O sa-mi lipsesti!

M-am trezit de dimineata devreme,desi am adormit tarziu in noapte ,m-au mistuit gandurile,gandurile mele legate de drum ,legate de trairile mele,care se pare ca ma coplesesc.
Cafeaua a avut un gust mai amar azi,pentru ca ,constientizez ca o luna fiind departe de fetele mele o sa-mi lipseasca compania lor...iar noi tocmai dimineata ne facem la cafea programul zilei,ne amuzam si ne energizam reciproc pentru ca ziua sa porneasca cu dreptul...
Azi noapte mi-am reorganizat gandurile,poate asta m-a tinut atat de mult treaza....am incercat parca sa ma decorporez si sa ajung cu sufletul linga acea persoana draga mie...dar pe care o cunosc doar prin scris...prin grai,de ce fac acest lucru?pentru ca simt o evolutie continua a sentimentelor ce ma apropie de el...
Incerc sa patrund dincolo de cuvinte,sa-l vad pe omul care ma face fericita,e minunat sa poti descoperi valoarea umana,sa poti descoperi o lume noua cu ganduri nobile,patrunse de intelepciune...pentru ca pe mine asta cred ca m-a atras cel mai mult la el...
Intorc introspectia pe partea cealalta,oare destinul,suferinta,neprevazutul ,m-au facut ca azi sa pot gandi asa?Dar oare care este sensul vietii?nu sa fim fericiti?De ce cautam perfectiunea?...nu mai vreau asta!!!!Am vazut ca oamenii care trateaza viata cu simplitate sunt mai norocosi...vreau sa ma simt o norocoasa!!!!
Vreau sa impart din norocul meu si lui,vreau sa-l fac fericit!
Un lucru este cert ,mintea si sufletul meu este acum ocupat de tine,ai pus stapanire pe tot,latifundiarule!!!
Ai intrat intr-un mod delicat acolo unde nu credeam ca va mai patrunde cineva,ai reusit sa-mi inspiri incredere prin sinceritatea ta...unele lucruri pe care le-am aflat m-au durut poate,dar am simtit ca le-ai spus sa-mi deschizi ochii,sa ma previi ...
Am incercat sa-mi tin gandurile cuminti pina la un moment dat...ba chiar mi-am impus o cenzura...dar nu s-a putut,fericirea care mi-o dai prin tot ce-mi spui,chipul tau,vocea ta,...imi intensificau dorinta de a te stii" aproape",asa cum spui tu..si uite asa visele mele au devenit neastamparate,si incepeau sa-si doreasca lucruri poate interzise...in egoismul meu simteam ca-mi apartii...ca esti al meu,numai al meu!
O nebunie,o dulce nebunie,care ma face sa mai sper,sa mai cred in mine...uneori cuprinsa de pasiune ma simt puternica,alteori insa mi-e teama,mi-e teama ca te-as putea pierde,desi tu mi-ai spus ca vei fi al meu atat timp cat eu voi dori...
Ne simtim tulburati,intimidati,emotionati,pentru ca freamatul din inimile noastre,ne-a inrobit intr-o vraja...ochii nostri au licariri pentru ca totul porneste din suflet...si ne arunca intr-o placuta frenezie....care nu ma sperie,pentru ca este o frenezie serena.
Te las ,in paradisul nostru(asa cum spui tu...)imaculat ,pur si neatins de nimeni si de nimic...un joc tacut, ascuns, doar de noi stiut... un joc al nostru ,un limbaj al cuvintelor nerostite,dar tradate de privirile noastre....o sa-mi fie dor de tine! o sa-mi lipsesti!