Noaptea e un sfetnic bun...

Orele care au trecut s-au constituit intr-un bun sfetnic...
Avea dreptate Slavici...imi placea demult zicala, dar azi i-am gasit pe deplin aplicabilitatea...mi-am resetat mintea,gandurile...
Voi lasa totul sub semnul tacerii...nu mai vreau ganduri colorate....vreau sa vad adevarul....adevarul gol-golut!...care de altfel am inteles ca e un mare balon plin cu iluzii...vreau sa le pierd exact asa cum le-am adunat....
De maine,voi uita de tine,voi uita ca mi-ai spus de atatea ori ca sunt frumoasa,voi uita ca iti doresti sa ma intalnesti,voi uita ca la sute de km. de mine exista cineva care m-a facut sa ma simt fericita...nu pot sa trec peste realitate,nu pot sa-mi fauresc vise rupte de realitate,fara suport...trebuie sa ramin cu picioarele pe pamint....consider ca merit mai mult decat mi-ai putea oferi,e clar acum pentru mine: n-am sa-mi construiesc niciodata fericirea pe nefericirea altcuiva.
Gandurile mele fara asteptari le voi agata undeva intr-un cotlon al sufletului meu...si o sa te rog si pe tine sa faci la fel...de acum incolo gandurile spre tine vor rataci...nu se vor mai intalni cu ale tale,se vor pierde in eter asa cum au venit.E mai bine pentru amindoi...
Oricum sentimentul s-a trezit in noi intr-o luna de toamna iar eu n-am ascuns faptul ca pentru mine toamna inseamna bucurie incompleta,tristete,moarte lenta dar frumoasa a naturii...pentru ca ai invocat toamna atat de mult ...voi sfarsi prin a-ti sugera sa iei sfarsitul relatiei noastre intr-o maniera care te caracterizeaza,adica romantica...sa-ti inchipui ca "a cazut o frunza-n calea ta...si cine stie cate o sa mai cada..."...
Sa-ti fie bine...sa ai grija de tine si de cei apropiati sufletului tau...te merita si cu siguranta ii meriti...azi am inteles asta.
Multumesc inca o data pentru gandurile frumoase,pentru gandurile spuse si pentru cele care urmau sa fie spuse...dar care vor muri incet ,incet...