Azi m-am ascuns la umbra unui gand,cred ca m-am ferit de prea multa lumina...caldura care nu ca ar fi venit din abundenta dar poate a venit din partea cui nu ma asteptam.
Pentru mine iubirea a devenit ca o pestera...in care imi ascund resturile unor zile care nici macar n-au indraznit sa apara...au ramas la stadiul de iluzii..pentru ca eu continui sa visez,visez in soaptele unei nopti lungi de vara....visez ca marea loveste peretii pesterii...dar eu nu pot sa vad marea acum...n-am voie sa vad marea...aiurea sentiment sa nu poti sa mai vezi lucruri care candva iti aduceau atata bucurie in suflet...
Adoram marea imi placea briza marii,cantecul pescarusilor..plimbarea pe nisipul umed al plajei dis de dimineata...cand soarele parca iesea din mare si-mi venea sa-l string in brate...n-am sa-l mai pot stringe niciodata! si nici el pe mine...oricat m-ar cauta...pentru ca nu mai pot...desi,mi-e atat de dor,mi-e tare dor de mare...
Acum se pare ca am devenit eu o mare..iar pestera este cenusa dorintelor mele..care parca au ratacit in ochiuri fatale,adinci si nu vor mai iesi la suprafata,vor ramine acolo pe veci...din ele s-a nascut dezamagirea,care ma priveste cu ochi tristi si incearca sa-mi dezmorteasca simturile...si-mi spune parca...ce loc strategic ti-ai gasit!Crezi ca o sa-ti fie bine asa?
Nu stiu...si nici nu mai vreau sa ma gandesc cu bataie lunga,ma gandesc doar la azi,si poate la maine...atat!in rest ce-o vrea sa fie...va fi !!!!oricum cred in destin si nu ma pot ascunde de el nici in cea mai sigura ascunzatoare...m-ar gasi oriunde!
De ce ma bantuie azi astfel de ganduri? pentru ca azi noapte l-am visat...l-am visat ca-i era dor,dor de noi...si eu il imploram sa-mi spele sufletul,sa ia dorul care ma apasa si nu-mi pasa in acel moment daca mai traiesc sau daca mor...cred ca imi doream mai degraba sa mor...sa-l intalnesc...sa-l sufoc cu iubirea pe care in cei trei ani i-am pastrat-o...pe 28 ar fi facut 54 de ani...am fi putut fi fericiti,l-as fi putut surprinde ca de fiecare data de ziua lui cu sentimente nebanuite de el...dar m-am trezit sufocata de fumul amintirilor...Clepesidra s-a oprit...nisipul s-a scurs,visul s-a terminat...Sa-ti fie bine iubitul meu acolo unde esti...nu te-am uitat,in inima mea tot timpul va ramine loc pentru tine...azi am fi facut un festin cum obisnuiam odinioara,dar am sa dau sarmanilor ce ti-as fi putut oferi tie,sa te bucuri acolo sus la ceruri de liniste ...dormi in pace suflet bland!
Azi pot doar sa-ti ofer un clip...sper sa-l auzi acolo sus...
http://www.youtube.com/watch?v=cBeqwAzsneg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu