Blog premiat

miercuri, 29 octombrie 2014

Frumusetea naturii balsam pentru frumusetea sufletului

   
    Victor Hugo  spunea ca "Frumusetea naturii este egalata numai de frumustea sufletului"cand intalnesti cele doua coordonate concomitent ma intreb daca poti sa fii altfel decat fericit/a?
    Plimbarile prin parcul secular din Moneasa sunt  adevarata  sanatate,  alei umbroase si ingrijite (maturate zilnic frunzele moarte) multe flori si iarba verde tunsa proaspat , locuri de joaca pentru copii, te indeamna sa o iei la picior in fiecare zi...si sa petreci zilnic ore frumoase si relaxante!
    Am evadat din zbuciumul cotidian pret de cateva zile si mi-am incarcat bateriile, mi-am umplut sufletul cu frumustea  naturii care s-a lasat descoperita pas cu pas...relaxare totala, fosnetul padurii, susurul apei curate ca lacrima, soarele care ti-a incalzit pasii si te-a indemnat sa te bucuri de neasemuita frumusete a locurilor...e minunat! e atata liniste ca iti auzi si gandurile, si apoi cum sa nu le impartasesc cu voi, ar fi egoism curat din partea mea! Am tanjit dupa munte, marea o vazusem in vara, dar muntele parca te inalta sufleteste, te simti mai aproape de cer si de EL!
    N-am indraznit sa urc pe munte, o afectiune la piciorul stang  ma face sa privesc muntele doar de la poale dar admir cu nesat frumustea creatiei divine, si zic ca binecuvantati sunt cei care se pot bucura zilnic de astfel de frumuseti, cred ca si bunatatea sufletului locuitorilor de aici e pe masura frumusetii naturii...
     Departe de lumea dezlantuita, de praf si zgomot  de tot felul  in mijlocul naturii este locul ideal sa redevenim noi insine in modul cel mai natural si firesc!Am avut parte de 10 zile frumoase, in care am uitat de toate, m-am incarcat cu linistea si frumusetea naturii, trosnetul vreascurilor de sub pasii mei, ciripitul pasarelelor au fost muzica ideala pentru sufletul meu dornic de o pace profunda cum numai natura ti-o poate oferi...
    Am imbratisat si eu un brad falnic, sa fur din energia lui...nu poti sa nu te opresti si sa admiri noianul de frumusete care o intalnesti la tot pasul, muzica dumnezeiasca a apei din raul din apropiere ma  ideamna sa ma opresc din scris si s-o iau din nou la picior... O dupa-masa linistita si odihnitoare tuturor!
  

luni, 27 octombrie 2014

Avantajele singuratatii

 
     In cei 8 ani de siguratate am ajuns la  niste convingeri care se pare ca au contribuit intr-o anume masura la pastrarea  statutului de femeie singura,...daca initial mi s-a parut ca universul meu s-a terminat atunci cand sotul meu a plecat in lumea celor drepti,  cu ajutorul Lui am inteles ca viata mea trebuie sa mearga mai departe, ca independenta  te solicita mai mult dar ai satisfactii maxime pentru ca realizezi ca le faci cu puterile tale, lucru care te face incredibil de puternica, deciziile si alegerile pe care le faci sunt ale tale, daca gresesti iti asumi greseala iar daca izbandesti te bucuri de reusita,  foarte adevarat insa ca nu poti sa dublezi bucuria impartasind-o  partenerului...vorba unui amic care spunea:supararea in doi e injumatatita iar bucuria dublata!
   Tot ce spun acum a potrivit faptului ca n-a fost alegerea mea sa fiu singura, singuratatea a aparut fara vointa mea , am acceptat-o cu greu dar cu aceeasi greutate cred ca as renunta la ea...n-as sta insa pe ganduri daca as intalni o persoana care gandeste ca mine, as prefera o relatie cu o persoana care sa ma convinga ca solitudinea este doar o stare de neimplinire si asteptare...
   Intr-o relatie trebuie sa mai faci si compromisuri ca ea sa functioneze, ba chiar sa induri insolenta barbatului, pe cand singura ai posibilitatea sa explorezi  mai mult sa te relaxezi si sa-ti dezvolti  formatia intelectuala....n-am cedat tentatiei de autocompatimire asa cum vad ca fac unele persoane singure, ci am realizat ca sunt in compania unei persoane foarte importanta - cu mine insami!dar totodata solitudinea  m-a invatat ceva - sa fiu mai toleranta, mai deschisa, si mai apta pentru relatiile cu cei din jur...ma plac asa cum sunt si am invatat sa ma simt bine cu mine insami si nu sunt dezamagita de faptul ca prezumtivul partener nu observa si nu apreciaza cum as dori potentialul meu.
     Exista insa si pericole care te pandesc in siguratate,  socializarea in delir pe Facebook, sau pe alte site-ri de dating  nu-ti aduc mereu multumire, dai peste personaje care  nici pe departe nu sunt ceea ce pretind a fi...insa liberul arbitru e la putere, si te ajuta sa definesti arta de a dori! sau mai bine spus te ajuta sa te redefinesti, sa creezi lucruri, drumuri, vise, senzatii unice...  insa nu neg nici faptul ca  momentele  de singuratate te fac sa apreciezi si sa observi cat de mult conteaza o prietenie, un om langa tine, un suflet de catzel, un zambet de copil…esenta vietii este in oameni, natura si iubire!

duminică, 26 octombrie 2014

Duminica la Moneasa


     M-am trezit cu un sentiment ciudat, somnul mi-a fost bantuit  de vise si chiar daca nu-mi freaca mintea niciun gand mai abitir m-am apucat de scris potrivit faptului ca pofta vine mancand...deci si ideile pe timp ce scriu...
     Sunt singura aici si e foarte multa liniste, imi "tiuie "in urechi linistea de la Moneasa, nu prea se potriveste cu firea mea, fire care mereu are in cap proiecte, si le concep in timp ce-mi beau cafeaua de dimineata, ei bine asta e problema aici...ca musai sa astept o ora cand se deschide  restaurantul sau barul  la doi pasi de pensiunea la care sunt cazata... puteam foarte bine sa cumpar cafea instant si sa o beau la camera, chiar ma documentasem legat de asta ca deh! stiti ca circula mitul cum ca ness-ul este otrava curata...nu! gresit! ness-ul este o cafea tare fara apa, cafeaua concentrata este inghetata in cateva secunde, maruntita si deshidratata ba mai mult ea are un rol important asupra capacitatii de concentrare mentala, ajutandu-ne chiar sa facem performanta in diferite activitati intelectuale, dar stai!! nu te baza numai pe cafea sa ajungi la vigilenta si inteligenta pe care o doresti, mai sunt si alti factori!
      Cineva imi spunea ieri pe messenger, esti mereu plecata, iti place asta? da! imi place imi place sa gasesc senzationalul din locurile prin care trec,  asta ma incarca si ma descarca, imi dozeaza energia de care am nevoie sa simt ca traiesc cu adevarat. O alta intrebare care mi s-a pus a fost - de ce te-ai dus singura? simplu! nu ma sperie singuratatea, m-am obisnuit cu ea ...la inceput nu mi-a fost usor, pentru ca singuratatea ne sperie atunci cand vedem in ceilalti o posibila salvare a problemelor noastre. De fapt linistea noastra se gaseste numai si numai in noi insine, viata mi s-a schimbat si mie cand am inteles cu adevarat acest lucru, ce-i drept mi-a cam luat ceva ani dupa moartea sotului meu, dar mi-am educat creierasul si el acum vede altfel lucrurile...ba mai mult acum vad beneficiile singuratatii, dar despre asta prefer sa vorbesc intr-un alt articol!
     E intuneric afara, nu cred ca s-a trezit nimeni in hotel....ascult linistea si  constat ca nimic nu ma bruiaza nici macar amintirile despre trecut sau  detalii despre viitor si apoi de ce mi-as seca creierasul cu lucruri care nu exista cand e mult mai la indemana sa privesc la cum imi este acum? sunt in viata, sunt sanatoasa (ma cam sacaie un genunchi..dar sper sa rezolv si asta aici la Moneasa...) fac ce-mi place, nu ma plang ca mi-ar lipsi ceva cu alte cuvinte - sunt bine si ma intreb de ce as  alunga acest bine pentru ceva ce nu exista!?
     Azi e cea mai lunga zi din an are 25 ore, in noaptea aceasta am trecut la ora de iarna, ora 4 a devenit ora 3, e Duminica- 26 octombrie  si e sarbatoare - Samedru cum se stie la sate sau Sf.Dumitru, se spune ca asa cum va fi ziua de azi va fi iarna care incepe odata cu aceasta zi, de-i vreme aspra va fi grea iarna, dar sa speram intr-o zi frumoasa!
    Celor care poarta acest nume Dumnezeu sa le dea sanatate si liniste in suflet. Sa li se implineasca visele si sa se poata  bucura de tot ce au!

joi, 23 octombrie 2014

O fata ca ea...


    Stim cu totii despre traditia micilor "atentii"oferite de pacienti in sanatate, marturisesc ca si eu am crescut in cultura micilor atentii, ei!! dar stati sa va spun despre ce este vorba in acest articol...in pofida faptului ca  in baza de tratament scrie foarte clar "in aceasta unitate nu se primesc atentii" am comis-o ( am sa justific si gestul putin mai jos..!)! adica pur si simplu din respect pentru profesionalismul asistentelor am vrut sa  ofer o atentie, mare mi-a fost mirarea cand am fost refuzata categoric! Am ramas consternata, muta de uimire, nu mi-a venit sa cred ca se intampla la noi in Romania asa ceva, cand salariile sunt cum sunt si sanatatea nu beneficiaza de un alt regim pecuniar, dar ce-i drept pensiunea la care sunt este privata, uimita profund mi-am pus intrebarea - sa fie patronii de aici atat de generosi incat nu mai fie cazul ca cei din baza de tratament sa primeasca mici atentii???
   Cred ca aici nu se stia de o lege promulgata de Traian Basescu, incepand cu data de 9 octombrie 2014  -

"Liber la atenţii | S-a stabilit: doctorii nu sunt funcţionari publici, deci, legal, pot primi cadouri

  Fata despre care va  vorbesc se numeste  Dorina Coman si este asistenta la Hotel Neoklinik din Moneasa, tot respectul si consideratia mea pentru profesionalismul ei dar si un bravo celorlalte asistente care te primesc cu zambetul pe buze la proceduri .
    Inca o data multumiri doamnei Dorina Coman, pentru devotament si amabilitate, pentru faptul ca este prietena turistilor din statiune, o vad cu zambetul pe buze mereu, un zambet nu costa, dar atitudinea vis-a-vis de un pacient inseamna foarte mult! Sunt convinsa ca cele 14 zile de sejur si tratament profesional  ma vor face sa recomand si altor prieteni aceasta locatie. Sunt abia in a 4-a zi a sejurului dar ma declar pe deplin multumita!

miercuri, 22 octombrie 2014

Cum va fi maine pentru tine?

 
     O provocare facuta pe net de o bloggerita, mi s-a parut  demna de un raspuns si drept dovada ma pun pe scris...
     Maine, aceasta zi mereu am privit-o cu optimism, mereu mi-am dorit ca maine sa fie mai bine decat azi,... si asta pentru ca stiu foarte bine ca legea inductiei functioneaza, iar un alt motiv este ca totul porneste din perspectiva  din care privesti, structura de rezistenta pe care imi construiesc ziua de maine sunt in primul rand familia, prietenii, oamenii pe care ii iubesc, ei sunt elixirul magic, ei si grija lor pentru mine, e atat de important sa stii  si mai ales sa simti ca esti iubita! "inarmata" cu un astfel de arsenal sentimental nu pot avea decat o zi extraordinara plina de oportunitati!
   Gandindu-ma la maine nu inseamna ca nu traiesc din plin ziua de azi...asa cum e ea presarata cu lucruri marunte, ma bucur spre exemplu de un zambet pe care mi l-a oferit cineva, de o vorba buna, de un gest frumos, de un telefon si lista ar putea continua...toate acestea ma fericesc!
   Azi si zilele ce vor urma ma aflu intr-o statiune de munte, ma gandesc ca toate acestea imi vor ridica, tonifica statusul energetic, asadar, totul spre bine!...si apoi mai am pe cineva care ma suna zilnic si ma intreaba daca totul e ok...cum sa nu am un "maine" promitator cand la sfarsit imi spune - nu uita ca te iubesc!
     Deci pentru mine, ziua de maine e mereu mai buna, frumusetea ei mi-o dau eu si cei dragi mie...e o noua sansa de a interpreta rolul meu pe scena vietii....si incerc sa-l joc fara sufleur ;) chiar daca rolul sufleurului e  foarte important in economia unu spectacol, prefer sa gresesc pe mana mea, ca deh!!! imi permit si sa mai gresesc pe ici pe colo, nu suntem infailibili, suntem oameni cu bune si cu rele iar El ne iarta pe toti!
    O zi cat mai linistita, FRUMOASA  si cu mult soare ..iar maine sa fie superb!

vineri, 17 octombrie 2014

Predestinat


     Trecerea noastra prin diversele experiente ale vietii sta sub semnul unei vointe ce nu ne apartine...NU PUN LA INDOIALA si n-o sa pun acest lucru la indoiala niciodata! dar  stau si ma gandesc, cum se face ca in marile intamplari ale vietii noastre rolul nostru este infim, desi noi consideram, ba chiar spunem de fiecare data :
   - wow!! ce tare am jucat  !!...aiurea!! ...o sa spuneti, pai chiar asa e...!
 unde este atunci liberul arbitru? Mda!! exista ! in  noi , in fiecare din noi, pentru ca noi alegem sa urmam sau nu calea aleasa de EL...
    Intalnirile predestinate ajung sa-mi marcheze existenta si apar in viata mea in momentele in care simt nevoie de incredere in oameni si simt cum imi confera o anume siguranta, simt cum pot sa ma bizui pe anumite persoane in orice moment, pentru ca pe unii am vazut ca ii pot pastra aproape numai cand imi este bine..la rau, dispar ca prin minune!
    Pe Flory am cunoscut-o intamplator, era in lista mea de prieteni pe Facebook, am schimbat cateva  pareri pe chatul privat si am simtit din prima ca este o fata cu care pot face casa buna, i-am propus sa vina in echipa radio si uite asa am ajuns sa legam o mare prietenie...prezenta ei "angelica" imi dinamizeaza pur si simplu ritmul ..si simt cum alaturi  de ea sunt mai puternica.Cand un prieten iti zambeste este la fel ca o muzica care se aude in zare si pluteste in aer, dar daca stam sa ne gandim, pe parcursul vietii milioane de zambete  ne apar in cale dar putini cei care ne sunt alaturi pe acelasi drum..
    Trecusem probabil printr-o perioada in care ma consumasem la maxim, o perioada in care avusesem un prieten care imi dadea senzatia aceea ca sunt parca intr-un joc cu Tom si Jerry....va mai amintiti de cum se dadeau in spectacol cei doi ?..... dar, din  perechea de dusmani ajung chiar sa fie  prieteni pe alocuri, la nevoie Tom  aduce chiar si trusa de prim ajutor pentru Jerry cand acesta s-a dat drept ranit...
     In" fuga " noastra prin viata ne chinuim imaginatia si ne intrebam cum ar fi oare sa masuram de 7 ori pana sa taiem odata? dar de unde atata rabdare pe noi?
     Noapte buna, dragii mei!!!Iubirea, loialitatea si adevarul ne fac frumosi!Sa nu uitam acest lucru!

miercuri, 15 octombrie 2014

Rade hirb de oala sparta...

  
     Stim cu totii binecunosca zicala, azi mi-a venit in minte mai mult ca niciodata, de ce? pentru ca am primit o seama de telefoane care imi  sugereau printre altele cum ca eu as fi o persoana care trec peste spusele mele..ca reconsider prea usor spusele. 
    Mda...expresia din titlul articolului  reprezinta atitudinea  noastra fata de anumite  comportamente  pe care le consideram josnice sau chiar ilare.. ne dam cu parerea fata de anumite lucruri sau actiuni ale altora cand de fapt noi nu ne mandrim nici cu ale noastre....mai pe intelesul tuturor ar fi spus asa pe romaneste -  n-ai de ce sa razi ca nici tu nu esti mai bun ca mine!!! cam asa i-am spus azi unui prieten care m-a intrebat pai de ce asa... si de ce pupici si imbratisari pentru o persoana pe care am ignorat-o un timp? de ce? simplu! nu vreau sa fim cioburi sparte... oala sparta, vreau sa lipesc cioburile ..sa rada ciob( te-am lasat ciob pe tine cel care m-ai intrebat!...) de oala intreaga..lol!!!!!!!!!!!(deformatie profesionala..deh !!!!....20 de ani de muzeu, si-au lasat amprenta...!!! reconditionez, *restaurez *la greu!) si  la urma urmei  scara valorica a celor in cauza nu este mai joasa decat comportamentul meu....sunt om si nimic  din ce este omenesc nu mi-e strain!
    Si apoi hai sa radem dragilor, ca suntem oameni destepti! suntem failibili!!! numai prostii nu rad, ei se supara din te miri ce!
     Sintetizand cele de mai sus as putea spune asa - radem de oamenii pe care ii iubim si radem cu oamenii pe care ii iubim, calitatea "umorului" tine  de fiecare din noi!

duminică, 12 octombrie 2014

Tot ce ne uneste ne si desparte!!!

  
      Cum poate cineva sa-ti dea atata putere dar in acelasi timp sa fie singura ta slabiciune?o intrebare retorica...  sau poate am si raspunsul -  pentru ca tot ce ne uneste ne si desparte!... vorba celor de la Alternosfera, o formatie care mie imi place mult...formatie de rock alternativ din Chisinau.
     "Dac' aş şti că m-aştepţi sub soare,
      Că ne desparte-o noapte ca o mare,
      Sub lună aş brăzda un an,
      Spre tine-un cer si-un ocean."
    Ascultati  melodia in intregime  AICI

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Extraordinar!!!

 
  Asa am raspuns azi la intrebarea pe care mi-a pus-o cineva la telefon cand m-a intrebat- ce faci Olga? cum te simti?  - extraordinar!! i-am raspuns...am simtit la capatul celelalt a telefonului un moment de tacere...crezusem ca s-a intrerupt, dar nu! nici vorba cred ca voia sa auda un alt raspuns si...a tacut pur si simplu! dupa momentul de tacere a venit si intrebarea  - ce inseamna extraordinar pentru tine?
      Buna intrebare! inteligenta chiar, pentru ca fiecare percepem diferit acest superlativ... si am inceput sa-i spun...faptul ca traiesc, ca vorbesc la telefon in acest moment cu tine mi se pare extraordinar!vrei sa mai continui? ...l-am intrebat? - da, spune! mi-a spus el...ok! si continui sa -i spun...
      Cerul de azi cu razele soarelui care mi-au zambit generos de dimineata, imbratisarile si gandurile frumoase ale prietenilor mei de la Radio Tasha, faptul ca am daruit, ca am mangaiat persoane care poate asteptau sa ma auda, sa-mi simta exuberanta din voce mi se pare  extraordinar! Ideea in sine ca in fiecare zi am ceva de facut, si o fac bine fara rabat mi se pare extraordinar!Sansa pe care o am sa pot cunoaste oameni noi cu care pot sa schimb  impresii...pareri, mi se pare extraordinar! faptul ca pot aduce cuiva o bucurie mi se pare extraordinar!
       Extraordinar inseamna ca atare sa pot trai toate aceste lucruri...si acum o sa va spun ceva... imi aduc aminte cum glumeam cu sotul meu D-zeu sa-l ierte cand ii spuneam - esti extraordinar si plenipontetiar!!! (si spuneam asta cand el ma facea sa rad  atunci cand eram poate suparata pe el si-mi zicea in  stilul lui umoristic : uff!! iar s-a retras o ambasada!!!...), vedeti asadar cate conotatii poate avea un singur cuvant?Faptul ca am putut sa scriu  (ca mi-am facut timp..) sa scriu acest articol in care am impartasit cu voi gandurile mele mi se pare extraordinar! daca stim cu adevarat sa ne bucuram de putinul care ne face fericiti in viata ajungem sa spunem mai des - EXTRAORDINAR!
     Acum dati-mi voie sa intreb si eu.... ce inseamna pentru tine, pentru tine si pentru tine draga cititorule extraordinar?
      O zi plina de incantare !!!
    

vineri, 10 octombrie 2014

Dimineata cu aroma de cafea

   
   Imaginea de mai sus m-a trimis undeva, la cutia cu amintiri, cand diminetile mele erau diferite, cand fiecare dimineata avea parfumul ei........ nu ne programam sa fie intr-un anume fel dar, totul venea din dragostea care o purtam unul pentru celalalt, erau cu adevarat dimineti cu aroma de cafea, asezonate cu iubire, erau dimineti cu gust intens , asa cum era si viata noastra.Erau dimineti cu miros de prospetime, cu gel de dus cu iz de trandafir cu pasta de dinti mentolata care-ti dadeau un aer  de prospetime, erau dimineti pline de planuri, pline de lumina in care incercam sa ne descifram visele, erau inceputuri calde , promitatoare si pline de energie...eram cu el si asta insemna totul! alaturi de el simteam ca pot sa mut si muntii din loc, nimic nu mi se parea greu!
Azi, am nostalgia acelor timpuri, o dimineata  cam trista desi cerul e senin si  imi bate si soarele in geam, imi savurez cafeaua, poate ea imi va"clati "mintea dusa departe, incerc sa-mi impart linistea, sau poate nelinistea sufletului meu cu voi, sunteti micul meu refugiu, tocmai de aceea vreau sa va spun  ceva, nu uitati  sa daruiti zambetul si inima celui/ei dragi .... nu uitati sa-i aratati ce mult conteaza pentru voi...atunci nu va conta nici soarele de afara, nici ploaia nici vantul, nici norii.... importanti veti fi voi, protagonistii momentului..... si acum o intrebare:
 cum sunt diminetile voastre?  asteptati dimineata ca pe un cadou? va simtiti ocrotiti, iubiti si gata de orice provocare a vietii?

marți, 7 octombrie 2014

Cine esti tu?

 
      Buna intrebare! mi  s-a pus azi de catre  un asa zis amic, ca prieten nu-l mai pot numi...daca imi era nu-mi punea intrebarea, ar fi stiut exact cine sunt si cine as fi fost si fara sa invoce personalitatea sotului meu, dar daca tot a invocat-o ii spun asa - in spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica, neicusorule! Femeia este marea" educatoare" a  barbatului, de la femeie invata  barbatul politetea, virtutiile fermecatoare, arta de a placea, tot femeia te lasa, iar daca nu stii te invata sa poti sa crezi in visurile tale, pentru ca voi barbatii sunteti mai rigurosi, ascultati de glasul ratiunii, dar daca v-ati lasa asa mereu ati duce o viata extrem de anosta, poate de aceea incercam structural sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, dar nici nu va lasam sa calcati in strachini....
     Mesterim impreuna  ziduri, garduri (care mai sunt si sarite cateodata ...!! ) dar culmea e ca nu stam cu biciul  si nu pandim pasii vostri gresiti, increderea in persoana noastra ne da siguranta si rationalitate suficienta sa nu cadem in deriva.
     Cine sunt eu? o femeie care mi-am asumat toate problemele cotidiene, am stiut sa fiu si mama buna,( sunt mandra de  educatia pe care am dat-o fetelor mele...) dar si sa suplinesc lipsa tatalui cand serviciul  nu i-a permis sa fie alaturi de familie.
     Cine sunt eu? o femeie care m-am luptat chiar si cu moartea si am invins-o!
     Cine sunt eu?  o femeie care a lasat inima si emotiile sau instinctele sa vorbeasca pentru ca am realizat ca frumusetea noastra a teranilor de aici vine...poate chiar si din acele povesti pe care le-am trait in nechibzuinta, in pasiune, mister sau nebunie, poate am avut si o poveste atipica iesita din conventii dar care a dat voluptate vietii, m-a facut sa cred mai mult in mine!! Sa mai am o viata pe care s-o iau de la capat si tot la fel as trai-o, aceleasi alegeri le-as face, pentru ca nu ma rusinez de nicio alegere facuta!
      De ce crezi ca voi barbatii sunteti mai presus de noi femeile? ca aveti mai multa forta? forta e buna la dat cu securea, la mutat mobila...lucruri brute, dar te intreb neicusorule, cati tati sunt prieteni cu copii lor?cati le cunosc trairile? cati fac up-date la viata periodic? putini, foarte putini! se cred doar autoritatea absoluta si cam atat! Nu sunt super woman,  nu!!!... nici gand! sunt o femeie care nu a facut rabat profesional, iar din punct de vedere familial,  am lasat sotul sa creada ca el e cel mai puternic, (si nu pentru ca avea o importanta functie publica ci pentru ca asa am invatat de la mama mea ca femeia trebuie sa asculte de barbat) ...l-am sprijinit insa discret sa nu-si piarda echilibrul, pentru ca o femeie puternica nu are nevoie sa recurga la tactici masculine, de a se bate pe piept intr-o replica de genu' - Me Jane, you Tarzan!!! Pentru mine el a fost un zeu, a fost icoana mea, dar cand il aveam alaturi  sau pe strada stia sa se poarte ca un simplu muritor, inegalabila lui iubire ma facea pe mine sa  simt ca nimeni niciodata nu mi-ar lua locul, am fost regina sufletului lui!
      Lumea a evoluat neicusorule, cred ca ai nevoie de un up-date serios ca sa te trezesti la realitate si apoi sa ma intrebi - cine naiba esti tu Olga Morar?!

joi, 2 octombrie 2014

Printre nori...

    

     Am ascultat azi piesa celor de la O-Zone - Printre nori, am ascultat-o si am reascultat-o, si-am plutit vreme de cateva momente...as fi vrut pentru o clipa sa am puteri supranaturale, un fel de X-Women( apropos daca tot exista SF cu X Man..de ce nu ar fi si un X feminin?) sa pot zbura acolo sus, cu  el evident... printre nori!n-as avea nicio grija! pe bune, m-as hrani cu bucuria si satisfactia care ti-o da iubirea implinita, as realiza ca suntem doi visatori care avem si bune si rele in comun si ca din" 1000 de masti colorate", vorba celor de la Vank m-a ales doar pe mine...
"Vreau sa te chem, pe nori
Undeva, cat mai sus langa stele
Sa putem vedea cea mai sincera iubire,
Nascuta-n armonie
Si-o sa vezi ce-am fi putut simti...
Ce-am putut avea
Te rog iubito, doar incearca
Sa-mi dai o sansa, si-o sa vezi ca
N-o sa mai plangem
Am gasit un loc pe nori
Vreau acolo sa te chem"

    Am format  plyalistul pentru emisiunea de la ora 20.00 - 24.00... am  ales si melodia lui Cher - Belive pentru  ca mi-a placut versul -" Do you belive in LIFE AFTER LOVE?" ....
 
Va intreb  -  exista oare (vorba cantecului )viata dupa dragoste, sau  doar se traieste si atat?

miercuri, 1 octombrie 2014

Atitudinea mea deriva din atitudinea ta

   
        Stau sa ma gandesc cum se face ca uneori oamenii din jurul nostru  nu inteleg "actiunile" noastre si mai mult decat atat nici gandurile rostite, care ce-i drept uneori sunt puerile, (...ma refer acum la mine) deh!!! asta e!!! sunt o prapastioasa, mie mi se intampla toate relele, dar in pofida acestui lucru aleg sa inving temerile si sa merg mai departe cu visele mele, cu nazuintele mele, nu tin cont de realitatea care uneori imi este ostila, ce ma deranjeaza e ca  cei care  nu sunt suficienti de puternici aleg sa-mi dea cu tifla, cum ca acolo nu-s priceputa, ba dincolo defel...si lista ar putea continua...pai frate! stai putin sa vedem cum stau treburile de fapt si de drept!Refuz ce-i drept sa merg in genunchi la cineva, refuz sa accept orice primesc, am si eu fitzele mele, dar nu renunt la speranta in favoarea adevarului, analizez ce-mi ofera realitatea in raport cu visul ca sa pot sa-mi conturez propria poveste.Ca in orice poveste e nevoie de personaje, evident! nu pot fi insa toti buni si frumosi, ca prea ar suna a basm si apoi ar fi plictisitor, am si personaje negative in poveste tocmai pentru ca ei ma provoaca si ma fac sa tin pasul cu cotidianul! Nu ma arata cu degetul ca nu e frumos si nici nu ti-ar face onoare!Am vrut si vreau sa cred ca pot... !! vrem cu totii altceva, mai mult si mai bun decat primim zilnic sau decat reusim sa facem zilnic, avem nevoie fiecare de cineva care sa ne"scoat afara" sa ne ridice moralul din cand in cand, ridicand moralul cuiva  implicit avem si noi o stare de bine, daca nu lasi pe nimeni sa vina langa tine de frica ca ai putea claca, niciodata nu vei putea gasi calea adevarului, calea care sa te implineasca....sintagma "fiinta iubita" ii sperie pe multi, dar ideea este ca in doi totul e mai usor.
    Zi dupa zi, alergam dupa perfectiune. Perfectiune fizica, morala. Si e ciudat, pentru ca atunci cand avem in fata un lucru apropiat de perfect, continuam sa-i gasim defecte. Si prin ceea ce facem, il denaturam si intr-un final alegem sa-l parasim intr-un colt... ca deh!!!nu e suficient de perfect. Perfect pentru cine? Sau mai bine zis .. ce inseamna de fapt perfectiunea? La ce ne raportam? la  noi ca persoana?In comparatie cu ce definim perfectiunea? o intrebare la care poate o sa-mi raspunda ascultatorii de la Radio Tasha  dar si voi dragi bloggeri!