Blog premiat

RadioTasha

duminică, 15 iulie 2018

Vara cu bucurii

     
     
 
      As vrea sa cred ca fiecare om a privit macar odata atent in ochii unui copil si a inteles cata puritate si cata bucurie poate sa-ti ofere acest lucru, ei, bine! rolul meu de bunica mi-a conferit trairi si momente inegalabile in vara asta, e minunat sa vezi cum nepotii pe zi ce trece iti  arata iubirea lor mare, manutele care se intind spre tine, te fac sa respiri bucurie, fericire, frumusete, ei ma ajuta neconditionat sa simt miracolul vietii!
     Copii sunt un adevarat univers, fiinte complete care cresc daca noi stim sa le "udam" potentialul personal,  cu iubire si cu multa rabdare, indrumandu-i, aratandu-le tot ce e posibil ca ei sa inteleaga mai bine lumea din jurul lor.
      Ema, are o personalitate puternica, stie sa se impuna si stie ca poate sa ne uimeasca zilnic prin lucrurile noi pe care si le insuseste intr-un mare fel, e plina de creativitate, ne schimba pe noi pur si simplu! ne provoaca! un copil iti distrage atentia de la o multime de lucruri inutile pe care le faceai pana atunci, te  emotioneaza maxim fiecare  pas nou care il face...
Am ajuns sa ii taiem motul zilele trecute cu ceva zile mai inainte pentru ca acum a putut sa vina nasha ei din Italia  Camelia Andrei, momente de bucurie in sufletele noastre.

Despre Mihnea pot sa spun ca este un inger de copil, extrem de cuminte si care zambeste la fiecare persoana care o intalneste, cu o generozitate maxima, iti vine sa-l sorbi din priviri de drag ce  iti e! gaseste joaca din orice lucrusor care ii pica in manuta, important e sa fie satul si sa sa aiba pe cineva in preajma, dar mai ales pe mama lui de care este foarte legat.
 Un zambet poate induiosa chiar si pe cea mai dura persoana, zambetul lui Mihnea e ca o raza de soare, il ador! comunicarea mea cu ei este deocamdata bazata pe zambete, dar un zambet de-al lor valoreaza pentru mine cat o mie de cuvinte!
 Azi a fost despre ei, despre minunile mele , despre miracolul vietii pe care il gasim in universul lor, al copiilor! Multumesc Lui pentru darurile nepretuite care mi le-a oferit!

vineri, 15 iunie 2018

Nostalgii

   In fiecare inceput de vara gandul imi zboara la mare, iubesc marea, valurile ei ma linistesc, imi dau doza aceea de bine, ma ajuta sa-mi intensific vibratiile, riscul de expunere la soare nu-l iau in considerare pentru ca sunt cumpatata si nu  vreau sa-l saracesc prea tare pe maritul soare...doar asa, sa-l las sa- mi mangaie pielea cu atingerea razelor sale. Imi misuna si acum in minte imagini razlete de la ultima mea vacanta la Marea Egee, m-am simtit ca parte din Legendele Olimpului...cumva ca o Afrodita( imi lipseau porumbitele care aduceau ambrozie lui Zeus cand era mic...) se spune ca viata a aparut in oceane, ei, bine! mie marea imi da dorinta de viata! Pentru mine e linistea universala, imi ia gandurile si le duce in larg..ma simt libera, fara apasari... multumesc Lui si vietii ca ma ajuta sa ajung sa-mi rasfat sufletul cu tot ce-mi doresc vara ( chiar daca anul asta nu va figura si marea  in lista mea de vacanta...)am realizat insa ca mintea este cel mai bun prieten al nostru, ea ne determina actiunile astfel incat sa ajungem in punctul in care ne vedem....pastrez inca cumulul de sentimentul speciale pe care marea mi le-a oferit, marea, imensitatea ei ma face sa cred ca pot ajunge mai departe decat ochii si mintea mea pot crede,... izul de vant uscat, oregano, ulei de masline, branza feta il simt parca si acum cand povestesc despre Grecia...figurile vesele ale  grecilor, muzica lor iti patrund in suflet si raman acolo...
    Cand eram mica ma visam sirena, ca in Odiseea lui Homer ( cred ca mi s-a  luat de la prea mult citit...) visam ca ma transform intr-o fiinta fabuloasa din mitologia greaca...era o senzatie mirobolanta, Doamne ce frumos era in visurile mele...
    Nostalgii la ceas de seara, cred ca mi s-a tras de la scoicile din jardinierele de pe balcon pe care le-am cules anul trecut din Grecia, ele m-au pus pe scris si pe indemnul pe care vreau sa il lansez, sa nu  ratati  posibilitatea de a vizita Grecia, e senzationala!

vineri, 1 iunie 2018

Amanetez sufletul

      Chiar asa...da! asa m-am gandit in dimineata asta, amanetez sufletul si emotiile sa pot fi cat mai rationala, sau mai bine spus eficienta, pentru ca la cat de copilaroasa sunt, ziua de azi...o sa ma dea peste cap...in sufletul fiecaruia dintre noi salasluiesc dorinte si frica mi-e ca daca dau frau liber celor care imi trec acum prin cap incercand sa ma rasfat ca un copil n-o sa fie taman bine! Ma intreb insa retoric, cand tragem linie si  constatam ca  suntem mari?
    De ce mi-e frica de ziua de azi? pentru ca pe vremea copilariei mele cadourile erau limitate, dar azi toata lumea vorbeste despre ce mi-a luat, ce i-am luat, ce le luam si asa mai departe, cadourile dragilor nu ar trebui sa fie impuse de o anumita zi, eu daruiesc fara motive speciale sau zile speciale ceva fetelor mele( ele ramin copii pentru mine pana mor...asa le simt  si asa le protejez ), nepotilor mei, pentru ca, repet, asa simt nu pentru ca e 1 Iunie.
   Le-as oferi in fiecare zi cele mai smart daruri, pentru ca asa e sufletul meu de mama, si tot putin mi s-ar parea, mi-as da si sufletul sa stiu ca ai mei copii sunt fericiti, dar azi am doar gandul amanetului in minte, insa cu daruri sau fara daruri zic sa ne pretuim mai mult pe noi si azi si maine si in fiecare zi...
   So, ziua de azi nu trebuie sa ma prinda cu garda la pamant, sunt lucruri care nu se pot schimba si trebuie sa le accept asa, deci sa sumarizez, fara rezolutii, fara promisiuni si ambitii stupide, o sa fie bine si azi si maine si cat va fi sa fie, cu putina nebunie, mergem mai departe!

duminică, 27 mai 2018

Omul de zapada.... s-a topit!

    Ma gandisem la un moment dat sa-mi sterg toate conturile, de pe Facebook, whatsapp,  blog si alte stiu si eu site-ri de socializare, sa dispar cumva din lumea virtuala, motivul? cat se poate de simplu! as vedea la modul sincer cui lipsesc si daca tot ce imi apare in virtual e adevarat, adica, cum ca lumea e buna si nu prefacuta...dar, azi am descoperit pe Facebook un mesaj care cumva m-a dat peste cap...cineva imi scria asa frumos pe messengerul FB, iar eu aiurita nici macar nu m-am invrednicit sa-i raspund ( mesajul e de acum 4 ani, adica din 2014...) ca lumea, nu? pai daca toti ar proceda ca mine, ar descoperi abia dupa 4 ani mesaje care vin cumva din suflet unde s-ar ajunge?
....una peste alta tot eu mi-am oferit cumva si doza de  scuza, la cata lume imi scrie in timpul emisiunilor mai se pierde cate un mesaj ...doua...dar de la respectiva persoana imi aparuse mai multe, aici era problema, primul suna asa:
  " Curaj ! Hotaraste-te !
Semaforul din iarna aceasta ramane verde . Daca vei dori sa ai Piticul tau , vei trece mai usor prin toate ... Nu te ingrijora - nu o sa ma observe nimeni . Voi sta in bradutul pe care o sa-l impodobesti tu si o sa ma invart fericit . Voi ingana cantecele si colinde de alta data iar cand vei trece tu prin faţa braduţului , am sa ma stramb la tine si o sa-ti fac cu ochiul . Uite asa ! Tu vei rade iar ceilalti nu vor intelege motivul veseliei tale ... dar noi doi vom sti ! Vezi , este tare bine sa ai Piticul tau . Sa mai stii ca m-am incurcat pe aici , pana sa ajung la tine si am lasat un mesaj si pe cealalta adresa : " Cutiuta cu iluzii " . Le descurci tu ! Doar sa nu crezi ca santem mai multi pitici care s-au decis sa vina pe capul tau odata cu prima ninsoare ... sunt doar eu , Piticul somnoros , dar fac cat sapte . Asa sa stii ! Nu crede ca o sa dorm toata ziua ! Nu crede ca sunt imbufnat - acela este piticul morocanos. Eu sunt chiar dragalas - tare-mi sunt drag - Pitic ca mine nu mai gasesc eu ... O sa-ti plac si te vei intelege bine cu mine - vei vedea ! Asa ca prezentarile fiind facute , te intreb in mod serios si hotarat : Vrei sa fii PRIETENA MEA ?"

respectiva persoana continua apoi asa:
"Uite - asta este fotografia mea de pe Cartea identitate . Stiu ca nu prea ies in evidenţa , asa ca-mi voi face hainute noi . Le lucreaza elful acela de treaba numit Catalin Botezatu . O sa am pantalonasi verzi , hainuţa rosie si camasuţa galbena . Ba nu ! O sa am pantalonasi rosii , hainuţa galbena si camasuţa verde ... Na , ca m-am incurcat ! Cert este ca voi avea cei mai faini pantofiori - din aceia cu varfurile ridicate , ca la manelisti ... Daca-i privesc cu atentie si dintr-o parte , pantofiorii mei au varfurile ridicate precum urechile elfilor - ha , ha , ha ! Sant in trend si-ti vor place - pantofiorii si implicit eu . Tu ai grija doar sa-ti aduci un bradut din piata , sa-l impodobesti , sa faci lumina si caldura in casa - asa cum este datina si cum se cuvine . Doar nu vei sta si sarbatorile acestea tot pe la prieteni ... Măi , măi , măi - ce ma fac eu cu tine ?! Nu tragi de loc la casa ta ... Da' acum , daca ma ai pe mine , poate te mai linistesti si te mai strangi pe acasa , ca destul ai copilarit pana acum ... Na , credeai ca sunt un pitic mereu adormit pe care-l trantesti in bradut , stingi luminile , incui usa si pleci de acasa ... S-o crezi tu ! Nu stau fara tine ! Ai inteles ?!"


Si ultimul mesaj de pe Facebook care suna dezamagitor  ( mi se pare firesc dupa ce ca nu am catadicsit sa trimit doua randuri de incurajare...)..aparea doar ecoul...suna a gol...ai dreptate!
"Stiu si o poveste - altfel de
poveste cu Omul de zăpadă . Am vrut sa ti-o trimit , dar m-am razgandit ... Doar nu o sa vorbesc de unul singur - este un ecou grozav aici ... Am apucat sa-ti trimit imaginea de insotire , adica Omul de zăpadă .
Nu cred ca-ti pasa de povesti si alte asemenea ...
"


Au nins 4 ierni omule de zapada, ne-a nins si noua parul in cei patru ani, dar tare as vrea sa continui povestea cu omul de zapada, sper ca nu te-ai topit de dorul meu...glumesc, evident, cui sa-i mai pese de o aiurita declarata pe propria raspundere? imi cer insa scuze pentru ca nu ti-am raspuns la timp si tare as fi bucuroasa daca ma citesti sa-mi raspunzi!...stii ceva? inca sunt copil  si-mi plac povestile, iar ale tale au farmec, pe bune! e pacat sa nu le faci cunoscute! cu oameni ca tine timpul ar treci frumos!

vineri, 25 mai 2018

Ganduri nedefinite

 
      Se spune ca cel mai bun mod de-a scapa de griji e sa le scrii...mdea! pai, daca asa stau treburile m-am asezat la tastatura si ia sa vedem cum facem...
     Poate ca ingrijorarile mele nu sunt alarmante, dar stiti cum se spune paza buna trece primejdia rea!...una peste alta ale mele griji dispar de la sine, pentru ca sunt ingrijorari normale, existentiale cumva legate de anumite situatii,  insa nu le las sa aduca efecte negative in viata mea, pentru ca eu mereu zic asa: fiecare problema are o rezolvare! E adevarat ca uneori poate ar trebui sa deschid un jurnal al emotiilor pe care le stapanesc cu succes cum spuneam intr-un articol, pentru ca nu ma las manuita de ele, dimpotriva ele ma ajuta la modul constructiv  sa-mi duc la bun sfarsit orice lucru!
    Am sa amintesc azi si despre un lucru bun pe care l-am intalnit pe Facebook, ne reaminteste periodic ce s-a intamplat acum un an, acum 2, 3 si asa mai departe...super tare aceasta fortare de rememorare! iti aduce cumva acea intensitate emotionala in prezentul tau...si e de foarte bine pentru mine! imi dau o stare de fericire...si poate de aici si aceste ganduri nedefinite de azi.
    Fericirea e legata si de satisfactiile pe care ti le da viata, daca te simti iubita e aproape garantata fericirea,  pentru ca iubirea este vesnica si vie si ne vegheaza ca si ingerii, timpul ne arata cum s-o pretuim....si cum spuneam azi unui chatist, in cautarea ei merita sa alergi toata viata! e sentimentul acela divin,  pentru ca eu asa il numesc,  el vine de la Dumnezeu, El este iubire si ne indeamna si pe noi sa fim asa!
   Apusurile mele sunt precum rasariturile, de ce? pentru ca pentru mine speranta e un drog care ma face sa vad lucrurile diferit, nu ne nastem invatati, invatam din fiecare zi cate ceva, ce pot sa-mi reprosez e ca poate am tinut prea mult de unele relatii, nu m-am desprins de ele la momentul potrivit...asta aducandu-mi cumva daune morale, dar stai putin ca nimeni nu e perfectiunea intruchipata , deci  mi-am facut mea culpa si ma duc mai departe cu bune si cu rele, maleficul are si el rolul lui,  dupa ce ai trecut prin iad, e asa placut sa vezi raiul!...multi au fugit de mine, fie ca s-au simtit prea buni, fie ca s-au simtit prea mici in fata mea, (deh!!! mi-am umflat putin si eu pipota !!!) unii au vrut sa savureze sunetul vocii mele, altii al mintii mele, si unii si altii s-au infruptat pe saturate, apoi au plecat, fie ca au simtit ca pot eu sa-i joc pe degete , fie ca nu le-a mers lor, oricum, ideea e alta ... si intr-un caz si in celalalt eu m-am simtit la fel de stapana pe mine, am fost insamantata cu imaginatie bogata si cumva am salvat fiecare situatie spre folosul meu, barajul emotional si spiritual, l-am simtit puternic chiar si la acele busituri pe care ti le da viata din cand in cand.
    A  fost un gand, mai putin definit,  care-mi lumineaza calea si ma ajuta sa ma ridic, dominat de vraja zilei, nu-mi plang de mila niciodata, pentru ca nimeni nu e singur pe pamant, e un mod  de a-mi desface aripile (nu sunt inger...dar, sunt inaripata de idei )cumva spre a merge pe linie dreapta!
    
   

miercuri, 23 mai 2018

Merge un buna dimineata?

 
 ...cam asa a inceput conversatia mea cu o persoana pe site-ul de socializare Facebook, ...cum sa va spun? unii dintre noi au darul de a captiva si a se face placuti interlocutorului chiar daca  discursul lor nu se pupa cu  parerile tale despre viata, dar pentru ca eu sunt o buna ascultatoare ( hmmm!!!dar nu s-a plans nimeni de mine  cum ca n-as fi suficient de  vocala... ;) ) uite asa am descoperit un om integru, pentru ca asa ii numesc eu pe toti cei care acopera vorbele cu fapte....si pot sa marturisesc ca mi-a facut dimineata pur si simplu...aveam senzatia ca e Duminica, pur si simplu! si potrivit acestui fapt mi-am spus ca merita sa-i multumesc cumva si sa ma scuz ca am putut sa fiu atat de neatenta si am raspuns domniei sale abia azi la un mesaj din 2017... dar pentru ca eu recunosc ca sunt perfect de imperfecta sper ca m-a iertat!
     Conversatia nu a fost una controlata, ci una improvizata si a curs al naibii de placut,  sinceritatea lui debordanta m-a  socat putin, omul despre care va vorbesc isi rasfata "capriciile" daca pot sa numesc asa metoda lui de abordare a vietii, vrea cumva sa se simta complet prin preocuparile zilnice,  sa-i faca pe oameni mai buni  prin ceea ce promoveaza si scrie...si inca ceva, uraste barfa si bautura ( lucru de  apreciat...mai rar astfel de barbati !! deh!! dadui si eu peste o rara avis! ) cu alte cuvinte -  un om frumos!
    Ce inteleg eu prin om frumos? un om care are o nativa aplecare spre oameni si care reuseste sa transmita energie prin tot ceea ce face, insa ca sa reuseasca cumva proiectele lor,  acesti oameni au nevoie de teren fertil, din pacate omul nostru n-a gasit acel teren pe care il cauta...dar, nu este descurajat, intentiile lui bune pot inflori si pe alte meleaguri, este fascinanta ideea lui de a o lua de la capat in alta parte cu toate ca omul are aceeasi varsta ca mine, literalmente  invidiez astfel de persoane ( la modul pozitiv, evident!!! ) care se simt tineri si ferice, frumoasa nobletea sufletului tau George! sa ai parte de impliniri pe toate planurile si sa auzim numai de bine! si nu uita, ziua de azi a avut un real castig - te-am cunoscut pe tine!

marți, 22 mai 2018

Supra doza de speranta

   
     Daca in zilele trecute mi-am "injectat" o supra doza de melancolie in suflet,  azi  nu ma gandesc la nimic special, vreau sa ma lasa surprinsa de tot ce va fi sa fie!...n-am asteptari, las usa deschisa intamplarii, ( un mod de-a zice, de parca daca as lasa-o pe interzis ar fi diferit?....!!! )sunt impacata cu mine doar ca timpul asta zboara si devenim prea repede arhiva!
   Ma intreba o prietena mai zilele trecute cum iti dai seama ca ai imbatrinit? simplu! realizezi ca ceea ce pentru tine este biografie pentru altii este istorie...sau hai,  sa nu fiu dura, sa spun poveste, care incepe cu - a fost odata.... dar, una peste alta varsta iti aduce un capital de cunostinte,  un capital de certitudini, pentru ca multe din cele invatate le traiesti pe propria piele, important este sa ai mereu intiative, asta te tine mereu in priza...te simti util si uiti cumva ca anii trec!
    Nu stiu daca ideea cu jurnalul virtual este una buna, de ce spun asta? pentru ca vizitarea timpului trecut (chiar si aici in jurnalul meu daca ma uit in timp si rasfoiesc scrierile mele de acum cativa ani) imi da uneori o stare de remuscare, suferinta, realizez ca puteam face ca lucrurile sa se intample altfel, dar cumva sunt blanda cu mine si am doza aceea de intelegere, de toleranta si-mi zic - bine ca n-a fost mai rau! prefer sa-mi imaginez binele chiar daca o sa-mi fie probabil dezmintite asteptarile, iau supra doza de speranta si ma duc mai departe!
     Cand scriu simt asa, un dor de mine, de cea care candva facea lucruri frumoase si bune, avea proiecte, lupta pentru ele, avea razvratiri si doruri multe, dar cumva inerente si imuabile ca niste facturi care vin la fiecare sfarsit de luna (sau trimestrial), eram fericita ca pot sa le achit, sau  ma rog sa ma achit de ele cu alte cuvinte!
   Postarea de azi sa fie cumva un oftat mai degraba decat altceva? m-am "gripat" fara sa bag de seama? hai ca ziua de Marti nu e o zi a intelepciunii, intrebarea a intins din aripi si si-a luat zborul, fal- fal!! si a plecat! iar eu trec la obligatiile mele zilnice si iau in brate kit-ul de supravietuire!..afara ploua si parca imi vine in minte melodia lui Daniel Iancu - vine valu si-mi ia calu....dar eu vreau sa raman vie si nealterata...hehe!! dar, atentie!!! sa nu ma puneti sa fac si struguri! lol! am fost doar putin cu capu'  in nori...nimic grav!


Sursa imagine: http://shanti-imagini-amprente.blogspot.ro/2011/03/cu-capul-in-nori.html