Blog premiat

RadioTasha

duminică, 3 mai 2015

Dimineti negrestene

     
     Dimineti cu doruri, dimineti cu amintiri, dimineti cu aroma de cafea, dimineti in care simti ca ai vrea sa impachetezi totul si sa duci cu tine, dimineti in care simti parca ca ai o gramada de oportunitati, dimineti in care ai aripi de entuziasm, dimineti care trezesc tot ce-i mai bun in tine...
     Cerul azi nu promite multe, e innorat la Negresti - Oas, dar copilul din mine e fericit imi aduc aminte de perioadele cand nimic din ce-mi propuneam dimineata nu era imposibil de realizat, zilele erau frumoase pentru ca aveam un punct de reper, il aveam pe sotul meu care aprecia tot ce faceam si parca multumirea mea era dublata...
      Mi-e dor de diminetile acelea de dor si patos...mi-e dor de noi!
      E liniste, miroase a ploaie, miroase a trecut, dar si ploaia are rostul ei cu toate ca unoeri vine exact cand nu o astepti, ca de altfel si esecurile ...vin nechemate!...noi mergem mai departe, esecurile trebuie luate drept experiente de viata, important e sa nu facem din asta un obicei!
      Traiesc momentul si ma bucur de el, cam asa functionez in ultimul timp, am momentele mele cu semne de intrebare dar asta nu ma opreste sa spun ca  diminetile sunt momentele preferate ale zilei, momente in care ma mobilizez, momente in care imi spun - se poate si mai bine,  hai sa incerc, nu reusesc tot bine, daca sunt sau nu mai "avuta" in fericiri" depinde numai de mine!
      O duminica implinitoare va doresc, eu las asteptarile deoparte nu vreau sa-mi frece Karma, Zen-ul si Feng shuiul vorba baietilor de la Taxi...

miercuri, 29 aprilie 2015

Nimic nu este pentru totdeauna


    Mai zilele trecute m-am intalnit cu o prietena, am stat sa ne impartasim trairile din ultima vreme si observam ca prin tot ce facea ea, se intorcea in trecutul ei, o chinuiau amintirile trecutului care chiar daca nu au fost  fabuloase, se pare ca erau mai de pret pentru ea decat cele prezente.
   Trecutul ne urmareste daca noi revenim periodic la el, am trecut si eu prin astfel de faze, dar am incercat sa-mi umplu viata cu lucruri frumoase, am calatorit, am cunoscut oameni noi, oameni frumosi care si-au pus amprenta pe sufletul meu, oameni care m-au ajutat sa merg mai departe, preocuparile m-au detasat usor de trecut si m-am lasat cucerita de prezent.N-am carat cu mine decat lucrurile frumoase din trecut, era inutil sa ma incarc cu un bagaj greoi care sa ma traga inapoi, sa-mi faca anevoios drumul vietii, am lasat frica la o parte si am incercat sa fac lucruri noi, care sa-mi tina mintea ocupata, asa mi-am recastigat increderea in mine, am realizat in timp ca oportunitatile apar in viata noastra si noi doar trebuie sa le dam curs...e obositor si chiar dureros uneori dar cu fiecare lectie de viata  devii mai puternic si poti face fata incercarilor vietii care te agata la tot pasul!Am trecut si prin esecuri, dar ele nu m-au epuizat...dimpotriva! mi-am spus: ridica fruntea Olga...du-te mai departe! vorba frizerului, tine capul sus! am cautat mereu motive care sa ma faca sa merg mai departe si m-am dus...fara sa privesc inapoi! dragostea de viata e "combustibilul" de care avem nevoie toti, tocmai de aceea  spun e bine sa iubim frumos, iar daca ceva se termina in viata noastra sa ne gandim ca  - nimic nu este pentru totdeauna!



duminică, 26 aprilie 2015

Cum stii ca el e alesul/a?

 

    Nu stiu daca asta se invata, daca poti tine cont de sfaturile familiei( desi se spune ca mama ar fi cea care isi pune amprenta pe dezvoltarea afectiva ) daca exista un abecedar al iubirii, daca te poate cineva instrui in legatura cu felul in care sa iubesti si sa te lasi iubit, nu cred ca sunt lectii la care trebuie sa fii prezent/a ca sa nu devii handicapat/a emotional si sa faci cea mai proasta  alegere din viata ta, adica sa te hotarasti sa-ti legi viata de o persoana cu care nu prea ai multe in comun...nu tot ce  straluceste e aur si uneori avem nenorocul sa cadem in propria noastra capcana, pentru ca mintea ne poate juca feste in sensul ca dai peste o relatie toxica care in loc sa te fericeasca si sa fie una autentica, fara constrangeri te terorizeaza, pur si simplu!... dar tu speri in continuare ca lucrurile pot avea un alt drum si te implici pe zi ce trece mai mult si mai mult pana cand simti ca atingi infernul, plangi si suferi, dezvolti fobii si  atacuri de panica, in loc sa cresti in iubire, intelegere, respect, daruire.
    O sa spuneti...ok! dar unde gasesc asta? simplu! la persoana care stie sa te asculte, omul cu care nu trebuie sa faci un efort extraordinar sa poti comunica, omul care te rasfata si face lucrurile care vede ca-ti plac si tie, nu numai lui...omul care stie sa taca atunci cand tu esti nervos/a esti pornit/a pe hartza, (dar si reciproca  mi se pare absolut  necesara...) este o persoana responsabila, nu face angajamente pe care nu le poate onora...acum  sa nu intelegem gresit omul nu este o masina, nu poate executa comenzi o viata intreaga, imprevizibilul are rolul lui in viata fiecaruia dintre noi, nevoile noastre sunt schimbatoare, apare plictiseala, noi oamenii suntem setati sa ne dorim mereu ceva nou dar aici deja apare acel sentiment de fidelitate, pentru ca atunci cand esti convins ca persoana de langa tine este de neinlocuit, n-ai cum sa dai pe laturi...si atentie!! nu poti sa ceri celuilalt ceea ce tie iti lipseste!
    Uneori e bine sa ai parte de ghizi in aceasta mare calatorie a vietii, dar poti fi propriul tau ghid daca simti din prima ca poti sa-i destainui orice adica simti pur si simplu ca-l stii de o viata, asa ai sansa sa fi doi in unu, adica doua jumatati perfecte, nu uitati de mitul androginului, se pare ca asa eram la inceputurile noastre, doar ca zeii ne-au invidiat pentru acest intreg, se pare ca impreuna barbatul si femeia avea puteri foarte mari dar zeii despartind sfera ... ne-au dat batai de cap !! ne cautam echilibrul ani buni, unii il gasim altii poate intr-o alta viata, sau poate in cele 7 despre care s-ar spune ca le avem de parcurs!
     Drum bun in viata alaturi de persoana potrivita, asa cum florile sunt unice prin rostul lor si noi oamenii suntem facuti sa aducem bucurie si frumusete celor din jurul nostru, sporiti bucuria, iubirea si multumirea in doi, e minunat!!
   

vineri, 24 aprilie 2015

Am invatat sa nu mai plang...






     Ma intreb oare cati  dintre noi au reusit cu adevarat sa invete asta???? Greu de spus...
Toti trecem prin momente de umilinta, de rusine si vinovatie sau pur si simplu am fost victime ale agresiuniii de diferite tipuri..personal , as putea spune ca cele verbale ma ating mai mult decat daca mi-ar da cineva o palma ..desi, daca stau sa socot, am primit o singura palma in viata ...cred ca nu i-am sters nici acum "urma" ,  a ramas in sufletul meu , eram copila, aveam 4 ani dar, mama deportata in Baragan cu un copil de 6 saptamani in brate, atat aveam atunci,  vaduva fiind, a incercat sa-si refaca viata cu un domn care nu prea a inteles ce insemnam eu pentru ea...pentru ca dupa acea palma el a disparut din viata mamei definitiv...pentru mama eu  eram motivatia existentei sale.
     Mi-am amintit multa vreme palma, si de fiecare data cand se apropia un barbat de mama... vedeam in fata ochilor palma...ma apuca o frica si o  tristete iremediabila, care ii taia mamei  dorinta de a permite cuiva sa se mai apropie de ea...desi, a fost o femeie foarte frumoasa si a ramas tanara vaduva, la numai 37 de ani!...nu s-a mai recasatorit niciodata!
     Am invatat insa in timp sa uit, sa iert si sufletul mi-a fost mai thnit, mai echilibrat, mai fericit...tocmai de accea  indem pe toata lumea s-o faca...nu-i greu, trebuie doar sa incerci,  sa vrei!
     Am avut parte si de un duhovnic minunat, era pe atunci la manastirea din Rohia, un om de la care am invatat multe, marele  Nicolae Steinhardt care  spunea in "Jurnalul fericirii" :
    ,,Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. (Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi, ca bătătura fără câine, ca gura fără dinţi). Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. (Şi această ţinere de minte otrăveşte. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căinţă, dincolo de căinţă: la a ne ierta.)
      Nu stiu cum - necum dar pentru mine cuvintele lui au fost intiparite in minte, au dainuit in timp, ma simt usoara cand iert, nu duc poveri care ma trag inapoi si indemn la randul meu prietenii sa faca la fel, vor gasi astfel calea spre lumina!
     Un inceput de weekend reusit cu multe impliniri va doresc!

miercuri, 22 aprilie 2015

Pasaport pentru iubire

       
     Descopar ca trebuie sa-mi refac cartea de identitate dar si pasaportul cat de curand pentru ca am hotarit  ca in anul acesta sa ma duc intr-o tara exotica, sa duc  cu mine tot ce ma apasa, tot ce ma nemultumeste si sa las la un tarm de mare totul, sa ma eliberez de tabuu-ri (desi specialistii spun ca eliberarea de tabuu-ri genereaza tabuu-ri noi!!!!...)sa ma  eliberez de tot ce ma trage inapoi, acum sa nu intelegeti ca as avea tabuu-ri medievale, nuuu!! sunt  putin mai elevate! Am spus putin pentru ca realizez ca ele ma tin departe de ce-mi doresc cu adevarat..si ghici ce m-am hotarit!!!??... sa-mi fac un pasaport pentru iubire, o sa spuneti, crezi ca e nevoie de asa ceva? mai ales ca pe lumea asta sunt atatea alte mari probleme, ce spui tu e  floare la ureche...! si daca tot spun pasaport pentru iubire, ma gandesc ca  atunci cand aleg locatia, sau ma rog  pe cei care vietuiesc acolo nu am cum sa cad intr-o capcana, pentru ca normal ar fi ca acolo sa ajunga doar cei care  chiar iubesc, nu se prefac!....si Doamne ai lasat atatia prefacuti pe lumea asta! oameni care n-au respect si nici consideratie pentru cei din jur...sa nu fiu considerata misandrina, dar cand spun asta ma refer la barbati ...si se potriveste de minune vorba fabulei "noi vrem egalitate...dar nu pentru catei"..in ochii lor femeile sunt niste animalute sau chiar vietuitoare inferioare(caracatite  care ii prind in  bratele lor..trandafiri de mare care le gadila simturile...) animalute pe care le conduci cum vrei (pisi, gandacel, veverita, pisic mic, fluturas, tigrisor, pufulitza,) daca  vor ceva dulce iti spun gogosica mea!prajiturica mea...lol!! oare nu vor da odata si odata in diabet?cei "gurmanzi"  iti spun copanel, dar nici unul nu-ti spune pe numele din dotare...si ma intreb, alinturile astea fac parte din necesarul pasaportului despre care vorbesc? carevasazica sa ma grabesc sa-l fac sau sa mai aman? voi ce spuneti?
   

     

luni, 20 aprilie 2015

Ispita

 
   In starea mea de singuratate  opresanta,( excluzand  adictia mea pentru radio unde nu ma simt singura niciodata, dimpotriva ...) gasesc ispite la tot pasul...am insa  formula magica - pieri ispita!!!Facebook-ul este o piata  generoasa, acolo se pare ca amantlacul e in floare, barbati care se dau loviti in aripa, gasesc cat ai bate din palme sansa  divertismentului sentimental, scuza lor? hilara de-a dreptul, vreau sa divortez pentru ca nu mai vrea sa ne iubim dimineata, nu vrea pe masa, in dulap, in masina de spalat...s-o dau de  toti peretii...sau naiba stie ce fantezii mai au...si uite asa aroma seducatoare  vine pe neasteptate, femei convinse ca lucrurile stau exact asa cum spun ei, adica ... deh!  sunt jumatatile indelung cautate si negasite pana la ele...ajung sa fie terorizate in final de acesti domni cu suflet cucernic. Offfff!! pe lumea asta exista persoane care terorizeaza si persoane care se lasa terorizate, simbioza e cam ciudata dar reala, isi pun singure catuse, da! da...ai citit bine..da! devin prizoniere fara drept de apel si ma intreb nu cumva e un masochism in buna regula? devin stresate si mereu cu gandul ca ceea ce li se intampla lor poate primi o cale buna sau poate sa se termine curand totul pentru ca sotiile celor in cauza au o rabdare de otel...asteapta supuse ca Don Juan-ul din sufletul  barbatilor lor sa moara odata si odata ...stresul le invineteste mai tare decat pumnul  si pe sotii si pe amante, iar hematomul din suflet e incurabil...si ma intreb din nou, cine castiga in acest caz? nu cumva se dau lupte fara castigatori? sau poate castiga doar barbatul trofee pe care  le tine pentru perioada cand barbatia o sa-l cam lase dar gandul ca odata- candva a fost foarte dorit o sa-l faca mandru de succesul sau..de numarul jucariilor pe care le-a avut, pentru ca ei barbatii raman  niste copii ...doar jucariile le schimba in timp.

vineri, 17 aprilie 2015

Valoarea noastra in fata Lui

 
    Incerc in fiecare zi sa fiu un om mai bun, uneori simt ca fac pasi considerabili, ma simt mai buna si mai deschisa spre cei din jur, dar ca si orice om si eu pot gresi, si daca o comit astept  sa fiu tratata totusi cu ingaduinta, asa cum procedez si eu.
    Pentru mine familia, fetele mele sunt pe primul loc in viata, traiesc pentru ele si nimic din ce fac nu mi se pare greu, adica in sens de  sacrificiu...nu! pentru mine este o bucurie sa particip pe toate planurile la binele fetelor mele....apoi evident in limita posibilitatilor incerc sa ma dedic si celor din jur...
    Consider ca Dumnezeu este singurul pretuitor al omului, nu cei din jur, care uneori  te vad cu alti ochi, (asta tine de lumina din sufletul fiecaruia...) doar El ne vede sufletul, ne cantareste gandurile,  umilinta, pocainta si ne da premiul pe care il meritam fiecare, nu astept asadar aprecieri de la alte persoane care nu ma cunosc si habar n-au cine sunt eu defapt.Poate sunt si eu razvratita, nestatornica in decizii, poate unele le iau pripit si in secunda doi realizez ca am gresit si incerc sa redresez situatia, mi se pare omenesc sa gresim,  nu m-au ocolit necazurile nici pe mine, dar mereu am gasit  nadejde in aripa Lui ocrotitoare.Cu totii vom ajunge la   dreapta Lui judecata, nu-mi permit sa judec pe nimeni si vreau sa se inteleaga ca imi doresc ca si reciproca sa fie valabila.
     Fiecare dintre noi este unic, avem valoarea noastra, unii o risipim si realizam prea tarziu acest lucru, dar nimic nu este intamplator...suntem creatiile Lui si il suparam pe El atunci cand  cu voia sa fara voia noastra facem rau altora.Am trecut si eu prin dezamagiri, experiente mai mult sau mai putin  confortabile, prin nopti nedormite, cheltuiala de timp si bani, dar n-am reprosat nimanui nimic, am facut pentru ca asa am simtit atunci ca trebuie sa fac.Toti il pomenim pe Dumnezeu cand ne este greu, dar  EL este in fiecare dintre noi daca vrem sa-l vedem, pentru ca El inseamna IUBIRE, IERTARE si tot ce-i bun si frumos pe pamant!Hai sa gustam din comorile  si intelepciunile divine, vom deveni mai buni!