Clar,ziua se va sfarsi fara nicio noima...desi parea ca incepuse bine...ma domina un sentiment de inutilitate,simt ca incep sa imbatrinesc...pfai!!!am spus asta...eu care nu recunoastem nici picurata cu ceara asa ceva,simt ca zac in indiferenta orele care se scurg fara sa le pese de mine...si in afara unor telefoane insipide,nu mi se intampla nimic...altadata imi schimbam starea printr-o iesire la un super market ,shoppingul ma soatea din starea de apatie,azi nici macar n-am avut dorinta de-a iesi din casa,am gatit,am ascultat muzica si mi-am mangaiat florile pe balcon,le-am cules frunzele moarte,am vrut sa citesc ceva...dar nu ma simteam in stare,cred ca asta m-a pus pe ganduri si mi-am zis ca ceva nu-i in regula cu mine...
Poate ca toate relele mi se trag de la faptul ca am devenit dependenta de internet,dar am abordat aceasta agora pentru ca nu vroiam sa ma izolez,pentru ca eu sunt dependenta de iubirea semenilor,de agitatie,am fost 20 de ani intr-un serviciu unde zilnic socializam cu zeci sau sute de persoane,azi socializez pe forumuri,pe messenger,dar nu-i acelasi lucru...virtualia ramine tot virtualia,oricat ai vrea sa simti oamenii nu poti,ba uneori iti vine sa le dai ignor la o seama...si unde pui ca tocmai celor care imi sugereaza o relatie speciala,ce-o fi insemnand pentru ei o relatie speciala nu prea inteleg,in fine...nu i-am intrebat pentru ca banuiam ca nu o sa-mi dea niste raspunsuri grozave,eventual niste clisee,observasem la un tip ca le avea memorate in calculator,cred ca le spunea la indigo,cand nimerea o naiva care sa-l creada....
Si uite asa acumulez,acumulez nemultumiri si ele simt ca se vor transforma in revolte si mi-e frica sa nu cada asupra unor persoane absolut nevinovate...nu vreau sa mi se anihileze bunul simt, respectul pentru cei care sunt cu adevarat verticali,care poate la fel ca mine cauta o portita spre implinirea unor vise mai mult sau mai putin posibile.
Si pentru ca veni vorba de vise...inchei prin a va dori noapte buna,nu vreau sa mai aberez,v-am plictisit destul!
Pe maine!
Sunt zile in care sunt de-a dreptul apatic. Televizorul sau pc-ul sunt plictisitoare, oamenii vorbesc dar nu ii inteleg deloc iar timpul trece prea incet. Pana si muzica ce de obicei ma face sa simt ceva pare acum fada si plina de zgomote iritante. Aceleasi fete, aceeasi rutina, acelasi eu. Invidiez persoanele ce reusesc sa se reinventeze dupa o perioada. Mi se pare imposibil dar o solutie practica din apatie.
RăspundețiȘtergere