Azi,ca defapt si ieri si de o vreme incoace imi caut linistea,linistea aparenta, poate doar pentru ca nu mai cred sa ma regasesc in vreun moment al vietii mele de acum incolo si sa zic"gata,acum totul este exact asa cum mi-am dorit"...pentru ca unele lucruri in viata nu le poti uita,ele te urmaresc oricum te-ai ascunde,si ranile se cicatrizeaza greu..am amintiri frumoase cu care incerc sa le alung pe cele urate care mi-au rupt sufletul in doua,desi se spune ca timpul vindeca ranile,nu le vindeca de tot,ele mai supureaza...desi eu sunt o fire optimista si incerc peste puterile mele sa fac totul sa fie bine..
Timpul mi-a rapit tot si totodata el a fost cel care a reusit cat de cat sa imi cicatrizeze ranile provocate... Nu pot spune ca am uitat nimic. Nici bune, nici rele. Dar pentru acele rele care mi-au rupt sufletul in doua plang si acum, desi timpul a trecut...Chiar daca am lacrimi in ochi si in momentul de fata, trebuie sa trec peste tot si trebuie sa merg inainte, cu capul sus, nu cu el plecat de durere si lacrimi... Trebuie sa ma hranesc cu amintirile frumoase, iar cele mai putin frumoase trebuie sa imi dea taria sa merg inainte
Ce mi se pare insa trist e ca pe zi ce trece,parca o bucatica din sufletul meu piere,se pierde,si ma simt mai marunta sufleteste,mai saraca...
Incerc sa zambesc,dar Doamne,cata tristete se ascunde in spatele acestui zambet,seara inainte de culcare,las muzica la PC-ul meu si stau intinsa,ascult ce-mi place,ma refugiez in universul meu,cu feeling-urile mele,cu imaginile frumoase pe care reusesc sa mi le fac,muzica imi degaja mintea,ma linisteste cum va spuneam,imi aduce calmul si speranta ca maine va fi mai bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu