Blog premiat

vineri, 19 noiembrie 2010

Ma dusmanesti?

O intrebare care mi s-a pus azi...
Am stat si m-am gandit,asta  dupa ce am dat raspunsul,care evident era categoric, nu! nu mi-am incarcat sufletul cu ura niciodata,am considerat ca acest sentiment imi dauneaza mie nu si celui care poate mi-a facut( cu sau fara voia lui) un rau,de ce as victimiza lasand ura sa se insinueze in sufletul meu,doar pentru ca poate la un moment dat n-am mai impartasit aceleasi sentimente?de ce sa acumulez suferinta?...n-a fost sa fie si poate ca e mai bine asa...se spune ca ura e o adevarata autoflagelare,poate nu intamplator zicala: sa te fereasca D-zeu de ura pornita din dragoste....dar,nu e cazul meu,n-as putea sa minimalizez acel sentiment maret care m-a insufletit vis-a-vis de acel barbat reducandu-l la cel mai josnic sentiment adica la ura....
Poate doar m-as pierde in regretul ca n-am putut estima valoarea reala  a sentimentelor,poate uneori sunt tentata sa iau de buna pasiunea pe care un barbat o face pentru mine si ma las  dusa de val,indragosteala o iau drept iubire si aici gresesc...si atunci ce vina i-as putea arunca lui daca eu n-am fost destul de vigilenta?
Un singur lucru imi reprosez,ca poate cred prea usor in vorbe...ca la o adica vorbele raman doar niste cuvinte fara acoperire,unii le spun asa ,sa -ti aduca un zambet pe fata, cuvintele de iubire isi pierd greutatea daca sunt spuse atat de usor,ajungi sa nu mai crezi nici tu cel care faci declaratii in ele...darmite cea in cauza...
Nu toate iubirile tin o vesnicie,unele se sting  la fel de repede cum s-au aprins,daca sentimentul s-a atenuat,fie din partea ta sau a lui,zic ca nu merita sa pastreze niciunul dintre cei doi resentimente,dimpotriva,sa aseze in cufarul sufletului(in cutiuta cu iluzii,cum imi place mie sa spun...)tot  ce-a fost frumos si ... du-te mai departe,acceptarea este primul pas spre fericire.
In concluzie,mi-am propus sa cred mai putin in vorbe ,e adevarat ca si cuvintele au rolul lor in iubire,dar,voi aprecia faptele pentru ca dragostea se face nu din vorbe ci cu fapte!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Poveste de dragoste

 ...Viata este ca  o ploaie de sentimente ...niciodata nu poti stii care picatura iti va  stinge sufletul...unele sunt mai reci ,altele mai calde,despre o picatura sau poate un ropot de ploaie rece am sa povestesc azi,s-a intamplat unei bune prietene aceasta poveste care din pacate nu a avut un happy end...i-a faramitat sufletul,acum incerc sa-i alin durerea,mi-am epuizat resursele si se pare ca tot nu am reusit pe deplin s-o fac sa uite...dar poate ca numai bunul D-zeu o va ajuta,sau, poate ca si voi dragii mei cu sfaturile pe care i le veti da...pentru ca ea ma citeste si veti fi cititi...:)
Povestea lor a debutat acum trei ani intr-o zi de primavara...ah!! primavara asta cum sporeste sentimentele cum te face sa simti ca plutesti...da! nu exagerez,pentru aceasta femeie care fusese vaduva cativa ani buni,intalnirea cu acest barbat a fost ca un dar divin,era asa cum si-a dorit,chiar si micile defecte pe care le avea nu i se pareau defecte,le ignora,ba mai mult i se pareau chiar calitati...si am s-o citez,spunea la un moment dat cam asa:
"iubirea este frumoasa ,iubirea adevarata, mare, neconditionata, e taina tuturor fericirilor pamantesti şi ceresti"
....da!asa e ...iubirea e minunata daca e si impartasita,a fost ce-i drept pana la un moment dat...cand acest ipochimen s-a indragostit de o alta femeie( pe care a cunoscut-o  tot pe internet...)si a inceput sa duca o viata ( virtuala) duplicitara,adica....aceleasi texte,aceleasi ganduri,parca trase la indigo...nu s-a multumit cu atat,a vrut sa cunoasca si in realitate acea persoana...dar! intalnind-o a avut un moment de sinceritate(macar o data pot fi si barbatii sinceri,nu-i asa?)i-a marturisit ca e insurat,dar ca sotia lui e grav bolnava,s-au luat de sanatosi,deci nu i se parea corect s-o abandoneze acum cand D-zeu i-a trimis o grea incercare,ca atare,trebuie sa va spun ca face aceasta marturisire dupa ce se angrenase din plin  in aceasta relatie ,ce sa mai zica biata femeie?...se consoleaza cu gandul ca nimic nu e intamplator in viata si poate ca D-zeu asa a vrut, sa-l cunoasca  si sa-i aduca bucurie doar asa,temporar,il uita...desi nu-i chiar usor sa treci peste asa ceva.
Intamplarea face ca cea de a doua femeie s-o cunoasca tot prin intermediul internetului pe prima iubita(daca pot sa spun asa...pentru ca eu cred ca au fost nenumarate iubitele ipochimenului,n-o fi fost chiar prima...)din vorba in vorba afla ca in perioada in care i se facea curte asidua,cu cele mai alese vorbe de iubire,acest barbat insurat (aici trebuie sa va spun ca "prima" nu stia de acest statut al individului,ea stia ca e divortat(o stia de altfel pe prima lui sotie,el fiind casatorit acum a doua oara) ...,lucru pe care il afla abia acum,ramane interzisa,fara cuvinte....cum adica?" insurat si alaturi de mine trei ani de zile? trei ani in care ne-am dus impreuna in concedii? ..."al naibii poveste, scenariu de film ,nu alta!
Ca sa vezi cat de "magic" este acest net! cum poti fabrica aici povesti de povesti...cum poti sa traiesti la cote maxime acest maret sentiment si cum poti sa cazi de sus,din zborul tau...cum poate sa-ti  mutileze inima,sufletul,cum te lasa marcat pe viata... :( cum pot oare unii sa terfeleasca acest sentiment,acest minunat sentiment pe care D-zeu ni l-a lasat noua pamintenilor ca zestre?
As vrea sa pot sa-i alung tristetea   acestei prietene,as vrea sa pot s-o fac sa uite mai repede nefericirea care o incearca acum,e departe de tara,nu este langa mine,cuvintele pot ajuta ce-i drept,pot linisti ,poate ca, cu intelepciunea noastra o vom ajuta sa uite,sa uite ca a fost tradata,umilita,dezamagita de  catre acest barbat careia vorba ei"i-am dat tot ce -am avut mai bun ..."
 Astept  parerile voastre,poate ele vor avea darul s-o linisteasca,sa-i oblojeasca ranile inimii...
Un weekend plin de bucurie,un weekend incarcat de frumusetea acestei toamne pastelate,cald si implinitor! 

luni, 8 noiembrie 2010

Tristeti si bucurii de toamna...

Au venit ploile,s-au dus zilele superbe de toamna tarzie,toamna care a inspirat sute de bloggeri,au scris atat de frumos despre ea,ca zau asa,ti-era mai mare placerea sa-i citesti,mai ales ca plutea si un iz de iubire,de indragosteala in fiecare dintre ele,doar ici si colo mai citeam cite-un pic de tristete...mda!cum e la mine?e cam amestecat...dar ma tin pe linia de plutire!
Un telefon cu vorbe calde imi condimenteaza ziua,nu-i mult!!!... si , hai sa zic ca nici putin...dar ,nemultumitului i se ia darul... apoi, am invatat sa cred ca si cele neplacute trebuiesc luate tot ca pe un dar de sus,ne fac mai puternici si ne ajuta!hehehe...mai ca as zice ca ma lipsesc de ele,dar,nu-i dupa noi,e dupa El!
M-am potolit si eu cu drumurile,stau  pe acasa ,mi-e cam peste mana la drept vorbind,ca prea ma invatasem cu ele,abia ma intorceam de undeva si iar se  ivea o ocazie de plecat si nu stateam, pe ganduri! calatoriile  sunt placerea mea,anul acesta  a fost un an "bunut",mi-am exersat placerea dupa placul inimii!Anul trecut am fost plecata mai mult peste hotare,anul acesta am stat mai subtire cu banii si ca atare  m-am limitat mai mult la calatoriile prin tara ,dar ,nu regret! am revazut locuri dragi,locuri care  au primit o alta haina,nu le vazusem de 20-30 de ani! deci,chiar merita sa le revad!am ajuns sa cred ca aceste calatorii au devenit un drog pentru mine,cu cat  vezi mai multe locuri cu atat iti doresti  mai mult si mai mult!Cel mai mult imi place sa calatoresc cu avionul,e atat de placut sentimentul  de zbor,sa zbori deasupra lumii ,chiar daca doar pentru cateva ore...apoi imi plac si calatoriile cu trenul,cunosti  diferiti oameni,oamenii isi descarca naduful ,povestesc tot ce-i apasa,sau ce-i bucura!povestile unora te impresioneaza,incerci sa-i ajuti....ca asa mi se pare omeneste,apropos de asta ...in Ramnicu-Valcea,am intalnit in gara doua femei amarate,venisera in urma unui anunt in ziar pentru lucru,dar...cel care daduse anuntul isi gasise intre timp alte persoane ne luand in considerare telefonul lor,nu aveau nici macar banii necesari sa se intoarca acasa,stateau si se tanguiau.. ca deh!!era spre seara si nu aveau unde innopta dar nici bani de tren...le-am ajutat ,le-am cumparat bilet de tren,nu trebuie sa va spun cat de multumite au fost!de la chioscul din gara le-am cumparat ceva de mancare, le-am readus zambetul pe buze,nu stiau cum sa-mi multumeasca...si unde pui ca nu mi-au cerut,am tras doar cu urechea la ce vorbeau ele...ma gandesc acum cat de putin trebuie sa faci ca sa aduci zambetul pe chipul cuiva!
Zilele astea m-a intristat si moartea poetului A.Paunescu,generatia mea l-a iubit,imi amintesc ca ii cumparam pe sub mana volumele,trebuia sa ai cunostinte la librarii ca sa poti pune mana pe ce scria el...si apoi sa nu uitam cati tineri au ajuns celebri datorita cenaclului,imi amintesc cand a venit la Satu Mare,a fost bataie la bilete,era innebunita lumea,era un strigat ,un strigat de libertate intr-o tara in care nu prea puteai vorbi cu voce tare...acum multe voci il condamna,nu mi se pare corect!cica poet de curte..pai,chiar daca ar fi fost asa...sa nu uitam vorba ceea:"fa-te prieten cu dracu'..pana treci lacu'"...,puteam noi sa ne bucuram de cenaclu daca el isi "retragea ambasadele"?...l-ar fi inchis securitatea ca pe alti poeti  cu" gura mare" si apoi,pentru cei care citeau printre randuri era de inteles ca nu  agrea familia ceausista....pacat ca s-a stins atat de repede,sa-l ierte D-zeu si sa-l odihneasca-n pace!...astazi ascultam la Kanal D, la stiri ca inca n-a ajuns bine in pamant si familia isi revendica drepturile asupra averii...off! ce face banul asta din om!!!
Dar,hai sa ne pastram optimismul! sa aveti o saptamana plina de bucurii si zambete si sa auzim numai de bine!