Asediata de ganduri...

Astazi mintea mi-a fost asediata de multe intrebari carora am refuzat sa le raspund pur si simplu pentru ca oricat as incerca sa fiu sincera cu mine nu-mi iese,uneori pentru ca vreau sa ma alint iar alteori poate prefer sa imi incarc mintea cu secrete,cu adevaruri pe care poate daca le-as spune mi-ar schimba starea...asa ca prefer sa ramin "nevorbita"...mi-e bine asa ,astfel incat refuz sa caut cauza ,ma bucur de moment si atat!!!
Consider ca adevarul nevorbit este mai putin ofensiv decat daca as despica firu-n patru...la ce mi-ar ajuta?
Am intalnit multe persoane in lumea virtuala carora le-am deschis usa sufletului pentru ca am considerat ca fac un lucru firesc,ca nu pot fi una in virtual si alta in real,sunt eu Olga peste tot,am priceput insa intr-un tarziu ca gresesc,gresesc ca las sa se inteleaga ca sunt o fire sensibila,blanda,calina iar unii au inteles ca prin tot ce fac invoc o anume protectie din partea lor...nu domnilor nu vreau sa impresionez pe nimeni,sunt, e adevarat deschisa provocarilor,imi place tot ce este elegant si de bun gust intr-o conversatie pe YM...imi place tot ce iese din firescul zilelor noastre care uneori devine banal fara putina adrenalina...sunt insa impacata cu mine insami,stiu cat valorez si stiu ce caut..chiar daca uneori ma amagesc pe moment refuzand sa evaluez anumite sentimente la adevarata lor valoare.
Poate ma deranjeaza si pe mine gandul ca desi simt pentru o anumita persoana un sentiment aparte ,realizez ca impart aceeasi luna ,acelasi cer,aceleasi stele,aceleasi ganduri,dar el la sute de km de mine,ne restrictionam dorurile si trairile pentru ca viata poate asa este facuta,sa-ti doresti lucruri pe care poate n-o sa le ai niciodata...si ce daca?dorurile impartite,despartite,vor fi purtate de vantul toamnei si duse departe...si poate niciodata impartasite cu adevarat.
Asta e,am devenit mai toleranta,mai inteleapta,mai intelegatoare cu viata ,cu mine insami , desi, mi-e frica ca nu cumva toleranta mea sa fie luata drept prostie,naivitate, din partea celor pe care acum ii creditez.
Consider in consecinta ca daca as incerca sa marchez pe adevar nu mi-ar servi la nimic,prefer sa traiesc cu iluzia ca oamenii pe care il respect acum pot fi buni,admirati si acceptati de mine asa cum sunt...