marți, 15 septembrie 2009
Sunt prea demna...
Toti avem momente bune si mai putin bune in viata,intotdeauna am incercat sa-mi fac ordine in dulapiorul amintirilor,le-am asezat pe cele mai putin frumoase in sertarele de jos,pe cele care mi-au luminat existenta si m-au facut fericita ,le-am lasat la indemina,vor fi resursele mele in zile mai putin bune de unde imi voi lua seva care imi va hrani sufletul.Mi-am respectat toate trairile,bune,rele cum au fost...ele au alternat de fiecare data in fiecare relatie am gasit un pic de bine chiar daca n-a fost ce mi-am dorit.
Consider insa ca iubirea este aducatoare de liniste,de bucurii si impliniri nu de suferinte...si cum sa fii fericita cand te gandesti ca poate prin entuziasmul tau darami visele,universul altora?mi s-ar parea ca am o mare doza de egoism...astfel incat stiu ca D-zeu pe linga iubire ne-a mai daruit si uitarea ,uitam toate intamplarile(cu exceptia mortii)le stergem lasand loc altor iubiri...imi povestea o vecina ieri,cum pe vremea cand era ea directoare la o mare fabrica din Satu Mare,a avut in audienta pe sotul unei inginere care venise sa se planga putin de relatia lui conjugala la care printre multe altele ea i-ar fi spus in final"vrei sa faci ca evreul,desi nu functioneaza relatia ,n-o parasesti,pentru ca s-ar putea sa gasesti in alta parte exact ceea ce ai.."...cam asa e cu iubirile,cauti mereu in dorinta de a gasi ceva mai bun,dar de multe ori ceea ce cauti se dovedeste a fi calitativ inferioara celei pe care ai avut-o..
Citeam undeva,mai precis pe blogul lui Alice Nastase un pasaj care mi-a placut"O femeie poate pastra langa ea un barbat,cu o singura conditie : SA-L IUBEASCA !!!
NUMAI DRAGOSTEA POATE INVENTA MIJLOACE DE CONVINGERE !"...eu voi ramine anonimule drag asa cum ai comentat la blogul meu anterior:"un univers paralel cu memoria mea...in care TU ESTI STAPANA....",iarta-ma ca n-am putut merge mai departe,dar simteam nevoia de protectie, de echilibru,nu vreau sa fiu stapana,vreau sa fiu stapanita...si desi simteam ca sufletele noastre vibreaza la fel...n-am putut sa intind mana...sunt prea demna!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu