O poveste fara nume...

Daca ziua a inceput cu voie buna,in jurul amiezii s-a transformat intr-o zi neagra...o zi in care cerul nu mai avea nicio stralucire,desi era senin si doar niste nourasi albi cu putina incarcatura de gri,se plimbau agale deasupra noastra...
Azi insa ,am avut puterea sa ma cert cu mine insami,sa-mi fac mea culpa si sa-mi spun cu (blandete totusi):"opreste-te!"...si inima mea a inteles ca sufletul pe care il adoptasem,nu-mi apartine,si poate n-o sa-mi apartina niciodata,oricat m-as fi incurajat eu si oricate sperante mi-as fi pus...
Iubirea pentru unii inseamna doar o simpla vorba,pentru altii insa totul...eu fac parte din a doua categorie,n-am cerut nimic,poate doar am simtit nevoia sa-l protejez,sa-l feresc de neplaceri si tocmai pentru ca in continuare consider ca iubirea este cea mai mare avere a noastra(nimic material nu poate acoperi valoarea ei)am ales calea cea mai usoara pentru el...grea insa de moment pentru amindoi.... :(
Iubirea noastra a fost ca un vis,dar cum visele tin putin...am ales sa ma trezesc inainte ca visul sa se termine... a fost atat de frumos,a fost raiul nostru...raiul nostru care s-a deschis intr-o toamna tarzie,tarzie si la propriu si la figurat....raiul care acum isi plange ingerii care l-au parasit...si nu spun vorbe mari,pentru ca asa am simtit amindoi ca putem atinge infinitul....am visat la o lume a noastra,o lume care doar in iluziile noastre a fost posibila...o lume in care ne-am tinut de mana fara sa ne foloseasca la nimic,o lume in care ne-am sarutat din senin,pentru ca asa am simtit,o lume in care ne-am privit in ochi si ne-am zambit tot din senin...a fost o poveste frumoasa fara nume ,acolo aveam doar eu nume iar tu erai no name....