Ma nelinisteste un gand,un anume gand,l-am lasat spanzurat intr-un colt al mintii mele si acum isi face de cap,nu poate sa accepte ca eu nu-l mai doresc,il ignor,dar el gandul,nu,si nu!!!nu-mi da pace...ganduri rele,nu va mai vreau,de ce nu pricepeti?vreau sa ma eliberez de angoase,vreau sa simt ca sunt asa cum ma stiu,optimista,perseverenta...fara rautati gratuite(oare astea s-or fi molipsii?)al naibii si apucaturile...stai linga unii oameni si incepi sa iei de la ei,poate tocmai ce nu faceai pina acum....adica sa fii caustica,sa intepi,sa dai cu tifle...hmmm!!!restrictie Olga!
...fara marlanii...chiar daca sunt in trend..pai se inteapa si cei din parlament cum sa nu se intample in spatii mai putin importante,in spatii virtuale,unde chiar iti poti permite orice,nu exista un cod...sau or fi mai multe dar nu cel potrivit...hai,sa nu fiu rea sa nu acuz pe nimeni...
Sunt putin cam trista,am incercat sa alung tristetea vorbind cu o prietena virtuala,ne-am dat si web,e o finuta,mi-e draga,dar tot discutand am ajuns s-o intristez si pe ea...a inceput sa plinga si asta mi-a accentuat si mai tare starea...e prea delicata,viata nu cred ca i-a oferit ce merita,are copii,are poate bucuria sa-i vada alaturi de tatal si mama lor,fara sa gandeasca ca de fapt plateste prea scump fericirea asta,dar Doamne ce nu facem pentru copii nostri?...ne rupem chiar si sufletul din noi..............asa ca ,fac ce fac in astfel de momente,scriu pe blog,sau sun o prietena...si pentru ca ea ,buna mea prietena e cam departe,in Italia,prefer sa scriu aici...
Dar daca stau sa socot,e poate doar o alarma falsa,mai am posibilitatea sa schimb starea...gandidu-ma ca si alte persoane se confrunta cu probleme asemanatoare,azi spre exemplu am vorbit cu cineva de pe acest site...un domn educat,dragut,dar tist,i-a murit sotia cand s-a nascut fiul sau...un copil absolut deosebit,l-am vazut si pe web....trist atunci cand o viata ia nastere cu pretul altei vietii,greu tributul ,grea durerea.....am incercat apoi sa ma detasez,sa intru pe blogul unei prietene virtuale care ma umplea de optimism,o persoana vesnic pusa pe shotii,plina de exuberanta...si ce credeti?ghinion!si-a sters blogul....alta tristete...ceva sigur a determinat-o s-o faca... sper ca nu ceva rau ,sper sa fie o cauza care sa merite gestul....daca tot a recurs la asa ceva...
Hmm,mai am si eu uneori momente cand nu vreau sa stiu,nu vreau sa aud,nu vreau sa vad..hm!suna ca si in cele trei maimutele de cupru de pe etajera mea din sufragerie,de ce?pentru ca pur si simplu am timp si am ceva de spus...si poate ca cu ajutorul cuvintelor ma degaj de aceasta stare...
Clar,trebuie sa ma imbrac sa ies in oras sa-mi mai cumpar ceva de citit,cum imi aleg eu cartile simplu!evident ma uit dupa nume grele,dar le iau si pe cele noi,la intamplare,in general nu gresesc,o singura data mi-a parut insa ca am dat banii pe ferastra..."Zahir" de Paulo Cohelio. E un dezastru!!! Sau poate nu...deh!!!...de gustibus non....
Asa ca va las,ies in oras sa-mi cumpar carti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu