Iubiti-va mult!

Ieri a fost o zi melancolica pentru mine...mi-au plecat musafirii si mie nu-mi plac despartirile...
Desi ma consider o fiinta oarecum calculata,mi se intampla sa fac lucruri pe care le doresc dar in momentele urmatoare sa le regret,sa ma gandesc la fiecare detaliu al lor si sa ajung sa-mi para rau...tocmai de aceea m-am cam inchis in mine de o vreme incoace...stau mai mult in casa...asta spre nemultumirea fetelor mele cu care am probleme pe aceasta tema.
Hmmm!ciudat cum se schimba oamenii daca pina nu demult eram pentru iesirile in public si pot sa spun ca provocam chiar astfel de iesiri in cercul meu de prieteni,acum imi place sa stau in casa,sa ascult muzica,sa citesc,sa gatesc,sa stau pe calculator,sa fac ordine,orice altceva...
Realizez insa ca acest lucru,imi fura din vestimentatia sufletului meu,il saraceste si ma imbrac cu haina neputintei pe zi ce trece...si devin tot mai vulnerabila la lucrurile rautacioase si prapastioase care le citesc pe forumuri...si ma intreb de ce unii oameni nu se bucura de soarele diminetii,de insasi bucuria ca sunt sanatosi,ca traiesc!?
N-o sa-mi etalez neputinta si nici n-o sa las drum liber lacrimilor,cum o faceam candva..chiar daca e greu sa ma abtin,trebuie!pentru ca eu am devenit mai puternica,lupt sa ramin asa si zambesc din nou pentru ca m-am ridicat datorita mie...doar ca rautatea si ignoranta unora mi-au adus unele stari nu prea confortabile,mi-au dat niste trairi care nu ma caracterizeaza,au reusit uneori sa ma faca sa nu mai fiu eu,sa raspund provocarilor caustice ale unor frustrati pe forumuri,lucru ce odinioara nu-l faceam,pentru ca eu nu polemizam si nu alimentau niciun conflict...
Deci:
- PROMISIUNE PENTRU MINE
...nu va reusi nimeni sa ma schimbe!!!!!
D-zeu ne-a dat fiecaruia un rost...iar rostul meu este sa fiu deschisa,sa transmit prin zambetul meu bucurie celor din jurul meu,sa nu sufar si sa nu plang!
Eu pot sa vorbesc cu florile,sa le mangai sa fac sa-si deschida mai repede petalele,si daca pot asta de ce n-as reusi si cu oamenii la fel...?
Daca florile care nu pot vorbi pricep asta...oamenii de ca ar fi nepasatori?viata asta nu e usoara pentru nimeni,dar trebuie luata ca atare,sa traim fiecare clipa asa cum se cuvine,e adevarat ca daca am fi fericiti tot timpul ne-am cam plictisi...dar nici nu merita sa gazduim pe termen lung in sufletul nostru sentimente ca ura,suferinta,invidia...poate mi s-a intamplat si mie sa rad pe dinafara si sa pling pe dinauntru,dar macar n-am incurcat pe nimeni cu trairile mele...nu am stricat ziua nimanui,pentru ca n-am acest drept!
Se spune ca Pamintul este lovit in fiecare minut de 6000 de fulgere...ce daca ma mai "curentez" si eu din cand in cand?imi trece...si ma refac! si nu ma las prada sentimentelor negative...pentru ca repet:
-vreau sa visez!
-vreau sa traiesc!
-vreau sa iubesc!
-vreau sa fiu fericita!
Va doresc din plin si voua acest lucru sa fiti iubiti si sa iubiti pe masura!