Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 11 iulie 2009

Momentele - cadourile destinului...


Am zile cand cuvintele parca se ascund de mine,sau nu se inghesuie "sa ma salute",sa-mi dea binete,si ma fac deschisa celor din jurul meu...or fi avind si ele chef de relache,doar e sambata azi...si le inteleg...uite insa ca acum spre seara parca,parca au devenit mai vioaie si se fataie in fata mea...le prind si incep sa fac un puzzle cu ele...sa vad daca-mi iese...

Simt uneori cum rautatea celor din jur prinde radacini din ce in ce mai adinci,ma intreb cum reusesc unii sa se hraneasca din asa ceva?dar renunt sa filtrez totul prin prisma ratiunii si las totul asa cum se vrea perceput de ei ...

Ascult muzica,muzica ma relaxeaza si fiecare melodie parca imi aduce aduce aminte de ceva,de un gest, de un sentiment de un loc ,de cineva anume...si simt in acel moment c -as putea dezvolta totul,as putea pune pe tastatura tot ce simt,si poate ar merita pentru ca toate acestea au fost prea frumoase sa nu prinda contur...

In minte imi trec niste versuri ale lui Arghezi:

"Voiam sa pleci,voiam sa si ramai

Ai ascultat de gandu' cel dintai

Nu te oprise gandul fara glas

De ce ai plecat?de ce-ai fi ramas?"

Da..cam asa e si-n viata...ai vrea sa pleci,dar ai vrea si sa ramai,ceva parca nu te poate rupe de acel loc,de acel om,din inima ta...dar poate ca vointa mea e prea mica...ar trebui sa fiu mai hotarita sa stiu ce vreau...

Saptamina viitoare va trebui sa dau piept cu realitatea si sa ma hotarasc,il intalnesc sau las totul uitarii,acum stau in stand bye si am starea aceea de pasare inchisa in colivie care odata eliberata va tasni puternic dar s-ar putea sa-si franga aripile....clar!imi lipseste curajul,curajul unui nou inceput!Imi fac si o mie una ganduri...daca n-o sa-i plac?azi mi-a spus ca ma place oricum chiar daca as avea 100 de kg...(asta pentru ca eu am tot aminat intalnirea cu el,spunindu-i ca vreau sa mai slabesc citeva kilograme,sa rup din "implinrea mea trupeasca")

Acum stiu,trebuie sa arunc la gunoi,gunoaiele,sa fac ordine in mintea mea si sa incerc sa ma bucur de tot ce-mi ofera viata,de toate oportunitatile.....citeam zilele trecute "CINE M-A FACUT FEMEIE" cartea dr. Cristian Andrei,am luat multe invataminte din ea....am inteles ca noi femeile avem mai mult "nevoi" emotionale decat sexuale...si da!cam asa e si in cazul meu...simt nevoia unui "el" cu care sa ma bucur de o dimineata cu soare de o plimbare la liziera unei paduri(asta imi aminteste de ceva din trecut...si tocmai ii povesteam azi unei prietene virtuale,cum reusesc eu sa ma energizez cu ajutorul naturii,cum imi ridica mie moralul verdele padurii,ciripitul pasarelor...floricele de pe camp...)...de o vorba buna..de o mangaiere,de o imbratisare...

Uneori,uite ca acest cuvint imi apare des in minte"uneori..."poate mi se trage de la statusul unei prietene,hmmmm!poate,stai in preajma unor oamenii si le furi expresiile, cuvintele, gandurile, fara sa-ti dai seama...dar ,sa continui,deci uneori ma gandesc ca prea imi refuz momentele pe care mi le ofera destinul,nu vreau sa le impartasesc din prea multa precautie,si nu cred ca-i bine,oare asa or fi toate femeile?

Asa gandesc toate ca mine...isi fac nspemii de ganduri si filtreaza totul pina agonizeaza gandurile in mintea lor?

Ufff !!!cine m-a facut femeie?

De ce nu m-am nascut barbat...era mai simplu...barbatii nu-si fac probleme,ei sunt mai degajati ca si noi...ei "netezesc" usor toate asperitatile sufletului...nu se cantoneaza ca si noi femeile...dar! gata!!!!de azi o sa incerc sa-mi transfrom momentele in cadouri ale destinului...si o sa ma bucur de cite-un cadou in fiecare zi...

Un comentariu: