Blog premiat

RadioTasha

luni, 18 august 2014

Ironie versus marlanie

 
      Am pus neuronul sa se odihneasca, nu tropaiti si nu  tipati, vreau doar sa aberez putin ca tot nu am facut-o  demult...dar, atentie nu vreau sa fiu ironica, nu! desi...se spune ca sarcasmul este un fel de karate cu verbe, ideea este cam asa, ca taman tinta nu se prinde, toti rad in hohote  dar tu cel care dai esti absolvit de vina, insa daca tot te dai la karate nu te bate cu un marlan chiar daca se mai  spune si ca ironia bate marlania nu te cobori la nivelul lui..dar nici sufocarea strigatului launtric nu e o solutie, gaseste o cale de mijloc!
      Si acum sa va spun ceva..nu sunt Rocinanta lui Don Quihote, memorabilul ratacitor, nici macar magarita din biblie care s-a impotrivit sa mearga mai departe oricate bice a primit de la Baalam, nu miroase a grajd  la mine in suflet, miroase  poate a slana cu ceapa...lol!! sunt o ardeleanca autentica si nu vreau sa ma dezmint!gaseste-ti  mon cher Dulcineea  visurilor tale fara sa ma bagi in vizorul lunetei! de ce? pentru ca eu cunosc nobletea infrangerii, a respectului pentru cel mai bun(altii  din pacate nu...). Mi se pare inutil sa-ti irosesti resursele prietene!
   Ironia si sarcasmul sunt registre ale neputintei de-a fi bun cu oricine  prefer  tipul "idiotului " dostoievskian bland, iubitor neconditionat de aproape, modest, in niciun caz bleg, sanctionand si el nesimtirea dar cu cumpatare.
    Pe curand!

marți, 12 august 2014

N-am panza de sefa!!

 
         Neahh!!  N-am spus stofa ca deja mi se pare cam mult, panza e mai usor de tesut, putina canepa si te-ai scos, hei!!! dar cu stofa  e dichis, fabrica serioasa...mdea, dar nu asta e problema ci alta...mi s-a spus ca n-am stofa de sefa! n-am frate!... foarte adevarat! nu pot pretinde ca as avea ce nu am..dar am idei ...da' las' ca-mi pun staif, sa fiu mai scortoasa!...lol!!!e plin capusorul meu de idei, se bat intre ele de nazdravane ce sunt!Am idei carevasazica multe si traznite, sunt insa trebuie sa recunosc un pic cam prea visatoare si taman din acest motiv mi se reproseaza lipsa tangibilului, poate pentru ca trasez ideile altora si ele raman suspendate, uneori din lipsa de implicare alteori poate pentru ca nu aleg persoana potrivita, 'oi fi eu cu capul pe umeri dar uneori mai ajunge si in nori si uite asa ideile nu se mai concretizeaza!
        La urma urmei in tot raul este si un bine, de ce as incerca sa sugerez altora sa fie dupa chipul si asemanarea mea? eu ii iubesc asa cum sunt, faptul ca suntem diferiti da nota de frumos a lumii, nu toate dorintele noastre se implinesc si nu trebuie sa incriminam pe nimeni pentru ceea ce nu au ajuns sa fie! 
       Stiu sa-mi recunosc"lipsurile" ba chiar sa le relativez, ma bucur ca nu suntem croiti dupa acelasi tipar, daca ma inspir reusesc sa pastrez ceva din mine, ceva ce  personalizeaza stilul meu si ma bucur ca reusesc asta!
      O zi de Marti fara 3 ceasuri rele!
     

joi, 7 august 2014

Subiectul principal


       In fiecare zi cand imi deschid computerul gasesc cuvinte noi, cuvinte cu care uneori ma hranesc, sunt hrana sufleteasca, unele chiar sunt insuportabil de frumoase si incerc  pe undeva sa cred ca  din moment  ce sunt scrise... 'oi fi subiectul principal in viata celui care mi le-a scris...dar, decat sa "sar in aer" si sa devin o crisalida( neeeaah! sunt eu o gogosica, ca-s rotunjoara dar nu ma transform in  fluture cu una cu doua)...schimb macazul si traiesc in continuare nimicurile vietii de care chiar nu  vreau sa ma satur!
     De o vreme mi-am permis lucruri care m-au facut fericita, am calatorit, am intalnit oameni noi, am inceput sa imi dau voie sa exist, sa ma consum fara restrictii si am simtit mirosul fiecarui gand care m-a facut sa tresar si care m-a provoacat la viata! Am avut si fluturi care m-au "gadilat" si m-au facut sa nu tac, am spus poate si eu cuvinte care nu au avut acoperire totala, dar, mai conteaza? drumul spre frumos nu are sens dublu, daca pornim sa-l cautam nu avem voie sa ne oprim! nu vreau insa sa fac rau nimanui si cu atat mai mult sinelui meu...candva credeam ca iubirea trece si prin plamani, simti senzatia aia de sufocare, nu ai aer, simti ca doar prezenta persoanei dragi iti poate face viata posibila, acum am alta teorie, exista si"vorbe"fara cuvinte, trebuie sa taca si cuvintele in fata unor gesturi care spun tot, si apoi cine n-a cunoscut in viata dezmierdarea din priviri, a trait cam degeaba.
    Oamenii alearga dupa bogatii, averi, bani veniti usor peste noapte, eu nu-mi doresc asa ceva, tot ce doresc e sa nu pierd nimic din tot ce am, imi trebuie atat de putin, incat unii chiar nu realizeaza acest lucru, ce bine ar fi daca s-ar intelege acest lucru, sa ma lase fiecare sa iau exact ceea ce  se potriveste sufletului meu, pentru ca asta fac si eu, las placerea celorlalti de-a gasi  in mine ceea ce li se potriveste!
     Citisem mai zilele trecute  o carte mi-a ramas in minte ideea scriitoarei care spunea ca oamenii  se pierd din neatentie, viata e imprevizibila , apar situatii noi iar oamenii isi schimba chiar si cele mai profunde valori si asta nu pentru ca ar fi superficiali, ci pentru ca pur si simplu se intampla! cand  sufletul tau intra intr-o relatie cu un alt suflet si comunica simti...si e minunat, doar ca oamenii nu se  multumesc cu putin, de fiecare data vrem altceva si mai ales ce nu ne apartine, distanta dintre firesc si nefiresc e atat de subtila incat uneori nu o mai percepem!
    De cele mai  multe ori pretindem ca suntem ceea ce nu suntem , dam vina pe cel de langa noi pentru nefericirea noastra, ba il mai tragem si la raspundere atunci cand ne este rau, de ce nu intelegem ca de fapt subiectul principal din viata noastra suntem noi..ce treaba au altii cu nefericirea noastra?
 Sunt o persoana asumata, nu am motive sa ma plang, am ales ciorba reincalzita in locul mancarii proaspete si in pofida acestui lucru, nu am anihilat nicio traire, am lasat sute de sperante sa-mi inunde celulele, chiar daca uneori m-am simtit ca in  povestile cu zmei  si capcauni si poate ades m-am intrebat de ce  avem voie sa fim doar putin din ceva? de ce sa nu fim totul?...poate pentru ca viata este un spectacol al neispravirii!... daca am avea totul s-ar rupe vraja!

joi, 31 iulie 2014

Mare de ganduri pe plaja sufletului meu

   
        Ultima zi la mal de mare... m-a dus intr-un flux de ganduri, cred ca mi se trag de la compania pe care am avut-o  vreme de aproape 2 luni cu buna mea prietena Camelia Andrei, e placut sa fii alaturi de o persoana vorbareata, energica,  cu o personalitate bine slefuita, sincera, dezinteresata si mereu alaturi...
     Au fost zile frumoase, unele cu nori, dar daca soarele iti pica direct pe suflet, mai conteaza cum e afara?
     Si daca tot vorbesc de flux, a venit vremea refluxului, multumesc Cameliei ( poate ca multumirea glasuita a fost insuficienta), pentru lectiile constante de optimism, pe care mi le-a aratat, pentru credinta si  sinceritate, pentru doza molipsitoare  de energie si pofta de viata pe care mi-o dadea in fiecare zi, am vrut sa ramana si in scris, pentru ca Verba volant, scripta manent este un proverb latin, care in traducere inseamna - vorbele zboara, scrisul ramane.
    Pentru ca au fost zile frumoase, momente pe care nu le vom uita niciodata, as vrea sa-ti amintesti de melodia celor de la 3 Sud-Est - Emotii ," ai fost acolo cand am vrut, m-ai ajutat cand am cazut" ce palpabil se concretizeaza metaforele  uneori, lucruri nerostite uneori, certitudini asumate m-au facut azi sa simt si cred ca noi traim una din cele mai frumoase prietenii posibile pe lumea asta plina de interese si meschinarii... si gata ca daca continui se revarsa prea mult "marea"....si cine stie? tot ce-i prea mult strica! ;) peste doua anotimpuri sper sa ne revedem din nou si  ne amintim cu placere zilele insorite de la mal de mare pana atunci ne caram fericirea acumulata aici in bagajul sufletului nostru puternic ampretat de tot ce ne leaga!

duminică, 27 iulie 2014

Pentru a fi fericit ai nevoie de o doza de curaj!

 
     D-zeu, dragutu' are multe pe cap, multe pentru ca-i dau si eu din plin in fiecare zi, si chiar ma gandeam oare toti procedeaza la fel? inchid ochii si se lasa in voia  Lui? E un curaj, un adevarat curaj, imi amintesc cand eram team leader la o multinationala aveam sedinte de team building in care invatam sa ne placem unii pe altii sau macar sa ne toleram, era un soi de exercitii de  dobandirea increderii, sa ai curajul sa te lasi pe spate in speranta ca cel din spatele tau te  salveaza, curaj care uneori frizeaza nebunia ca s-ar putea sa cazi in gol, dar tinand haturile strans n-ai cum sa cazi, El te vede iti stie nevoile sufletului, iti simte credinta, te simte ca esti de-a Lui, adica esti Omu' lui D-zeu, de aici si vorba din popor...pentru ca El este in fiecare dintre noi.
   Anul trecut am fost prin Moldova, am vizitat manastirile din partea Neamtului am cumparat si niste carti ale  parintelui Arsenie Boca, gasisem un citat care mi-a ramas in minte"iubirea lui D-zeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de D-zeu", n-am ajuns inca la mormantul  parintelui Arsenie, in judetul Hunedoara, dar promit s-o fac, din cartile lui am invatat multe, merita sa spun o rugaciune la crucea lui....
   Inchei cu vorbele  arhimandritului Ilie Cleopa -  manca-v-ar Raiu'!...dar nu uitati RAIUL e aici pe pamant daca noi stim sa-l gasim! Eu l-am gasit, sunt fericita!
    

marți, 22 iulie 2014

Ganduri neastamparate

    
 
     Ma joc cu gandurile mele, sau ma las jucata, important e ca mi s-a facut dor de blog, de scris, de flecarit, de jucat cu cuvintele pur si simplu!iata-m-as tot eu cea veche, eu cea care zambesc larg si ma simt bine cu mine, dar si cu cei din jurul meu...sunt la mal de mare de doua zile, ma bucur de soare, de plaja, de pescarusi, ( pescarusii fac un zgomot foarte ciudat cand vorbesc,... iar ieri parca stateau la sfat in toata regula!)de muzica afro- house pe care o auzi la aproape toate terasele, neah! asa suntem noi romanii, daca nu  suntem in trend cu ce se aude in occident parca nu suntem noi....da' poti sa te pui cu moda?...noooo!! nici gand frate, asadar ascultam ce ni se ofera!
    Ma uit la tot ce mi-e dat sa vad..si devin carcotasa, ce moda frate!! tunsori periuta in spate si lung in fata pana la baza urechii chiar la femei si pana la sprancene la barbati, stiu si eu? uneori am spiritul de avangarda in mine, de data asta, parca am ramas cam nedumerita...fiecare incearca sa iasa in evidenta cu ceva, cred ca asta este si una din explicatiile pentru care unii aleg astfel de tunsori chiar daca nu-i prind deloc...
    Tot zilele acestea am constatat cu tristete ca destul de multi oameni sunt singuri. Ma refer mai mult la o singuratate a sufletului lor. Le tipa sufletele de singuratate....am vazut femei pe plaja singure, le citeai ca pe o carte deschisa, sau chiar daca erau "acompaniate" nu vedeai pe fata lor interes prea mare, ufff!! asta e marea stai cu ochii pierduti sa vezi chipuri pe plaja, oameni plictisiti, oameni care oricat ar incerca sa para ca se bucura de cele cotidiene, parca nu le iese, atarna dupa ei un soi de tristete...
     Ieri spre exemplu erau trei tineri din mass media care faceau niste teste legate de vacanta, vedeam pe fata respondentilor ca au fost bucurosi ca au fost alesi sa-si spuna parerea, se simtea de la distanta dorinta lor de-a impartasi multumirea sau ma rog nemultumirea ... ( culmea este ca si ziaristii au ales la fix persoanele...) Ma gandesc ca poate oamenii nu prea vorbesc in general despre ce au pe suflet, se preocupa de lucruri mult mai „concrete” care par mai urgente. Si ce-i drept nici nu sunt incurajati sa o faca...ideea de ieri mi s-a parut geniala!!
     Eu am in jur oamerni cu care pot vorbi despre absolut orice, o am pe Camelia Andrei, pot bizui in ea chiar cel mai adanc off al sufletului meu, dar pentru cei care nu au astfel de persoane e mana cereasca sa gasesti chiar si un strain caruia sa-ti deschizi sufletul, pentru ca si el, sufletul urla de durere uneori cand nu se lasa auzit, vrea si el putina atentie...ma doare ca oamenii nu au cu cine sa vorbeasca pentru ca nu are cine sa-i asculte. Ma doare ca atat de multi oameni sunt singuri...tocmai de aceea imi doresc sa pastrez legatura cu acei oameni singuri, pentru care radioul al carui admin sunt inseamna ceva, inseamna un loc in care pot sa-si exprime apasarea, durerea singuratatii ( pentru ca majoritatea ascultatorilor sunt din diaspora..), ii astept asadar zilnic pe Radio Tasha, un loc in care muzica buna face casa buna cu sufletele celor care ne calca pragul iar moderatorii sunt deschisi dialogului...dati-va sansa de a intineri putin in suflet si de a zambi laaaaarg, uitati de toate, uitati ca sunteti singuri, uite, azi ofer si un remediu pe loc Ronan Keating- the way you make me feel!
     Daca muzica n-ar exista, dar n-ar izvori din sufletul oamenilor si nu ar ajunge din nou in sufletele celor care o asculta ar fi ingrozitor de trist in lumea teranilor.

vineri, 18 iulie 2014

Simplu si totusi complicat...


     Ma incapatanez sa simplific mereu lucrurile, dar , n-ai sa vezi frate!!ele se complica mai mult si mai mult...simplificand viata celor  dragi mie, mi-o complic mai mult pe a mea, si-am luat o hotarare azi, devin indiferenta, sa-mi simta lipsa, sa vada cat contez eu pentru ei, iar daca contez, sa-mi acorde si mie atentia cuvenita. Se pare ca mi-am vandut prea ieftin gandurile, poate am fost prea transparenta, prea ma las jucata, manevrata, promit sa intru si eu serios in joc si sa izbandesc, nu mai vreau sa ma las rascolita si nici nu mai vreau sa ma intorc  in trecut, nu mai vreau persoane false, nu mai vreau zambete de moment,  vreau sa fie true totul! gata mascarada!
     Incerc sa-mi tin gandurile aproape, sa nu ma mai alerge si sa nu ma mai amestece in relatii care nu ma implinesc, sa stea cuminti la locul lor, sper sa reusesc sa fiu mai ferma sa ma implic mai putin si sa-mi pese la fel de putin, sau macar atat cat le pasa altora de mine!
     A fost o iluzie, un vis care il astepta pe urmatorul si tot asa...o fericire captiva, cu sclipiri de moment, am fost vrajita de vorbe colorate, de un peisaj efemer, la naiba!!! trec printr-o  perioada intermediara, cand nu mi-e bine , dar nici nu mi-e rau...nu mai vreau mangaierile nimanui si nici zambetele fortate, nici vorbele  care nu inseamna  exact ceea ce exprima, spuse doar sa fie spuse, sa dea bine in peisaj,("traditionale"...vorba cuiva...!!!) cand spui te iubesc anormal de mult, ar trebui sa si dovedesti acest lucru, altfel e ca si cum ai spune, esti bine, are you ok? am vrut sa stii ca mai exist..sunt Zmeul Zmeilor si am 7 capete, manevrez minti slabe...
      Gata....Poveste de temnita, sentimente, comportamente, iluzii, vorbe nespuse la timp va incatusez!!prea v-ati facut de cap!! Renunt sa mai cer oamenilor ceea ce nu vor sa arate ca au! Simteam prea mult si traiam prea intens momentul, offf!!! suflete, cand o sa te inveti minte ca mai trebuie sa spui -  A fost odata!?