Cum e sa zbori spre adancul sufletului tau? te-ai gandit macar o clipa sa faci un astfel de zbor? eu da!...n-ai nevoie de prea multe "bagaje", zborul e liber, trairile pe care le-ai avut, le pui in asteptare sau la adapost cu lacat... si te incarci doar cu o singura intrebare - incotro suflete? amalgamul de ganduri care ma insotesc azi sunt ca un curcubeu, vesele si conspirative cumva, vor sa imi faca zborul placut si evident aterizarea lina, fara fortari...respir adanc, ma simt degajata de rautatea unora si mereu ma gandesc ca viata e un talant incarcat cu credinta si iubire, o cruce purtata cu demnitate, cu infinite stari si sensuri, daca gasesti sensul bun, zborul e fara goluri, cu folos si mult frumos.
Ma asez pe scaunul regesc al sufletului si -l intreb ce framantari are?...imi raspunde putin cam in doi peri, ca am uitat cumva sa-i ofer ce-si dorea, ma indeamna sa iau un loc pe scaunul creativ, sa ma reinventez,...in final ajungem la o intelegere reciproca, promit sa nu nu-l incarc cu hainele ponosite ale rautatii lumii, sa-i aduc vesminte noi, primavaratece pentru ca doar asa voi face conexiunea cu lumea binelui si intelegerii dar si iubirii fata de semeni...ma degajez de dependete, pentru ca ele imi iau din puterea de a merge senina mai departe, asadar, suflete, n-am sa te mai zgudui, am sa te iubesc infinit mai mult pentru ca meriti!
