Tristete autumnala ...

Nu merg treburile cum ne dorim,asta e!...se pare ca si ziua de marti a fost una "pe drumuri" in ce ma priveste,am plecat la o inmormantare la Baia Mare,urasc inmormantarile pentru ca ma arunca in amintiri triste dar,pentru ca era vorba de unchiul sotului meu D-zeu sa-l ierte,m-am dus s-o insotesc pe soacra mea,ca din cele trei nurori pe care le are se vede treaba ca tot eu ramin nora pe care se poate baza...si la bine si la rau.
Discutiile de pe drum au fost legate evident de cel disparut,si in general in astfel de momente invocam momentele placute pe care le-am petrecut cu cei trecuti la Domnul....si ma gandesc ce frumos este cand cel mort lasa in urma o amintire placuta,auzim des spunind in astfel de cazuri: "pacat,a fost un om deosebit,a fost un caracter ales,a avut un suflet mare...si lista poate continua..."...:(
Dar,vorba preotului venim pe lumea asta fara sa ne cerem si plecam neintrebati...nici unu' dintre noi nu ne dorim sa fie devreme,dar,stiind cat suntem de trecatori,poate ar trebui sa ne bucuram de fiecare clipa de viata...sa nu amanam lucrurile placute pe care le putem face azi,pentru ca pentru unii dintre noi s-ar putea sa nu mai existe maine...
Personal,reusesc sa gasesc un sentiment de bucurie chiar si in imaginea de toamna tarzie pe care prelungirile muntilor Maramuresului mi-au oferit-o pe drum,se pare ca aici copacii nu si-au dezbracat vesmantul si totul mi s-a parut mai verde decat la campie..

Marturisesc ca poza e facuta in timpul mersului si nu e grozava,am vrut insa sa-mi bucur ochiul cu frumusetea culorilor..
Tot timpul cand fac un drum de Baia Mare,ma gandesc ca daca ar fi sa-mi mai construiesc o casa,as construi-o la poalele unui munte...ador casutele care rasar in mijlocul naturii...

E atat de linistitor sa traiesti undeva departe de lumea asta dezlantuita,si cine stie poate daca vand casa din Negresti ma gandesc sa-mi construiesc intr-o astfel de locatie casa,dar...hehehe!!! vorba fetelor"ce te faci mama fara net?...cine mai scrie pe blog?"... :))
As rezolva si asta,am si laptop si wirelles...deci,n-ar suferi nici blogul si nici prietenii mei virtuali... :)
Imi amintesc cand ne-am mutat la casa din Negresti,imi tiuiau urchile noaptea de atata liniste,strada mea e o strada inchisa,ori inainte aveam apartamentul chiar la sosea ,linga drumul national,circulatie intensa,simteam uneori ca se scutura tot blocul cand trecea un convoi de masini grele...dar te obisnuiesti cu toate...mai greu e sa te dezobisnuiesti...:)
Dar iar am luat-o la vale,fac ce fac si iar va povestesc de Negresti,unde de altfel am ajuns din nou azi...soacra mea si-a exprimat dorinta sa mergem si la mormantul sotului meu,deci,via Negresti...am mai aprins cite-o lumanare si am dus o floare, o crizantema alba la ghiveci,cele de la ziua mortilor ofilindu-se deja...ploile multe din ultima vreme le-au cam lovit...
N-a fost o zi vesela,dar,imi zic din nou,poate maine o sa am parte de o zi lipsita de incarcaturi emotionale de acest fel...

si ca sa nu lipseasca si cireasa de pe tort,tocmai am aflat la Maruta ca s-a despartit si Mirabela de iubitul ei,cu care a fost fericita un an de zile...
imi pare rau pentru ea...e trista despartirea.... :(