Blog premiat

marți, 29 septembrie 2009

Visul unei nopti de toamna


Noaptea s-a lasat peste oras,a trecut de miezul noptii,doar cite-o masina se mai aude trecand pe strada,stau in asteptarea somnului care parca ma ocoleste...stiu ca nici tu nu dormi,imi saruti gandurile,mi-ai spus de atatea ori ca dupa miezul noptii sunt in mintea ta...ca nici tie gandurile nu-ti dau pace,inca o noapte fara somn...dar inca o zi in care ne simtim mai linistiti ca niciodata,linistiti ca dimineata ne vom revedea din nou ,zambetele noastre se vor intalni ,ochii nostri isi vor spune prin necuvinte dorul si vom fi din nou fericiti.
Ce putin ne trebuie noua ca sa fim fericiti!cred ca multi ne-ar invidia pentru acest lucru si atunci ma gandesc ce rost ar avea sa ne lamentam pentru distanta care ne desparte?Ea dispare parca pe zi ce trece...mai tai cite-o 100 de km...minutele pe care le petrecem impreuna in fata monitorului,dau culoare pentru restul zilei si reusesc sa ne rupa total de cotidian....si ma gandesc ne poate cineva condamna pentru afectele si emotiile pe care le traim zilnic,parca in alte imagini, dar pe zi ce trece mai colorate?E atat de placut sa gasesti fericirea in cele mai simple clipe!
Avem gradina noastra de bucurii,nimeni nu ne deranjeaza,doar cite-o frunza ruginie care mai cade,semn ca toamna isi intra in drepturi,oricat ne-am simti noi de tineri sufleteste...Noua insa nu ne pasa,ne plimbam,mana-n mana...gand la gand,uneori ne sperie chiar cum putem gandi la aceleasi lucruri in acelasi moment...tu pui pe seama paranormalului,eu zic ca firescul sentimentelor ce ne leaga face minuni...
Imi spui ca senzatii pe care le credeai pierdute reinvie...si-mi place ca ma privesti de parca as fi ultima femeie de pe pamint,sau poate prima careia sa-i spui cuvinte pe care nu le-ai spus nimanui...iar eu las incet,incet sa mai prinda viata cite-o iluzie din cutiuta mea pe care o pastrez ca pe o comoara...
Poate ma amagesc frumos...dar mai conteaza?nimic nu tine o eternitate...si totusi visul nostru de toamna as vrea sa tina o eternitate....
Vreau sa am timp suficient pentru a culege roadele din gradina noastra de vis,vreau sa ne bucuram de ele pentru tot restul vietii noastre...

2 comentarii:

  1. Imi place sa trec pe aici si sa gasesc atata fericire.Inteleg ca acel ce ti-e drag iti este foarte departe.Sa stii ca departarea ne ajuta sa ne apropiem mai mult si intareste sentimentele adevarate.Ma bucur mult pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai inteles perfect....este departe,dar atat de aproape de sufletul meu incat distanta pur si simplu chiar nu mai conteaza...ne-am descoperit treptat,dar cu cat trece mai mult timp,cu atat simtim ca ne leaga mai multe lucruri...

    RăspundețiȘtergere