Blog premiat

RadioTasha

duminică, 19 mai 2019

 
     Sunt ZEN de dimineata, vreau sa raman asa pe tot parcursul zilei, e Duminica si apoi, asta inseamna relaxare, privesc lucrurile fara impotrivire, le accept asa cum sunt... de altfel asta e arta ZEN.. sa accepti lucrurile asa cum sunt  si sa fii in ritm cu fluxul de informatii care vine din exterior spre tine. A fost ciudata vremea de cateva zile incoace, azi insa parca si natura participa la starea mea, e soare la Satu Mare, sunt ZEN..a plouat destul, hmmm! cica atunci cand ploua isi bate dracu' nevasta, dar oare acum o fi invers? ;) o iubeste?? care tare as mai vrea sa stiu! dar pentru ca nu am interlocutori si nu sunt in emisie la radio...lol!! io, cea bolnava de intrebari cu rost sau fara rost, nu gasesc un raspuns diplomatic, ma las pagubasa, si-mi zic asa cum imi spunea un amic cand sunt mai" blonda" :
 - Ioaneeeeeeeeee!! nu te stresa! lumea e faina si roz, iar de restu' acadele!  ;)
  

marți, 14 mai 2019

Empatie

      Ma  straduiesc sa gasesc o empatie  cu cei din jurul meu, sa le inteleg alegerile, sa pot sa pot sa-i descopar mai bine, sa vad povara care o au in momentul in care reactioneaza  destul de ciudat, dar din pacate observ  ca sinceritatea si sentimentele bune au devenit un lux pe care putini si-l permit...se hranesc cu  validari false, principiul asumarii si al responsabilitatii a apus demult...fiecare arunca vina pe celalalt, e mai simplu asa cand vrei sa te scoti dintr-o situatie in care nu te simti comod.
    N-am o perfectiune inchipuita si nici nu pretind asa ceva, ma aliniez doar asa cum pot dupa principiul celor 7 ani de acasa, incerc sa nu supar, sa nu fiu necuviincioasa, mai cred inca in prietenie ( cu toate ca m-am ars  de multe ori...! ) mai cred ca daruirea are si reciprocitate....am oferit sanse vietii in general, oamenilor si de cateva ori sentimentelor.
    De-a lungul vietii am invatat sa cred in sentimente, dar sentimentele fac loc uneori dezamagirilor si atunci ma apuca o senzatie de revolta, ma cert pe mine ca  nu gestionez prea bine creditele sentimentale, ca fundamentul relatiilor pe care le intreprind e prea subred, si fac introspectii peste introspectii, ma macin in cel mai stupid mod, realizand ca dau intr-o ciclicitate  absurda. Viata imi ofera zilnic lectii noi si  una peste alta asta cumva da farmec vietii, poate ar fi plictisitor sa fie totul ca la carte...tocmai de aceea incerc sa resuscitez ce se mai poate in speranta ca ceva bun tot imi ramane. Am incercat sa tin alaturi de mine oameni dragi, atat cat mi-a stat in putinta dar i-am lasat sa plece cand am simtit ca apropierea mea nu le face bine, unii mi-au dat sperante,  bucurii,  altii  mi-au adus tristete, oricum colaborarile cu ei, m-au ajutat sa fiu  mai chibzuita, si sa pricep ca, ceea  ce nu merge la inceput nu  va mai merge niciodata, vorba romanului "boala lunga, moarte sigura" astfel incat am taiat  din primele incercari orice  colaborare.
    Lista invataturilor, mi-a dat cumva o doza de curaj  pentru schimbarile  pe care le am in perspectiva...ce vreau? putin...putin de tot! vreau liniste si caldura  sufleteasca! Atat!

sâmbătă, 11 mai 2019

   
      Mi-am cam iesit din mana, n-am scris demult  pe blog, asta pentru ca poate gandurile mele au fost prea personale si n-am vrut sa le fac publice,  am dat "save" doar in mintea mea,  dar, viata mea se incapataneaza sa incerce mereu drumuri noi,  neplanificate, pentru ca  planuri pe termen lung am incetat sa mai fac...iubesc cu indarjire tot ce ma inconjoara, sunt tributara ideii ca nimic in viata nu e intamplator, tot ce imi apare in cale are rostul lor.Nu m-am intrebat niciodata de ce mie poate  mi-a dat Cel de sus oameni frumosi de la care am avut mereu de invatat cate ceva, poate i-am meritat sau poate ei m-au meritat pe mine, nu mai conteaza care a fost balanta, cert este ca ei m-au facut mai bogata sufleteste, si poate nu am suficienti genunchi sa-i multumesc Lui pentru acest lucru.
    Nu toate lucrurile in viata mi-au iesit cum am vrut, dar nu datorez nimanui nicio justificare, am facut cum am simtit in acel moment, ma iert si ma accept, pentru ca altminteri as fi plina de frustari, care mi-ar dauna mie in primul rand si apoi celor din jur...n-am nici pareri de rau, pentru ca daca le-as avea ar incolti in sufletul meu si m-ar durea foarte tare cand le-as simti.
    Sunt o incapatanata, dar incapatanarea mea nu e in detrimentul celor din jur, imi cunosc si limitele si slabiciunile, daca am cazut, stiu sa ma ridic, dar trebuie sa recunosc ca atunci depind de putina sustinere, am nevoie de cineva sa-mi ridice moralul, si ajung uneori chiar sa rad cu lacrimi alaturi de prietenii care  reusesc sa ma remonteze prin  sfaturile lor, prin cuvintele lor si-mi spun: Doamne, Olga! ce norocoasa esti cu asa oameni frumosi langa tine!
    Viata mi-a dat suficiente provocari care sa-mi tina interesul la nivel optim si sa ma faca sa-mi doresc mereu mai mult si cu dorinta de implicare  care m-a facut cumva sa tind spre cea mai buna varianta a mea.
    Momenetele mele de introspectie ma ajuta sa ma descopar mereu, si mai e ceva, imi stochez cu grija fiecare lectie pe care mi-a dat-o viata, nu vreau sa recidivez, vreau sa invat din fiecare  cate ceva...asta sporeste farmecul vietii,  ma fericeste si ma tine in parametri...cu alte cuvinte simt placerile simple ale vietii, traiesc intens si liber si ma bucur de prezent!

vineri, 5 aprilie 2019

Zbor

    Cum e sa zbori spre adancul sufletului tau? te-ai gandit  macar o clipa sa faci un astfel de zbor? eu da!...n-ai nevoie de prea multe "bagaje", zborul e liber,  trairile pe care le-ai avut, le pui in asteptare sau la adapost cu lacat... si te incarci doar cu o singura intrebare -  incotro suflete? amalgamul de ganduri care ma insotesc  azi sunt ca un curcubeu, vesele si   conspirative cumva,  vor sa  imi faca zborul  placut si evident  aterizarea lina, fara fortari...respir adanc, ma simt degajata de rautatea  unora si  mereu ma gandesc ca viata e un talant incarcat cu credinta si iubire, o cruce purtata cu demnitate, cu infinite stari si sensuri, daca gasesti sensul bun,  zborul e fara goluri,  cu folos si  mult frumos.
    Ma asez pe scaunul regesc al sufletului si -l intreb ce framantari are?...imi raspunde putin  cam in doi peri, ca am uitat cumva sa-i ofer ce-si dorea, ma indeamna sa iau un loc pe  scaunul creativ, sa ma reinventez,...in final  ajungem la o intelegere reciproca,  promit sa nu  nu-l incarc  cu  hainele ponosite ale rautatii lumii, sa-i aduc vesminte noi, primavaratece  pentru ca  doar asa voi face conexiunea cu lumea binelui si  intelegerii dar  si iubirii  fata de semeni...ma degajez de dependete,  pentru ca ele imi iau din puterea de a merge senina mai departe,  asadar, suflete, n-am sa te mai zgudui, am sa te iubesc infinit mai mult pentru ca meriti!

sâmbătă, 16 martie 2019

Puterea obisnuitei

   Ma macina o vinovatie crunta uneori si acum in mod special, de ce? simplu! ca din puterea obisnuitei  de a fi pe plac altora nu prea imi vine sa spun nu  chiar si atunci cand ar trebui clar sa fie nu!...si uite asa imi obosesc mintea sa fie bine tuturor, poate mai putin mie, clar ca vina relelor care mi se intampla imi apartine...tocmai de aceea cred ca voi propune sa se infiinteze un ONG care sa promoveze relaxarea, odihna si linistea (hmmm!!! poate  exista si asa ceva si nu am bagat eu de seama, la cate sunt nu-i de mirare...!!! )😄😄😄
    E sambata deja, pot spune buna dimineata noapte, ascult muzica anilor fara griji, imi face bine si ma motiveaza, muzica de altadata plina de iubire si speranta, e singura care ma linisteste cumva si totul cu puterea obisnuitei de a crede ca imi ia parca cu mana tot ce ma apasa...o sa spuneti pai unde sunt prietenii in astfel de cazuri? unde? chiar asa... unde or fi?  pot sa-i sun cand mi se face vreo nedreptate sau cand sunt insultata? clar ca nu! prietenii au si ei problemele lor...toata lumea are probleme, si atunci ma intreb de ce mama zmeului eu nu-mi vad de ale mele? de ce trebuie sa fiu mereu   implicata sentimental in problemele altora? deci problema  mea mare sunt eu...nu ei!!
    Ieri  am avut o satisfactie, o prietena virtuala ( inca n-am apucat s-o cunosc in realitate desi imi doresc foarte tare acest lucru) mi-a spus ca sunt singura cu care  poate vorbi orice...dar absolut orice, cu certitudinea ca, ce se vorbeste ramane intre noi, tot ieri o alta prietena mi-a spus  trebuie neaparat sa pastram prietenia asta, pentru ca ne intregeste din multe puncte de vedere ( categoric, asa simt si eu...) ne simtim mai "luminate" daca pot sa spun asa dupa cateva conversatii telefonice... asta inseamna ca poate sunt pe drumul dorit, ca n-a murit samanta prietenilor buni, mai trag nadejde ca astia putini cati au ramas o sa ma ajute sa-mi depasesc limitele, sa ne impartasim valorile, voi mai scadea si eu din normele mele, poate au fost prea ridicate, deh! puterea obisnuintei din nou...mereu am vrut mai mult...o sa ma limitez la putin dar bun si cantitatea de rezerve pozitive o s-o impart cu ei, o sa am incredere in ceea ce pot sa fac eu pentru binele meu, fara sa ma insinuez prea mult in vietile altora. 
     Voi ramane insa o ureche ascultatoare, din nou puterea obisnuitei dar, una peste alta asa ne cere si biblia "Orice om trebuie sa fie prompt la ascultare, incet la vorbire, incet la manie (Iacov 1:19)...iar in rest Dumnezeu cu mila!
  

    Edit later.
Din puterea obisnuitei ma vopsesc de cativa ani buni blonda, eram roscata  inainte, ma bate gandul sa revin la culoare, voi ce spuneti?Olga, cea de sus sau cea de jos?😇😇😇

 

sâmbătă, 9 martie 2019

Univers rulant

   Gandurile mele se disperseaza in aceasta dimineata, se duc aiurea in directii polarizate  sub forma de triunghi, nu stiu exact ce le face sa se propage asa...stiu doar ca imi creaza o stare vadita de  rumoare... si oricat as incerca sa le  conving sa stea potolite, nu vor! refuza!
   Incerc sa ascund anumite persoane din viata mea intr-o debara adanca a sufletului meu... sa nu poata iesi la suprafata decat cu voia mea, dar ele " infloresc"eroic in mintea mea ajutate ce-i drept si de persoane dragi mie... simt cum universul sufletului meu se darama, mi se pune gheata pe suflet si parca toate registrele exprimarii mele se inchid...
   Am avut ( si o spun la modul trecut... de azi nu-i mai am) oameni model, pentru care as fi facut  orice... oameni in care am crezut,  de azi imi reconsider prioritatile, m-am bucurat de prezenta lor si de norocul de-ai cunoaste si ma intrebam de multe ori oare din ce galaxii au venit?!...azi din pacate am ajuns sa masor cu rigla simtirea lor...si parca a incremenit si primavara din sufletul meu, intreaga gama de trairi parca s-a sters cu buretele..e gol! 
   Ma simt dezarmata si fara curajul de care dadeam dovada de fiecare data cand  cineva imi tulbura existenta, azi totul s-a dizolvat, s-a sters, s-a nimicit!Navodul amintirilor imi scot la suprafata  momente placute, dar ma intreb am fost prada sau pradator?... intrebarea e retorica,  acum nici asta nu mai conteaza..pragul timpului  si spatiului  propus prietenilor de suflet de azi ramane suspendat! orice neajuns inductiv imi apartine, nu invinovatesc pe nimeni, e culpa mea ca nu am stiut sa-mi gestionez prieteniile, viata are ritm, universul insasi are ritm, iar eu poate nu am pastrat cadenta .

sâmbătă, 23 februarie 2019

Nu violentei de orice fel!

 
     In ultima perioada agresivitatea verbala se pare ca ia o amploare si o  viteza uimitoare, sunt unii extrem de satisfacuti dupa ce trimit"tablete" in dreapta si in stanga...fara sa se gandeasca cei  care o comit ca victimele pot avea de suferit, pot intra in depresii, stari de anxietate, pentru ca nu toata lumea e obisnuita cu limbajul angresiv,  traumele emotionale pe care aceste persoane  sunt nevoite sa le suporte le pun la incercare sanatatea psihica, au un efect devastator!
   As instaura o lege in virtual care ar trebui  cumva sa penalizeze aceste persoane care  tulbura linistea oamen ilor de buna credinta, i-as izola dupa  3  expresii licentioase,  abuzurile verbale cred ca ar scadea  in mod evident iar lumea s-ar feri  sa le mai foloseasca....dar, ce frumos visez, nu-i asa?
    Trecand insa cu vederea nu facem decat sa incurajam abuzul verbal,   sincer? detest persoanele care se  intrec in a da feedback nesolicitat, ce te bagi in seama frate? doar asa sa pari mai interesant? da-mi sfaturi atunci cand ti le cer..dar nu te baga aiurea in vorba doar sa pari tu buricul pamantului cum ca le-ai stii pe toate...nu ma pune cu spatele la zid si nu ma trage la raspundere, ca nu datorez explicatii nimanui...ca ti le ofer eu cumva fara sa te insinuezi fortat, e alta treaba...
   Sunt o persoana asertiva,  spontana si  prietenoasa cu persoanele care merita atentia mea...lupt cat pot pentru drepturile mele, dar nu calc peste cadavre, nu ma comport urat, imi exprim nemultumirile intr-un mod elegant, fara sa pun in dificultate persoanele in cauza...pot sa fac fata unei sesiuni de intrebari care vin din partea  ascultatorilor, dar ma blochez cand ele sunt lansate intr-un mod necivilizat...ma opresc din clarificari pentru ca refuz sa ma  cobor la nivelul  acelor persoane...am dreptul sa cer sa fiu tratata cu respect pentru ca si eu  ofer respect...am dreptul sa fac lucruri pe care ceilalti nu le aproba, cum de altfel si ceilalti au drepturi  identice...dar n-ar trebui sa avem dreptul de a agresa pe cineva si a-l pune in dificultate doar pentru ca dorim sa ne impunem cu orice pret chiar si cu cel al violentei verbale.
     Nu amenintati siguranta emotionala a celor din jur....ganditi-va daca raportul ar fi invers, ar fi pe placul vostru?




 Sursa imagine:  internet