Ganduri hoinare

Ma uitam dimineata in oglinda si am observat ca fetei mele ii lipseste ceva,acel ceva care ma facea sa ma plac de cateva luni bune incoace.. Zambetul!Si uite acum imi dau seama ca l-am pierdut fara sa prind de veste,el ma facea mai luminoasa,si chiar daca nu recurgeam la micile trucuri feminine pe care orice femeie le are la indemana cand vrea sa para frumoasa in ochii celor din jur,el ,zambetul facea totul!Energia care alimenta zambetul meu se pare ca a dat faliment...dar pe vremuri de criza,accepti orice,te multumesti cu cat ai...si eu asta fac acum,accept,accept destinul inexorabil.
Ma gandesc ca El stie cand,cat si cum sa ne dea fiecaruia,de citeva zile incerc sa ma eliberez de tot ce cred ca nu este primit cu flori de sufletul meu,pentru ca nu-i asa ca trebuie sa scapi de ceea ce nu-ti mai doresti ca sa faci loc pentru cele pe care le doresti...ele nu pot sa vina daca nu-si gasesc oportunitatea.
William Shakespeare spunea prin personajul sau Hamlet"Lumea s-a intors cu fundu-n sus...!Ce Noroc ca am fost pus s-o pun la loc"...hehehe!!nu stia insa cate necazuri ii va aduce viitorul....
Spunea cineva intr-un comentariu la mine pe blog ca e bine ca ne-a lasat D-zeu uitarea ,de acord! fara ea cred ca ne-ar fi imposibil sa depasim suferintele,durerile peste care trecem,insa uneori e greu sa scapi de trairile pe care le-ai avut alaturi de o persoana,chiar daca alegi sa nu mai mergi pe acelasi drum cu ea....pentru ca sufletele care se daruiesc,nu pot fi ignorate ,ramai in speranta ca poate intr-un alt spatiu,intr-o alta lume il vei intalni,te va astepta,sau cine stie? pot avea un destin asemanator si atunci in mod iremediabil totul e piedut....si nu mai crezi in mitul adroginului.
Astepti sa treaca ziua,sa treaca noaptea,sa vina iar ziua...sa-ti aduca o schimbare,sa schimbi pareri cu prietenii sa fii intrebata cum ai dormit,ce-ai visat...ce gatesti,ce ai mai citit,pe unde ai mai umblat,ce-ai vazut,bla,bla,bla...nimicuri cotidiene si atat!
Dar D-zeu spune mereu in vechea scriptura,"iubiti-va"...dar daca ceea ce visezi nu se gaseste in lumea asta ce poti sa faci?
Ramai neiubita?
..ce faci cu iubirea ta?
...o risipesti?
o dai de pomana,o arunci in patru zari...sa n-o mai vezi si sa n-o mai intalnesti niciodata?
Sau cine stie,poate undeva cineva o invoca....dar tu nu-i poti auzi glasul...e prea departe,mult prea departe sa se faca auzit.
Huhhh!!! ma mai gandesc la un lucru poate de aceea plange universul,de aceea suntem binecuvantati cu ploi,unii poate mai merituosi chiar cu ploi de iubire...ce bine de ei...ce bine ca exista astfel de oameni ,daca stai in apropierea lor simti ca furi involuntar putin din caldura lor si te simti perfect pe moment.
La urma urmei ajung din nou la concluzia ca viata asta e facuta din momente perfecte,si atat!