Blog premiat

RadioTasha

duminică, 25 ianuarie 2015

Pretul fericirii

 

     Nu e vorba de cartea Sandrei Brown care poarta acest titlu, nu mi-a placut deloc niciun personaj de acolo si nu intentionez sa vorbesc despre ea.. azi vreau sa vorbesc despre pretul fericirii mele....nu e mic deloc si chiar a insemnat uneori  multa suferinta pentru ca am cautat-o adesea unde nu trebuia...
     Cuvintele sunt usor de rostit, mai ales cand  le simti cu adevarat, cand stii ca ceea ce auzi si ceea ce ti se spune, sau ce spui tu este trairea ta in acel moment, dar tot la fel poate sa doara nerostirea lor...sau minciuna din spatele lor...
     Fericirea, aceasta himera, acest cuvant decodat de specialisti in formule chimice care mai de care, cea care iti furnizeaza  endorfina, adrenalina, serotonina sau dopamina nu e chiar asa greu de gasit, daca vrei, evident!eu as  spune ca o poti cumpara pe gratis, printr-un gest simplu deschizand o usa cuiva care are nevoie de tine, raspunzand la un telefon  venit de la o persoana care la fel are nevoie de tine, vrea sa te auda, vrea sa-ti fie aproape macar asa daca altfel inca nu se poate!
      O vorba spusa atunci cand este asteptata conteaza enorm de mult mai ales ca azi simteam nevoia lor mai mult decat niciodata! azi am simtit ca-mi sare inima din piept! azi am simtit ca sunt fericita!
 ...si cam atat , vi se pare mult sau putin? e o intrebare retorica pentru ca oricum pentru mine a fost super! mi-a incalzit inima!
    
    

vineri, 23 ianuarie 2015

Matematica dura...



  35 de ani de cand ne-am spus un - Da! foarte hotarit unul altuia..
  27 de ani in care am visat si-am trait frumos  alaturi de tine . 
  27 de ani in care toate visele au prins viata pentru ca NE-AM  IUBIT!
  27 de ani in care ai fost ingerul meu pe pamant pe care Dumnezeu mi l-a trimis ascultandu-mi ruga..

 
    8 ani de cand ai plecat la ceruri ...
    8 ani de cand te strang in brate doar in vise...
    8 ani de cand numele tau a ramas  viu in inima mea si acolo va ramane pe vecie!



 Te iubesc ingerul meu si n-am sa te uit  niciodata!

Nonconformism versus conformism

 
 Pe pamantul mioritic se pare ca a navalit superficialitatea, mass media ne hraneste in ultimul timp cu stiri din tiganime, jurnalele de stiri si editorialele gem de stiri legate de "chivutza" Pastrama si iubitul ei Cristi asta dupa ce Guta si-a potolit amantele si le-a inchis apetitul de scandal cu cate-o "casica" deh! dupa posibilitatile  conului  Culaie...
   Dau aseara pe Kanal D ca  nah!!! e unul din canalele pe care urmaresc  doua seriale, "Tradarea" si "Yaman"si ce sa vezi frate? dupa ce se termina serialul  la "Wow biz" show-ul fara de sfarsit dintre  de acum "celebra" (ca asa o numea Madalin Ionescu  pe cumnata lui Pepe..) si Cristi, Cristi o inseala pe Loredana Pastrama cu o noua iubita gasita pe Facebook...de parca n-am putea noi romanii trai  bine merci fara sa stim toate aventurile tiganilor...nu ma intereseaza cati copii poarta in burtica Pastrama asta si cu cine i-a conceput...penibil!!! zau asa! acceleram aculturatia.
    Sigur unii vor spune cerere si oferta, asta ii gusta pe romani asta le dam precum in Ucenicul Vrajitor de Johann Wolfgang von Goethe...ceri doua pahare de apa si primesti o suta..care evident te dau pe spate!
     A fi cult azi nu mai renteaza, se marsheaza pe superficialitatea confortabila care nu-ti da dureri prea mari de cap, vitejia lui Guta si spidermanul Cristi ne arata clar ce avem de facut in Romania care se afla la rascruce de drumuri...ingurgitam la greu manele si ne uitam la batai in direct.
    Nu-l avem noi pe Bruce Willis nici pe Demi Moore fosta lui sotie,  sa ne mandrim ca si americanii, dar avem valorile noastre cu care putem sa ne falim, de ce nu-i scoatem  in fata? de ce cautam la  subsol cand  la suprafata  e plin de oameni frumosi pe care doar trebuie sa-i  atinga cei din  mass media, sa nu uite ca sunt o forta puternica si pot influenta in bine starea romanilor! de ce se merge doar pe profit? de ce se da doar ce "se vinde" bine?(chiar daca asta inseamna clar drum spre intuneric?)


 Sursa imagine:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers


miercuri, 21 ianuarie 2015

Se moare din nesimtire?...sau se traieste bine merci?

   

   
    "Sa moara capra vecinului" a capatat noi valente in  lumea internauta, aici treburile stau cam asa...sa moara - sa moara dar sa mancam noi si colacul, macar sa ne alegem cu ceva din toata treaba! dar,  deh!!! obrazul gros are multe ingrediente si variatiuni de la caz la caz!
     Stau si ma gandesc oare cum or fi aratand astia in realitate? au cornite si codita? par pe limba? in primul rand ca se exprima  sub orice critica daca nu le intri in gratie iar apoi isi baga coada peste tot, nu poti scapa de ei frate, se cloneaza la greu, ies cu alta"hainuta" la  vanatoare...dar uita sa-si schimbe naravul sau ma rog "priceperea" si-i recunosti de la o posta!
     Astia au trecut  pasamite ca si gasca prin apa, prin cei 7 ani de acasa, nu s-a prins de penele lor niciun strop din virtutea bunei cuvinte si nu vor recunoaste  niciodata ca gresesc darmite sa-si ceara scuze...nooooo!! nici vorba! neah ti-ai gasit! nesimtitii au ceva in comun  instinctul de aparare a propriei infirmitati!minciuna este singurul mijloc prin care nesimtitii isi asigura respectul de sine, uneori  ti-e rusine tie de nesimtirea lor si accepti minciuna fara sa-i contrazici ca oricum nu poti pica la un numitor comun cu ei...
     Ideea e cam asa, neputand sa-si arate fata umana pe net nesimtitul ajunge la un moment dat sa renunte si la relatiile interumane, poate chiar la visul lui tainic si ajunge  ori sa fie un pierzator lamentabil ori sa te influenteze pe tine sa-i accepti "parfumul" nesimtirilor...si s-o lalaiesti asa  la nesfarsit!
    Rabdarea mea insa a ajuns la marginile de sus, ma scutur de toate buruienile care apar si se leaga ca si scaii de tine si merg mai departe cu aer curat in casa netului!
     Atentie la nesimtiti dragii mei, ei mitraliaza la greu bunul simt, ocoliti astfel de  persoane chiar daca au fata celui mai ofertant om de pe pamant ajung sa dispretuiasca si sa urasca pe toata lumea, nu-i intereseaza ce sentimente nutresti tu pentru ei!



duminică, 18 ianuarie 2015

Cine rade la urma, rade mai bine!

 


     Se spune ca rasul este benefic, buna dispozitie te face fericit, te faci sa uiti de toate probleme, dar cum sta treaba cand te apuci sa razi de cei din jurul tau? pentru ca daca e sa traducem proverbul, ar insemna sa nu faci rau nimanui (..cam asta e invatatura) chiar daca unii suntem diferiti de altii, trebuie sa ne acceptam asa cum suntem!
    Cineva imi spunea intr-un comment intr-o maniera persiflanta mai deunazi ca imi place sa fiu mereu in fata...corect! sunt o fire optimista, stiu cat pot si stiu pana unde pot sa-mi intind plapuma cum se spune, eu nu trebuie sa ma straduiesc prea mult,  sunt mereu printre invingatori, am invins eu si  moartea, am facut un pact cu ea si ea a priceput de indata ca nu-i loc de refuz! s-a dus asa cum a venit, apoi cu alte persoane cu"verticalitate" (vorba vine..!)cum se autodefineste anonimul din articolul trecut.....cum mama zmeului sa nu fac la fel?
    Scuzat imi fie  spiritul pedagogic dar sfatuiesc  acea  persoana sa aiba mai mult bun simt in abordarea online, pentru ca vreau sa cred ca atat timp cat te consideri o persoana perfecta nu vii cu "tunuri de foc" asupra  unei persoane care nu te pomeneste absolut deloc in articol, n-are nicio problema cu viata ta (esti deja istorie...) si nici cu a celor in preajma carora iti duci veacul mai ales ca pentru mine personal nu prezinta nici cel mai mic interes...so? smile !  :)
    Si daca nu ai de ce rade..hai ca-ti spun eu un banc cu Bula...dar aseaza-te mai in spate..lasa-ma pe mine in fata asa cum stii ca-mi place! lol!
        - Bula de ce  stai la cinematograf in ultimul rand la comedii?
        - Findca cine rade la urma, rade mai bine!

   Edit later:
   Incearca sa fii original pe cat se poate, stii de ce? nu esti singurul care ma uraste!!! ;)

vineri, 16 ianuarie 2015

Borcane cu amintiri

 
     In timp ca incercam sa prepar ceva la bucatarie, mi-a venit o idee nastrusnica, ce-ar fi sa bricolez eu niste borcane cu amintirile mele, sa fiu  sigura ca ele nu vor disparea  cu  una cu doua si ca poate vor folosi si celor care sunt in criza de amintiri frumoase...zis si facut! m-am asezat la scris dupa cum vedeti si nimic din ce a fost frumos nu vreau sa-mi scape, iluziile pierdute in mari de minciuna, n-am cum sa le pastrez ca mi-ar aduce numai rau peste ani, carevasazica cu ele comit o nedreptate si le trimit la pubela!(spun nedreptate pentru ca sufletului nu-i poti dicta mereu...si o mai ia si el in cautarea fericirii pe cai gresite, dar cu gandul ca dracu' nu este chiar atat de negru precum se spune am incercat si eu marea cu degetu' ...!si poate in acel drum am avut si un strop de fericire...).
    De buna seama prima iubire ar trebui sa aiba un loc de frunte in camara sufletului meu, a fost scurta, frumoasa si inocenta!dar toate lucrurile frumoase din viata tin putin, astfel incat oricat as fi tras de ea sa o mai lungesc era de prisos...si apoi primul sarut e primul sarut! n-ai cum sa uiti emotia acelei clipe - inchizi ochii si simti cum iti fuge pamantul de sub picioare... acel gust nu-l uiti niciodata!
    Cum pot sa uit de primul meu job in invatamant? am inceput ca invatatoare la Turt si am si acum intiparita in minte prestanta dar si duiosia cu care am intrat cu catalogul la clasa, imi aminteam in acel moment de prima mea invatatoare si tare mult as fi vrut sa-i seaman in acele momente, peste ani cand m-am intalnit cu ea tocmai m-am confesat spunindu-i ca pe undeva i-am furat stilul, s-a bucurat evident, mai ales ca ma pretuia mult!Primul salariu a fost primit cu exaltare dar mi-era extrem de greu sa ma decid ce fac cu banii, ca-mi doream sa fie ceva care sa ramana peste ani si cum cartile imi placeau cel mai tare, am umplut un raft in biblioteca  si am notat pe prima pagina "Ex  libris meis" datand notificarea....am lasat insa si cativa banuti mamei si am rugat-o sa-si cumpere ea ceva ce-i lipseste...ea ce credeti ca a facut?a mai adaugat niste bani si tot mie mi-a cumparat ceva..un material pentru un pardesiu ca ma vazuse pe mine  cum mi s-au lungit ochii intr-o carte de moda...deh! ce pot sa spun suflet de mama!
    A  aparut si iubirea aceea matura cand simti ca ti-ai gasit sufletul pereche si nu-l mai lasi din mana orice s-ar intampla, pentru mine a fost mai simplu, pentru el insa mai dificil.. el era ofiter de militie, iar eu cu neamuri in strainatate, o relatie aproape imposibila pe vremea lui Ceausescu, care nu avea cum sa se sfarseasca cu happy end decat daca asa cum a procedat sotul meu D-zeu sa-l ierte, in momentul in care cei de la cadre i-au spus - ori fata ori militia, el a raspuns - "Clar...fata!!!" sigur i s-a spus ca sanse sa avanseze  in posturi de sefie nu va avea niciodata, chiar daca ei vor spune da!  sunt de acord cu casatoria noastra ( ce timpuri aiurite...sa-ti dicteze altii soarta!...)...in fine au acceptat in cele din urma vazandu-l atat de hotarit si mai ales el fiind o persoana foarte bine pregatita profesional, dovada fiind faptul ca in timp...a ajuns chiar sef de politie....nunta a fost facuta in graba(sa nu se razgandeasca cei de la cadrele MI...)dar a iesit super bine! Casatoria ne-a maturizat armonios si ne-am gandit foarte repede la copii.
 
     Primul copil ....este poate cel mai fumos lucru din viata unei femei, sa dai viata unui copil te incearca un sentiment unic, nasterea luminii ochilor nostri este cel mai emotionant moment si inca nu s-au descoperit acele cuvinte care sa exprime pe deplin  starea....tocmai de aceea in scurt timp adica la un an si o luna a aparut  a doua fetita...au fost si sunt lumina ochilor mei, copiii de altfel sunt proiectia noastra in viitor si am facut tot ce mi-a stat in  putere sa  ajunga exact asa cum mi-am propus implinite profesional si material...sigur mamele dau viata, dar se spune ca nu le pot da copiilor si noroc, insa le-am dat mereu imboldul de a-si face singure drum spre noroc ca doar asa se spune ca norocul si-l mai face si omul!
     Roxana a urmat profesia tatalui ei ( este ofiter de politie ) iar cea mica pe aproape cumva este jurisconsult...
     Viata  dragilor inseamna suisuri si coborasuri, inseamna bucurie dar si momente care ne taie pur si simplu respiratia.Viata aduna amintiri frumoase si nepretuite si e imposibil sa nu-ti doresti uneori sa bricolezi asa cum am facut ai eu azi spatii  de depozitare! Voi continua.....


 

joi, 15 ianuarie 2015

Timp si contratimp

 
   Mereu mi-am dorit sa fac mai mult decat pot sa fac, mereu mi-am dorit altceva decat am avut, am facut si bune si rele, si vorba cuiva am declansat si furtuni in jurul meu, dar ca sa ajung acolo  a trebuit sa"mut muntii" ( la ce naiba trebuia sa fac asta...?ca doar stateau bine pe locul lor...neahhh!!.dar eu nu si nu!!!  )oricum mi-a folosit la ceva...am trecut prin curcubee si-am fost deasupra norilor... si-am avut si starea aceea de bine pe care ti-o da inaltimea!
    Am avut si timp de iubire  dar si timp de cearta...timp de ras cu alte cuvinte si timp de plans si realizez cat de putin ne putem bucura de ceea ce traim, lasam pe altii sa ne ghideze viata, ne pierdem in detalii neimportante, infometati de iubire  nu stam sa judecam, sa rationam, ce si cum...aflam abia prea tarziu ca nu tot ce zboara se maninca....
   Am trecut peste un an in care am fost si fericita dar si cu inima franta ( mai simt si acum urmele durerii...) a fost un an al luptelor, al compromisurilor de tot felul, oamenii vin si pleaca in viata noastra dar fiecare lasa in urma ceva care te schimba, nu poti fi stapan uneori nici pe gandurile tale, pe actiunile tale, darmite pe a celor de langa tine....
    Fericirea mea nu va fi la fel ca fericirea ta niciodata, asa cum si reciproca este valabila  dar una peste alta azi am fost  fericita ca un parapsiholog ( l-am cunoscut pe Facebook )  mi-a spus ca am o karma perfecta!(...stiu si eu? poate chiar si acum lucrez la  karma pozitiva gandindu-ma la cei dragi trimitind ganduri de pace si iubire, nu mai vorbesc de orele in care am daruit cu drag melodii de suflet spre ascultatorii Radio Tasha...am schimbat ganduri frumoase pe messenger toate adunate, mi-au luminat karma).
     Ce pot sa spun e ca multumesc Lui  si celorlalte entitati in vigoare (nu vreau sa supar pe nimeni) ca sunt sanatoasa, ca am prieteni care ma suna zilnic, ca am persoane care ma saluta in fiecare zi pe site-rile de socializare, pe radio, dar si  celor de pe blog si le multumesc ca ma citesc atunci cand scriu ca sunt fericita dar si cand sunt daramata de tristete, cand imi imbrac haina sperantei si ma ascund de probleme mergand mai departe, e o forma de eliberare si ma simt perfect dupa... oricum urasc schimbarile  si ma gandesc uneori cum se face ca azi e totul bine si maine lucrurile iau o intorsura de 180 grade...si se anunta cod rosu?...mda..si ca sa-mi vars tot off-ul mai vreau sa spun ceva ...consider ca cele mai bune persoane (asta ca sa nu spun naive...ca ma situez si eu pe acolo...) sunt cele care se pierd in iubiri imposibile, care innebunesc dupa persoane care nu stiu sa iubeasca, dar tot eu (un apus de soare perfect colorat...cum m-a numit azi cineva ...)vin si spun ca daca nu ai reusit in viata sa te indragostesti nebuneste macar  o data inseamna ca nu ai trait deloc!