Indoieli...

Ma intrebam,oare poti sa mergi mai departe atunci cand ti-ai pierdut increderea in tine,in oamenii din jurul tau?pentru ca poate toti trecem prin momente in care ne indoim de visele noastre si starea de incredere alterneaza cu indoiala...eu in astfel de momente,pentru ca marturisesc ,ma mai incearca si pe mine uneori,le consider ca pe niste niste iluzii si merg mai departe,nu ma las dusa de valul indoielii...asta nu inseamna insa ca nu fac deosebirea dintre iluzie si realitate,nu!!!imi ascult inima si ea nu ma minte niciodata...

Citisem undeva un mare adevar:ca sa-ti poti trai visul trebuie intai sa te trezesti,doar ca celor treji nu le este de ajutor,pentru ca il traiesc deja,iar celor care inca dorm nu le e de ajutor pentru ca nu-l inteleg...in pofida acestui fapt as zice ca totusi celor treji le e de folos,ca sa-i poate invata pe cei adormiti sa vada perspectiva spre care sa se indrepte...sa le deschida ochii!

Ma gandesc de ce oare dorul oricat de demential ar fi el nu se lasa pina nu-si atinge scopul?poate pentru unii drumul este mai important decat destinatia,dar eu cred ca ei nu ajung niciodata acolo unde isi propun pentru ca uita de tinta,uita de scopul drumului...si chiar daca au ajuns la poarta dorintei,stau si asteapta....se blocheaza...nici nu intra nici nu ies...pai,cum sa intri daca ti poarta ferecata?ti-e teama ca vei fi respins,ti-e teama ca nu va fi asa cum ti-ai inchipuit...cum poti sa ai frica de ganduri frumoase,de iubire?incearca!!!!daca n-o sa-ti placa nu trebuie sa zabovesti,poti sa te intorci ...este alegerea ta..dar daca o sa-ti placa,sunt convinsa ca vei ramine pentru o viata intreaga,chiar daca asta ar insemna trasee lungi...