cand gasesti persoanele care te accepta asa cum esti. 
    Iubirea nu are nevoie de aplauze, nu este un cadou cu care te falesti, nu-l pui in vitrina, ea are nevoie de traire, sentimente adevarate, multumesc cerului pentru oportunitatile pe care le-am avut de-a lungul anilor, multumesc Lui ca mi-a scos in cale lumea frumoasa in care sa ma simt un OM  intre OAMENI..