Blog premiat

RadioTasha

joi, 9 iulie 2009


De ce e viata uneori rea cu noi....?

De ce nu putem sa ne bucuram de lucrurile care ne fac placere?

DE CE nu putem intinde mana si sa luam ceea ce ne place?

Ufff !!!!!am inceput-o iar cu "dece"-urile astea obsesive... la naiba !si parca iar prea de dimineata...mai bine le lasam de desert la amizazi,asa ...sa nu maninc prea mult ca ma ingras...dar daca nu as pune sub microscop totul,daca nu m-as baga la analiticul situatiei,n-as fi eu Olga,pentru ca va spuneam am defectul de a gandi prea mult...

Ciclicitatea vietii,zi-noapte,bucurie-suparare,ma exaspereaza!

Simt un gol imens in suflet,si atunci ma gandesc mai des la el, la cel disparut care imi alina sufletul de fiecare data,cu el nu puteam ramine trista o zi intreaga ,gasea de fiecare data o posibilitate sa-mi alunge temerile,supararile,angoasele si o stia atat de bine s-o faca...si reusea de fiecare data....imi alunga maleficul,si ma facea sa cred ca sunt bagatele totul,nimicuri care trebuiesc ignorate.

Off !!!si iar ajung cu gandul la el,e cumplit ca l-am pierdut,e cumplit ca nu mai poate sa-mi fie alaturi,e cumplit ca acum as vrea mai mult ca niciodata sa pot sa pling pe umarul lui,sa ma tina in brate si sa ma iubeasca...

Dar el a lasat garda jos,el nu mai poate,de acolo de sus din ceruri,imi trimite doar cite-o raza de soare,cite-o magaiere de luna...in ceas tarziu...

Off-ri din nou....sufletul cernit, haine de doliu ... si oftaturi grele si adinci ! Asta simt acum ca mai este viata mea....si lacrimile curg,nu le pot stapini,dar poate imi fac bine,ma elibereaza de rau...imi amintesc ca mama in astfel de situatii,cand ma vedea plingand imi spunea"ok...plingi putin te descarci si apoi hai sa stam de vorba..."deci ajuta si plansul la ceva,interesanta psihologia umana...

Vorbeam pe forum despre fericire,despre fericirea de a-ti gasi barbatul care te poate face sa te simti imparateasa nu pentru ceea ce-ti ofera material ci pentru tandretea si generozitatea sufleteasca,care hai,sa recunoastem ,ce mult conteaza!

DA,dar sa nu uitam ca marile imperii s-au construit cu sudoare,cu lupte, cu batalii pierdute,cu sange si sunt bazate pe moarte si teama.....insa , sentimentele sincere si pure care exista in noi ne fac sa privim cu realism totul...n-a ramas in picioare pina la sfarsit niciun imperiu,s-au destramat toate:imperiul roman,imperiul austriac,imperiul chinez,chiar si imperiile financiare ale lumii moderne s-au distrus,nimic nu mai poate fi controlat...acum totul e in criza...

Hmmm...si stau si ma gandesc,asta poate duce si la criza de iubire?n-ar trebui oare sa renuntam la atatea "cotropiri"sa multumim Celui de sus ca suntem sanatosi,sa ne bucuram de viata,nu sa suprimam momentele de bucurie,de iluzie, gandindu-ne ca ele ne-ar dauna,ci dimpotriva sa ne hranim cu ele pentru ca fericirea ne-o cladim noi insine...nu ne-o ofera nimeni in dar!FARA VOALARI...ci deschisi si cu multa sinceritate!

Va blestem dragii mei, sa iubiti si sa fiti iubiti pe masura asteptarilor!

Un comentariu:

  1. Cristina - Negresti27 mai 2011, 19:26

    Minunat blestemul! sa fii si tu fericita!

    RăspundețiȘtergere