Stau de o jumatate de ora langa cafeaua asta care nu ma "inalta" ca de obicei si vreau sa ma apuc de scris dar,parca nimic din ce vreau sa pun pe tastaura nu-mi iese cum trebuie...si ma gandesc oare sa continui sau sa ma opresc ca la o adica toti suntem plictisiti de NIMIC..la ce ar ajuta nimicul meu cuiva...??!!
Hmmm,si unde pui ca mai daunazi,nu gandeam asa,aveam senzatia ca si nimicurile cotidiene te pot face fericita...naiba stie,ma gandesc ca eu sunt asa cum va spuneam o tipa atipica....am darul de a-mi complica viata cu buna stiinta...
O,Doamne ma gandesc ca oi fi masochista,imi aleg traiectoriile cele mai periculoase si ma incapatinez s-o duc asa,sa fiu brazdata de sentimente albastre,sa sufar si sa ma oftic...
De ce fac asta?...nu stiu? poate pentru ca toate inceputurile sunt frumoase,am devenit se pare dependenta de inceputuri,inceputuri si atat...pentru ca ajung sa fiu dezamagita usor de mine si implicit de cei care sunt pe drum cu mine in acel inceput,care ori sunt prea buni,ori sunt prea slabi s-o duca mai departe alaturi de mine...si-mi spun de fiecare data" o sa-mi fie invatatura de minte"...neeeaahhh!!! ca nu-i asa,nici vorba!nu pun in aplicare... :(
Vorbeam zielele trecute cu cineva despre acel razboi pe care il purtam noi cu noi insine..razboiul impotriva principiilor noastre,nu iesim triumfatori tot timpul dar,o batalie pierduta nu inseamna o victorie...un razboi castigat,pentru ca mintea te pune iar si iar la treaba...si cu cat te inversunezi mai mult sa uiti cu atat ea nu-ti da pace.Si ca in orice razboi,exista si victime,victime colaterale si se lasa cu frustrari,neimpliniri,dezamagiri si lista ar putea continua....
Hm!!!...suna patetic...veti spune,poate...nu va contrazic!la ce mi-ar folosi?
Oricum, ma simt superficiala ,mica si neinsemnata si cu toate astea nu simt nevoia sa fiu protejata...vreau sa ramin asa!... si nu mai vreau sa insemn nimic pentru nimeni!...ca oricum insemn mult prea putin,irelevant de putin...
Si unde mai pui ca afara ploua...si ploua...si ploua.... :(
Si ploua si-n sufletul meu...
Hei, mai lasă tristeţea, că e molipsitoare. Ai umbrelă verde?
RăspundețiȘtergereHm!!ai sa razi...dar chiar am si una verde,am mai multe culori,sa ma asortez,ca deh!asa sunt eu, imi place sa fiu cocheta!:)
RăspundețiȘtergereExact...lasa tristetea...Vine Craciunul \:D/ :D...oricum, nu mai folosi umbrela...lasa picaturile sa te atinga:X
RăspundețiȘtergereDaca ar ploua cu iubire,le-as lasa...dar asa...ma feresc..draga Beibi.
RăspundețiȘtergereNimicuri..hm...Ce scrii tu e povestea sufletului tau ..nu oricine are puterea sa faca asta..tu esti deschisa ,sincera.iar noi cei care te citim ne hranim zilnic cu dorurile tale,radem cu tine si suspinam cu tine..altfel nu am fi aici..Dar ce sa spun ..viatza e complicata iar oamenii sunt cum sunt.. iar barbatii..auzi?cerculet asta e baiat? ca vroiam sa zic ceva urat de barbati dar el e prea simpatic sa atac tagma din care face parte..ma abtin..Olga draga...iesi afara ,plimba-te prin ploaie cu umbrela verde...vino inapoi si dupa o baie fierbinte ai sa vezi lucrurile altfel..Nu merita sa suferi pentru nimeni...,zau asa!Cine nu stie sa riste ori e prea slab ori prea sarac in sentimente ..si intr-un caz si in ltul ar fi ceva nepotrivit pentru tine..tu esti puternica, sensibila ,generoasa..Daca nu gasesti ceva asemeni tie ..fugi!!!Mai bine singura ..nu-ti lua povara..Tu ai nevoie de umar..nu de sacosa!!
RăspundețiȘtergereMda,Mara,asa o fi,vad ca citindu-ma ai inceput sa ma cunosti,si mai mult chiar sa vezi lucrurile nespuse de mine...
RăspundețiȘtergereVa fi bine...pentru ca trebuie sa fie bine!:)
banalităţi
RăspundețiȘtergerePoate sunt banalitati,dar uneori ne marcheaza.
RăspundețiȘtergerebanalitati?????adica????
RăspundețiȘtergereAdica...nimicuri..cum am scris pe blog...simplu! unora li se par nimicuri trairile mele.
RăspundețiȘtergereBuna Tasha. Sper ca macar de data asta sa reusesc sa iti scriu. Ia sa vad!
RăspundețiȘtergereDin moment ce postarea imi este in moderare, inseamna ca am reusit.
RăspundețiȘtergereTasha, am vrut sa-ti scriu mai demult, dar pe langa faptul ca nu am reusir sa postez, trebuie sa recunosc ca mi-a fost si oarecum teama. teama sa nu ma fac de rusine, caci nu le al in ale scrisului ca tine. Apreciez mult cutiuta asta, de liniste, de pace, de bun simt, de dragoste. Dar poate ca ai dreptate.....sunt doar niste iluzii! Dar cu totii avem nevoie de asa ceva. De o oaza de bunatate!
Nicole,ma bucur nespus ca ai venit pe blogul meu....te mai astept cu mare drag!
RăspundețiȘtergereSa ai o seara frumoasa!>:D<
Bună seara, Tasha. Am nimerit întâmplător aici, navigând pe net într-o seară cu o ploaie ca-n postul tău. Unde mai pui că am ca de obicei şi de lucru, dar mi-a plăcut optimismul şi vioiciunea care transpar printre cuvintele tale. Lumea virtuală e ea însăşi o cutie cu iluzii, sau, cum îmi place mie să-i spun, Cyberia, lumea virtuală. Îmi place cum scrii şi-mi place injecţia de poftă de viaţă pe care o am citindu-te. Pe curând !
RăspundețiȘtergereAsta presupune ca ai sa revii,eu te astept cu mare drag!>:D<
RăspundețiȘtergereAm sa mai revin Tasha! Tot cu mare drag!
RăspundețiȘtergereTi-am dedicat o melodie pe blogul lui Anis. Ai ascultat-o?