Blog premiat

vineri, 28 iulie 2017

Un gand spre cer

     Cum e sa nu-l mai ai alaturi de tine pe cel care a fost jumatatea ta in toate sensurile? v-ati gandit  la asta? cum e sa te intelegi cu cineva  din priviri, cum e sa nu spui nimic si sa inteleaga totul din prima? cat de tare  poate sa zguduie pe cineva  disparitia jumatatii,  n-au cum sa stie si sa simta decat cei in cauza...
    Cert este ca anumite zile ale anului iti aduc aminte de tot, n-ai cum sa scapi de amintiri...  in seara asta daca nu m-ai fi parasit acum 11 ani ...casa ar fi fost plina de oaspeti asa cum se intampla de fiecare data cand te sarbatoream dragul meu Vasile, azi era ziua ta de nastere, ai fi implinit 62 de ani.....
    Nu-l mai cert pe Cel de  sus, ca mi te-a luat...am plans si am urlat destul cand nu m-a vazut nimeni, dar o data cu plecarea ta ai luat si o parte din mine, nu mi-am plans prea des durerea de vaduva pe acest jurnal, pentru ca oricum asa cum am scris mai sus, nimeni nu intelege asta...doar cei care au trecut prin asa ceva, am incercat sa scriu despre cu totul si cu totul altceva sa  pot uita si sa pot merge mai departe de dragul fetelor mele si asa cum mi-ai spus tu"sa nu ma plangi ... lacrimile tale nu ma lasa sa ma odihnesc..."...oricum faptul ca am strans in mine durerea s-a simtit  total acum 10 ani cand am luptat din rasputeri cu acea  boala crunta si pe care am invins-o, pentru ca TREBUIA!!trebuia de dragul fetelor sa merg mai departe....dar e cumplita maladia tristetii,  organismul uita sa se mai apere, trupul parca isi pierde busola si nu mai stie incotro s-o ia...sufletul se usuca de durere si mintea o ia razna....
    Am facut o reconciliere cu Papusarul Sef, i-am promis  Lui ca ma voi reinventa, ca-mi voi revarsa iubirea spre semenii mei, pana la regasirea cu tine,  omul vietii mele in vesnicie, asta mi-a adus cumva o pace si o seninatate in suflet, si ... astept  impacata cu destinul Legile Cerului, SUNTEM TRECATORI, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla... acum insa nu ma grabesc sa te intalnesc, azi - maine se va naste prima noastra nepotica - Emma - Alexandra, Bianca va fi mamica..stiu ca ti-ai fi dorit sa ajungi momentul, dar...de acolo de sus vei fi ingerul lor....o sa le pazesti.
     Gandurile din seara asta au fost un omagiu adus tie nepretuitul meu drag,  alaturi de flori la cimitir si o rugaciune, o lumanare aprinsa, Dumnezeu sa-ti vegheze somnul de veci, n-am sa uit niciodata sufletul tau bun si mare,  fii ingerul nostru de acolo de sus, da-ne puterea sa mergem mai departe!

marți, 25 iulie 2017

Arhiva amintirilor

   
      Se pare ca fiecare dintre noi tinem cumva incuiate, ferecate,  parti din noi care nu ies la iveala decat in prezenta unor anumite persoane, se pare ca acele persoane iti lasa in mod vadit un spatiu de exprimare, de intelegere,  mai cu seama cand e vorba de spatiul iubirii, atunci esti dispus/a sa dai parti din tine si nu pierzi din energie, nu te simti secatuita, dimpotriva te incarci  cumva, simti o stare de liniste, te simti mai bun/a si ai curajul sa spui tot ce pana atunci parca ti s-a parut tabuu. 
     Am intalnit oameni vis-a-vis de care am avut o rezonanta aparte, oameni de o naturalete si un firesc deosebit  cu un impact special,  care m-au inspirat si care m-au facut sa dau tot ce aveam mai bun in mine...in acest moment parca un rau de amintiri curge  prin mintea mea si simt ca nu pot sa-l stavilesc, pentru ca imi vin in minte oamenii pe care i-am iubit, oameni care m-au iubit, oameni care m-au dezamagit dar si oameni pe care eu i-am dezamagit, si ma intreb oare de unde am avut acea super putere sa merg mai departe? cum de nu mi-am construit ziduri de protectie...de ce m-am deschis in continuare? de ce am crezut in forta binelui dupa toate dramele emotionale prin care am trecut?
     Toata viata asta facem, arhivam amintiri,   dar care se declanseaza uneori asa spontan la un semnal, un cuvant, o melodie, un ceva care te face sa te gandesti, te lasi surprinsa de tot frumosul acelor momente care se deruleaza in mintea ta ca un film mut in care protagonistul /a esti tu... intri intr-o aparenta vulnerabilitate si sufletul tau tanjeste dupa ceva nedefinit, ai vrea sa porti masca indiferentei, dar nu poti, amintirea  te domina, isi cere dreptul ... si te obliga sa spui - A FOST FRUMOS!
     Cred ca toti avem un loc de bine unde depozitam amintiri, unde ne regasim, pe care il ingrijim si pe care il vizitam din cand in cand....acolo unde copilul din noi gaseste "jucaria "care i-a placut si care ii incarca sufletul si mai mult decat atat ii da resursele necesare sa mearga mai departe, important e sa nu uitam drumul spre acel loc....azi am imbracat acel loc intr-o poleiala mestesugita si i-am spus:
   VOI REVENI!!!

marți, 18 iulie 2017

Alter ego

     A mai trecut un timp...un timp al bucuriilor, al asteptarilor, al  drumurilor prin suflet, sau cum spunea Nichita odinioara"preumblare prin sinele lucrurilor",  n-as putea sa definesc starile care m-au "accesat" sau pe care le-am accesat ci poate doar nostalgia regasirii eului meu in toate cele care mi-au incarcat sufletul si inima.
     Un alter ego, care m-a plimbat cumva prin amintiri, senzatii si  trairi aparte dar care mi-au dat un elan si un optimism impetuos de dorinte si aspiratii noi....si care cumva m-a privit ca la o ancheta si mi-a spus" -iti aduci aminte suflete?"... "- da ", i-am raspuns eu cumva timid....mi-aduc aminte de jucariile vietii, dar imi aduc aminte si de  destin, de singuratate, de existenta, de iubire ca de moarte nu vreau sa aud!
    Imi aduc aminte cum mi-a framantat sufletul de fiecare data cand m-am indragostit, parca si acum patineaza pe gheata  limbilor ceasurilor trecute, imi amintesc cum zambeam fara motiv si cum radeam in tacere de parca eram alaturi de el....imi aduc aminte de tot, nimic nu s-a sters  din  mintea mea, doar asa m-am putut cunoaste mai bine pe mine, pe Olga de acum, cea care a depasit barierele timpului si a spatiului, cea care a cunoscut dimensiuni si laturi omenesti nebanuite, cea care a iubit dezinteresat, pur si adevarat, cea care a trecut granitele posibilului de atatea ori fara frica de esec,  cea care a inotat pe ape adanci( desi nu stie sa inoate) cea care a suferit din dragoste dar care tot in dragoste si-a gasit alinarea! Mi-am exprimat curajul prin imaginatia mea temerara, cutezatoare si m-am simtit de multe ori invincibila, mi-am tinut adesea subconstientul ocupat  uneori chiar cu zambete dureroase, n-am purtat ranchiuna nimanui pentru ca am vrut sa vad mereu fata luminoasa a vietii - iubirea! si am realizat ca, cu cat iubesti mai multi oameni si in general mai mult, devii mai bogat sufleteste si cand cerul sufletului tau e plin de stele, nu ti-e frica de intuneric niciodata! Noaptea infinitului devine din ce in ce mai luminoasa cu fiecare stea care rasare acolo, adunati asadar stele pe cerul sufletului vostru oameni nebuni traitori intr-o lume frumoasa, bucurati-va de nebunia vietii la maxim!
   Gabriel Liiceanu spunea ca " intr-o lume in care se gandeste plat, sters, impersonal, deci intr-o lume in care nu se gandeste deloc, ceea ce iti poti dori mai mult este nebunia de a gandi pe cont propriu" subscriu!! traiti asadar cu mintea voastra, lasati gandurile sa rodeasca si bucurati-va  de fiecare punct luminos de pe harta sufletului vostru!Nu exista usi interzise  cand iti doresti cu adevarat ceva - indrazniti asadar sa fiti voi insiva!
  

Sursa imagine - internet