Blog premiat

RadioTasha

marți, 13 noiembrie 2018

Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac...

 

     Succesul in radio si blogging cere rabdare, dedicare si mai ales pasiune,  fara acest" pachet" e munca fara rost, doar asa sa te afli in treaba, mai bine deloc... perseverenta, dorinta de mai bine legat de stilul propriu  te face sa fii inspirat in tot ce propui spre dezbatere.
     Aseara una desteapta peste masura, care detine adevaruri la purtator, le stie pe toate si se crede "ombelico del mondo" m-a facut gloata, mda...si asta pentru ca i-am blocat iubitul virtual care  isi descarca mitraliera cu  gloante vulgare sa nu mai scrie pe chatul radioului, nostim, la prima vedere, dar grav atat timp cat te crezi deasupra altora dar promovezi prin atitudine vulgaritatea, raman consternata sa vad oameni tot mai isterici care sunt topiti dupa  expresii obscene, ce mama zmeului placere or fi gasind in ele,  zau daca  imi pot explica! poate nu sunt la zi cu ce se poarta in lexicul limbii romane, oi fi non-trendy, dar asta nu inseamna ca mi-s tampita stimata cucoana grobiana! 
    L-am avut duhovnic mult timp pe parintele Nicolae Steinhardt in perioada cand era la Rohia, de la care mi-au ramas multe  invataturi intiparite in minte, spunea la un moment dat, sfintia sa,  ca El ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti ...am incercat de-a lungul vietii sa fiu asa...poate nu mi-a iesit de fiecare data cum am dorit dar, nici sa " pasc" cu gandul la descatusare,  pe islazul mitocaniei nu m-a dus gandul niciodata, mistocareala  ieftina a unora a devenit moneda curenta,  arma nesimtitului care murdareste locul pe unde calca....razgaiala stupida si fudula a unora niciodata nu ma va gusta, m-ai facut puzderie sau ma rog gloata, cum mi-ai scris pentru "delictul "de a-ti bloca iubitul, ma intreb te-ai descris cumva pe tine? ai facut-o strasnic! parol! esti regina in taverna trivialitatii,  stapaneaste-ti sanatoasa teritoriul si nu ma pune pe mine sub ghilotina trufiei tale ca zau asa, nu e cazul!azi, insa te-am facut subiect de breaking news pe blogul meu, pe tine cea care nici macar dispretul meu nu-l meriti!
    Oricum am pus incepand de azi punct activitatii mele la radio, am facut totul cu prea multa daruire si  ca sa fiu deranjata de astfel de ipochimene, mai bine ma retrag....dar nu inainte de a le dori succes colegilor mei de radio.

duminică, 4 noiembrie 2018

Intre soft si hard

   
     

    Avem zile si zile, zile in care totul iti surade dar si zile cand parca  e plin de capcane in jurul tau si nu stii cum sa le mai feresti, exact ca in toamna pe care o parcurgem acum, carevasazica oamenii sunt ca anotimpurile...(cand foarte rece,  ploi,  zapada ...cand temperaturi de vara.)
    Se spune ca atunci cand Dumnezeu este scos din viata cuiva ajunge o prada a diavolului,  am crezut mereu ca nimic nu e intamplator in viata si ca oamenii pe care El ii scoate in calea noastra apar cu un scop...cand scopul este atins, ei dispar, mai devreme sau mai tarziu...uneori ramai cu inima sparta, pentru ca nu  intelegi motivele disparitiei, dar te duci mai departe cu un zambet amar in coltul gurii...pentru ca n-ai niciun drept sa-i "cloxonezi" pe cei care te elimina din viata lor....e alegerea fiecaruia la o adica daca vrea sa-ti  mai fie alaturi sau ba.
    Combustibilul care ma face sa merg mai departe de fiecare data e optimismul care cumva ma ajuta,  imi da vointa si putere sa inteleg ca oamenii au dreptul sa fie exact asa cum vor ei...si "calitatea " indoielnica a unora nu mai e asa deranjanta in ochii mei...nu disponibilitatile celor din jur ma fac sa fiu  ceea ce sunt, nici furia si nici dezgustul ci intelegerea, clementa cu care privesc experientele din viata.
    Cand treci printr-un accident cerebral ischemic inveti cumva sa-ti repari mintea si emotiile, suntem conceputi  cum bine spunea cineva ca si calculatoarele, mintea e software-ul iar corpul e hard-ul,  comenzile merg de la capsorul nostru. 
    Lumea magica a radioului, mi-a  scos in cale oameni si oameni, tipologii diferite, fiecare om cu povestea lui, n-am incercat prin ceea ce fac sa agasez lumea convingand-o obsesiv ca  regulile mele de viata  ar fi cele mai bune, Dumnezeu a lasat pentru noi 10 porunci, ne-a facut egali pe toti, ca oamenii au ales sute de alte reguli dupa care functioneaza, este deja problema lor si nu e dreptul meu sa  pun intrebari legat de nimeni si nimic!...poate doar daca ar semana cineva de acolo de sus mai multa iubire de semeni in mintile noastre, ar fi cumva o solutie....mi-e dor de oameni frumosi si iubitori, tocmai de aceea ma intorc iar spre TINE si zic: fa Doamne cumva o minune!


Sursa imagine: https://weheartit.com/glavanmaria/collections/131077819-citate
    

sâmbătă, 27 octombrie 2018

Gand tomnatic

   
   
     M-am  trezit cu nostalgie in suflet, ma gandeam ca toti avem anotimpuri in suflet, avem nori si ploi dar si soare si senin, toamna mi se pare morocanoasa in dimineata asta, deloc rasfatata de soarele care refuza sa se arate, in ultimele zile vantul a suflat cu indarjire si a golit copacii de frunze. cred ca goliciunea lor mi-a adus si mie un gol in suflet. Imi "indulcesc" starea cu o cafea in care azi am pus mai mult zahar ca de obicei...ma bat sute de ganduri, amintiri care azi s-au napustit fara mila asupra mea... imi aduc aminte de toamnele reci dar cu confesiunile pe care le aveam cu sotul meu crosetand sperante... proiecte de viitor si parca nu conta ca e toamna sau iarna, era bine, era atat de bine!
   Imi reprosez acum ca poate nu am stiut la acea vreme sa pretuiesc  destul ce am avut...reprosurile astea sunt ca niste cioburi, iar cioburile astea imi zgarie cumva sufletul si simt amprenta lor adanc, adanc....imi lipseste mult,  prezenta lui era balsam pentru mine si azi realizez mai mult de cat oricand ca  in lumea asta inevitabil toti depindem de cineva,  sunt situatii cand nu ne descurcam singuri si chiar daca se spune ca suntem stapanii propriului nostru destin parca singuri nu  ne merge la fel de bine, azi ma simt cumva obosita de povara gandurilor, simt nevoia sa le impartasesc cu cineva pentru ca am obosit sa tac...stiati ca si tacerea e obositoare?
    Am o galerie de oameni frumosi in suflet, dar si acesti oameni au problemele lor, uneori nu pot sa-mi permit sa-i incarc cu ale mele trairi...iar exploziile astea sufletesti le traiesc cumva de una singura, fara iubire parca e vreme rea in suflet si-am invatat in timp ca ea iubirea trebuie intretinuta cu vorbe calde si gesturi tandre, dar tandretea parca si-a luat concediu prelungit, lipseste anotimpuri intregi....
    Pun punct gandului meu tomnatic si ma intreb ce va urma dupa? de regula in carti  urmeaza fraze..sau capitole, la mine  vor ramane cuvinte, sentimente tinute captive in suflet sau poate pagini goale in cartea vietii.
    Azi a fost despre tine Vasile, despre cat de mult imi lipsesti!

duminică, 21 octombrie 2018

Bucuriile mele

 
    Mi-am chemat sentimentele acasa, spunea Alice Nastase intr-un articol, o parafrazez acum cand m-am intors si eu in tara, dorul  si iubirea de nepoti era prea mare astfel incat sa mai pot sta departe de ei....asadar am asteptat momentul in care o sa pot sa-i tin in brate ca pe o zi de Craciun  .
     Dragii de ei, au adus lumina in sufletul meu si ma gandesc cat de ai nimanui sunt cei care nu au parte de copii dar mai ales de nepoti, ei sunt bucuria noastra, a bunicilor...ei sunt adevaratele minuni ale vietii. Imi doresc din tot sufletul  sa vad cum cresc fericiti, sanatosi si sa ma bucur de toate giumbuslucurile pe care le fac, sa ma aiba alaturi cat mai mult si cat mai profund.
    Ema este deja o cocheta, la un an si doua luni  cauta bratarile mamei ei si se inzorzoneaza cu ele, ii plac si vasele de la bucatrie, semn ca va fi atrasa de arta culinara,  iar Mihnea are ce are cu detaliile, va fi un bun analist, studiaza fiecare lucru pe toate partile, extrem de vioi, mereu in cautare de ceva nou.

    Misiunea de bunica este cumva mai usoara dar mai incarcata din punct de vedere emotional, regasesti in nepoti copiii tai in urma cu ceva ani si parca trairile sunt extraordinare, cum ii iubesti , asa te iubesc si ei si tare mult ma fericeste zambetul lor inocent, sunt adorabili!
 
 
 

sâmbătă, 25 august 2018

Au expandat iluziile


    Trec prin astfel de stari se pare frecvent...cand simt ca iluziile mele sunt prea inflacarate, parca invadandu-mi realitatea si nu e bine deloc...am avut iluzia ca pot imparti taririle mele cu alta persoana si ca de obicei rezultatul a fost acelasi -  pacaleala! Mai sa fie de ce vine  la mine 1 Aprilie atat de des?
    Poate ca ma dor dorurile pana-n maduva oaselor si atunci simt nevoia sa ma revars...nu stiu exact cum si de ce..cert este ca le comit destul de des...ma uit pe furis la inima mea si o cam cert, i s-a suit la cap ideea ca fara dragoste nu se poate...am sa gasesc eu un loc in care am sa ingrop toate promisiunile virtuale, toate lucrurile pe care  le-am ridicat la rang de iubire, cand ele de fapt erau doar divertismente!
   Ascunsa intr-o lacrima este si mintea mea acum cand scriu...pentru ca tot ce nu este trait in realitate ramane doar iluzie, o lacrima imensa care poate o sa ma tina treaza cand voi mai avea o noua tentativa ....
    Sa te inveti minte Olga, ca oamenii sunt asa cum sunt, nu le cere mai mult decat pot! Prietena voi fi pe veci cu florile care ma rasplatesc cum se cuvine pentru tot ce le ofer...daca ar fi si oamenii ca florile, sa infloreasca sufletul celor dragi nu pentru o zi, nu pentru doua ci pentru cat ai avea tu nevoie!
    Promisiune pentru mine, degetele mele se vor face mangaiere doar pentru flori, pentru fetele mele si pentru nepoti,  in rest...pfui sa fie, am spus "rest"...carevasazica resturile au locul lor, la ghena cu ele!
    Vor creste doruri in sufletul meu..se vor face paduri de doruri, fosnetul lor o sa-mi aduca aminte de tot ce a fost, de tot ce putea sa fie si nu s-a infaptuit,  pentru ca am dat-o flagrant de gard...ma voi hlizi obraznic si ostentativ si o sa le spun - La revedere!

joi, 23 august 2018

Dorinta atrage dorinta

   
   Toti avem un trecut, toti avem amintiri,  toti am trait povesti frumoase de iubire, unele s-au terminat frumos, altele poate nici n-au apucat sa se desfasoare in toata spendoarea lor ca s-au intrerupt din varii motive...insa consider ca tot ce a fost frumos in viata noastra merita respect, merita sa aiba un depozitar in sufletele noastre.
    Uneori ne mai intersectam cu cate-o amintire,  oare merita retraita sau sufocata din fasa spre a nu trezi gelozii in sufletul actualei iubiri? cam la asta ma gandeam in aceasta dimineata calduroasa de august...
     Momentele speciale traite cu o anumita persoana nu trebuie sa se constituie in  gelozii gratuite, dimpotriva trebuie sa  realizam ca persoana in cauza este o persoana care a avut parte de o viata frumoasa, tihnita, si nu constituie un pericol pentru actuala iubire, dimpotriva pot naste dorinte care sa depaseasca cu mult tot ce a avut pana atunci...de a construi un prezent paradisiac.
    As vrea sa-mi celebrez azi curajul de a spune lucrurilor pe nume, disponibilitatea mea, flexibilitatea mea in fata anumitor situatii ivite, ma obliga cumva sa spun unei anumite persoane dragi mie -tu  nu ai avut curaj! vorba Madalinei Manole...
   Daca ai vrut insa prin atitudinea ta  sa verifici care este locul tau in sufletul meu, il declar aici,  unul special si asa va ramane!

sâmbătă, 4 august 2018

Reviriment

   
      Fericirea  incepe cu fiecare dimineata cand poti sa  spui persoanei iubite - buna dimineata iubire! nu tot timpul ea este in imediata apropiere, asta insa nu te opreste sa-i spui ce simti, chiar daca e la distanta, bucura-te ca ai cui sa spui si ca ti se raspunde cu  aceeasi masura, fericirea e si in faptul ca suntem sanatosi, pentru ca tot ce facem se datoreaza in primul rand acestui lucru.
    Zilele acestea m-am bucurat cand am vazut zambetul din sufletul unei persoane dragi mie...cred ca uitase demult sa o mai faca...ei, bine, faptul ca am reusit sa-i ofer un minim de reviriment mi-a dat o stare de mult bine!
    Spunea cineva ca sufletele oamenilor sunt ca locurile pe care le vizitezi, iar atunci cand esti cu iubirea de semeni la purtator n-ai cum sa nu ramai  marcat sau sa nu marchezi locurile pe unde treci...in ce ma priveste m-am straduit mereu sa fiu un om mai bun, mai cu seama ca traim intr-o societate consumerista in care se urmareste doar castigul imediat, se fac tranzactii si in numele iubirii " iti dau, ca sa-mi dai", proiectiile de viitor stabilite pe astfel de socoteli nu prea functioneaza...mai devreme sau mai tarziu, ajungi sa vezi pretul real platit - risipa de timp! iar clepsidra timpului nu ne iarta pe niciunul...
    Invat mereu de la cei din jurul meu sa devin un om  mai bun...nu-mi place zona de confort a mediocritatii,  pentru mine de multe ori si imposibilul poate deveni posibil  pentru ca pun la bataie toate resursele, nu precupetesc daruirea, dedicarea  mea.
    Concluzie ?Fiecare zi e un dar nepretuit, un dar pentru care ii multumesc Lui!