Blog premiat

RadioTasha

marți, 16 decembrie 2014

Ganduri rasturnate

   
    Se  spune ca un gand bun genereaza alte ganduri bune, un zambet aduce la randul lui  alte zambete, ca atare de ce nu am zambi de dimineata?..sigur nu intotdeauna ai cea mai frumoasa dimineata din lume, dar o poti face vesela cu un gand bun spre cei dragi,  mai cu seama ca afli la un moment dat ca cercul celor dragi se miceste ...moartea nu iarta pe nimeni, nu tine cont de varsta sau alte circumstante, vine... ia si pleaca!
     La mine diminetile de Marti nu sunt   cele mai strasnice, ba dimpotriva as spune ca sunt aiurea, acum cand noapte e pe sfarsite, incerc sa adun puteri sa intampin cele 3 ceasuri rele.
      Gandurile ce le scriu acum sunt umezite de lacrimi, e ca si cum as incerca sa trec o apa dupa ce m-am inecat,... viata e dura, iar acum in preajma sarbatorile de iarna, simt mai mult ca niciodata lipsa celor care acum sunt ingeri  mei. Viata insa inseamna INAINTE, niciodata INAPOI, ramai cu taceri care inunda cuvintele...
     Ce fac acum de fapt? simplu! ma scutur de tristete, imi oxigenez mintea, ma eliberez,  incerc sa dau un alt curs filmului meu personal, nimeni si nimic nu poate fi indispensabil, inchid capitole din viata ca sa pot sa gust din dulceata prezentului, e o indatorire personala sa inveti sa te desprinzi de lucrurile care isi afecteaza sanatatea mintala dar si sufleteasca(bolile trupesti pornesc de la cele sufletesti...!!!)  si incerc sa merg mai departe in liniste!
    Sa aveti o zi de Marti frumoasa si curajul de a fi fericiti!ganditi-va la o usa noua care va poate duce pe un drum neasteptat de frumos!  Drum bun!
    

joi, 11 decembrie 2014

Infuzii sentimentale


    Se spune ca pentru a fi sanatos e bine sa te eliberezi de toate trairile pe deplin, cu alte cuvinte sa nu pastrezi resentimente, sa nu-ti incarci mintea cu ganduri negative, dar, ma intreb oare e bine sa le etalezi sau sa le reprimi pe cele care te fac sa simti ca traiesti, ca esti iubita, sa simti ca rostul tau e sa aduci in sufletul cuiva alinare, mangaiere, chiar daca e la mii de kilometri de tine, chiar daca posibilitatea sa-l intalnesti in realitate e minima...cat de mare e riscul?...citisem ceva inainte de a pune intrebarea si pentru ca am gasit raspuns deja prin ceea cea scris Jacques Salome o sa dau copy paste la citat:
“Sigur ca viata e plina de riscuri,
Cum ar fi aventura de a indrazni,
Descoperirea lui “a face” si minunea lui de a trai.
A rade inseamna sa risti sa pari nebun
A plange inseamna sa risti sa pari sentimental
Sa arati sau sa incepi sa faci ceva
inseamna sa risti sa vezi cum se proiecteaza asupra ta imagini negative, judecati de valoare, critici.
Sa-i cauti pe ceilalti inseamna sa te expui asteptarilor, dorintelor sau fricilor care vor ameninta linistea ta.
Sa deschizi o relatie inseamna sa mergi in intimpinarea unei posibile deceptii.
Sa-ti dezvalui sentimentele sau sa exprimi ceea ce resimti inseamna sa risti sa-ti dezvalui adevarata natura.
Sa iubesti inseamna sa risti sa nu fii iubit in schimb.
Sa fii afectuos inseamna sa risti sa declansezi un atasament.
Sa traiesti inseamna sa risti sa mori.
Sa speri inseamna sa risti sa disperi.
Sa incerci inseamna sa risti sa ratezi.
Dar daca nu risc nimic, risc sa fiu nimic, risc sa nu exist.
Daca nu exist, nu pot sa invat adevaratul sens al sentimentelor, posibilitatea unei impartasiri, creativitatea poetica, muzicala sau artistic stimulata de iubire, sublimarile si deplasarile generate de ceea ce nu e iubire.
Daca risc raman liber sa fiu si sa merg astfel catre mai multul fiintei mele.”

” Viata este plina de riscuri” - JACQUES SALOME

Am trimis lumina sufletului meu spre acea persoana, sper sa nu existe alt risc in afara de cel mai placut adica sa fie fericit! ..si mai sper sa fie o infuzie de optimism sentimental care sa-i deschida calea  spre multumire sufleteasca si dragoste de viata!..prin ochii mei lumea e buna si frumoasa, daca sufletul lui va receptiona aceste unde, voi imbraca haina nobila a implinirilor spirituale si voi declara misiunea mea indeplinita!

marți, 9 decembrie 2014

Melancolie....


     Am momente in care sunt cuprinsa de o melancolie fara temei, atunci devin sensibila ca un obiect de Murano( zic Murano ca ma aflu in Italia acum...si ma simt exact ca  acea laguna numita Murano..) imi trec prin cap ganduri de ganduri, unul si cel mai prezent azi este de ce oare nu pot intelege comportamentul unor oameni?de ce ma desparte un zid de nepatruns , poate sunt eu mai nerealista, poate imi doresc mai  mult decat se poate, poate ce-mi doresc e imposibil....nu stiu? si tocmai de aceea ma bantuie o tristete terorizanta!
    Azi mi-am adus aminte de toate iubirile mele trecatoare...sau mai putin trecatoare, mi-am adus aminte de bratele intinse de departe sau poate mai de aproape care m-au tinut intr-un dans plin de emotii, unii m-au iubit cu mintea, altii cu inima, cert este un lucru - eu i-am iubit si i-am pastrat in suflet pe toti cei care mi-au oferit caldura sufleteasca chiar daca dupa un timp ei s-au transformat in stanci sau in aisberguri  desprinse din calotele glaciale...infuentand "clima"sufletului meu, mai ales ca  unele iubiri au pornit din amicitii care imi taiau respiratia, le simteam aproape, erau aerul meu...
   Tot azi sunt fericita dar si nefericita ca pot sa ma declar fericita (ciudat jos de cuvinte...nu?! )chiar daca nu ma mai simt iubita cum eram odinioara...sa fie oare asta sursa melancoliei mele?acest gand ascuns, dar dezvaluit azi?
    Alegem sa iubim dupa ce instinctual apropiem pe cineva ...pe cineva care simtim ca ne da puterea sa mergem mai departe, pentru mine iubirea este ca un dans, e nevoie de doi, doar asa simt muzica cum ma invaluie si simt ca universul e al meu, iubirea este o alegere, iar eu sunt o indragostita eterna, imi iubesc si dusmanul, pentru ca nu pot sa urasc pe nimeni, iubindu-l ii dau o lectie si chiar daca simt ca e un compromis, e pentru sufletul meu care ramane impacat...impacat ca pot sa iert si pot sa uit!
    Azi am ales sa scriu franturi din sufletul meu si nu conteaza daca unii vor spune ca ma expun, ce daca? sunt bucati din existenta mea, adica au la baza ceva real ...si-am simtit o foame de scris, acum mi-am potolit-o si simt parca un parfum de schimbare....dar ma intreb ce sa fac cu atata iubire pe care o am cand  nimeni nu se invredniceste s-o ravneasca?

duminică, 7 decembrie 2014

Ce faci cand simti ca pierzi tot ce ai mai bun si mai frumos in viata????

  
Greu de gasit raspunsuri cand te afli in situatii limita, cand esti atat de confuz/a incat te simti ca un peste pe uscat si apa este doar in visul tau...am trait sentimentul si nu mi-e deloc straina starea, acum asist neputuncioasa la drama unei familii care este deznadajduita pentru ca o boala crunta a lovit o tanara de 27 de ani, o tanara  plina de vise, o tanara care iubeste viata, natura, muzica si tot ce e frumos pe lumea asta....
     Azi am incercat sa vorbim cu El, sa-l rugam sa fie alaturi de tanara doamna care  simte cum pe timp ce trece organismul ei este tot mai slabit...dar, am inteles un lucru...am inteles ca vocea Lui o poti auzi numai atunci cand e liniste in sufletul tau.Greu sa poti fi linistit atunci cand te apuca disperarea si totul e confuz in mintea ta...dar, planul Divin in calatoria noastra pe pamant e stiut numai de El, nu ne-a spus niciodata ca ne va fi bine aici pe pamant, dar ne da puterea de a merge mai departe in cele mai crunte momente din viata noastra, exista o promisiune insa in biblie"Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, pentru ca El  Insusi ingrijeste de voi!"si asta facem acum ne strigam disperarea si-l imploram sa ne auda....
     Asteptarea vindecarii intr-un astfel de caz este cumplita pentru ca e plina de incertitudini, dar speranta in minunile dumnezeiesti nu moare, fie ca bunul Dumnezeu sa intareasca sufletele celor greu incercati si intelepciunea de a trece cu bine peste acest moment extrem de dur din viata lor.
    Pruncul nascut in Betleem si a carui nastere o vom sarbatori  peste cateva zile sa isi reverse  binecuvantarile Sale asupra  acestei familii extrem de indurerata... este rugamintea mea cu lacrimi in ochi adusa Lui.
   Incerc sa gasim  solutii pe care poate individual e mult mai greu sa le gasim, in ideea ca mai multi ochi si mai multe urechi, mai multe rugaminti spre El o vor ajuta pe acesta tanara sa treaca cu  bine peste aceasta crunta incercare...Doamne ajuta! Trimit gandul meu bun si aripi de inger care sa o ocroteasca si s-o faca sanatoasa!


miercuri, 3 decembrie 2014

Strang amintiri in pumni...




  Mai zilele trecute s-a gasit "una" sa loveasca in mine cu cele mai legale arme - cuvintele, ..dar! nu tot ce e legal e si acceptat de lumea in care traim, carevasazica, am o satisfactie nemarginita, imi incarca pur si simplu resursele si ma simt mai puternica , mai increzatoare in fortele proprii ...de ce spun asta? pentru ca razbunarea e un pacat, mai bine pui scutul indiferentei si-ti aperi asa integritatea!
   Am intalnit in viata mea oameni carora le-am trantit usa, dar au intrat pe fereastra sau poate s-au folosit de resursele mele ca sa ma faca sa redeschid usa, am deschis-o cu riscul dezamagirii, am cedat poate prea usor cand am fost ranita, dar decat sa ma simt vinovata si sa raman  inchisa in propria mea casa, am lasat sa simta si acei oameni ce am simtit eu...si viata ma surprinde pe zi ce trece!
    Unii se hranesc cu orgolii, eu una mai bine ma infometez decat sa fac asa ceva,  ma impac mereu cu trecutul, pentru ca daca as proceda altfel m-ar costa nopti nedormite, depresii si singuratate, tovarasi de drum am speranta si gandul ca eu sunt singura care trebuie sa ma ascult si sa ma inteleg pentru ca eu ma cunosc cel mai bine, imi lipsesc si mie multe, imi lipseste un barbat cu care sa pot sa simt ca mai pot sa ma fac iubita, si ca inca pot sa mai iubesc!
   Nu vreau oameni care sa ma acuze mereu - ti-ai facut-o cu mana ta...pai daca tu nu ai pus mana cum era sa fac altfel? in viata ne este dat sa intalnim multi oameni, pe unii ii pastram in inima pe altii in mintea noastra, eu strang azi cativa pumni de amintiri...de oameni frumosi pe care i-am pastrat in inima mea si pe care o sa-i am cat timp voi trai!
   Lasati viata sa va conduca, hai sa ma uitam de indicatoare , de pericole pentru ca e trist sa ajungi sa dansezi pe un cantec lipsit de ritm, fara mesaj ...gol si anost...raman la fel de increzatoare, chiar daca am fost tradata de atatea ori...n-am timp sa ma opresc, sa ma strofoc sa analizez oameni, greseli, momente, la ce mi-ar folosi?
   Te imbratisez lume frumoasa si iti doresc o infinitatea de lucruri frumoase!


 

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Un gand matinal

 
      Se spune ca femeile sunt ca un palat, in interiorul carora gasesti dragoste, respect, fericire, intimitate, bunatate, sinceritate, naturalete si doar trebuie sa gasesti cheia potrivita pentru a deschide acel palat...
    Odata ajuns acolo incepi sa o descoperi zi cu zi, simti cum te imbogatesti cu putin din frumusetea ei...o astfel de femeie este si buna mea prietena Camelia Andrei, sensibila, blanda si cu multa afectiune,  nu se gandeste niciodata ca ofera mult prea mult, este genul acela de femeie care daca ai patit ceva te mangaie delicat pe fata si-ti spune ca orice problema se poate rezolva...putine femei reusesc sa te lase gura casca in clipa in care fac un gest, un gest care iti place la nebunie si care te marcheaza prin simplitate, frumusete si naturalete.
     Ieri spre exemplu, am stat o ora la posta sa poata trimite niste bani cuiva care se afla in imposibilitate financiara...si ce crezi? persoana respectiva nici macar nu a dat un telefon sa spuna multumesc ca mi-ai dat o mana de ajutor...am ramas dezamagita, cum poti sa fii asa? cum poti sa nu multumesti cuiva care te ajuta neconditionat, cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare?
    O astfel de femeie optimista si mereu cu zambetul pe buze, te accepta asa cum esti, cu stangaciile si cu slabiciunile tale, nu vrea sa faca din tine altcineva, te vrea chiar si pentru tampeniile pe care le spui la un moment dat si de care ea se amuza copios, este intelegatoare si are incredere in oameni, poate aici as spune eu ca greseste cateodata, dar, pentru ca la capitolul incredere ne cam asemanam, ne cam meritam soarta...(vorba unui amic...intr-un comment la un articol de pe blogul meu! ) ca atare ne asumam atitudinea si suportam consecintele.
    Ce vrea ea in schimb? foarte putin! vrea sa fie utila, vrea sa fie acolo pentru tine, trebuie sa o faci sa simta ca ai nevoie de ea, nu vrea nici mai mult nici mai putin decat o imbratisare calda si un prieten/a adevarata si  daca este cazul sa o sprijini atunci cand si ea are momentele ei de cumpana, atunci are nevoie de cineva care sa o ajute sa se innece in euforia clipei si visul momentului....pentru ca hai sa o spunem pe cea buna si dreapta, ce alte bucurii mai avem de la viata?
   Si acum o intrebare pentru voi...ati intalnit astfel de persoane???
    Daca da, merita pomenite in blogurile voastre, iar daca inca nu ati gasit, incercati sa le gasiti,,nu uitati insa ceva nu porniti din start cu ideea ca ele NU EXISTA, pentru ca atat timp cat nu crezi in existenta lor, nu ai cum sa le gasesti, suntem diferiti si dorintele noastre sunt diferite, exista femei care au mult de daruit , depinde de noi sa stim ce vrem si sa o gasim...eu una ma declar multumita ca am astfel de prietene, ca pot sa ma laud cu ele si pot fi mandra ca fac parte din universul lor!
   Promovati astfel de persoane, protejati-le, pentru ca altfel vor ajunge sa fie pe cale de disparitie, dar nu-mi pierd speranta  ca mai exista si oameni adevarati si ca se vor gasi unii pe altii, vor gasi prietenii de cursa lunga asa cum am gasit eu..."activati "asadar bunatatea din voi si sigur bumerangul isi va face datoria!nu uitati ceva: nimic nu se compara cu aceasta euforie a iubirii fata de semenii nostri. Este singurul "drog" legal, dar si cel mai puternic!!!

vineri, 14 noiembrie 2014

Usi inchise

 

     In drumul vietii gasim usi deschise dar si usi inchise, usi cu lacate pentru care incercam sa gasim cheia potrivita, nu e simplu deloc, pentru ca ce ne asteapta dincolo de usi uneori ne da peste cap toate nazuintele, le inchidem  cu un gust amar sau pur si simplu ni se trantesc in nas  la foarte scurt timp dupa ce le-am deschis...
     Am incercat si eu sa deschid o usa, o usa care mi s-a parut stralucitoare, dar la scurt timp am vazut ca era doar o poleiala amagitoare pentru ca am gasit multa dezamagire, dar vina a fost a mea am facut ca si in povestea cu fata babei si  a mosneagului, am ales ce mi-a furat privirea fara sa ma gandesc ca dincolo de usa sunt lei paralei si zmei cu 3 capete!
     Mai sa fie! usile astea n-ar putea avea un vizor? sa vezi merita ori nu merita efortul de-a deschide usa? sau macar acolo unde se gasesc "jivine" sa fie puse grilaje din fier sa nu le poti deschide usor, mai ales ca ultima usa pe care am deschis-o m-a facut sa nu-mi mai doresc sa mai caut ...sa cred ca mi-a ajuns!
     Trebuie insa sa recunosc ca am avut placerea sa gasesc si usi in spatele carora am gasit oameni deosebiti, oameni care m-au facut sa am mai multa incredere in mine, oameni care m-au motivat, acele usi  vor fi mereu in mintea mea pentru ca m-au facut sa vad  prin alta perspectiva viata, celelalte vor fi usi care vor duce spre uitare....si nu le voi mai  deschide niciodata!


Sursa imagine:http://culoriledinsuflet.blogspot.ro/2014/01/din-poeziile-gabrielei-inchis.html