Despre momente perfecte...

O zi care promite a fi plina de soare la Satu Mare,daca dimineata pe cer erau niste norisori,la aceasta ora soarele i-a alungat ...doar cativa,mai rebeli nu s-au lasat convinsi si isi plimba formele pe cerul senin...
Daca e soare afara,nu poate sa fie innorat in sufletul meu,pentru ca n-as fi in ton,deci mi-am agatat un post-it in mintea mea in care am scris"Stop-griji,necazuri" pentru ca totul porneste de la creier,nu-i asa? si apoi n-as mai respecta ideea maximei la inceput de saptamana,adica ca suntem ceea ce gandim....
O sa intru pe blogul lui HeArT,unde voi face putina caterinca cu fetele de pe blog,dupa care vreau sa ies la plimbare,azi mi-am propus o plimbare mai lunga,o sa plec la Carei la niste fini de-ai mei,dar asta mai dupa orele amiezii,pina atunci invrednicindu-ma cu bucataria unde chiar am pus deja la fiert ceva,intre timp intrand si pe blogul lui Anis ,pentru ca a inceput emisiunea cu pricina pe seama careia noi facem"hemoragie"acolo,taiem si spanzuram lumea.... :)) dar continuand sa termin si acest post.
Amanarea plecarii mele la Viena,a fost totusi de bun augur,mi-am clarificat niste probleme de suflet,care ma apasau,am realizat pentru a nu stiu cata oara ca eu sunt o fiinta care ma implic prea mult sentimental,crezand ca vorbele nu ramin numai la acest nivel,ele transformandu-se in fapte in timp...dar se pare ca gresesc de fiecare data... :( ce pot sa-mi reprosez e ca nu ma invat minte,recidivez!
Recidivez pentru ca fiecare dintre noi avem un stil aparte de abordare si mi se pare diferit fiecare inceput,crezand ca de fapt este acel inceput care va avea un happy-end...ca imi va marca tot restul zilelor fiind un sfarsit asteptat si dorit.Dar tot eu ma intorc si zic ca toate dezamagirile mele au rostul lor,ma fac sa devin mai puternica si poate ca toate au un scop bine definit de Cel de sus,pentru ca ma las in grija Lui de fiecare data...
Am fost dojenita de o prietena virtuala,de ce-mi spun eu toate of-urile pe blog...de ce? simplu! pentru ca am gasit in virtualia pritenii pe care nu i-am avut in realitate,am vrut sa impart cu ei,bucuria,caldura si bunatatea care ma cuprindea de fiecare data cand speram ca l-am intalnit pe cel asteptat.Si parca trairea mea era amplificata de atasamentul lor,de comentariile pe care le faceau.Ei o sa ziceti,"vezi te-ai iluzionat!"...poate,poate nu intamplator si denumirea blogului meu,in cutiuta mea am inghesuit prea multe iluzii...ele si-au facut de cap,s-au razvratit, s-au dezlantuit si au ajuns sa se bata intre ele...vor fiecare sa troneze,mai ceva ca in lupta politica de azi...recurg la tot felul de subterfugii.
N-am sa le las insa prea mult sa-si faca de cap...dar ,nici nu ma tin prea tare pe pozitie pentru ca dezamagirile sunt impredictibile,vin cand crezi ca tii mai bine sub control situatia.
Am recunoscut in descrierea mea ca sunt o naiva(dar nu fraiera),si-mi convenea epitetul pentru ca un naiv are mai multe motive de bucurie ca unul realist si poate ca reuseste pe masura sa-si diminueze si suferintele cauzate de deziluzii,el spera si mai incearca inca o data...reuseste foarte usor sa se indragosteasca de o privire calda,de o fraza,de un SMS,de intonatia vocii cand primeste un telefon si cite si mai cite...este romantic,se poate indragosti chiar si de un rasarit sau un apus de soare in care vede chipul celui drag,il fac pentru o vreme sa se simta minunat si apoi ce este la o adica viata asta,fara acele momente perfecte?
Sa va fie sufletul usor ca acest puf de papadie,asta este gandul meu pentru voi cei care ma cititi,sa aveti o zi fara griji si probleme....iar daca se poate sa va dea Domnul momente perfecte!