Blog premiat

RadioTasha

marți, 22 iulie 2014

Ganduri neastamparate

    
 
     Ma joc cu gandurile mele, sau ma las jucata, important e ca mi s-a facut dor de blog, de scris, de flecarit, de jucat cu cuvintele pur si simplu!iata-m-as tot eu cea veche, eu cea care zambesc larg si ma simt bine cu mine, dar si cu cei din jurul meu...sunt la mal de mare de doua zile, ma bucur de soare, de plaja, de pescarusi, ( pescarusii fac un zgomot foarte ciudat cand vorbesc,... iar ieri parca stateau la sfat in toata regula!)de muzica afro- house pe care o auzi la aproape toate terasele, neah! asa suntem noi romanii, daca nu  suntem in trend cu ce se aude in occident parca nu suntem noi....da' poti sa te pui cu moda?...noooo!! nici gand frate, asadar ascultam ce ni se ofera!
    Ma uit la tot ce mi-e dat sa vad..si devin carcotasa, ce moda frate!! tunsori periuta in spate si lung in fata pana la baza urechii chiar la femei si pana la sprancene la barbati, stiu si eu? uneori am spiritul de avangarda in mine, de data asta, parca am ramas cam nedumerita...fiecare incearca sa iasa in evidenta cu ceva, cred ca asta este si una din explicatiile pentru care unii aleg astfel de tunsori chiar daca nu-i prind deloc...
    Tot zilele acestea am constatat cu tristete ca destul de multi oameni sunt singuri. Ma refer mai mult la o singuratate a sufletului lor. Le tipa sufletele de singuratate....am vazut femei pe plaja singure, le citeai ca pe o carte deschisa, sau chiar daca erau "acompaniate" nu vedeai pe fata lor interes prea mare, ufff!! asta e marea stai cu ochii pierduti sa vezi chipuri pe plaja, oameni plictisiti, oameni care oricat ar incerca sa para ca se bucura de cele cotidiene, parca nu le iese, atarna dupa ei un soi de tristete...
     Ieri spre exemplu erau trei tineri din mass media care faceau niste teste legate de vacanta, vedeam pe fata respondentilor ca au fost bucurosi ca au fost alesi sa-si spuna parerea, se simtea de la distanta dorinta lor de-a impartasi multumirea sau ma rog nemultumirea ... ( culmea este ca si ziaristii au ales la fix persoanele...) Ma gandesc ca poate oamenii nu prea vorbesc in general despre ce au pe suflet, se preocupa de lucruri mult mai „concrete” care par mai urgente. Si ce-i drept nici nu sunt incurajati sa o faca...ideea de ieri mi s-a parut geniala!!
     Eu am in jur oamerni cu care pot vorbi despre absolut orice, o am pe Camelia Andrei, pot bizui in ea chiar cel mai adanc off al sufletului meu, dar pentru cei care nu au astfel de persoane e mana cereasca sa gasesti chiar si un strain caruia sa-ti deschizi sufletul, pentru ca si el, sufletul urla de durere uneori cand nu se lasa auzit, vrea si el putina atentie...ma doare ca oamenii nu au cu cine sa vorbeasca pentru ca nu are cine sa-i asculte. Ma doare ca atat de multi oameni sunt singuri...tocmai de aceea imi doresc sa pastrez legatura cu acei oameni singuri, pentru care radioul al carui admin sunt inseamna ceva, inseamna un loc in care pot sa-si exprime apasarea, durerea singuratatii ( pentru ca majoritatea ascultatorilor sunt din diaspora..), ii astept asadar zilnic pe Radio Tasha, un loc in care muzica buna face casa buna cu sufletele celor care ne calca pragul iar moderatorii sunt deschisi dialogului...dati-va sansa de a intineri putin in suflet si de a zambi laaaaarg, uitati de toate, uitati ca sunteti singuri, uite, azi ofer si un remediu pe loc Ronan Keating- the way you make me feel!
     Daca muzica n-ar exista, dar n-ar izvori din sufletul oamenilor si nu ar ajunge din nou in sufletele celor care o asculta ar fi ingrozitor de trist in lumea teranilor.

vineri, 18 iulie 2014

Simplu si totusi complicat...


     Ma incapatanez sa simplific mereu lucrurile, dar , n-ai sa vezi frate!!ele se complica mai mult si mai mult...simplificand viata celor  dragi mie, mi-o complic mai mult pe a mea, si-am luat o hotarare azi, devin indiferenta, sa-mi simta lipsa, sa vada cat contez eu pentru ei, iar daca contez, sa-mi acorde si mie atentia cuvenita. Se pare ca mi-am vandut prea ieftin gandurile, poate am fost prea transparenta, prea ma las jucata, manevrata, promit sa intru si eu serios in joc si sa izbandesc, nu mai vreau sa ma las rascolita si nici nu mai vreau sa ma intorc  in trecut, nu mai vreau persoane false, nu mai vreau zambete de moment,  vreau sa fie true totul! gata mascarada!
     Incerc sa-mi tin gandurile aproape, sa nu ma mai alerge si sa nu ma mai amestece in relatii care nu ma implinesc, sa stea cuminti la locul lor, sper sa reusesc sa fiu mai ferma sa ma implic mai putin si sa-mi pese la fel de putin, sau macar atat cat le pasa altora de mine!
     A fost o iluzie, un vis care il astepta pe urmatorul si tot asa...o fericire captiva, cu sclipiri de moment, am fost vrajita de vorbe colorate, de un peisaj efemer, la naiba!!! trec printr-o  perioada intermediara, cand nu mi-e bine , dar nici nu mi-e rau...nu mai vreau mangaierile nimanui si nici zambetele fortate, nici vorbele  care nu inseamna  exact ceea ce exprima, spuse doar sa fie spuse, sa dea bine in peisaj,("traditionale"...vorba cuiva...!!!) cand spui te iubesc anormal de mult, ar trebui sa si dovedesti acest lucru, altfel e ca si cum ai spune, esti bine, are you ok? am vrut sa stii ca mai exist..sunt Zmeul Zmeilor si am 7 capete, manevrez minti slabe...
      Gata....Poveste de temnita, sentimente, comportamente, iluzii, vorbe nespuse la timp va incatusez!!prea v-ati facut de cap!! Renunt sa mai cer oamenilor ceea ce nu vor sa arate ca au! Simteam prea mult si traiam prea intens momentul, offf!!! suflete, cand o sa te inveti minte ca mai trebuie sa spui -  A fost odata!?

miercuri, 9 iulie 2014

Cautari, cotituri, alegeri....

     
        Alegerile pe care le facem, ne marcheaza profund viata, din pacate nu putem da inapoi timpul in momentul in care constatam ca nu am decis  corect, trecem totul la capitolul lectii de viata sau schimbari intrapersonale....evitam sa ne dezvelim  cu adevarat sufletul de frica dezamagirilor, aratam doar franturi si ne miram apoi de ce suferim din cauza asta?tocmai de aceea mi-am propus sa nu las nicio zi sa treaca fara sa fac alegeri, vreau sa duc eu viata nu sa ma las dusa!
        Zilnic facem alegeri, ne trezim dimineata cu gandul ca vom experimenta cea mai buna alegere, pe unele le consideram importante, alegem drumuri sau carari spre a atinge targetul mai usor, pasim insa cu pasi diferiti alaturi de persoanele dragi noua, nu reusim sa ne sincronizam pasii, in loc sa  atingem  bucurii ne incarcam cu frustrari pentru ca drumurile nu sunt tot timpul netede, mai au si pietre sau poate sunt prea serpuite, ne ametesc pur si simplu dar sa traiesti nu inseamna sa te irosesti! nu poti sa stai in expectativa, mai trebuie si sa-ti asumi niste riscuri, chiar daca dai peste acelasi gen de oameni, aceleasi dureri, aceleasi insatisfactii, infrunta-le, stai in preajma oamenilor care iti ofera inspiratie, oameni care te motiveaza, oameni care iti observa reusitele si cu care empatizezi, oameni care sunt in concordanta cu vibratiile tale interioare, oameni care te ajuta in actiunile tale si te duc spre impliniri. Simt ca imbatrinesc instant cand nu am ceva de facut, atunci cand am prea multa liniste, mintea mea se simte obosita si ridata, si parca inima se simte ranita, apropos de asta, stiati ca ranile invizibile dor mai mult decat cele vizibile?
      Azi am ales sa-mi alint fiecare particica din mine sa-mi rasfat prietenii cu ganduri alese, am ales sa-i iubesc chiar si pe cei care m-au facut sa sufar! Deci azi spun - yesss!!! oricarui gand bun si - no! amintirilor dureroase...si ma gandesc ca - maybe fiecare dintre noi ne dorim altceva, iar binele si raul meu nu este si binele si raul altora.
     Sa fiti mai fericiti ca oricand si mai impliniti ca niciodata! >:D<


marți, 8 iulie 2014

Marti, trei ceasuri rele...

       
      Azi am vrut sa cred ca sunt cea mai fericita, si tot azi am vrut sa cred ca intreaga lume este a mea, azi am vrut  sa zbor pana la cer si sa ma intorc inapoi sa va iau si pe voi in zborul meu, am aripi puternice,  evident cu ajutorul vostru dragi prieteni ...
       Acum simt ca plec pe un drum ales de mine, stiut numai de mine si nu stiu daca e bine sau nu...dar ma gandesc ca suntem oameni si nu prea avem mult timp de irosit, viata asta vorba Cameliei are numai dus...imi asum responsabilitatea propriilor mele alegeri..si nu cer mai mult decat merit...toata viata am fost rezonabila, nu mi-am dorit lucruri imposibile, vreau doar sa ma bucur de prezent, sa uit uneori de timp....sa nu ma gandesc la ieri si nici la maine...sa simt ca acele necuvinte, adunate in siragul mintii  prind viata...si vreau sa mai cred ca voi gasi ceea ce caut...!!!
       Culmea este ca tocmai cand simteam ce scriu acum imi apare o tuta pe Facebook sa spuna ca cica i-am luat prietenii din lista ei....ioi!! ce mi-am luat foc! ce treaba am eu frate cu prietenii ei? am peste 4000 de prieteni, cu ce m-ar fi afectat  2-3 plus minus ? i-am spus  clar si in graiul meu ardelenesc "nu-mi fac zama pe ei..stai blanda nu jinduiesc la niciunu' din lista ta, ba mai mult te sterg si pe tine din lista de prieteni!" ca daca era s-o spun  mai pe sleau ii ziceam "hai, sictir cucoana! la cum arati si cum gandesti zi merci ca esti pe lista acelor persoane!"...mdea, m-am abtinut la greu dar am sters-o din lista in prima secunda!Daca am inceput sa vorbesc cu voce tare cu gandurile mele inseamna ca ele au cam luat-o la vale.. dar pe bune ca nu mai inteleg lumea asta, sau cine stie  poate eu sunt mai bizara?
        Inchei spunind ca pe planeta asta traiesc fel si fel de oameni.E clar suntem diferiti, diversitatea asta e buna, dar pana la un moment dat frate! ...pentru ca exista persoane cu care nu as vrea sa ma identific niciodata si mai mult  decat atat sa nu mi-i scoata Cel de sus in cale!!!
    

sâmbătă, 5 iulie 2014

Scrisoare deschisa



    Azi voiam sa spun cuiva ca mi-e dor, si sa incep o scrisorica  in stilul acela simpatic de pe vremea  bunicii - Dragul meu, drag afla despre mine ca sunt bine, sanatoasa, ceea ce-ti doresc si tie - (....lol!!.....) dar am zambit ingaduitoare unei amintiri, si am dat curs unei sesiuni de shopping, care m-a incarcat la maxim, ce bine ca mai exista remedii pe lumea asta!!!
    Azi, da, tot azi, as fi vrut sa pun o melodie fara inceput si fara sfarsit pe radio numai pentru tine, nu m-am gandit la un mesaj anume tocmai de aceea as fi vrut sa fie ceva instrumental, emotiile se pot transmite prin notele muzicale prin intensitatea sau duiosia sunetului.Oare cine nu si-a dorit macar o data in viata sa-i sopteasca tandru cineva un "Te iubesc mult!!...." (spus din suflet...nu asa de dorul lelii) n-am dorinte ispititoare, iubesc insa acel infinit al sufletului  dornic de rasfat emotional, as fi vrut azi sa fie mai vibrante trairile tale, pentru ca noi doi am crezut ca vom putea face lucruri deosebite care sa ne implineasca spiritual, nu mai exista originalitate pe lumea asta, dar, ne aruncam in clisee, ne mintim si ne amuzam pe seama unor lucruri care nici nu ar merita bagate in seama...
    Azi, am simtit ca ne-am iubit intr-un mod in care putina lume reuseste, intrai usor in mintea mea asa cum si eu reuseam s-o fac de atatea ori, nu trebuie sa fii neaparat in fata cuiva, ca sa poti sa-i simti bataile inimii, suflarea  si gandul spus sau nespus...senzatia aceea electrizanta care te stapaneste la un moment dat si parca ai vrea sa auzi vocea  si azi si maine si mereu...
    Azi  am vazut visele neimplinite si visele implinite...aripi deschise...aripi frante, izvoare curate...senin si nori, zambete de ingeri...si cam tot ce tot ce putem oferi atunci cand invatam sa iubim.
    Azi, am scris scrisoarea  spre a se constitui in  amintiri despre trecut, amintiri despre viitor,amintiri pentru acum, amintiri pentru candva...cand poate o sa-ti fie dor , apropos de melodia lui Sore - dor sa-ti fie dor.
     Azi, am inteles  exact ca "Prin sentimente oricare: bune sau rele, atârni de oameni. Prin inteligenţă îi domini." ( Garabet Ibrăileanu)

miercuri, 2 iulie 2014

Suflet chibzuit


   Se spune ca nu e bine sa judecam lucrurile in pripa, e bine sa le intoarcem pe toate fetzele, incercarile vietii ne fac mai puternici, durerile mai umani, mai intelegatori mai blanzi mai generosi...cat despre esecuri ce pot sa spun? ele nimicesc cumva mandria, dar, succesele ne fac mai increzatori, cu bunavointa reusim sa depasim greutati care credem uneori ca sunt peste puterile noastre, ei bine! cand mi se intampla asta las totul in grija Lui, si ele chiar se aranjeaza de la sine!
  Citisem pe net o povestioara cu talc, o redau acum pentru ca mie mi s-a parut inteleapta :
 "A fost odată un om care avea patru fii. El voia ca fii lui să înveţe să nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe fiecare, pe rând, câte un anotimp, să privească un pom, şi anume un păr. Pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primăvara, al treilea vara și pe mezin toamna. Când au revenit, i-a adunat şi i-a pus pe toţi să descrie ce au văzut.
Primul a zis că părul era urât, cu crengi golaşe, întoarse şi răsucite. Al doilea a zis că părul era acoperit de muguri verzi şi promitea mult. Al treilea fu de acord şi spuse că era plin de flori ce răspândeau un dulce parfum, cum nu mai văzuse până atunci. Al patrulea a fost de acord cu toate acestea şi a adăugat că era încărcat de fructe coapte, împlinit şi plin de viaţă. Omul le-a explicat atunci că toţi au dreptate, pentru că fiecare a văzut doar un anotimp din viaţa copacului." Nu poti judeca asadar pe nimeni cunoscand doar o anumita perioada, nu poti judeca viata dupa o perioada grea, nu-ti frana elanul, initiativele si pornirile, da-le curs!
    Nu stiu cat de echilibrat este sufletul meu luat asa in general dar stiu ca este metodic si dibaci, nu caut detalii inutile, nu-mi pierd vremea, nu ma risipesc aiurea, si nu ma las cuprinsa de furii violente niciodata, daca conjuctura imi scoate in cale persoane agasante, incerc sa ma aricesc, nu sunt susceptibila, nu-mi fac complexe de nicio natura, stiu ca pot fi mereu sociabila, placuta, surazatoare chiar si cand imi merge mai rau si sunt acuzata de unele persoane ca as avea un caracter mai... neah! nu pomenesc expresia, desi sincer m-am simtit mandra uneori de epitetele primite, nu oricine poate ajunge  acolo, trebuie sa fii o persoana muncitoare cu spirit practic si gusturi simple altminteri ramai mult si bine in asteptarea fericirii mult visate!
     Ca atare am ajuns sa  vorbesc cu inima, sa vad cu sufletul si sa ascult cu ingaduita pe cei din jur, armonizez cuvintele cu simtamintele cu vibratiile inimii si caldura sufletului.. si ma bucur din plin de viata! Dar sa nu uitam ceva  “Cine vorbeşte mult nu se poate să nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om chibzuit”, spune inteleptul Solomon, subscriu carevasazica si spun pazeste-ma Doamne de ura, de buze mincinoase, de raspandirea barfelor si nebuniei!

sâmbătă, 28 iunie 2014

Dubii...


       Cand simti ca sufletul iti este vandalizat, ajungi sa-ti spui intrebari...de ce sa te lasi calcata in picioare, de ce sa te lasi umilita, injosita de acuzatii murdare, de ce sa apleci fruntea?de ce sa te lasi maltratata de tupeu si mitocanie?
      Cum reactioneaza o femeie care nu-i nici proasta nici lipsita de educatie...se sperie de tonul cuiva? si se lasa trimisa la plimbare din doua vorbe? face jocul  celor care o jignesc? ramane blocata  de frica celor care stiu sa urle? o face din comoditate, din lasitate, din lene, din bun simt, din timiditate, din nestiinta, dintr-o stare suverana in fata tupeului? intrebari la care as vrea sa mi se raspunda intr-o proxima emisiune la Radio Tasha.
      Mi-am promis mie ca de azi nu voi mai permite nimanui sa ma puna in situatii umilitoare, de ce sa tac chitic ca natanga, nu-s nici neroada, am vorbele la mine , iar cei care ma vor agresa  si care vor profita de bunul meu simt si nu vor aprecia nici macar bucata de bunatate din sufletul meu, toleranta, sensibilitatea  caracterului meu  cam romantic (dar zic eu drept si cinstit...) vor avea de pierdut, nu mai accept rolul de mototoala...am pierdut si eu destul de cand ma stiu, am pierdut-o pe mama, pe tata nici macar nu-l cunosc, mi-am vazut sotul pe patul de moarte, mi-a murit in brate, m-am simtit ca o frunza in vant, mi s-a parut ca universul meu s-a terminat, am trait clipe de insiguranta, cand nu-mi gaseam locul, mi-am vazut moartea cu ochii si tot nu m-am speriat, am infruntat-o cu darzenie si am mers mai departe, cu inconstienta sau cu forta, mai din inertie mai din instinct asa cum mi-a  permis  mintea si inima...acum ce motive as avea sa joc rolul tutei in fata unui nobody... cine poate stabili drepturile  asupra mea? eu si doar eu!! so?
    Oamenilor care m-au facut sa sufar fara vina le flutur azi o batista de despartire si le spun sa nu uite ca roata este mereu rotunda, mai ales roata morii, angrenata de apa iar eu sunt o morarita  darza si senina! si apropos sunt una" patentata"...am mereu apa la moara....parol!!   ;)