Blog premiat

RadioTasha

duminică, 13 septembrie 2009

Camelia










V-am tot pomenit despre Cami,gandindu-ma mai bine am realizat ca ea merita un blog intreg nu numai cateva randuri...ca atare am sa-i dedic acest blog ..de ce?
...pentru ca o iubesc!!!!
O iubesc mai mult decat pe o sora,care ce-i drept D-zeu mi-a daruit-o cam tarziu,pentru ca toata viata am regretat ca n-am avut frati...mama aducandu-ma pe lume destul de tarziu la 37 de ani,si atunci cu mari eforturi....dar asta e o alta poveste...
Cum am cunoscut-o pe Camelia?hmmm!!! pe un site de dating care avea un forum si unde eu eram moderator,de ce amintesc de statut?..pentru ca de aici a pornit totul,Cami fusese abordata in privat de un medic chirurg din Bucuresti si pentru ca ea nu i-a impartasit parerile,acest domn i-a raspuns intr-un mod care nu prea era compatibil cu statutul lui de medic,adica una spunea in profil si alta in fapt...
Indignata de situatie,Camelia mi-a cerut in privat ajutorul,care evident i l-am oferit imediat....imi place sincer sa fac gesturi de acest fel,mai ales cand simt ca persoanele care mi-l cer au incredere in mine....si uite asa am purces la fapte!
Am trimis acestui domn un mesaj in care il rugam respectuos sa-si reconsidere afirmatiile,in caz contrar nevoita fiind sa deschid un topic in care sub genericul"feriti-va de el..." am sa-l demasc punind evident si nick name-ul lui ,ca sa nu cada victime si alte femei de pe site.Raspunsul lui a venit imediat,foarte elegant,neasteptat de elegant pentru ca eu ma gandeam ca putea foarte bine sa-mi spuna ceva de genu':"vezi-ti de treaba femeie!...care-i problema ta...??!!!"...ei bine n-a fost asa! a incercat omu'" s-o scalde"sa-mi spuna ca de fapt e o problema semantica si ca pur si simplu CAMI A INTELES GRESIT...in fine,mi-a cerut chiar id-ul sa-mi puna web sa vad ca este un om serios si ca nu si-ar permite vezi, Doamne niciodata sa jigneasca o femeie....ba mai mult,mi-a lasat numarul de telefon cand ajung prin Bucuresti sa-l sun sa dovedeasca acest lucru pe viu.
Dar sa-l las pe medic,sa continui blogul cu draga mea prietena....cum a reusit sa ma surprinda? foarte simplu...dupa ce vorbisem citeva luni pe messenger si la telefon,ce i-a venit ei intr-o zi?dorinta de-a ma cunoaste si in real...si nici una nici alta ma trezesc cu un telefon"draga mea,sunt la o agentie,ti-am cumparat bilete de avion dus-intors ai ceva de scris la indemana sa-ti dau codul?"am ramas tabuu...n-aveam cuvinte...nu-mi venea sa cred ca cineva poate sa faca asa un gest pentru mine,mai ales ca era prima data cand cineva isi arata in mod dezinteresat prietenia,dupa moartea sotului meu realizand ca majoritatea prieteniilor mele au fost cultivate de cei pe care i-am considerat prieteni din interes(pentru ca sotul meu avea o functie...si vezi bine nu se stie niciodata cand am nevoie...cam asta era calculul lor...)..pentru ca ma lasase fara cuvinte,abia am reusit sa ma ridic de pe canapea sa-mi gasesc ceva de scris...in minte imi treceau o multime de ganduri,Doamne ma duc asa intr-o tara straina,femeia asta face cam prea mult pentru mine,inteleg ca vrea sa ma gazduiasca pentru doua saptamini dar sa-mi plateasca si transportul asta mi se parea cam prea mult...
Au venit fetele mele acasa,le-am povestit ce emotie m-a incercat vis-a-vis de telefonul primit...le-am bulversat si pe ele,nu stiau ce sa creada,de ce aceasta femeie face asa mult pentru mine,mai ales ca nu m-a vazut niciodata in realia....nspemii de intrebari pe care ni le-am pus toate trei....cea mai circumspecta a fost fiica-mea cea mare,ofiter de politie fiind ...dehhh!!deformatie profesionala,isi facea in minte scenarii diferite pe care nu ezita sa mi le spuna...
Si uite asa bantuita de indoielile pe care mai mult sau mai putin mi le-au alimentat fetele mele,am ajuns la ziua cand a trebuit sa plec,mi-am facut geamantanul si la drum,in tren singura fiind(de obicei calatoresc la vagon de dormit si cam mituiesc casiera de la agentia de voiaj cu cite-o ciocolata...sa ma lase singura in cabina)am continuat sa vad cu ochii mintii cum va fi intalnirea cu Camelia cea reala...
Daca n-o sa ne acceptam...daca eu voi fi dezamagita,daca eu o voi dezamagi pe ea??!!!erau intrebari care ma asediasera....ma dominau!
Nedormita o noapte ,in avion dupa ce am trecut de perdeaua de nori si razele soarelui mi-au magaiat fata prin hublou(aveam scaunul de linga geam)am adormit dupa 10 minute,m-am trezit dupa o ora si jumatate cand comandantul navei anunta ca peste 10 minute vom ateriza pe aeroportul din Bologna,Doamne, mi-am zis, asa repede? si pentru ca am zis cu voce tare,doamna de linga mine mi-a zambit spunindu-mi"da...pentru ca ati dormit tot drumul".
Emotiile cresteau...mi-am recuperat bagajul de pe banda si m-am indreptat tematoare spre sala de asteptare,cum am deschis usa,ochii mei au zarit-o exact pe ea!!!i-am recunoscut zambetul,aveam in fata mea o femeie frumoasa,zana mea cea buna...careia nu puteam sa-i dau o varsta,era imbracata foarte modern si cu fata asta de papusa parca nu-mi venea sa cred ca am vorbit atata vreme cu o femeie atat de fermecatoare,atat de plina de viata si totusi atat de paminteana!Era insotita de iubitul ei care repede s-a indreptat spre parcare sa recupereze masina din parcare ca vezi Doamne sa ma ia de la scara ca pe o mare doamna.De ce spun asta?pentru ca asa mi-a dat impresia ca au dorit sa continue ziua,pentru ca era amiazazi,au rezervat o masa la un restaurant unde trebuie sa va spun ca m-au coplesit cu bucatele traditionale boloneze...m-am simtit ca o regina!!!!da,da...asta e termenul....
De la restaurant unde mai cunoscusem un prieten de-al lor comun,careia Cami in bunatatea ei,cred ca ma descrise in cele mai frumoase culori...am continuat in patru discutia din restaurant la un pahar de vin....dupa care prietenul a plecat acasa ,iubitul ei la culcare si noi in pijamale am inceput sa ne cunoastem,sa ne povestim secrete dureroase sau amintiri hazlii,ne simteam de parca ne stiam de o viata,de parca am reintalnit o veche prietena care ma stia bine si pe care o stiam pe masura...
Trebuie sa recunosc ca timpul a trecut extrem de repede in compania ei,zilnic imi oferea ceva nou,zilnic ma facea sa fiu fericita ca am cunoscut-o si ca da!virtualul are si oameni adevarati trebuie doar sa ai norocul sa dai peste ei...eu l-am avut si nu o incetez sa-i multumesc Lui,ca mi-a scos-o in drumul vietii mele pe aceasta femeie extraordinara...
Dupa doua saptamini cand se apropia vremea sa ma intorc,intrebata fiind de Mauritzio daca mi-a placut sederea la ei,i-am raspuns prin doua lacrimi pe care nu le-am putut reprima,erau doua lacrimi de multumire...m-a gatuit emotia,nu puteam decat sa recunosc ca a fost cea mai frumoasa vacanta din viata mea(fara griji de nicio natura...Cami nu m-a lasat macar sa deschid portmoneul,ma intreba mereu cand mergeam la cumparaturi de ce iti iei geanta?",ca urmare a raspunsului meu,Mauritzio a mai platit 50 de euro la agentia de turism si mi-a prelungit sederea la Imola...cu o saptamina.
Ne-am despartit cu pareri de rau...dar nu pentru mult timp...pentru ca dupa doua saptamini Camelia mi-a spus pe messenger"..stii ceva?eu te vreau inapoi...maine ma duc sa-ti iau bilete"...si din nou ne-am revazut de data asta cumparase biletele pentru un interval de trei saptamini....
Sa nu uit sa amintesc despre catelusa ei,Deiszi care este o dulcica,un animalut aproape umanizat,extrem de inteligenta,ii lipseste doar vorbirea altfel pricepe tot,Cami s-a ocupat extrem de mult de ea...Deiszi mi-a simtit lipsa,o plimbam prin parcul de linga casa Cameliei,era foarte ascultatoare,era destul s-o strig si venea fuga la mine...mi-a povestit Cami ca dupa plecarea mea a stat doua zile linga usa camerei mele...in speranta ca eu voi aparea...
Acum ca stiu ca ma despart zile putine pina la revederea noastra ma incearca emotiile,si incep sa numar zilele care ne despart...
As mai avea multe sa povestesc despre prietenia noastra dar mancarea e pe foc si asteapta sa fie terminata...se apropie ora pranzului...
O sa va las in compania pozelor pe care o sa le atasez blogului,poze pe care i le-am facut Cameliei in Italia ..dar, nu inainte de a va dori sa aveti parte si voi de astfel de prieteni minunati precum Camelia....deschideti-va sufletul,poate ei undeva va astepta!
O duminica implinitoare sa aveti!

10 comentarii:

  1. Frumos din partea ta sa dedici aceasta pagina Cameliei..pe care o descopar in cuvintele tale ca on om deosebit..De altfel,tu nu ai putea sa ai prieteni...mici la suflet..dar esti si norocoasa..nu toata lumea are o" Camelie"Ma bucur din suflet pentru tine...meriti tot ce e mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este Mara,multumesc Lui in fiecare clipa ca imi scoatea in cale oameni deosebiti,si tu esti una dintre ele...abia astept sa te cunosc si pe tine in realitate!

    RăspundețiȘtergere
  3. La oameni minunati, D-zeu le da oameni deosebiti. D-zeu te are in grija si-ti da dupa sufletul si mintea ta. Esti un om si un prieten rar intalnit, de aici iti vine si rasplata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bucuriile impartasite se inmultesc...asa ca iti doresc fericire sporita...

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc mult Beta!poate ca asa o fi...oricum,este unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat in viata .

    RăspundețiȘtergere
  6. Rodica,multumesc ,impliniri fara masura si tie! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. E minunat cand vezi ca inca exista oameni fericiti.

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este...ce bine ar fi daca reteta fericirii ar fi in mainile tuturor!

    RăspundețiȘtergere