Blog premiat

RadioTasha

vineri, 2 decembrie 2016

Sincronicitate

 
      Aleg sa vorbesc despre acest acest lucru pentru ca in ultima vreme traiesc intr-o magie, adica gandesc mai putin si simt mai mult, dansez pur si simplu cu universul!...nu-mi sint suficient de clare si logice  unele lucruri dar am devenit extrem de increzatoare, cred in mine, in celalalt ..in clipa....in lume.
      Imi ascult intuitia si am inceput sa cred in potriviri, in potrivirea aceea perfecta care, parca ma asteapta....cand simti ca parca si celalat are acelasi As in maneca..e fabulos totul!...vorbeam mai ieri cu cineva drag mie despre aceasta alegorie a lumii, cand parca intuitia te trimite in fata unui altceva pe care poate ti l-ai dorit si care vine cu valente multiple incat nici nu-ti vine sa realizezi ca poate fi adevarat....dar simt, simt ceva!...simt  ca s-a deschis poarta oportunitatilor si ca tot ce imi doresc se implineste cu o viteza uimitoare....
      Gandurile mele sadite in mintea si  inima mea cu mult timp in urma incep sa prinda viata, sa devina realitate, vizualizez viitorul meu in culori pozitive, maestrii mei spirituali ma ghideaza spre drumul cel bun iar ingerii se pare ca ma ajuta sa merg cu incredere inainte, poate ar trebui sa-mi pun o centura de securitate ca prea evolueaza totul cu repeziciune, sa nu ma arunce de pe linia aleasa de amandoi, dar bucuria ca am fost aleasa  ma face sa simt din plin prinosul iubirii, protectia  Lui, o simteam si pana acum ...ma tinea pe brate...mi-a aratat-o de atatea ori...acum mi-a adus pe cineva in brate, pe cineva care ma face sa ma simt minunat in fiecare zi, cineva care imi impartaseste entuziasmul si care nu uita sa-mi aminteasca in fiecare zi ca acolo unde exista dragoste exista viata!iar asta  imi valideaza starea de bine!
      Iubesc si multumesc Lui ca mi-a adus un dar special inainte de Craciun!

marți, 15 noiembrie 2016

Briosa


   

     Astazi nu am de gand sa bucataresc si nici sa vorbesc de preparate culinare, e post si ma abtin  pe cat se poate, dar vreau sa vorbim despre femeia - briosa, femeia dulceata, femeia care atinge sufletul  barbatului prin dulceata ei...deh!!! acum sa nu intelegem altceva..spun pe aproape toata lumea, ca n-ai cum chiar pe toata lumea, nu poti fi un borcan de dulceata oricat de sus ai incerca sa urci stacheta, peste poate,  e imposibil, asa si cu femeia dulce, trebuie inteleasa are si ea cerintele ei, standardul ei....
      Are si ea nevoile ei, sa asculte spre exemplu o muzica buna in liniste spre a-si reimprospata energiile, nu e obligata sa asigure fericirea altora prin felul ei delicat si prin feminitatea ei...vocea, rasul ei temperat, eleganta in vorbire sunt componente importante care atrag orice barbat...acum parca vad ca voi avea parte si de carcotase care vor spune"pisicoasa aia?...Ce enervanta e..!!!" si vor face uz de  panoplia de epitete din dotare care o  sa te faca pe loc sa crezi ca te inseli.
      Vocea conteaza...pentru ca daca adopti un ton cu cateva octave mai jos cu naturaletea care te reprezinta  esti salvata in orice situatie, cunosc barbati carora li s-au topit genunchii auzind o voce sexy la telefon sau pe radio...fara sa o vada in realitate....chiar azi imi spunea un coleg de radio, ca nimic nu incanta pe un barbat mai mult decat vocea calda  dar totusi ferma a unei femei care stie ce vrea.
      Dulcegariile au rostul lor in orice relatie, femeia dulce este foarte convinsa de sarmul ei,  prietenoasa cu toata lumea, deschisa la tot ce-i nou, este genul de femeie pe care ai vrea sa o ai tot timpul langa tine pentru ca stie sa-ti ridice moralul si sa te faca fericit, unii cad insa in derizoriu, devin ridicoli pentru ca asociaza comportamentul  cu altceva ...gandul le zboara la dulceata lui Venus si te numesc"pasarica"..mai sa fie!!! stati bine unii cu papilele gustative, sta in legea firii o sa spuneti, da! de acord dar nu uitati ca unele calcule matematice mai dau si cu virgula.
      Una peste alta femeia briosa poate sa fie  expansiva ca si aluatul din care e facut, pufoasa si moale ca o poveste de iarna cu zapada  cristalina, "praful de copt" e in mainile interlocutorului, e nevoie de atitudine si respect nu de mono-neuronatii care au tupeu si cred ca tot ce zboara se maninca! dar nu uitati ce se spune:o dulceata de fata nu trebuie pusa la pastrare ca se consuma singura...as mai adauga ca doar cei inchisi in sine nu pot simti dulceata frumusetii unei femei.
  Osho spunea legat de femei - treziti-va frumustea interioara!  subscriu!!!


 

duminică, 13 noiembrie 2016

Cele mai importante lucruri din viata mea....

     Fiecare dintre noi are o lista, una poate nedefinita pentru ca importanta lucrurilor  depinde de momentele vietii, fiecare dintre noi isi face din cand in cand niste socoteli, ce simt eu acum e sigur dar poate deveni incert la anul care vine, de aceea spun ca lista nu e definitiva, stergem sau adaugam in timp cate ceva, facem upgrade-uri mereu...sunt lucruri de care m-as putea lipsi chiar din acest moment, dar fiinte mai greu.Acum voi vorbi in genere, lucruri sau fiinte, pentru ca la un moment dat ele intregesc viata mea, suntem umani, ca atare mi-ar fi foarte greu sa ma izolez de lume, cred ca ar fi cea mai mare pedeapasa pentru mine sa fiu departe de iuresul vietii, de oamenii frumosi din jurul meu, de prietenii speciali pe care viata mi i-a scos in cale...de familia mea care nu e numeroasa dar e cea mai importanta pentru mine, cele doua fete sunt lumina ochilor mei, am o iubire nemarginita fata de ele si niciun sacrficiu nu mi se pare mult prea mare cand e vorba de ele...
   Iubesc oamenii cu micile sau marile lor egoisme, fantasme sau cum vreti voi sa le numiti, reusesc sa socializez foarte rapid, mai cu seama ca ei sunt cei care ma ajuta sa-mi desfasor proiectul cu Radio Tasha, exista carevasazica aceasta triada - familia, prietenii si radioul....cu prietenii si colegii de la radio ma sfatuiesc in multe privinte...sunt deci foarte importanti pentru mine.
    Multe intamplari din viata noastra le punem pe seama destinului, de ce? pentru ca oamenii din viata noastra nu apar intamplator, ei uneori ne schimba destinul, intalnirile cu ei nu stiu daca vin sub imperiul necesitatii sau o providentei de care eu ma bucur...cert este un lucru ca apar cand am nevoie, poate atunci cand destinul m-a ingenunchiat si multumesc si azi Lui ca e asa...depinde mult si de alegerile mele...cand soarta mi-a inchis o usa Papusarul Sef mi-a deschis o fereastra, uneori mai ratez si eu momentele de alegere si uite asa...ajung sa cred ca anumite trenuri nu trec decat o singura data prin gara mea....dar sunt inca vie si pot sa mai lucrez la sistemul meu de valori, pot sa-mi ajustez starea.
    Gratie radioului, pun perdeaua de muzica intre mine si rautatile cotidiene, lumea sunetelor frumoase ma linisteste, ma hameseste, vreau mai mult si mai mult, mai multa muzica buna...si uite asa ma separ cumva de tot ce-i nefast, o fi bine o fi rau? pentru mine e ok!iubirile astea de care va vorbesc imi slefuiesc cumva sufletul, sunt moarta dupa lectura, citesc pe net sau in real tot ce simt ca ma poate face mai buna, mai implinita spiritual  si incerc prim emisiunile mele sa-i fac pe ascultatori sa devina mai increzatori, mai siguri pe ei si nimic din ce fac nu ma oboseste ba mai mult ma fascineaza  buna interactiune pe care  o stabilesc zi de zi cu cei care ma asculta...viata e atat de frumoasa si avem vaste posibilitati sa o facem si mai  frumoasa daca vrem...nu vad cum unii pot sa spuna ca se plictisesc? poate ar trebui penalizati ca pierd frumosul vietii cu buna stiinta!
     Ma intreb insa ceva... una peste alta poate sunt eu o pivilegiata a vietii si poate  ca primesc mai mult decat mi se cuvine?multumesc inca o data Mai Marelui ca ma tine pe brate si  cred ca  unii in mod sigur  nu sunt constienti de ceea ce au si atunci devin frustrati...frumosul si binele cred ca sunt lucruri de la care nu e bine sa abdici, ne este dat sa traim o singura viata pe pamant, hai sa nu incheiem socoteala cu ea mai repede decat trebuie!Nu micsora draga cititorule  volumul iubirii de viata chiar si atunci cand ea iti mai da bobarnce, nu te da batut, du-te mai departe!Sunt perfect de imperfecta si chiar stau acum sa ma gandesc oare de ce ma iubeste lumea?...pentru ca da! ma simt iubita! 

luni, 7 noiembrie 2016

Ecou sentimental

 

     Toate sunt trecatoare...asa se spune, dar parca unele trairi raman  si nu palesc in timp...raman la fel de vii oricat ai reseta memoria...ele nu se sterg. Gandurile mele provizorii, usor iluzorii imi ating inima dar niciunul nu ma ademeneste in asa fel incat sa cad prada lor, vin, poposesc, cocheteaza intre ele si daca  unul ia nota monologului, este usor declasat de cel care vine din urma  parca sa echilibreze...exista un soi de balans care ma  ajuta sa infloreasca  in sufletul meu starea de bine.
      Exista poate la fiecare din noi o incalceala existentiala, suntem vulnerabili si uneori de-a dreptul fragili, avem momente inmuiate in negru cand parca totul se prabuseste si parca talpa vietii o simti mai tare ca oricand, te zbati sa iesi din impas, te doare, dar cauti o schimbare, o cale mai buna, o rezolvare de frica sa nu cazi in prapastia nimicului....si uite asa gandurile se lipezesc, iesi din faza de negare, din meandrele constiintei  care vegheaza la tot pasul.
      Am inceput sa urasc noptile, sunt lungi in singuratate, exista  insa o rezolvare, am gasit ca dorul se dizolva prin scris, nu chiar complet...dar oarecum diminuat, apoi incerc sa visez si sa sper cand ma trezesc ca macar unul din visele frumoase sa ajunga  realitate....
       Sfarsit de toamna, mangaierea ei e rece si gandul imi zboara spre o lume mai calda si la propriu si la figurat...ma hranesc cu iluzii spre a-mi indulci existenta, e imperios necesar, asta imi stabileste un echilibru psihic si cu toate astea mi se pare ciudat sa ramai mereu cu amintirea vie a unui om care nu mai traieste, sa-ti amintesti chipul lui, vocea lui, obiceiurile poate chiar mai mult sa-i simti imbratisarea...dar, omul este o intrebare fara raspuns pentru ca el inseamna viata si viata este intr-o continua schimbare....Intr-o buna zi se va schimba si a mea!

duminică, 30 octombrie 2016

Imbraca-ma in vise,mangaie-mi sufletul!

   
     Din copacul vietii mele, visele se scutura usor, e toamna...si e firesc probabil sa fie asa....nu mai am putere sa inalt zmeie spre cer si nici sa fredonez  cantecul vietii, e greu sa traiesti cu jumatate de suflet, e greu sa fi impovarata de durere iar pe bolta sufletului sa ai mereu norii aducerilor aminte, e greu sa te trezesti dimineata fara cel drag langa tine...e greu sa-ti imblanzeasca cineva durerea...e greu pentru ca nimeni nu stie ce-i in sufletul meu...chiar daca poarta sufletului meu a fost mereu deschisa spre oameni, spre oameni frumosi de la care am  primit incurajari,  cu ale caror ganduri m-am dus mult timp mana-n mana...si cu care am vibrat cu iubire la fiecare atingere.
    Zambesc si fac lumea sa zambeasca...incerc sa fiu aproape chiar daca sufletul meu azi e plin de indoieli, tineretea mea a murit demult iar apusul incepe sa doara...clepsidra timpului se scurge nemilos, nu o pot opri...si nici nu cred ca imi doresc asta! intre lacrimi de dor si aduceri aminte pot sa intreb ceva? cine poate sa mangaie o lacrima? cine poate saruta un vis, o iluzie?

miercuri, 26 octombrie 2016

Absenta

 
    In pofida faptului ca ma pot declara o fericita  a sortii simt ca parca nu-mi valorific potentialul la maxim, simt ca ceva, cineva  lipseste,  sau mai bine spus absenteaza...adica cumva asa cum mi-a spus cineva mai zilele trecute: vorbesti, dar nu spui ce simti, ca si cum ai vrea sa inteleaga lumea ca nu simti absolut nimic... posibil! dar ma intreb oare e interesata lumea de ceea ce simt eu? e atata mahmureala in lumea asta...atata nebunie incat fiecare isi vede de  interesul lui....
     Mi-am spus mereu ca a fi calma inseamna sa fiu fericita...si chiar sunt in majoritatea timpului, imi doresc insa totul, adica totul din frumosul care viata mi-l ofera, e ca o tabla de sah (recunosc ca nu stiu sa joc sah...dar banuiesc cum stau lucrurile...) pot fi si regina dar si tura...si chiar" nebunul"care stiu  ca are castig de cauza la sfarsitul jocului, insa ca sa fie un sfarsit de joc avantajos e nevoie de o pereche de nebuni, poate  aici e si problema mea...in fine!
      Dar, una peste alta nu cer mult vietii decat libertatea de a fi eu...traiesc in amintiri, franturi si emotii nespuse, ma sperie banalul, pentru ca eu traiesc totul cu pasiune, dar, am si eu vulnerabilitatile mele, insa  vin tot eu si spun  cel/ cea care nu risca nu traieste cu adevarat!...sunt o fricoasa carevasazica?
     Ascult radio in timp ce scriu...si ma gandeam ca fiecare iubeste propria esenta...un coleg pe chat imi spune legat de afirmatie mea  asa:
     " dedeterocker: prorpria esenta e diluata si imbunatatita ce esenta celui ales...desi aceasta simpla chimie e uneori mai grea decat big-bangul care a creat totul...spunea si Margineanu... nimic nu dispare... totul se transforma... asta e si viata o continua transformare"
     Ma intreb...suntem oare victimele propriilor noastre idei? am inceput sa ma panichez inutil? victima sau invingator?greu de spus! si cu toate astea eu am incredere in fortele mele...nu-mi critic starile, am control asupra vietii mele dar ...exista o absenta!

marți, 18 octombrie 2016

Ce intelegi tu prin fericire?

      O intrebare pe care mi-a pus-o un ascultator mai zielele trecute pe skype...i-am raspuns in cateva cuvinte atunci pentru ca subiectul acelei emisiuni era diferit, dar se pare ca omul inca nu e edificat m-am gandit sa-i raspund pe blog, ca tot n-am somn si tot am timp...noaptea-i lunga si zorile sunt departe...
      As crede dupa cum m-a intrebat ca e un nefericit, cu toate ca eu zic ca fericirea exista pentru fiecare din noi, diferenta e ca unii nu o simt la momentul potrivit, o invoca doar in momentele cand se simt innecati in durere si tristete...iar unii isi contrazic gandurile cu inima, exista o lupta continua in ei, o lupta care nu le da ragazul sa guste din fericire. Am spus de multe ori pe radio, viata noastra este o poveste, noi suntem motivul povestii, noi alegem cuprinsul ei si tot noi hotarim finalul. Am invatat de-a lungul timpului ca deciziile pripite se intorc impotriva mea si ca rabdarea imi da posibilitatea sa aleg drumul potrivit....si totusi nimic nu e mai greu  decat sa fii singura in clipe in care poate ti-ai dori o imbratisare, un umar de urgenta pe care sa pui capul...as fi ales de multe ori si eu cu inima nu cu mintea...dar, m-am gandit la consecinte, oamenii sunt schimbatori..sau poate viata ne schimba, fara sa ne dam seama...sunt persoane care vor uita ce ai facut pentru ei, dar nu vor uita niciodata ce i-ai facut sa simta si bineinteles sunt si persoane care vor fi intotdeauna acolo langa tine, gata sa-ti ofere o imbratisare si o vorba buna doar ca ai impresia ca au  aparut mult prea tarziu. Poate fericirea atunci apare cand  incerci sa risti, sa prinzi stropul de nebunie, exact acele clipe cu cativa  metri deasupra cerului si te intrebi ce mai ai de pierdut? nimic! poate doar timp insa traiesti ceea ce simti! Da!!! asta e viata..persoane, sentimente, amintiri.Viata nu inseamna fericire...e ceea ce vrei sa traiesti cu adevarat, presarat cu sare si piper,  sunt clipe, momentele perfecte care vin si trec la fel ca si sentimentul acela in care incetam sa traim.Ideea este ca refuzam sa vedem ceea ce este in schimbul a ceea ce am vrea sa fie, zambim pentru tot ce a fost desi stim ca niciodata nu va mai fi...Viata e o lupta, intre tine si destin intre ceea ce-ti doresti sa faci si ceea ce ti-e scris sa faci dar numai daca ai cu cine lupta sau mai bine spus langa cine....si cine stie? poate undeva cineva sta cu usa deschisa si te asteapta...e nevoie de curaj!...iar lucrurile frumoase se intampla exact atunci cand nu te astepti..niciodata nu e prea tarziu  pentru nimic atat timp cat traiesti!