Blog premiat

luni, 31 august 2015

Va plac oamenii fericiti?


      Nu stiu cum sunt altii,  dar eu....(vorba lui Creanga) ma topesc dupa oamenii fericiti, ei emana prin toti porii pozitivitate, optimism...e o placere sa stai in preajma lor ...ai vrea parca sa furi din bucuria lor pentru ca in ochii lor vezi speranta si multa dragoste, respect reciproc. Mi-a fost dat aici in Franta sa revad astfel de persoane ...sincere si fara nicio urma de prefacatorie, zambetul de pe fata lor ai vrea sa-l ai si tu sau poate iti amintesti ca odinioara l-ai avut dar.... l-ai pierdut!acesti oameni au stiut sa depaseasca imperfectiunile ( toti le avem...! ) si sa vada doar frumosul din realul lor, cu astfel de oameni ai vrea sa te intalnesti mereu, sunt absolut fermecatori!
    Mi-am incarcat camara sufletului cu zambetele lor si mi-am dat seama ca sunt multe cupluri care condamna pur si simplu fericirea, o tin la colt si nu stiu sa o traiasca din plin asa cum o fac cei doi - Laur si Vera, (din Sibiu de loc )au tot respectul meu si am realizat din plin vorba cantecului ca... "...mai sunt pe lume oameni fericiti..."....!!!!
    In urma cu doua luni tocmai m-am bucurat de nunta lor de argint le doresc din inima  ca tot binele si frumosul vietii sa-l savureze din plin sa fie la fel de frumosi pana la adanci batrinete pentru ca frumusetea vine din interiorul nostru....adevarata avere umana acolo se afla.

miercuri, 19 august 2015

Una calda ...alta rece


  Asa e viata, ba asa...ba asa...ideea e alta ca eu una  nu-mi permit"luxul" deraparii, e periculos si chiar daca uneori  nu-mi place "filmul" in care traiesc incerc pe cat se poate sa schimb decorul si sa rescriu scenariul ( atat cat tine de mine..ca deh!!!! eu vreau multe dar El hotaraste ce e bine si ce nu e bine pentru mine ....)...un lucru e sigur ca totul mi se datoreaza mie, adica si bun si rau...nu dau vina pe absolut nimeni....am suficienta "imunitate "sau ma rog intelepciune de a ma detasa de cele potrivnice..deschid geamul larg si le dau drumul!... atunci vreau sa raman doar eu cu mine si cu gandurile mele, deschid asadar usa sufletului ca altminteri rugineste cheia si e cam greu de invartit daca nu o folosesc din cand in cand ca doar si sufletul meu are nevoie de liniste si tihna si asta nu pentru ca n-as avea acum liniste...nu!!!!Doamne fereste...ma simt grozav!!! in Franta am intalnit vanzatori rabdatori, luminosi si zambareti, vecini care te saluta chiar daca nu te cunosc, oameni corecti, de cuvant  cu alte cuvinte....si mai ales gazdele mele Carmen si Costy care sunt  persoane speciale, n-ai cum sa nu te simti bine alaturi de ei, sunt minunati!
     De o vreme am ramas si eu fara cuvinte, doar cu dorurile mele, unele clare ca lumina zilei dar greu de  stins, altele nedefinite si acelea ma dor cel mai tare pentru ca sunt greu de explicat si pentru mine... mai ales  ca sunt legate de amintirile mele si atunci imi "racoresc" sufletul cu un articol pe blog in care trebuie sa recunosc ca sunt foarte sincera si spun exact ce simt in momentul  respectiv.
      Anul acesta a fost anul calatoriilor ( ...de altfel m-a prins Revelionul in Italia...)m-am speriat si eu de numarul kilometrilor parcursi dar inima mea a fost plina de bucurie si fericire peste tot chiar daca a fost un an al ispitelor si incercarilor de tot felul dar, m-am ridicat, stiti cum se spune " sa cazi e omeneste  dar sa te ridici e dumnezeieste" carevasazica multumesc Lui pentru tot ce imi ofera in fiecare zi!
   

joi, 13 august 2015

Ce faci cand oamenii te dezamagesc?


   Fiecare dintre noi trecem peste dezamagiri, fiecare este dezamagit sau dezamageste la randul  sau pe cineva, asta pentru ca avem alt standard de viata, e periculos pentru noi sa avem asteptari de la altii pentru ca ele ne provoaca durere si  frustrare....dar la urma urmei nimeni nu este obligat sa ne faca viata mai frumoasa mai ales ca timpul e o resursa pretioasa pentru toti.
     Problema mea e ca imi plac calatoriile la nebunie si exact atunci cand plec trebuie sa se intample ceva care sa-mi bulverseze "zen-ul"...azi sunt chiar suparata pentru ca efortul meu, disponibilitatea mea de a ajuta pe altii din punct de vedere spiritual mi s-a parut zadarnica, am sa revin la comoditatea mea personala si voi intoarce spatele emotiilor negative care nu fac decat sa-mi ingreuneze viata.
    Oameni devin pe timp ce trece mai rai, mai individualisti si nu are sens sa devin sclava unor preocupari care din pacate  imi  aduc numai  neplaceri, am sa practic acceptarea ideii ca mai mult nu se poate si ca atat cat a fost  a fost suficient...
    Se spune ca cine rezista la 10 dezamagiri si poate trece peste inseamna ca inca il mai iubeste pe dezamagitor; eu am trecut peste mai multe dezamagiri pentru ca iubesc oamenii, iar durerea de azi mi-o asum, trebuia sa ma destept odata pentru totdeauna si sa incetez sa mai am incredere in cei care  isi ofera serviciile dar pe de alta parte te ard pe la spate...dar din pacate viata inseamna comuniune, nu te poti izola de lume, singuratatea inseamna moarte pur si simplu! un lucru este cert - atunci cand deciziile mele au adus nefericire altora m-am cait si le-am cerut iertare...pentru ca n-am facut premeditat ceea ce am facut...oare cei care azi m-au dezamagit sunt in stare sa imi urmeze atitudinea? sau pur si simplu imi vor arata prin asta cine sunt cu adevarat si ca implicarea lor a avut un singur target sa ma darame pe mine!
     Un singur lucru este cert - am obosit sa lupt sa pastrez alaturi de mine oameni care nu ma merita, care imi tulbura linistea interioara....am obosit sa ascult, sa respect sa-mi pese de oameni care sunt departe de valorile mele...pentru ca cei care ma vor si ma plac vor fi mereu aproape de mine orice s-ar intampla!
     Vreau sa "infloresc " de azi incolo doar pentru cei care pot vedea florile din "pomisorul "sufletului meu.

Edit later;
   Imaginea copacelului inflorit din fata blocului prietenilor mei din Franta este edificatoare...oare cati vad frumusetea florilor lui?

joi, 6 august 2015

"Pomisorul" din sufletul meu

  
     Au trecut cateva zile de cand am sosit in Franta, ce pot sa spun e ca in scurt timp "pomisorul" din sufletul meu a rodit fructe dulci, aromate si gustoase si asta se datoreaza gazdelor  mele de aici - Carmen si Costy...dar, cireasa de pe tort este nepotica lor Kyleen, o fasneata de fetita de numai 4 anisori care are energie si exuberanta cat pentru zece, n-ai cum sa fi trista langa o astfel de copila, e argint viu nu sta o clipa locului si indirect te mobilizeaza si pe tine...e fantastica! o ador!
     Orasul Nantes e numit si orasul parcurilor, are cele mai multe si mai frumoase din Franta, in 2013 a primit titlul de Capitala verde a Europei, acest titlu aduce cu sine si o mare responsabilitate..titlul acesta acordandu-se  oraselor de avangarda din punct de vedere a modului de viata, un oras modern cu cele mai bune practici de viata, exista din cate am aflat si o seama de proiecte in lupta impotriva schimbarilor climatice globale...carevasazica e o reala placere sa pot sa ma plimb intr-un asemenea oras.
     In zilele ce vor urma voi vizita si Castelul Ducilor de Bretania....stabilit chiar in inima orasului Nantes, una din cele mai vechi cladiri din acest asezamant, promit sa revin cu imagini in urma vizitei, pana atunci imbratisari si ganduri bune din locul frumos in care ma aflu!

   Las zambetul lui Kyleen sa va deschida sufletul spre bine si frumos, al meu este deja plin de lumina.