Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 16 martie 2019

Puterea obisnuitei

   Ma macina o vinovatie crunta uneori si acum in mod special, de ce? simplu! ca din puterea obisnuitei  de a fi pe plac altora nu prea imi vine sa spun nu  chiar si atunci cand ar trebui clar sa fie nu!...si uite asa imi obosesc mintea sa fie bine tuturor, poate mai putin mie, clar ca vina relelor care mi se intampla imi apartine...tocmai de aceea cred ca voi propune sa se infiinteze un ONG care sa promoveze relaxarea, odihna si linistea (hmmm!!! poate  exista si asa ceva si nu am bagat eu de seama, la cate sunt nu-i de mirare...!!! )😄😄😄
    E sambata deja, pot spune buna dimineata noapte, ascult muzica anilor fara griji, imi face bine si ma motiveaza, muzica de altadata plina de iubire si speranta, e singura care ma linisteste cumva si totul cu puterea obisnuitei de a crede ca imi ia parca cu mana tot ce ma apasa...o sa spuneti pai unde sunt prietenii in astfel de cazuri? unde? chiar asa... unde or fi?  pot sa-i sun cand mi se face vreo nedreptate sau cand sunt insultata? clar ca nu! prietenii au si ei problemele lor...toata lumea are probleme, si atunci ma intreb de ce mama zmeului eu nu-mi vad de ale mele? de ce trebuie sa fiu mereu   implicata sentimental in problemele altora? deci problema  mea mare sunt eu...nu ei!!
    Ieri  am avut o satisfactie, o prietena virtuala ( inca n-am apucat s-o cunosc in realitate desi imi doresc foarte tare acest lucru) mi-a spus ca sunt singura cu care  poate vorbi orice...dar absolut orice, cu certitudinea ca, ce se vorbeste ramane intre noi, tot ieri o alta prietena mi-a spus  trebuie neaparat sa pastram prietenia asta, pentru ca ne intregeste din multe puncte de vedere ( categoric, asa simt si eu...) ne simtim mai "luminate" daca pot sa spun asa dupa cateva conversatii telefonice... asta inseamna ca poate sunt pe drumul dorit, ca n-a murit samanta prietenilor buni, mai trag nadejde ca astia putini cati au ramas o sa ma ajute sa-mi depasesc limitele, sa ne impartasim valorile, voi mai scadea si eu din normele mele, poate au fost prea ridicate, deh! puterea obisnuintei din nou...mereu am vrut mai mult...o sa ma limitez la putin dar bun si cantitatea de rezerve pozitive o s-o impart cu ei, o sa am incredere in ceea ce pot sa fac eu pentru binele meu, fara sa ma insinuez prea mult in vietile altora. 
     Voi ramane insa o ureche ascultatoare, din nou puterea obisnuitei dar, una peste alta asa ne cere si biblia "Orice om trebuie sa fie prompt la ascultare, incet la vorbire, incet la manie (Iacov 1:19)...iar in rest Dumnezeu cu mila!
  

    Edit later.
Din puterea obisnuitei ma vopsesc de cativa ani buni blonda, eram roscata  inainte, ma bate gandul sa revin la culoare, voi ce spuneti?Olga, cea de sus sau cea de jos?😇😇😇

 

sâmbătă, 9 martie 2019

Univers rulant

   Gandurile mele se disperseaza in aceasta dimineata, se duc aiurea in directii polarizate  sub forma de triunghi, nu stiu exact ce le face sa se propage asa...stiu doar ca imi creaza o stare vadita de  rumoare... si oricat as incerca sa le  conving sa stea potolite, nu vor! refuza!
   Incerc sa ascund anumite persoane din viata mea intr-o debara adanca a sufletului meu... sa nu poata iesi la suprafata decat cu voia mea, dar ele " infloresc"eroic in mintea mea ajutate ce-i drept si de persoane dragi mie... simt cum universul sufletului meu se darama, mi se pune gheata pe suflet si parca toate registrele exprimarii mele se inchid...
   Am avut ( si o spun la modul trecut... de azi nu-i mai am) oameni model, pentru care as fi facut  orice... oameni in care am crezut,  de azi imi reconsider prioritatile, m-am bucurat de prezenta lor si de norocul de-ai cunoaste si ma intrebam de multe ori oare din ce galaxii au venit?!...azi din pacate am ajuns sa masor cu rigla simtirea lor...si parca a incremenit si primavara din sufletul meu, intreaga gama de trairi parca s-a sters cu buretele..e gol! 
   Ma simt dezarmata si fara curajul de care dadeam dovada de fiecare data cand  cineva imi tulbura existenta, azi totul s-a dizolvat, s-a sters, s-a nimicit!Navodul amintirilor imi scot la suprafata  momente placute, dar ma intreb am fost prada sau pradator?... intrebarea e retorica,  acum nici asta nu mai conteaza..pragul timpului  si spatiului  propus prietenilor de suflet de azi ramane suspendat! orice neajuns inductiv imi apartine, nu invinovatesc pe nimeni, e culpa mea ca nu am stiut sa-mi gestionez prieteniile, viata are ritm, universul insasi are ritm, iar eu poate nu am pastrat cadenta .