Toamna

Septembrie...niciodata n-am primit toamna cu draga inima...imi aducea multa nostalgie,multa tristete chiar,desi,este un anotimp al roadelor,ar trebui sa -mi sugereze bogatie,mai ales ca strugurii sunt pe undeva fructele mele preferate,nu mai vorbesc despre piersicile de vie pe care abia le astept in fiecare an...citeam undeva ca,substantele active din piersici nu actioneaza direct asupra tenului, ci asupra secretiei unor hormoni ai creierului de tip serotonine, care cresc eficienta controlului nervos asupra proceselor care se petrec la nivelul pielii,regenerand-o....astfel incat a devenit pentru mine un fruct de mare cautare...
Zilele trecute mi-am pus la status doua versuri din Nichita Stanescu si cantate cu atata har de Nicu Alifantis:"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta..." asta pentru ca vreau s-o simt altfel....si trebuie sa recunosc ca in acest an ea a fost prietenoasa cu mine,parfumul ei a incercat sa ma ademeneasca voind parca sa-mi schimbe parerea pe care am avut-o pina acum...
Se spune ca va fi toamna lunga,se pare ca nici randunelele n-au plecat inca in tarile calde,am zarit zilele trecute citeva,semn care intareste spusele meteorologilor...parca vad ca va veni dintr-o data frigul,cum se intampla de ceva vreme incoace cand avem doar doua anotimpuri:vara si iarna...
Sunt fascinata insa de culorile toamnei...cum am trait atatia ani in zona deluroasa,am avut norocul sa admir multitudinea culorilor..frunzele galben-ruginiu,verzi-aurii sau rosiatice,invitate la dans de vantul tomnatic,si asternute apoi intr-un covor colorat pe pamintul reavan....iti dau o stare de reverie!
O sa spuneti... pai,uite din tot ce spui intelegem ca-ti place toamna,o vezi in culori calde...hmmm!!!poate fac asociatie cu toamna sufletului meu si simt uneori cum in locul ploilor,umezelii de toamna,sufletul imi este inundat de lacrimi argintii,iar zambetele vioaie de odinioara cad vestede...se vestejesc,imi vestejesc si gandurile,dorintele,dorurile..si singuratatea din mine gusta din reteta lipsei de plin,de nou...E trist sa simti toamna sufletului,tocmai de aceea fug de ea...si-mi doresc o toamna vesela cu ploi de iubire,cu ploi care sa-mi spele sufletul,nu mai vreau tristete...vreau caldura sufleteasca,vreau sa fie cald si-n sufletul meu!Nu vreau sa cada fire de zambet ruginiu,vreau zambete aurii si pline de lumina iar sufletul sa nu mai fie hranit de fructe amare...vreau fructe dulci ,zemoase!