Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Ganduri de weekend...

   


     Azi  se implineste exact o saptamana de cand ma aflu intr-o vacanta la Arad, la buna mea colega de radio Flory, si de fiecare data  cand petrec o vreme cu persoane dragi mie, imi vine sa gandesc cu voce tare si sa spun  exact ce simt, adica pur si simplu ca am intrat intr-o casa unde ma simt speciala, e mare lucru sa ai astfel de gazde, astfel de persoane care te pot face sa te simti intr-un mare fel...aici simt ca-mi sunt dragi si norii (care au insotit cerul cam tot timpul sederii mele) pentru ca zambetul celor din casa au fost raze de soare pentru mine, iubesc asadar si norii si soarele si apa Muresului pe langa care ne-am plimbat, ma iubesc si pe mine, asa cum sunt, o fiinta care nu ma multumesc cu putin, cu mediocru,  dar una peste alta daca as fi diferita de cum spun ca sunt, nu as putea fi iubita de ei, prietenii mei....mai ales ca Flory mi-a spus ieri - ramai asa cum esti, sa nu te schimbi niciodata!
    E minunat sa vezi doi oameni frumosi care se iubesc ca-n prima zi, ma bucur ca Cel de sus mi-a scos in cale oameni- ingeri are nu apar niciodata incidental ci intotdeauna la locul si momentul potrivit, mereu mi-am dorit oameni care sa ma satisfaca din punct de vedere spiritual si emotional, toti prietenii mei apropiati au dovedit din plin ca alegerile mele au  fost bine facute, vreau azi sa multumesc oamenilor de calitate din viata mea  pentru bunatate, iubire si respect si sa ma bucur ca pot sa ofer si eu la randul meu o mana fara sa cer nimic in schimb, e mare lucru sa-ti spui la sfarsit de zi ca azi ai reusit sa mangai cu o vorba pe cineva, sa rasfeti cu un zambet pentru ca nu trebuie sa uitam ceva :atat timp cat va exista iubire - TOTUL VA FI BINE!

miercuri, 17 septembrie 2014

Te salut gand rebel...bine-ai venit!

 


  
  Gandurile  imi cam joaca feste de o vreme.. vreau sa le controlez, dar, ele nu si nu!! fac ce vor, alearga unde  vor ele fara sa le pese de ceea ce vreau eu...neaah!! e un amalgam in mintea mea cateodata!!
    Am inceput insa ma imprietenesc si cu cele mai rebele, la urma urmei sunt ale mele, de ce le-as renega..? au si ele dreptul la viata, deci trai bun ganduri rebele!
    Au si ele rolul lor, cred ca eram in pana de idei, si uite cum resursa vine taman cand nu te astepti, o fi de la tacerea asteptarilor mele , asteptam uneori sa se intample ceva in viata noastra care sa schimbe cursul, dar orice e mai bun decat nimic, nu-i asa? cand te astepti mai putin, te suna un prieten pe care poate l-ai uitat o vreme in mod voit sau poate pentru ca viata ti-a fluturat alte persoane mai des prin minte...
   Pentru ganduri avem tot timpul, pentru fapte mai putin, dar azi am facut un troc cu acea persoana care m-a sunat - negociez cu gandurile mele, ca tot ne aflam intr-o agora pestrita, chiar si cele mai rebele ganduri au cautare, le pun la taraba - 1 leu gandul rebel, eu strang banii tu ramai cu gandurile mele, ce spui facem trocul? cand voi simti ca ai avut parte de  tot ce pot oferi ma voi opri, pentru ca voi realiza ca deja necuvintul, nespusul, neimpartasitul, e in casa ta si gadurile mele iti prisosesc! atunci vei face si tu diferenta intre abstract si concret, intre iluzie si realitate.
   Cand tii foarte mult la o persoana accepti si faptul ca  nu tot timpul te poate simti, dar stie si stii ca exista undeva in sufletul tau, si n-ai de ce sa fii furioasa ca lucrurile nu sunt cum vrei tu sau el, ... fiecare persoana draga din viata mea, are locul sau, pretuirea mea..chiar daca cochetez cu  dorinta de imposibil in minte, stapanita  insa de exuberanta dusa pana la nebunie sa iubesc viata asa cum e  - cu bune si cu rele!!

  

luni, 8 septembrie 2014

Cuiul lui Pepelea


  Nu-mi place sa abordez in agora  o anume persoana, adica sa dau numele, prefer sa se recunoasca din cele pe care le voi spune acum, mai cu seama ca este un moment special in viata lui, e ziua lui de  nastere peste cateva zile,( n-am uitat acest lucru...)si vreau sa multumesc acelei persoane( multumirea mea sa fie darul pentru ziua lui...si sper sa-l accepte) pentru faptul ca a reusit sa scoata din mine tot ce aveam  mai bun, sa cred ca sunt mai buna decat mi-am inchipuit ca as putea fi cu o persoana de sex opus (...trecusem printr-o relatie de dragoste care tocmai ma cam afectase) si  el  a aparut intr-un moment cand nu cautam, nu voiam si nu consideram  ca mi-e neceasara o astfel de prietenie, dar, aceasta persoana a intrat in viata mea si in sufletul meu pe nesimtite, prietenia era atat de ancorata incat  si unul si altul am crezut ca va fi forever totul, adica pana cand unul dintre noi va disparea...(asa am si hotarit cand am acceptat sa lucrez la un proiect cu el).
   Am inceput cu un  proiect totul, cum spuneam,  eu persoana extrovertita, joviala am reusit sa creez o interactiune perfecta, a functionat neasteptat de bine totul, nu faceam niciun pas unul fara altul (...in acel proiect)  pana la un moment dat....Au fost nopti nedormite in care am muncit amandoi la acel proiect, somn tulburat de griji, resentimente, teama de nereusita, in fine ganduri contradictorii au venit toate la pachet, set intreg cu alte cuvinte, dar in pofida acestor  lucruri traiam o prietenie frumoasa, complice pe undeva... incapatanata, care se tinea scai de noi si incerca sa armonizeze cumva firea lui vulcanica cu firea mea pasnica si potolita de ardeleanca cumpatata. Am impartasit cu el dramele vietii, ne daruisem incredere unul altuia, puteam vorbi despre absolut orice in mod degajat fara retineri si asta mi se parea grozav.Mereu am crezut ca intr-o prietenie  oamenii se aleg , unul vrea o legatura mai profunda, dincolo de aparente iar celalalt tanjeste dupa o imagine puternica,  la un moment dat intr-o relatie de prietenie codependenta se produc rupturi, de ce? pentru ca cele doua individualitati  reusesc sa se muleze si devin copii nefericite! incep sa semene unul cu celalalt si se duce pe rapa timpul investit, eforturile, sacrificiul si veselia care leaga relatia.Legatura emotionala dispare se calca in picioare totul si uneori esti atacat chiar cu propriile tale arme, desconspirandu-se secrete.Oricum una peste alta ne-am dorit binele dar in forme diferite, asa cum am stiut fiecare din noi, acum "ne tinem de mana" dar pe drumuri diferite...si unul si altul am memorat niste lectii pe care viata ni le-a dat cat timp am fost impreuna. In fond oamenii vin..stau cat stau dar mai si pleaca!
     Ce pot sa-i spun acum prietenului meu e ca tot ce avem nevoie noi oamenii nu e dragoste, ci timp..timpul pentru a iubi, altfel o viata poate fi prea lunga, asadar draga prietene timp bun pentru iubit - pentru implinit tot ce ti-ai dorit cu bucurie si satisfactie deplina, cele mai frumoase ganduri impachetate in  cutiuta  de mai jos...



Post Scriptum:
      Si acum, am o curiozitate, care dintre noi a mostenit cuiul ca-n povestea  aceea ...si cate lucruri mai avem de asezat in cui?de cate ori ne vom mai bate in usa unul altuia?

duminică, 7 septembrie 2014

Tristete duminicala


       Incapacitatea mea de a ma desprinde de trecut imi da un nod in gat de dis-de dimineata, e trist sa te trezesti dimineata si sa nu te simti motivata , sa mergi mai departe strangand din dinti si incercand sa uiti ca odata ai avut totul ( sau aproape totul ) si acum... faci  eforturi sa uiti, e greu sa amputezi parti din  sufletul tau, e greu sa uiti si poate nici nu vrei, oricat ai taia, oricat ai pansa, rana nu se vindeca niciodata!
       E clar.... azi e cea mai antipatica Duminica de toamna!
"Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta". P. Coelho
  ...........................................................
    ...Ma duc sa deschid usa sufletului cine stie, poate ca P.Coelho are dreptate! La naiba cu zbuciumul din sufletul meu, cu tristetea asta autumnala!

marți, 2 septembrie 2014

Cuvintele tacerii... sau tacerea cuvintelor!

  
      Atunci cand tot ce respiri e legat de persoana draga, ai o senzatie stranie, chiar daca nu-l vezi il cauti in tot ce vezi, in speranta ca macar o picatura din cineva iti aminteste de acea persoana, fugi, te intorci si iar fugi... iti julesti genunchii si mergi mai departe! de ce? pentru ca fuga asta nu are nicio definitie,  sunt pauze nemiloase care nu fac decat sa te arunce intr-un exercitiu al minciunii, te faci ca ti-e bine, te mai trage constiinta de maneca din cand in cand si-ti spune - aloo!! mai sunt si eu pe aici! te minti singura! ai uitat cui i-ai dat sufletul in grija?
    N-am uitat...dar nu exista pronostic pentru suflet, tot ceea ce ai este acum, stiu ca viata nu vine intr-un ambalaj perfect, greseala sta in natura omului , suntem intr-o permanenta cautare de sine si ne este din ce in ce mai greu sa recunoastem asta..nu mai stiu exact nici ce inseamna te iubesc pentru unii, candva stiu ca insemna sa-l transformi pe cel drag in prioritatea ta..., dar  dragostea nu poate lua ostatici, nu se negociaza si nu se vinde... te-am inchis cu 7 lacate,  te-am lasat in penitenta!acum insa vreau sa te tin de mana, ma simt oarba fara tine!
    Uneori cuvintele trebuie sa taca... sa faca liniste si sa auda cum vorbeste tacerea...ai auzit ce ti-a spus acum? ai simtit mangaierea tacerii? minus infinitul trait s-a transformat in plus infinit? daca da..sa nu dai niciodata  importanta lucrurilor fara valoare absoluta!

joi, 28 august 2014

Timpul o ia la goana...

        Azi mi s-a facut dor de o poveste, de o poveste adevarata, am stat si am cugetat, am ascultat muzica si am crosetat idei  legate de faptul cum timpul ne schimba, schimba oamenii, sentimentele, relatiile si fagaduielile, nimic nu e pentru totdeauna nici macar acea dragoste cosmica din basme cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, apar personaje noi, care ofilesc  trairile care credeai ca raman forever...incercam sa ne coloram viata cautand alte activitati care ne dau satisfactii si uitam de acei oameni dificili, complexi si nestatornici in sentimente.
       Cu totii ne  dorim o iubire mare, care sa nu se termine niciodata, inepuizabila, pe care s-o poti lasa chiar mostenire cand se termina viata celor doi, sau cand se sfarseste viata unuia sa mai poti iubi odata chiar cu pretul celei mai mari suferinte, pentru ca nimic nu se compara cu acel fior al dragostei, al dorului nespus...sa gasesti acea persoana care sa te iubeasca  asa cum esti: cum calci, cum zambesti,  cum vorbesti, cum maninci, cum palavragesti si lista ar putea continua...o dragoste necontorizata, care sa tina vesnic, o dragoste in care existe incredere si mai ales respect! Am incercat si eu sa-mi redeschid inima, nu m-am ales cu roade, am dat peste oameni cu orgolii prea mari, oameni impietriti, prea impietriti spre a  mai simti ceva cu adevarat, am ramas cu amintiri mai mult sau mai putin placute cu vorbe si cam atat!..peste tot s-a lasat perdeaua nepasarii!
       Viata mi-a dat ocazia sa vad cine m-a iubit cu adevarat si cine m-a iubit declarativ si interesat, mi-a dat ocazia  sa vad ce insemn pentru unii dar si pentru mine insami, n-am crezut niciodata ca pot indura cate am indurat, dar ce ma bucura e ca  loviturile pe care le-am primit de la viata nu m-au inrait, nu m-au transformat intr-o persoana vulnerabila ci dimpotriva, m-au invatat sa lupt  sa devin mai puternica si mi-au aratat ca trebuie sa tin mai mult la mine, iar lectiile blande sau mai dure ale vietii mi-au testat limitele si depasirea acestora!


Gica - contra

   
     De multe ori nu realizam ca cei din jurul nostru sau mai precis cei dragi noua functioneaza dupa alti parametri, si ne lasam prada unor emotii distructive, ne enervam si rostim vorbe grele, vorbe care dor, vorbe care ucid sufletul, nu toate proiectele  au sorti de izbanda, unele esueaza, poate din varii motive, independent de vointa celor implicati direct, daca esti mereu dezamagit de oameni ajungi la un moment dat victima!
     Suntem rotite in marele angrenaj al Universului si  fiecare excelam prin ceva anume, evident de buna functionare a ta , a mea e nevoie si de celelalte piese, Universul iti da energia necesara dar o cerne prin sita ta, adica primesti ceea ce semeni dupa chipul si asemanarea ta, altminteri am fi identici si chiar n-ar fi frumos deloc! 
     Fiecate avem un domeniu in viata in care excelam, un hobby , o profesie, un gest si acel ceva il facem impecabil cu draga inima si fara efort, acea particica se muleaza perfect pe personalitatea noastra, o dobandesti in timp si nimeni nu are dreptul sa-ti darame acea parte  construita de tine!!!
     Unii stiu sa gateasca, altii canta, altii  danseaza frumos, altii stiu sa repare, sa gaseasca solutii pentru orice ,altii citesc mult, ramai placut impresionat cand stai in preajma lor, vorbesc cu usurinta cu care altii beau apa si n-o fac pentru cuvinte laudative, de admiratie, o fac pentru ca in primul rand se simt ei bine!
      Am intalnit in ultimul timp persoane carcotase, comentatori care contesta mereu ceva, mai cu seama atunci cand nu sunt ei subiectul din propozitie, consider ca aceste persoane sufera de "mediocrita cronica" si sunt asemenei apei : incolori inodori , insipizi!
       Deh!! ei nu pot iesi  in relief decat asa - criticand! pentru ei si soarele poate fi nesimtit, ori e prea ascuns sub nori, ori arde prea tare!..isi merita pe deplin statusul de Gica- contra!
       Daca lasi un carcotas sa-ti doboare excelenta ta inseamna ca nu-ti cunosti adevarata ta valoare, pentru ca ei urasc tot ce-i profund, natural si profesionist! Suntem individualitati construite dupa un anumit scop e pacat sa ne pierdem vremea si energia privind peste garduri straine, urand pe cei care si-au gasit drumul fericirii,  doresc fiecaruia sa poata  simti pe deplin implinirea si sa guste frumosul vietii dupa reteta proprie!...si nu uita, oamenii nu-ti vor intotdeauna binele tie, vor binele lor!!!