Sfarsit de toamna

Din nou pe drumuri...
Drumul de la Negresti spre Satu Mare trece printr-o padure,daca sufletul meu era cam intors pe dos,ca nu-mi rezolvasem mare lucru din tot ce-mi propusesem pentru azi,apoi minunatia culorilor din padure,tabloul inegalabil al toamnei mi-a dat o stare pe care chiar nu sunt in stare s-o descriu,ma depaseste,aratau intr-un anume fel,aparte...copacii de pe marginea stanga a padurii isi imbratisau crengile cu copacii din partea dreapta a drumului astfel ca in miscarea produsa de vantuletul care adia usor...parca ningea cu frunze pe drum...cadeau ca niste fulgi mari de zapada,pe parbriz...pe unde apucau..parca m-as fi oprit sa imortalizez ...dar,uitasem aparatul foto acasa...
In curand padurea va fi moarta...gerul va lua magia culorilor,vantul si frigul o vor pustii....ufff!!! mi se pare trist drumul spre casa...vreau sa-i pastrez aceasta amintire,acest tablou aramiu,cu copacii cu frunze galbene ca perele coapte sau portocalii ca dovlecii copti....iar ici colo cite-o frunza visinie...ma opresc la marginea padurii,admir peisajul si ma cufund intr-o lina transa...si ma gandesc departe,departe...
Suna telefonul...ma trezesc din reverie,o frunza imi cade in par si parca m-as scufunda in patura,in covorul multicolor al padurii...as intra parca si eu in somnul adanc al padurii...pina la primavara cand verdele va inunda totul....iar ghioceii vor patrunde printre frunzele moarte salutand soarele cald...
Dar,trebuie sa-mi continui drumul...iar toamna pe al ei...care se pare ca ajuns la capat!...hm!!!...si parca si eu azi ma simt la fel...
Fiecare cu drumul sau...Stapanul anotimpurilor,face loc iernii care isi revendica drepturile...azi a fost destul de joasa temperatura....-5 grade dimineata.
Eram in Italia si vorbeam cu prietena mea ,Camelia,despre zapada care cuprinsese la un moment dat tara...dar, parca la intoarcerea mea in tara,toamna a devenit mai pasiva,mai intelegatoare...mai calda,parca stia ca romanii o duc greu si criza ii loveste pe unii mai rau ca niciodata...acum insa e vlaguita,lipsita de energie...e terminata!
Chipul patern al stapanului naturii devine nerabdator,stie ca acestui an ii mai lipseste iarna,ne-a mai dat un ragaz...dar,de'acum gata!
Vor veni noptile lungi...zilele scurte,iar eu o sa-mi alin singuratatea cu prietenii virtuali...va fi o iarna trista...dar, poate o sa mi-o inveseleasca cei dragi si prietenii intr-un fel.....vorba lui Nicolae Steinhardt: "Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod".