Blog premiat

RadioTasha

luni, 11 decembrie 2017

Craciunul de odinioara

 
      Doamne, ce repede mi se pare ca a trecut anul asta!!cum trece timpul, cum trec anii!!!... poate pentru faptul ca s-au petrecut lucruri spectaculoase in acest an  in viata mea...au venit rand pe rand nepotii, mai intai s-a nascut Ema, apoi la doua luni dupa si nepotelul Mihnea,  evenimente care cumva ne-au tinut pe mine si pe fete mereu ocupate si am uitat de timp pur si simplu!
    Ma gandesc insa la sarbatoarea care se apropie, la Craciun...ce fericiti eram odinioara in jurul bradului adevarat nu cel fals pe care il cumparam majoritatea fiind cumva mai practic, dar poate tot raul spre bine, acum datorita informatiilor de pe net aflam ca brazii naturali ascund numeroase insecte intre acele lor mai ales daca alegem brazi cu ramuri multe, deci ce-i sigur, e sigur!.. brazi artificiali  dragilor..protejam astfel si natura si ii reutilizam si la anul care vine....foarte adevarat insa ca apar modele noi si  cumva suntem depasiti cu fiecare an care trece!
   Mi-e dor de Craciunul cu  cei care s-au mutat in lumanari, mama si sotul meu Vasile...ei mai sunt alaturi de noi doar asa cand aprindem lumanarea in seara de Craciun...si, Doamne, mama, ce buni cozonaci cu nuca,  mac si rahat faceai, parca si acum ii vad in fata ochilor, nu aveam rabdarea sa-i gust de Craciun.. ii mancam aproape imediat ca aroma lor imi gadila prea tare simturile, iar gustul lor era unic! de Vasile nu mai spun, era veselia Craciunului! avea un umor fabulos, stia sa instaureze bucuria in casa noastra si nu numai,  pentru ca mergeam la colindat in  casele prietenilor ...ne formam o gasca si era atat de placut cu colinzi si glume pana spre dimineata! ...toate astea au disparut acum...Craciunul mi se pare pustiu fara ei....
  E adevarat ca facem si acum mancaruri traditionale, nu lipseste nimic din ce trebuie sa fie pe masa de Craciun dar lipsesc cei dragi mie...acum Craciunul mi se pare unul comercial pur si simplu!! cu zeci de reclame la TV ...cu jingle- bells-uri la radio si parca s-a uitat si ce sarbatorim de fapt - nasterea tainica a Fiului lui Dumnezeu, impodobim bradul dar uitam sa ne imbodobim sufletele, s-a pierdut magia de odinioara!
   Conteaza parca mai mult ce avem in farfurie decat ce avem in suflet...nu mai fac bilanturi ca odinioara la final de an..trec si  pierderile si dezamagirile la castiguri gandindu-ma ca poate Cel de sus stie ce face cand imi ia ceva din ce am si-i multumesc! Nu mai fac nici planuri pe termen lung pentru ca am realizat cat de imprevizibila este viata, sotul meu isi facea planuri ca va trai 99 ani si a murit la jumatatea varstei... Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace..iau viitorul asa cum vine si ma bucur de fiecare zi...am insa coordonate de la care nu ma abat...nu-i cer nimic Mosului, ma bucur ca pot eu sa ofer fetelor mele  pe cat se poate ceva care sa le bucure, incerc sa ma "imbunatatesc" pe mine ca OM, sa-mi decorez sufletul cu cumpatare si dragoste, sa fie o sarbatoare a credintei, a puritatii si curateniei sufletesti!
                      Craciun fericit!

miercuri, 29 noiembrie 2017

La multi ani Roxana - Diana!

  Doamne, cum mai trec anii...parca nu demult eram cu tine in brate, acum il tin pe scumpul meu nepot, pe Mihnea si ma gandesc cum zboara anii....caut in cufarul inimii mele si gasesc  o gramada de amintiri frumoase cu tine cand erai mica, erai ambitioasa, atenta la detalii( acum esti parca si mai si...!!! ) incredibil de tenace, tot ce-ti propuneai duceai la bun sfarsit, m-ai facut mereu sa fiu mandra ca sunt mama ta... eram mereu cu zambetul in dotare cand se vorbea despre tine....si e mare lucru, o sa simti si tu ca mama in viitor acest sentiment de bucurie cand cineva iti lauda copilul!
     Vreau sa te rog ceva,  sa nu uiti ca esti  speciala si lumea te iubeste tocmai pentru ca reusesti sa le dai acel "ceva" de care multi din jurul tau au nevoie, ai multa iubire si prietenie, deschizi inima cu bunatate celor din jur, alegi mereu intelept si gandesti optimist, tu stii ca exista un scop in orice si oricine vine in viata ta si ma intreb cum sa nu te iubesc minunea mea de fata?? tu fata curajoasa care ti-ai vazut visul cu ochii, te iubesc mult! te iubesc nespus de mult!
    Ce pot sa-ti doresc azi de ziua ta? sa fii biruitoare in toate, sa ai un drum  plin de succese in cariera ( la care tii foarte mult...!) armonie si iubire in familie si bucurii nesfarsite sa-ti aduca minunea ta Mihnea, sa fii mandra de el asa cum sunt eu de tine , dragostea de mama nu este flexibila, este stabila si se naste odata cu copilul, da-te tare atunci cand esti slaba,  oamenii se mai schimba, dar valorile invatate acasa nu trebuie sa dispara niciodata, iti amintesti cum iti spunea tata  de fiecare data cand ne uimeai cu rezultatele tale? spunea asa: "sunt mandru de tine!!!" acum de acolo din cer cred ca-ti spune la fel, si cred ca  e tare mandru de tine de reusitele tale profesionale dar si familiale, dar uite ca am transformat urarea de ziua ta intr-o declaratie de dragoste si voi incheia dorindu-ti din suflet sa te simti mereu apreciata si iubita, rezultate maxime in tot ce faci, caldura si dragoste in suflet, la multi ani copil frumos ( asa imi place mie sa va spun si acum...chiar daca esti copil cu copil....esti copilul meu, minunea mea...)!
     Azi la radio o sa-ti daruiesc piesa care iti place mult Delia - Fata lu' tata !

luni, 27 noiembrie 2017

Dar de suflet

 
    Suntem in preajma sarbatorilor de iarna, fiecare se straduieste cumva sa fie mai bun, sa dovedeasca  prin fapte  ca  exista in scala de valori personala si multa bunatate, nu intamplator acest lucru.... pentru ca oferind cuiva o bucurie, un dar,  te simti mai bun in ochii tai in primul rand, ca deh!! macar la final de an ai reusit sa fi generos, ideea e ca entuziasmul scade odata cu sarbatorile si ma intreb de ce nu putem fi asa si in timpul anului? de ce trebuie sa asteptam o sarbatoare religioasa  ca sa ne aratam bunatatea?
    Fetele mele m-au intrebat zilele trecute: - mama ce ai vrea sa-ti aduca Mos Craciun sub brad?...le-am raspuns ca nimic, nu le-a multumit raspunsul si au insistat, le-am explicat ca eu am de toate, iar bucuria mare a anului a fost venirea pe lume a celor doi nepoti, Cel de sus mi-a adus papusile vii pe Ema si pe Mihnea, ce as putea sa-mi doresc mai mult? Iubirea care s-a nascut odata cu venirea lor pe lume, atingerile lor, gangurerile lor, imbratisarile  lor, sunt cele mai frumoase daruri iar faptul ca ele, fetele mele constientizeaza ce inseamna cuvantul mama pentru mine e un adevarat balsam sufletesc!
    Vreau sa ma implic cat pot in cresterea nepotilor mei, acestea cred ca vor fi darurile mele de bunica, pentru ca Craciun poate fi in fiecare zi daca noi ne dorim cu adevarat acest lucru, daca daruim dezinteresat cuvinte calde, de incurajare si mai ales timp din timpul nostru, acestea mi se par daruri de suflet!
    Sub bradul de Craciun as  aseza darul iubirii, pe care nu-l gasim invelit in hartie colorata si  legat cu funda rosie ci il avem in suflet, hai sa fim deci Craciuni si Craciunite unii pentru altii, sigur ca exista acea curiozitate sa vedem ce avem sub brad fiecare dar mai intai hai sa ne"decoram" sufletul cu impacare, intelegere,  rabdare, echilibru, credinta si iertare, asa vad eu bunatatea ..iar sufletul meu este in sarbatoare cand cei dragi mie imi sunt alaturi! fericirea, rasul si iubirea celor dragi nu se cumpara, se ofera zi de zi in alt fel si acest lucru ne face sa simtim ca suntem minunati!

luni, 20 noiembrie 2017

Esti pace, esti liniste, esti lumina!

    Esti pace, esti liniste, esti lumina....Asta incercam sa-mi spun ieri cand pur si simplu din dorinta de a face cuiva un bine mi-am facut mie un rau...si din nou am ajuns la zicala din popor cu facerea de bine...de ce mama zmeului nu-mi vad eu de treaba si nu ma ocup de problemele mele care evident sunt suficiente ci mai trebuie sa incerc sa fac lumina si in mintea altora, zau daca pricep!
   Capul face - capu' trage...si am tras-o si eu! dar asa imi trebuie! m-am ales cu jigniri din partea altora  si cu toate ca am realizat ca acele atacuri verbele erau  manifestarea lipsei, a durerii si suferintei  acelei persoane am ripostat, fapt care m-a incarcat cu energie negativa, fara sa ma gandesc la un lucru pe care mama mi l-a inoculat de mica in minte, ca noi suntem parti din Dumnezeu,  nu avem voie sa fim nici atacatori, nici victime, aseara pierdusem pur si simplu contactul cu cine sunt!
    De obicei, iau pozitia martorului nu-mi cobor demnitatea la nivelul acelei persoane, intorc spatele si o las sa vorbeasca in van....aseara m-a cuprins panica si am reactionat...si rau am facut! dar macar mi-am facut si un pustiu de bine, am sters orice contact cu acea persoana, imi pare rau s-o spun pentru ca da! e vorba de o persoana cu dizabilitati,  se stie ca acesti oameni se confrunta zi de zi cu refuzul societatii, acum am inmultit si eu numarul celor care spun  nu! daca pana acum i-am compatimit, de acum incolo am sa ma feresc sa-i mai am in cale...probabil ca nu stiu suficient de bine sa citesc in spatele unei dizabilitati, am crezut ca acea persoana are mult mai multe calitati, ca asa da Domnul, ia intr-o parte si da in alta, dar am simtit o mare rautate si asta m-a dezarmat totalmente..unii dintre cei  cu dizabilitati ofera lectii de viata ...am vazut atatea cazuri de persoane care s-au intrecut pe sine in pofida defectului...dar, nu ma pot lupta cu bagajul de frustrari a nimanui, furii refulate, asa ca  spun: Iarta-ma Doamne, dar nu pot!!! Bunul Dumnezeu sa-i ajute si sa-i intareasca pe toti, eu insa nu pot sa mai raspund la un atac cu mangaiere.

marți, 17 octombrie 2017

Cu sau fara aripi?


  Uneori ai senzatia ca Dumnezeu vorbeste aceeasi limba cu tine si-ti indreapta pasii  spre drumul pavat al binecuvantarii sale, asa am simtit de ieri...cand am pornit-o la drum fara cadru...asa pur si simplu dintr-un avant venit de undeva, am auzit parca o voce care imi spunea : poti!!! si da! am simtit  ca pot si parca dintr-o data am simtit ca-mi cresc aripi....
     Drumul recuperarii nu este unul usor, de ce sa amagesc lumea? dar" biletul"spre succes  l-am primit tot de la El,  care vindeca orice durere, care nu te lasa la greu daca crezi in El. Fiecare suferinta trupeasca prin care trecem ne ajuta cumva sa ne triem valorile, sa ne selectam prietenii, ne face mai intelepti si ne arata adevaratele surse de bucurii, in spital am simtit cu adevarat ce inseamna acel dicton"fericirea se afla in lucrurile marunte" si ne arata cu adevarat pentru ce trebuie sa ne rugam, ce trebuie sa-i cerem in ruga noastra.
     Am simtit ce inseamna si iubirea de semeni, prin felul in care unii  prieteni m-au sunat si m-au incurajat spunindu-mi ""ai grija de tine!!!" sau" sunt alaturi de tine", "suna-ma daca iti lipseste ceva, voi veni imediat", vreau sa le multumesc pentru alinarile care mi le-au adus in acele zile de spitalizare si le spun ca prin tot ce au facut s-au apropiat de Dumnezeu, pentru ca EL este lumina, si ne da pe sufletul fiecaruia!
    In Sfanta Scriptura este un pasaj pe care vreau sa-l scriu in incheierea articolului:
 "In lume veti avea necazuri, dar indrazniti , eu am biruit lumea", eu as spune altfel acum  ...
 - Credeti in El, si veti invinge orice boala!...eu am invins si de data asta! Multumesc Doamne ca-mi dai aripi mereu!

marți, 10 octombrie 2017

Am 7 zile si ma numesc Mihnea - Ioan

    Iacata-ma-s din nou bunica!!! Roxana- Diana, fi-mea cea mare a adus pe lume un baietel  de 3,270 care a primit nota 10, cum sa nu fiu fericita? Nu ma mai simt singura, am deja doi nepoti care imi vor  indulci restul vietii cu dragalaseniile lor....si cum sa nu ma laud eu azi cand ma gandesc ca nu toti avem privilegiul sa ajungem bunici, tocmai de aceea multumesc Lui pentru darul care imi va bucura restul vietii si doresc lui Mihnea viata lunga cu sanatate si multe bucurii pe care sa le imparta cu parintii lui care si-au dorit atat de mult venirea lui pe lume!
    Daca mama mea a fost o bunica speciala pentru fetele mele, sper sa pot sa ma ridic si eu la nivelul ei, cu memoria ei extraordinara le invata pe fetele mele poezii din tineretea ei, era foarte permisiva cu ele, pentru ca le iubea maxim, nu s-a plans niciodata de greutati ( Roxana ii seamna  mult din acest punct de vedere...)iar fetele mele au fost speranta si lumina ei....acum Praslea alias Mihnea si Ema  alias Cosanzeana vor fi personajele mele de poveste, voi trai basmul vietii alaturi de ei! Sunt fericita ca ma incarc din nou  cu responsabilitati, imi plac provocarile si abia astept sa descarc bagajul emotional - afectiv spre  cei doi nepoti ai mei, ma incearca un sentiment diferit, am trecut de la stadiul de mama la cel de bunica si sigur ca despre "bunicisme" voi mai scrie multe, pe masura in care le voi trai si eu, oricum sentimentul de utilitate si valoare personala simt ca mi-a crescut odata cu nasterea nepotilor, asadar sunt mandra ca sunt bunica la puterea a doua!
    Nu va fie frica de batrinete dragi mei, ea vine cu bucurii, pentru ca odata  cu varsta incepi sa apreciezi mai mult ceea ce ai, sa luam deci de la viata ce este mai bun, batrinetea vine si cu pierderi de oameni dragi dar si cu bucurii de acest fel, oamenii dragi pleaca dar dragostea nu dispare niciodata, iar dragostea bunicilor este una speciala!


duminică, 27 august 2017

Sunt mandra de tine!

   
     E usor sa spui te iubesc mai ales pentru cei care nu simt acest lucru, e usor sa spui vorbe...mai greu este de dovedit, se spune ca cele doua cuvinte sunt magice...corect! dar cand intradevar ele exprima ce simte cel care le spune, cand le spui doar asa de dragul de a le spune...e apa de ploaie!
     Important este sa  simta cei doi ca sunt foarte importanti unul pentru celalalt ca sunt mandri de ei si de tot ce face celalalt, i-am spus si eu sotului meu Dumnezeu sa-l ierte - sunt mandra de tine, nu o data pentru ca  din cand in cand trebuie sa stie cel de langa tine ce simti...dar sa o spui  ca pe un bonjour sau cum fac americanii la  fiecare convorbire telefonica - i love you!!!...mi se pare aiurea! o fi motivant pentru ei nu zic nu...dar mie mi-e cam peste mana sa spun celui drag zilnic asta, mai bine ii arat ce simt prin fapte!
   Iubirea spun specialistii ca e e cea mai puternica emotie si produce o forta atat de mare incat toate cele 5 simturi fizice cresc in intensitate, Aristotel a trait in urma cu doua milenii cand a vorbit de aceste 5 simturi clasice, acum insa se pare ca a aparut si al saselea simt,  unul misterios, de intuite sau clarviziune, si uite asa cvintetul simturilor e usor depasit, simtim, intuim vis-a-vis de persoana iubita anumite lucruri si cam la ce ne duce o relatie sau alta, siguri ca nu ne nastem egali in finetea acestor simturi insa putem evolua pe timp ce trece... ciudat este cum reusim uneori sa ne "scurtcircuitam"  unii pe altii si cum ne sar "sigurantele" atunci cand  totul este desertaciune si nimic  din ce se afirma  nu este real..." ...offf!!!magnetismul" asta cum dispare subit!
    Nu stiu cum sunt altii, dar eu spun tot timpul ce am pe suflet, n-am spus nimanui "te iubesc" daca nu am simtit acest lucru cu adevarat, cum sa spun cuiva" ce grozav esti, ce minunat esti!"daca eu nu simt asta?
    Nu livrez la pachet cu funda roz cuvinte pe care nu le simt, am pierdut  mult din cauza lipsei de diplomatie si  in unele cazuri  chiar am fost certata de buna mea prietena Camelia ca fac asta...adevarul doare si nu place oricui, dar taie-ma si nu pot sa spun altceva decat ce simt!daca cineva insa merita sa spun asta, apoi ma duc pana in panzele albe, chiar si dincolo de ele (... chiar daca  Dincolo nu mai e nimic...! ).

   Dar, ma rog unora li se trag unele ponoase de la sistemul digestiv, mai mult chiar ii intreb cateodata "ce-ai mancat bre?  ca esti cam vesel, o spui intr-o veselie ca ma iubesti...", dar de fapt poate nu stiati ca  exista al doilea " creier "  care functioneaza  autonom cumva si fara  materia din cap numita creier ...e destept stomacul! nu intamplator si acei "fluturasi in stomac" pe care daca nu ii ai cam degeaba spui - te iubesc! Se pare ca serotonina care cumva s-a crezut a fi apanajul  creierului se afla tot in stomac in proportie de 90-95 la suta restul se afla in creier..deci? atentie ce mancati dar si ce va iese pe gura! nu spuneti oricui cele doua vorbe decat daca simtiti  asta cu adevarat si daca sunteti mandri de cei dragi voua!
    Si mai e ceva...mi-e dor sa spun cuiva - sunt mandra de tine!