Cum e sa n-ai chef de nimic?...v-a incercat o astfel de stare?
Hmmm!!pe mine mai rar,dar recunosc ca acum asa ma simt,nu-mi vine sa fac nimic...poate doar chef de scris,dar,s-ar putea sa nu fie nici blogul prea fericit astazi,n-am sa-l incarc cu prea multe sentimente...pentru ca ma simt mai saracita ca niciodata.
Ma uit e adevarat la NPM4....dar,parca nici nu le aud pe fete...cred ca si ele sunt cam plictisite si li s-a cam facut lehamite de casa Kanalului D...
M-am innecat in ganduri aiurea,si parca nu pot iesi la liman....si cred ca e o epidemie in blogosfera,pentru ca nu prea vad pe nimeni la culmea de sus a fericirii,singurul blog care ma mai inveseleste este blogul lui Cerculet,care precum vad eu...vorba cuiva"daca ninge ,daca ploua...i se rupe-n..." :))...reuseste sa ne faca sa uitam pe moment de tristete,e grozav,merita sa-l vizitati,povestile lui sunt fantastice!...umor complex care te mai remonteaza...
Si pentru ca nu mi se pare corect sa scrii doar asa de dragul de a scrie,o sa ma opresc...nu vreau sa va transmit si voua starea mea...
Sa va fie bine!
:)
Mie azi nu mi-e...punct!
ciudata stare:)si mie mi se intampla cateodata sa n-am chef de nimic sa nu ma multumeasca nimic
RăspundețiȘtergereazi ma simt asa....nemultumita,vorba ta.Poate n-am dreptul sa fiu asa,poate ca e gratuita starea,poate ca n-ar trebui sa ma simt asta,dar,uite,ca nu-mi ies din dezabuzarea asta,monotonie ,si niciun ornament daca pot sa-i zic asa,niciun artificiu nu-mi coloreaza vad starea....:(
RăspundețiȘtergeretoti avem momente din astea...si fara motiv..poate e de vina toamna,poate e de vina inima care isi cere drepturile ,poate suntem de vina noi ca nu stim sa ne gestionam trairile..trece..totul trece altfel ne-am ineca in noi insine.
RăspundețiȘtergereO sa treaca...poate sunt eu prea sensibila la unele cuvinte care mi se spun,poate nu trebuia sa le dau interpretarea care le-am dat-o,in fine...s-au adunat la zilele rele peste care am trecut...:)
RăspundețiȘtergeremda...ma mai bantuie si pe mine cate-odata! ;)
RăspundețiȘtergereE bine aşa...Sunt momente în care mai vorbim cu inimioar noastră care ar vrea un pic mai mult, aşa după cum a fost ea rânduit când a fost modelată de mâini divine...
RăspundețiȘtergereAzi, poate eşti mai bine...
Îmbrăţişări de dor!
HeArt,te rog sa-ti iei premiul de pa blogul meu...as vrea sa te bucure,ti l-am oferit cu mare drag!
RăspundețiȘtergereMariana,e bine...nu e bine...ni se intampla...dar trece!...mi-a trecut,stii uneori o vorba frumoasa venita din partea celui drag iti poate schimba starea....>:D<
RăspundețiȘtergereTasha sus capul, tu esti o luptatoare nu-mi place sa te vad asa . Poate calatoria iti va prinde bine si vei fi iar Tasha optimista pe care o stim . Ne va fi dor de tine , te vom citi in continuare .
RăspundețiȘtergereZamfira,sa stiti ca si eu va voi duce dorul...nu stiu insa cat de des voi intra pe net...prietena mea din Viena nu vrea asta...vrea sa ma detasez de tot!...dar deh!!! si la "sevraj" se tine cont de circumstante,asa ca voi mai intra...dar mai rarut.
RăspundețiȘtergere