Blog premiat

RadioTasha

joi, 28 iulie 2016

Calatorie spre fericire

   
     Ma fledur de cateva zile pe Facebook si  pe zi ce trece reperele mele se risipesc in neant, incep sa cred mai putin decat ieri in oameni, in prietenii virtuale si de rostul sperantei  ca unii oameni mai pot sa se schimbe, dar la urma urmei  de ce mi-ar pasa mie de  soarta lor?fiecare cu povara lui, cu dezamagirile si mezaliantele stabilite de-a lungul timpului.
    Traim vremuri cand  cu greu mai poti crede in cineva si totusi...ma incapatanez sa cred ca  binele trebuie sa triumfe,  mai cred in oameni frumosi, nu am multi in jurul meu, dar trag cu dintii de ei, sa nu-i pierd!
    Ciudata mai e viata asta, cumva  am inceput sa ma simt ca intr-o sala de asteptare intr-o gara, in care oamenii vin si pleaca si evident ca si eu sunt un simplu calator, dar in continua cunoastere, oameni noi, lectii noi...poate e o terapie si asta, n-ai nevoie de psiholog pentru ca  pentru unii sunt eu, si invers....unii imi iau bagajele sentimentale, le cara o vreme, apoi imi spun ca au obosit si lasa locul altora, unii imi aduc lacrimi, altii imi sterg lacrimile, unii imi ofera zambete, altii imi fura zambete, unii zabovesc, altii sunt grabiti, unii vor sa ma dea gata cu texte de pe Google,  dar cand aprofundezi subiectul vezi ca se pierd, deh!!! nu toate "omizile "ajung fluturi, dar una peste alta viata  merge mai departe, fericirea n-o gasim in vitrina, nu se ofera la cutie, legata cu o panglica mare rosie, ca daca ar fi asa, ai vedea pe toate strazile cutii cu panglici rosii iar stapanii magazinelor ar fi miliardari...nu!! asa ceva nu gasesti la cutiuta, gasesti in lucruri simple, precum o imbratisare, un zambet cald, momente perfecte si persoane speciale.
     Ideea e ca atunci cand oamenii intalnesc pe cineva special se opresc din mers, incarca "cutiuta "cu bucurii, petrec o vreme impreuna, iar cand unul din cei doi pleaca cutiuta ramane goala, continua drumul in cautarea unei alte cutiute... si drumul merge tot asa pana ajung la o rascruce cand trebuie sa imparta cutiuta cu cineva...atunci nu vor mai privi in urma niciunu; pentru ca regretele nu-si au rostul...au gasit sufletul pereche iar cutiutele goale nu mai folosesc la nimic.     Asta poate e scopul vietii sa fim fericiti, insa fericirea mea e simpla, nu-mi doresc lucruri imense de la viata pentru ca stiu ca esentele tari se tin in sticlute mici.
      In final vreau sa spun ca vreau sa ma ierte toti cei carora le-am oferit mai mult decat le-a fost permis sa primeasca. toti cei carora le-am aratat mai mult decat au vrut sa vada. toti cei care au auzit mai mult decat voiau sa auda dar totusi   intreb, cine sa va mai inteleaga? m-ati lasat sa va las si acum vreti sa va iau? dar, asa e in viata pierzi si castigi, insa un lucru  e important sa nu te pierzi pe tine.
    Oamenii vin si pleaca dar cei care sunt meniti sa ramana in viata ta - Vor ramane!

duminică, 17 iulie 2016

Suma viciilor ramane o constanta

 
     Incerc sa demolez ideea cu toate ca  auzi mereu spunindu-se asta, chiar daca  efectul viciilor poate fi mai degraba cumulativ, cu toate ca nu ne nastem cu vicii, le dobandim pe parcurs din cauza slabiciunilor noastre, absentei vointei si a ratiunii, nu spun ca imi doresc o lume de sfinti, Doamne fereste!! cred ca ar fi plictisitor, dar parca tare-tare ne ducem pe o cale gresita!
    Vorbeam aseara cu un amic la telefon si-mi spunea stii vorba aia zisa de Creanga? "Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj"..deci concurenta e mare frate!! efectul de turma, nu ne lasam mai prejos...chiar daca e rau, ce vedem la vecin sau la un prieten,  furam ca sa nu fim mai prejos... eu as zice altfel, nu ma duce in ispita ca gasesc drumul si  singur/a!!si apoi  mai e ceva..pe masura ce imbatrinesti te evita ispitele vorba lui Winston  Churchill, stia el ce stia ca doar a fost prim ministru...
   Ei!! dar ce te faci cand de fapt unii sustin ca aceste tentatii te fac fericit? renunti la fericire?..ideea e alta !! singura cale de a scapa de ispita este sa-i cedezi, ca altfel sufletul  tanjeste, e ca si treaba cu fructul interzis...nu poti sa duci in pivnita un betiv care s-a lasat de bautura si sa ai pretentia ca nu-l ispiteste parfumul alcoolului...si uite asa gasesti pe toate drumurile oameni care tanjesc dupa alcool, dupa femei, dupa droguri si cate  alte rele pe lumea asta...veti spune pai? femeia e un rau necesar!!! da!! de acord... rau cu noi, dar mai rau fara noi....insa unii vor peste poate si de aici si scandaluri si  ca urmare apar nedreptati de tot felul se acumuleaza frustrari, nemultumiri, probleme emotionale, oamenii devin tot mai vulnerabili, iar cand nu te simti confortabil cu tine insati,  ajungi ca vaca aia dupa post, dai iama in lucerna!
     Pot sa spun ca eu ma pot considera cu adevarat o privilegiata, m-am apropiat mereu de oameni valorosi, i-am cautat toata viata si m-am bucurat de iubirea lor, de respectul lor, de consideratia reciproca.Universul e ca o oglinda, daca zambesti iti zambeste si el, exista o ordine in toate, nimic nu e intamplator, si vreau sa spun ceva in final, ceva de care ar trebui sa tina cont multa lume  -daruiesti iubire ti se intoarce inzecit...insa, cand semeni vant, aduni furtuna!aruncati la pubela negativul din voi, nu-l lasati sa va domine, in timp se poate amplifica, vedeti partea luminoasa a vietii si viciile va vor parasi.



vineri, 8 iulie 2016

Hotel Santana Neoklinik Moneasa - Mirajul sanatatii si logevitatii

    Nu este  un secret ca fiecare dintre noi cauta sa-si sporeasca numarul anilor prin diverse metode, dar sa nu uitam ceva, cu bani poti cumpara mancare dar nu si pofta, poti cumpara medicamente dar nu si sanatate, dar cine vrea medicamente?eu cu siguranta fug de ele,   prefer caile cele  mai putin invazive,  aleg o  posibilitate cat se poate de eficienta si o fac de cativa ani incoace, vreau sa traiesc ca-n basmul lui Ispirescu,  sa ma bucur de tinerete fara batrinete, invingand fortele raului  printr-o metoda la indemana noastra, trebuie doar sa  constientizam ca  "relele"care ne pandesc de la o varsta pot fi indepartate prin diverse terapii, una pe care eu o sustin si in urma careia ma bucur de  o stare de sanatate foarte buna  este OZONOTERAPIA .
    Ozonoterapia trateaza si previne foarte multe boli, previne chiar imbatrinirea precoce, imbunatateste substantial calitatea vietii, diminuand consumul de medicamente, nemaivorbind de faptul ca este un agent cosmetic excelent care actioneaza atat in exterior cat si in interior.
    Costul unei sedinte nu mi se pare exagerat tinind cont de faptul ca sanatatea este cea mai importanta dorinta pentru fiecare dintre noi, este darul  cel mai frumos dar si cel mai bogat pe care natura stie sa il faca, trebuie pazita insa  ca pe o comoara,  sanatatea fiind dulcea stare a  umanitatii,... dar, cand o pierdem  incercam sa ne dam peste cap, ne luptam ca zmeii din poveste sa  gasim  diverse metode, remedii, putini stiu insa ca ozonoterapia realizeaza neutralizarea toxinelor acumulate de-a lungul timpului,  le indeparteaza cu succes, o metoda nemedicamentoasa, care oxideaza aproape toate chimicalele facute de om...vindeca o serie de boli pentru care nici fabricile de medicamente nu scot leacul potrivit.
    Asemuiesc bolile cu acele ghionoaie din basme, care-ti  ataca trupul si compar personalul de aici cu zanele  si fetii frumosi din basme, o am si pe "Cosanzeana" aici in persoana Dorinei Coman, un specialist in ale ozonoterapiei de care patronii acestui hotel pot fi mandri, profesionalismul de care da dovada e la cote inalte,  ei reprezinta forta binelui....traiesc un basm frumos aici la poalele Muntilor Apuseni, e simplu de gasit, e usor de vindecat orice boala prin terapia cu ozon, si cum ca in orice basm binele invinge raul, ma intorc mereu eliberata  de orice sindrom dureros....mai usoara si parca simt ca dupa fiecare  sedere aici prind aripi, zbor!!!Dar, de fiecare data nu vin cu mana goala aici, vin  cu prieteni, de data aceasta cu Lili si Michael din Germania.


joi, 30 iunie 2016

Pe barba mea...


      E in firea oamenilor sa se mandreasca cu ce au mai frumos, traim intr-o lume  in care suntem etichetati la tot pasul, iar noi ne incadram in functie de parerile lor despre noi, lasand uneori minciuna sa cosmetizeze  imaginea noastra, de ce? pentru ca mai nou adevarul nu face casa buna cu prezentul....cu lumea in care traim, de ce? va intreb din nou? pentru ca nu-l suferim! asta e raspunsul!
     Nu convine nimanui sa i se spuna fata in fata ce credem despre el sau ce nu este in regula cu el, refuza" sa-l umpli cu adevar" de ce?  intreb din nou....intrebare retorica, pentru e simplu  raspunsul pentru fiecare, ne-am vedea prea hidosi si uite asa facem un pact la nivelul omenirii, lasam minciuna sa ne faca frumosi, aratosi si una peste alta te salveaza si de durere si mai ales de munca  in a deveni mai bun...ca e munca frate, nu gluma! Cu minciuna ajungi cineva peste noapte, cineva care poate ai vrut sa fii toata viata dar din pacate nu ti-a iesit...deh! soarta asta!!! 
      Minciuna ajunge cel mai bun prieten al tau, iti da posibilitatea sa scoti capul in lume, te ajuta sa te indragostesti, sa iubesti  iar unii mint atat de tare incat ajung la performanta nefasta sa creada ca minciuna lor este purul adevar! devin ingeri albi fara pete, fara defecte, pentru ca adevarul  spune lucruri urate, fapte reale, pe cand minciuna cu limba ei de sarpe atinge mai bine....mda! am muscat din marul binelui si raului la inceputuri si nu ne-a fost de ajuns pentru ca  nici acum nu stim sa deosebim binele de rau, stiu si eu? poate e bine sa traim  asa...in raiul creat pe minciuna, pe neadevar, care e mai comod, nu doare nu te pune la munci istovitoare ci dimpotriva te tine pe brate!
      Narcoticul minciunii ne face sa uitam de prietenie; de bun simt, de compasiune, frumusete interioara, integritate, personalitate, loialitate, iertare, curaj, toleranta, rabdare, cumpatare, modestie si nu in ultimul rand de autenticitate!
      Vreau sa inchei spunind asa cum spune si Marius Moga, ce am facut in viata am facut pe barba mea, nu am depins de nimeni si nici nu am facut bani pe spinarea cuiva, asa cum fac altii prin minciuna...oameni  cu sufletul sarac, uitand ca exista o socoteala AICI  pe lumea asta...nu duc nimic Dincolo, decat osanda!...si acum hai, scrie-mi ceva dragut, minte-ma,  cum spune si Alexandra Crisan in piesa ei Minte-ma frumos.

luni, 27 iunie 2016

Siderata...


     ...de prostia unora...cam asa  sunt acum! asta nu inseamna ca m-as situa eu cumva la un nivel foarte inalt al inteligentei, nu!! dar macar incerc sa-mi pastrez standardul, sa nu cobor mai jos decat se cade, decat imi este permis....si potrivit acestui fapt mi-am propus de azi incolo sa nu mai  relationez cu nicio persoana a carei singura calitate este frumusetea...daca as fi barbat probabil as alege o femeie frumoasa ca sa pot sa  ma laud cu ea pe strada sau  ca am avut-o, dar cum sunt femeie aleg persoane ( indiferent de sex...) cu care pot sa schimb macar cateva fraze mai de Doamne ajuta,  fug de cei cu neuroni stingheri ca am incurcat-o, stii de ce? ajungi la un moment dat sa te pierzi in vidul lor....parol!!!
    Dau mai nou peste unii care de la coperta unei carti si pana la prefata nu au parcurs nicio carte...mai frate!! barbatii poate ca prefera femei mai prostute decat ei, sa le poata domina , sa nu se simta complexati cumva din stiu si eu ce alte motive...dar, in cazul in care e si frumoasa si desteapta ar trebui sa fie mandri ca au avut acest noroc, ca stau cu lozul castigator in buzunar, ca viata le-a oferit mai mult decat se asteptau..e jocul sortii pana la urma, nu neaparat meritul lor.
    Ador oamenii care stapanesc arta comunicarii mi-s dragi de n-am cuvinte, iar dupa principiul  "ia  ce-i mai bun din oameni" m-am ghidat o viata, dar nu mai vreau Doamne sa-mi scoti in cale plutoane de prosti....vreau putin, dar bun...las zanele si fetii frumosi pe seama altora...mie da-mi rogu-te persoane cu individualitate mai complexa ca-mi rugineste altmineri mintea. 
    Daca unii cred ca femeile sunt doar niste parapante vii aruncate pe pamant sa satisfaca nevoile trupesti ale barbatilor vin sa le spun ca mi-e mila de cum gandesc, se inseala daca considera ca indepartatul picioarelor e doar asa sa ajungi la satisfacerea nevoilor trupesti, le spun ceva... ca  mai folosim acest gest si la mers, la mersul pe jos care-i sanatos si  mai mult decat atat, e de preferat  s-o luam chiar la fuga cand dam peste astfel de specimene!!
    In final as spune asa: atentie la persoanele simandicoase si cu ifose, bocancul prostiei e preferatul lor, nu va lasati incremeniti in tipare, ganditi-va ca suntem o specie cu potential rational, si,  e pacat sa ne risipim viata cu oameni care nu ne implinesc!Sa gasim  cat mai urgent un antidot impotriva epidemiei de prostie care prolifereaza pe zi ce trece!

vineri, 24 iunie 2016

Totul se plateste!



    In viata asta totul se plateste, nu m-am indoit de acest lucru nicio clipa, nimic nu e moka, toate se platesc mai devreme sau mai tarziu, unele lucruri in avans, altele in rate, altele cu penalizari si astea ustura al naibii de tare!
    Vine o "nota de plata" pentru toate asteptarile, pentru toate tristetile, pentru toate visele si iluziile desarte...important e sa nu te doara prea tare iubirea ce o dai sau ce ai dat-o fara nicio legatura cu ceea ce ti se intoarce...dar intersectarile astea cu oamenii  sunt lectii de viata, unele devin amintiri placute, altele mai putin si parca ne zburlim la ele ca si curcanii gata de atac, atunci cand ele ar vrea sa reinvie in mintea noastra.
    Mi-am pacalit si eu subconstientul de multe ori, imi ziceam "Olga, fii inteleapta! s-ar putea sa te arzi, dar daca nu incerci, s-ar putea sa-ti para rau...(!!! )"...da!! si uneori chiar imi parea rau...uite de data asta vreau sa cred ca n-o sa-mi para rau, avea Marin Sorescu o poezie (am iubit poezia lui maxim...stiam pe de rost poezii intregi...ba mai mult am incercat sa-l fac cunoscut si fetelor mele, asa ca o mostenire spirituala...pe cea mica am convertit-o spre poezie...pe cea mare mai putin...)o poezie"Simetrie" care imi vine acum in minte legat de alegeri, de starile antagonice prin care trecem fiecare...o  caut pe net ca sa intelegeti mai bine ideea si sa nu stric frumusetea de poezie:

    Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta 
Alta la stanga. 
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis - 
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.


Ma las furata de situatie, ma las in voia sortii, poate asa e sa fie, fara alternative, fara stanga sau dreapta ci doar inainte! Exista doar un singur drum si acela fara scapare!

duminică, 19 iunie 2016

DA si BRAVO!!!

   
 Primul pas spre vindecare este recunoasterea bolii...azi trebuie sa recunosc ca asa e..dau semne vadite ca-mi revin!!!da! da! bolnava de iubire pentru radio!!!imi revin in sensul ca am o echipa pe care ma pot baza la orice ora, oameni care se daruiesc , oameni care ofera din plin  frumusetea sufletului lor, oameni care nu  stau pe ganduri chiar si cand se iveste o emisie ad-hoc, se descurca minunat!...si cum sa nu fii fericita in acest caz?...ba chiar sa o iei razna de bucurie!ca deh! razna  nu o iei  numai atunci cand nu ti se pare ceva demn de tine....nu ajunge sa gandim frumos daca nu  actionam in sensul asta!
     Trebuie sa realizam ca traim intr-un sistem putin defectuos, chit ca vrem, chit ca nu vrem...insa fiecare om din acest sistem ne influenteaza intr-un fel sau altul si are un impact asupra noastra, oamenii  de radio cu atat mai mult pot face acest lucru, pot sa ne faca sa simtim altfel viata, pot sa ne faca mai buni prin tot ce transmit, prin tot ce daruiesc, dar cum putem face oamenii mai buni daca ei nu se straduiesc? Nu ma consider buna, sunt departe de asta in ciuda faptului ca ma straduiesc, nu sunt divinitatea milosteniei in persoana dar fac parte din categoria celor care dau in cap negativistilor, tocmai de aceea  marshez pe da!!! si daca e cu DA in fata pot tot ce vreau!
     Un mare DA, si BRAVO colegilor mei de radio, alaturi de ei viata mea e mai frumoasa!mai armonioasa... le multumesc!