Blog premiat

RadioTasha

marți, 24 noiembrie 2009

Despre momente perfecte...


O zi care promite a fi plina de soare la Satu Mare,daca dimineata pe cer erau niste norisori,la aceasta ora soarele i-a alungat ...doar cativa,mai rebeli nu s-au lasat convinsi si isi plimba formele pe cerul senin...
Daca e soare afara,nu poate sa fie innorat in sufletul meu,pentru ca n-as fi in ton,deci mi-am agatat un post-it in mintea mea in care am scris"Stop-griji,necazuri" pentru ca totul porneste de la creier,nu-i asa? si apoi n-as mai respecta ideea maximei la inceput de saptamana,adica ca suntem ceea ce gandim....
O sa intru pe blogul lui HeArT,unde voi face putina caterinca cu fetele de pe blog,dupa care vreau sa ies la plimbare,azi mi-am propus o plimbare mai lunga,o sa plec la Carei la niste fini de-ai mei,dar asta mai dupa orele amiezii,pina atunci invrednicindu-ma cu bucataria unde chiar am pus deja la fiert ceva,intre timp intrand si pe blogul lui Anis ,pentru ca a inceput emisiunea cu pricina pe seama careia noi facem"hemoragie"acolo,taiem si spanzuram lumea.... :)) dar continuand sa termin si acest post.
Amanarea plecarii mele la Viena,a fost totusi de bun augur,mi-am clarificat niste probleme de suflet,care ma apasau,am realizat pentru a nu stiu cata oara ca eu sunt o fiinta care ma implic prea mult sentimental,crezand ca vorbele nu ramin numai la acest nivel,ele transformandu-se in fapte in timp...dar se pare ca gresesc de fiecare data... :( ce pot sa-mi reprosez e ca nu ma invat minte,recidivez!
Recidivez pentru ca fiecare dintre noi avem un stil aparte de abordare si mi se pare diferit fiecare inceput,crezand ca de fapt este acel inceput care va avea un happy-end...ca imi va marca tot restul zilelor fiind un sfarsit asteptat si dorit.Dar tot eu ma intorc si zic ca toate dezamagirile mele au rostul lor,ma fac sa devin mai puternica si poate ca toate au un scop bine definit de Cel de sus,pentru ca ma las in grija Lui de fiecare data...
Am fost dojenita de o prietena virtuala,de ce-mi spun eu toate of-urile pe blog...de ce? simplu! pentru ca am gasit in virtualia pritenii pe care nu i-am avut in realitate,am vrut sa impart cu ei,bucuria,caldura si bunatatea care ma cuprindea de fiecare data cand speram ca l-am intalnit pe cel asteptat.Si parca trairea mea era amplificata de atasamentul lor,de comentariile pe care le faceau.Ei o sa ziceti,"vezi te-ai iluzionat!"...poate,poate nu intamplator si denumirea blogului meu,in cutiuta mea am inghesuit prea multe iluzii...ele si-au facut de cap,s-au razvratit, s-au dezlantuit si au ajuns sa se bata intre ele...vor fiecare sa troneze,mai ceva ca in lupta politica de azi...recurg la tot felul de subterfugii.
N-am sa le las insa prea mult sa-si faca de cap...dar ,nici nu ma tin prea tare pe pozitie pentru ca dezamagirile sunt impredictibile,vin cand crezi ca tii mai bine sub control situatia.
Am recunoscut in descrierea mea ca sunt o naiva(dar nu fraiera),si-mi convenea epitetul pentru ca un naiv are mai multe motive de bucurie ca unul realist si poate ca reuseste pe masura sa-si diminueze si suferintele cauzate de deziluzii,el spera si mai incearca inca o data...reuseste foarte usor sa se indragosteasca de o privire calda,de o fraza,de un SMS,de intonatia vocii cand primeste un telefon si cite si mai cite...este romantic,se poate indragosti chiar si de un rasarit sau un apus de soare in care vede chipul celui drag,il fac pentru o vreme sa se simta minunat si apoi ce este la o adica viata asta,fara acele momente perfecte?
Sa va fie sufletul usor ca acest puf de papadie,asta este gandul meu pentru voi cei care ma cititi,sa aveti o zi fara griji si probleme....iar daca se poate sa va dea Domnul momente perfecte!

19 comentarii:

  1. Pai Tasha,asta e motiv de plecat la plimbare,pe soarele care spui ca troneaza peste Satu Mare....si la Timisoara a iesit soarele,straluceste de numa' si e caldut si bine afara!
    Cat despre ce ai scris in virtual si a-ti descarca sufletul aici...hm,ma gandesc ca nu ai fi facut-o daca nu te-ai fi convins ca e ok asa,chit ca poate unii te-au lovit si in virtual...nu stiu,scriu din ce cred eu!
    Pai sa ai o zi formidabila si plimbare placuta si drum intins pana la Carei!
    Te imbratisez!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc draga mea Ana- Maria,s-a ascuns soarele deja,dar eu tot ma duc...daca mi-am propus..ca doar in masina nu ma ating norii...:))
    La voi e mai blanda vremea se pare...decat in nord....;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Mult mai blanda....prima iarna petrecuta aici,la Timisoara , am umblat-o in tricou si jacheta de iarna,toata iarna,incaltata in adidasi , chit ca au fost si -21 de grade afara...de necrezut,insa asa a fost.Restul iernilor?Hm....zapada adevarata pe malul Begai am vazut in 2005 , de atunci...numai fulgisori amarati...insa e aproape Semenicul si Muntele Mic :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti doresc sa ai mereu soare in suflet , sa ramai sincera daca tu simti ca asa e bine !Sa-l gasesti pe cel care merita o fiinta deosbita ca tine .

    RăspundețiȘtergere
  5. Zamfira,nu-mi pierd speranta,pentru ca singuratatea e ucigatoare,chiar daca eu bravez si-mi spun uneori ca e ok...nu-i asa,pentru ca nu intamplator se spune ca in doi bucuria impartasita e dublata iar suferinta injumatatita.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ana-Maria, la toate astea se adauga si incalzirea globala...nu?oricum imi place mult Timisoara,nasa mea de botez locuieste acolo si o mai caut din cand in cand,ea avand o varsta considerabila... :) bucurandu-se insa de fiecare data de vizita mea...am fost si ramin fata pe care si-ar fi dorit-o,ea avand trei baieti.Nu pot sa uit cum in copilarie ma ruga s-o las sa-mi impleteasca parul(eu am purtat codite pina in ultimii ani de liceu),si eu mergeam cu atata placere la ea ca avea o rabdare nemasurata cu mine.
    Acum o mangai eu pe par,o pup si-i multumesc pentru amintirea frumoasa care mi-a lasat-o.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce-ar fi viaţa fără sinusoide ? După ce ieşi din aşa-zisa groapă de potenţial, îţi dai seama că avea rostul ei şi suferinţa aia. Cât despre singurătate, hm... Cunosc atâtea cupluri în care sunt singuri în doi... Chiar şi eu am făcut parte dintr-un asemenea cuplu, demult şi singurătatea în doi e mai rece decât cea limpede, clară. Şi de-asta suntem făcuţi, să fim curioşi şi să recidivăm, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  8. iti spuneam odata ca esti foarte bogata...uite ce amintiri ai,uite ce prieteni buni ai,.Cat despre singuratate..asa e cum zice vocea-de-departe..sunt foarte multin singuri in doi..Tu ai multa dragoste de daruit si vei gasi candva cui sa o daruiesti..doar ca tu crezi ca oamenii sunt ca tine..deschisi,generosi..poate naivi,cum ziceai..Nu ,nu sunt asa..unii oameni sunt slabi,altii sunt lasi ,altii nu pot iubi, altii pur si simplu sunt rai..altii vorbesc vorbe..Rabdare...bucura-te de soare..

    RăspundețiȘtergere
  9. Vocea-de-departe,ai dreptate,am si eu o vecina cu care imi impart cafeaua de dimineata,o mare doamna care a fost candva una din femeile admirate ale Satmarului,fiind si o buna si apreciata directoare la o fabrica de renume,ei,bine, cu atatea calitati n-a reusit sa aibe un camin fericit, comunicarea intre ei a fost deficitara si ramine in continuare,se comporta ca doi straini...asa e in viata,nu le putem avea pe toate.Fiecare cu norocul lui.

    RăspundețiȘtergere
  10. Daaa..din nou!
    Mara,de fiecare data musai sa-ti dau dreptate,se pare ca eu dau numai peste cei care vorbesc"vorbe"care iti spun ca esti doamna sufletului lor,femeia visurilor lor,si lista ar putea continua,dar in realitate insemn un zero barat,pentru ca se desprind atat de usor de mine ca de o carte pe care dupa ce ai citit-o o pui undeva acolo pe o etajera,poate o mai stergi de praf cu o intrebare de sanatate si-un salut de binete.
    Parole,parole...

    RăspundețiȘtergere
  11. pentru ca ei sunt zero barat...nu sunt in stare sa iubeasca,se ascund in spatele calculatorului si se fac ..zmei ,paralei..in realitate sunt niste pampalai desi ,pe aici. ei se cred don juani.Le e frica sa iasa la lumina ...ma..sa iti amintesc ce zicea elena carstea despre barbati...?si ea fusese dezamagita dar .uite , pana la urma a gasit unu care nu e ..p...Dai peste asemenea specimene..ti-am zis de ce..pentru ca tu crezi ca lumea e ca tine...Nu e...

    RăspundețiȘtergere
  12. Sincer? poate era prea bun pentru mine...nu stiu?si apoi nici eu nu vreau sa tulbur apele nimanui,ii las omului libertatea de-a face ce crede cu viata lui...pentru ca o viata avem,ce va fi dicolo,nimeni n-are de unde stii,eu una vreau sa stiu ca mi-e bine aici pe pamint,ca de dincolo nimeni nu s-a intors cu sacii plini sa ma convinga ca merita sa astept linistita viata de apoi.
    Pina la proba contrarie cred,da! asta fac!daca gresesc imi asum pacatul si-mi spun - n-a fost sa fie!Next please!!!! ;)
    Hai ca glumesc acum,e mai greu cu acest "next"...mai dureaza pina imi ling ranile...:( nu e chiar usor...dar,o sa treaca,toate trec!

    RăspundețiȘtergere
  13. Bună seara! Citesc prima dată un post de-al tău (ne putem tutui în virtualia?) și m-ai surprins și pe mine, probabil a nu știu cîta, cu sinceritatea ta! Eu nu am curajul să îmi deschid sufletul în felul ăsta pe blog, pentru că știu că nu sînt doar cei care înțeleg de cealaltă parte a ecranului! Mi-a plăcut, mai trec!

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna seara Orin!
    Hm!!!...nu accept decat asa,sa ma tututiesti,in virtualia ar fi chiar aiurea sa folosim formule protocolare,hai sa nu facem aceasta segregare de varsta...la drept vorbind eu nici in realitate nu prea accept....ma simt tanara chiar daca....
    Imi place si mie blogul tau...o sa ne citim mai des... :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Păi dacă ţi-a plăcut, mai vino la Paris. Şi când vii, anunţă-mă. Să ne întâlnim, să bem o cafea, să stăm de poveşti... :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-ar placea sa stam la povesti asa cum spui,sunt sigura ca am avea ce ne spune,am fost insotita de sotul meu,de fiecare data,mi s-ar parea prea trist sa -l revad singura,Parisul e considerat orasul iubirii,al luminilor,al artelor,al arhitecturii ...,iar eu fire romantica daca nu am pe cineva alaturi cu care sa traiesc momentul,prefer sa-mi ramana in memorie plimbarea care am facut-o pe malul Senei,la Turnul Eiffel ,pe Champs Elysées,pina la Arcul de Triumf de mana cu el...:(

    RăspundețiȘtergere
  17. Aaa...am uitat sa-ti spun ca ultima oara am nimerit de ziua Frantei,dupa ce au avut loc focurile de artificiiin parcul linga Turnul Eiffel,am trecut podul Senei,si ne-am plimbat pina spre dimineata,prin oras,am ajuns la hotel franti dar extrem de fericiti!Hehehe,asa-i romanul vrea sa vada totul in timp scurt,citeva zile m-au durut picioarele de la cat am circulat per pedes prin oras...:))

    RăspundețiȘtergere
  18. Tasha,revin aici, la tine, sub alta infatisare, tot eu, pamfletarul - este un blog al meu, pe care postez pagini din caiete stravechi de insemnari; nu-mi mai declin identitatea, ma stii din "Oniria" . Vreau sa-ti spun ca, realmente nu are rost sa te lasi coplesita nici de tristetea pe care norii le-o insira tuturor, nici de oful inimii. Fiecare moare singur, si este multumitor si simplul fapt, ca unul din virtualul, care comunica prin tastatura cu realitatea, iti poate spune : calm, fetito, viata este mai buna decat moartea, iar moartea nu-i ceva rau, ci inceputul nimicului. Este primul an in care instalarea toamnei nu ma intristeaza. Vad ca, aici din cerul tau rosu, cad fulgi de nea !

    RăspundețiȘtergere
  19. Persepolis,eu sunt o femeie optimista in pofida momentelor nefaste prin care mai trec din cand in cand,ma refac de fiecare data,gasesc de fiecare data resurse in mine insami,ca cine oare ma poate iubi mai mult,decat eu insami...?!Nimeni!!!!!
    Iar despre moarte,am citit cam tot ce mi-a picat in mana dupa moartea sotului meu...o urasc!!!! :(
    Cad fulgi,da!...vreau sa acopere tot ceea ce in nimicnicia noastra facem:murdaria,desertaciunea,rautatea,cuvintele fara sens...vine Craciunul,poate ne purifica sufletele.
    Multumesc ca esti alaturi de mine,ai dreptate,uneori o vorba buna conteaza mult! >:D<

    RăspundețiȘtergere