Blog premiat

RadioTasha

marți, 26 aprilie 2016

Femeia trofeu

 
      Barbatul este vanator prin definitie, mereu in cautare, mereu in  competitie, mereu in miscare, mereu in antrenament, nu cumva sa isi piarda din mana "dexteritatile",  ce nu pot insa sa inteleg este faptul ca unele din semenele mele chiar isi doresc sa fie "trofeu", depun chiar eforturi considerabile in acest sens... ideea e alta, din pacate nu inteleg un lucru (si chiar daca o sa fiu condamnata ca nu sunt feminista...ma risc! ) nu valoarea lor creste, cota ramane aceeasi, poate chiar scade ... creste insa valoarea celui in mana caruia a ajuns trofeul....si ma intreb din nou, cata valoare mai are trofeul?
     Barbatii sunt ca si campionii sportivi, nu vor doar un sigur trofeu, sunt mereu in cautare, iar pretentiile lor cresc cu cat au mai multe trofee in dotare, vor dori mai mult si mai mult, nu poti sa le tii pasul, si stii ce urmeaza? iti spun eu...se va mandri cu tine o perioada apoi vei ajunge in "raft", fiorul acela care l-a simtit din cap pana in picioare ii trece repede...pentru ca femeile goale nu au viata lunga in sufletul barbatului, vei ajunge doar un capitol din viata lui in loc sa fii o carte!
     Fiti irezistibile si interesul lor va creste iar sansa voastra de supravietuire va fi diferita,  fiti deznodamant nu  divertisment!
     

joi, 21 aprilie 2016

Refugiu

 
 
    Ajungem uneori sa numaram orele, minutele, zilele  din varii  motive dar mai rar ne gandim la cat de minunat trec ele atunci cand ai pe cineva drag alaturi, iar daca nu e alaturi macar in mintea ta mereu...azi, am realizat daca pot sa spun asa frumusetea timpului in care tu esti in mintea mea...si am sa-ti spun concluzia la care am ajuns - simt ca am un  rost!hmmm!!! care e rostul meu? sa te fac  pe tine sa vezi frumosul timpului in care eu sunt in mintea ta! Frumosul meu cu frumosul tau ne ajuta sa mergem mai departe chiar si atunci cand totul se prabuseste in jurul nostru, e o arta sa poti sa tii timpul in loc, sau macar sa simti ca nu l-ai trait degeaba, ai facut ce ai simtit cu adevarat!...adica ai cascat bine ochii si te-ai bucurat de prezent, sau mai bine hai sa reformulez -  ne-am bucurat de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, am trait momentele la maxim,....se spune ca balantele cauta echilibru, am simtit ca sunt in balanta cu tine, ca talerul tau e la fel de plin ca si al meu si nu ma pot gandi la esec, nici macar nu am simtit nevoia sa ma gandesc ca s-ar putea in zilele ce vin sa apara ceva care sa strice magia, nu vreau planuri, vreau sa ma las purtata de val, pentru ca merita sa-mi asum riscul de a ma regasi plina de fericire in acest univers,  imi amintesc un pasaj din cartea lui Coelho" Unsprezece minute" in  care spunea cam asa - mi-am permis sa ma indragostesc dintr-un  motiv simplu:  - nu astept nimic!...si tot ce se intampla acum e o intalnire intre doua suflete pierdute  care vor sa reintregeasca  universul... doi oameni care sunt intr-o profunda bucurie,  intelegere si prietenie si care simt o  sublima relaxare si ...gata!!! ...ATAT! ca oricum e prea mult !!!
      

vineri, 8 aprilie 2016

Orgolii masurate sau nemarginite

 
     Refuz sa cred ca toate efuziunile mele sentimentale s-au epuizat, refuz sa cred ca pot negocia o relatie, ca pot s-o rup precum  o relatie de afaceri, unde daca ai iesit in profit sau invers daca ai  dat chix, te retragi, nu!!! efuziunile mele sentimentale in orice relatie ar fi ea sunt inepuizabile, pentru ca atunci cand ma leg de cineva sufleteste, e greu sa pot sa spun - gata luam o pauza, sau gata ne vedem fiecare de viata noastra!
    Probabil trebuie sa imi dozez ermetismul( poate ma exprim uneori criptic si nu las sa se priceapa exact ceea ce simt)...desi, ma rog,  uneori  imi parvin felicitari pentru deschiderea mea umana, dar suntem diferiti si poate aici si frumusetea noastra, nu toti percepem la fel unele lucruri.
    Cu tristete in glas, imi scriu parerile azi, am poate nevoie de un antidot, o strangere de mana, un plans pe umarul cuiva, un ceva care sa imi puna capul inapoi pe umeri, cineva care sa-mi modereze gandurile, sa ma ajute si sa  zica,  vorba frizerului - Capu' sus Olga! de ce spun asta? pentru ca sufletul meu este acum ca un Vezuviu, numar victimele si ramasitele...nu-mi permit insa iluzia ca as fi nemuritoare, tocmai de aceea orice pierdere ma doare, orice persoana care se dezice de mine  e o tragedie pentru mine. nu imi doresc multe in viata asta, am de toate...mereu ii spun Lui sa nu-mi ia nimic din ce am...si atat! ...doar atat!
     In acest moment simt o crunta nefericire, ma simt vulnerabila si ridic un zid de tacere...si sufar pana in maduva oaselor, ma simt ranita, revoltata sa nu zic chiar turbata! nu-mi gasesc locul si simt ca eu nu mai sunt eu...am fost si eu dezamagita de oameni care nu ma cunosteau bine si mi-au aplicat foarte usor etichete, de limitari, si de nevoia unora de a fi capi de turma sau a urma o turma, poate ca am avut eu prea multe asteptari de la acele persoane si am trecut usor peste ele, considerand ca dezamagirile au si o parte buna, iti demonstreaza ca esti viu si poti infrunta si asta. Ideea e alta ca si eu am oameni importanti in viata mea carora poate le-am provocat din belsug dezamagiri, i-am dezamagit poate si pe cei pe care i-am admirat foarte tare!...n-am vrut sa se ajunga aici cred ca si asta le-a fost foarte clar celor in cauza, unii mi-au primit explicatiile, altii nu au vrut sa le accepte, cei care nu le-au acceptat am realizat mai apoi ca nu m-au mai vrut in viata lor....sau poate le-am dat eu explicatiile  prea tarziu, cert este un lucru! oamenii ne vor dezamagi in continuare noi vom dezamagi in continuare, ne vom dezamagi chiar si pe noi insine si asta ne va durea cel mai tare, dar nu suntem niciunu' perfect! iar cand nu vrem sa dam vina pe noi, avem vorba unui coleg un cuvant la indemana - soarta!
     Ma intreb insa ce ne-ar ajuta? ce ne-ar putea salva? credinta? muzica? lectura...munca? mai multa  asumare a  faptelor noastre sau din toate cate putin?



luni, 4 aprilie 2016

Primavara in sufletul nostru

      Primavara este un anotimp ravnit de multa lume, dar atunci cand ea vine in sufletul nostru simtim ca totul e minunat, respiram si simtim diferit, suntem mai vioi mai plini de energie, mai dornici de viata, mesajele ei navalesc asupra noastra si parca se reseteaza totul in organismul nostru.
      Traiesc fiecare secunda cu daruire si pasiune, simt insa nevoia de evadare, simt nevoia de nou!
      In mintea mea gandurile misuna intr-un mare fel,  parca sunt intr-o competitie, unele chiar dribleaza, noroc ca  sunt vigilenta si le" penalizez" pe cele nastrusnice care nu-si incap in  fire!...ma gandeam insa la mirajul primaverii si nu pot sa nu asociez  cu versurile lui Nichita Stanescu - Ce bine ca esti!
      Vorbesc la radio in emisiile mele despre prostie, ura, invidie,  iubire, dar si alte teme cu iz filosofic ...pentru ca asta ne ocupa viata,  sau mai bine spus viata noastra se invarte zilnic in jurul acestor teme, in ce ma priveste scrisul face parte din viata mea...aici incerc sa ma debarasez de poverile zilei, sa - mi descarc sufletul care, uite!!! ... e plin de energie!
      In fiecare primavara parca incerc sa uit tot ce a fost rau in timpul iernii, nu uit insa prietenii si exprientele noi  care poate mi-au dat un avant....oamenii care au jucat un rol in viata mea, care mi-au oferit iubire, iubirea la maturitate este controlabila, o traim cu putere si ne implineste.
     Primavara asta a venit cu tupeu si dorinta in sufletul meu!...doua notiuni diferite, dar care se gasesc in caracterul nostru, a fiecaruia dintre noi, desi suntem diferiti,  important e sa nu uitam de bunul simt... dar sa abordam viata cu tupeu, cu dorinta de nou, de frumos, de bine si sa ne bucuram de farmecul fiecarei zile pe care El ne-o ofera este o conditie  -  SINE QUA NON!! 

sâmbătă, 26 martie 2016

Privitul in oglinda

   
     In viata pierzi multe, bani, trenuri, autobuze sau cate si mai cate alte lucruri dupa care regreti sau chiar te apuca plansul de necaz dar cele mai grele pierderi sunt pierderile omenesti si nu neaparat ma refer la cei care se duc pe norisorii pufosi ci la cei care sunt pe pamant dar care aleg sa nu mai fie langa tine din varii motive,  mai grav este ca te anunta ca nu esti demn/a de prietenia lor si arunca la gunoi toate amintirile, uneori cred ca nici nu simt cu adevarat ceea ce spun dar vor sa te loveasca pur si simplu!
   Ma intreb insa ceva -  un pic de jena avem si noi?ne mai uitam din cand in cand in oglinda sa ne vedem fata?de ce sa nu ne bucuram de micile bucurii, marunte ce-i drept care vin din partea oamenilor din jur si care ne fac sa vedem  viata mai luminoasa, mai calda?de ce unii isi imbolnavesc sipirtul si mintea?
    Sa ne gandim ca sunt oameni care lupta cu citostaticele  ...fac chimioterapie la greu si se bucura cand inving boala...acolo tarii de caracter... acolo forta si curaj, acolo invingatori nu la astfel de persoane care se bat pe piept cine mi-s eu ca te-am aruncat la gunoi!
     Imi amintesc cat a luptat sotul meu cu cancerul, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace,  cat a  vrut sa intre boala in remisie, cat de tare si-a dorit sa traiasca, am cautat clinci din cele mai bune din strainatate pentru un transplant medular...dar boala din pacate  i-a macinat trupul...si fac acum o trimitere la cei care imbolnavesc cu buna stiinta persoanele din jur cu atitudinea lor total neavenita prin comportamentul ciudat si prin dorinta lor de a parea superiori cu orice pret, desi....nu vad barna din ochiul lor ci paiul din ochiul altuia!
     Sunt adminul unui post de radio am renuntat la o parte din responsabilitati in favoarea echipei cu care lucrez, toate hotaririle le luam impreuna,  dar, am constatat ceva, renuntand la autoritatea formala intrucat nu suntem o institutie, suntem un grup de oameni pasionati de ceva( un radio online...unde se face voluntariat) am castigat mult mai mult - incredere, respect, admiratie, devotament, adica autoritate  informala  care mi se pare mult mai importanta daca stai sa te gandesti! 
    Pentru ca azi e Sambata Mare la catolici le doresc un Paste cu lumina, pace si prosperitate!

miercuri, 23 martie 2016

Fractură de logică

 

       Lupta cu prostia si cu invidia e fara sfarsit!  nici una , nici alta  nu va fi niciodata eradicata si de  aceea tocmai ma gandeam mai ieri...ce rost are sa lupt impotriva valului care creste pe zi ce trece?
 Nu mai sunt eu cea de 30 de ani cand puteam sa infrunt pe oricine si nimic nu-mi statea in cale...dar ma mandresc ca stapanesc cumva noua tehnologie, mai bine decat multi  tineri din jurul meu, daca am vrut sa invat ceva...am luat tutorialele la citit, le-am rasfoit si m-am documentat, rareori am cerut ajutorul celor mai tineri....e adevarat ca ma cam babesc  ...deh!!!mi-au luat cumva mintile cei de la Kanal D cu telenovele turcesti ( eu care mai daunazi nu suportam asa ceva ...am devenit mare devoratoare de acest gen) insa mai zilele trecute mi s-a parut foarte  straniu  faptul ca observ la cei cu ceva mai tineri  decat mine,( ca nah! nu ma consider baba inca...!!!!)fracturi de logica .... maninca persoanele astea ceva stricat  ce le umbreste mintea...?  gandesc fragmentat? 
     Lista mea de prieteni virtuali  este incarcata  sau poate supra incarcata si constat cu fericire ca lumea apreciaza experinta mea de viata, empatia si felul cum reusesc sa comunic cu ei pe radio sau pe alte cai de  comunicare virtuala insa mai am si din acelea care sunt Gica Contra care se  erijeaza in  avocatele altora si vin  sa-mi dea sfaturi pretioase...vreau sa le intreb pe respectivele  care e tariful lor?????? Le spun atat ca scurgerea timpului aduce dupa sine niste  cicluri cu anumite modificari, la ele se pare ca a aparut inaine de vreme...va compatimesc sincer dragelor si va spun - aveti grija de voi si NU  purtati grija altora cu atata aplomb sau cum s-ar spune pe la mine  - nu-i treaba magarului de unde beau oile apa  sau mai pe intelesul vostru pretioaselor, stimabilelor - nu judecati cartea dupa coperta, s-ar putea sa va inselati!
      

Sursa imagine  -  http://cetin.ro/capturile-vama/

miercuri, 16 martie 2016

Bucuria mea este si bucuria ta

 

    Cineva azi m-a intrebat:- ce faci nebuna mica? si tocmai i-am raspuns ca spune bine cand ma numeste asa pentru ca zilnic nebunia mea consta in incercarea de a  alege bucuria  si a indeparta tristetea...nu e greu... dar nici usor!
    Nu ma prind scenariile victimizarii(desi.. nah! poate ca mai cad  si victima din cand in cand cu sau voia mea...) cand vin fara voia mea sunt  cam alea pe care mi le"vand" unii incercand sa-mi ingreuneze ziua cumva...dar, nu cumpar tristeti, ca ele vin peste tine si singure de ce as pune  eu "botu' " la scenariile cuiva?
    Sa-mi "confectionez" tristeti e nevoie de judecare...ori eu n-am timp de asa ceva...bucuria in schimb exista pur si simplu...bucuria ca sunt ! bucuria ca fac ce-mi  implineste sufletul, tin cu dintii de visele mele, nu le las si incerc pe cat reusesc sa le aduc la faza de implinire...
    Energia expandeaza  cand ma gandesc ca ma asteapta calatorii frumoase in acest an...ca o sa vad din nou locuri frumoase si asta pur si simplu ma face fericita! dar ma gandesc asa -  oare de ce e asa putin bucurie in randul lumii?  vad prea putini oameni fericiti, sau poate ei vor sa-mi arate numai pustiul din sufletul lor? tin ferita de ochii lumii bucuria?.... sa nu le-o fure cineva?
     Copilul din interiorul meu stie sa traiasca viata pur si simplu, fara sa o complice in reflectii ce pun in balanta nevoile mele si asteptarile celorlati, nu vreau sa-mi incorsetez sufletul, vreau sa-l las liber, mai cred ca si Lui asa ii place sa ne vada ca inflorim nu doar ca existam in aceasta viata!
      Bucuria mea vreau sa fie si bucuria celor dragi mie, asa cum si eu ma bucur de bucuria lor, vreau sa-si exprime voiciunea sufletului, sa priveasca mai mult in  interiorul lor- acolo e bucuria si cu determinare si implicare  vor ajunge la fericire .
     Ingerii bucuriei  sa va fie  mereu aproape!