Am ramas sub infuienta discutiei purtate la telefon...imi vajaie capul si am o salata de ganduri,amestecate,unele pe care le abandonez imediat si imi spun "n-ai ce pierde!.."si altele care parca ma intorc pe dos si-mi spun "lupti pentru o cauza pierduta din start!!!"...cred ca m-a parasit spiritul justitiar,nu mai pot aprecia spre ce parte a balantei sta gandul bun....cel care ar trebui sa ma calauzeasca mai departe.
Nu pot sa-mi" cantaresc "sufletul,pentru ca el este plin de tine...si nu mai stiu care e partea mea si care e a ta...ma hranesc cu vise si iluzii,poate ca si tu faci la fel,desi te vad mai cerebral,mai cu picioarele pe pamint,dar tu ai o motivatie,la mine motivatia este atat de incerta,dar daca as renunta la verdele sperantei la verdele din ochii tai...tot n-ar fi bine,pentru ca viata fara vise mi se pare fara culoare...visez deci,visele imi sunt hranite de cuvintele tale, de vorbele tale,de vocea ta,care imi sugereaza liniste...ciudat, nu??...o liniste izvorata din neliniste...ce paradox!..avea dreptate L.Blaga cand spunea ca"paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pina la paroxim"...
As vrea sa stiu... sa-mi spui mai multe despre acel " fior neprecizat",care nu stii exact de unde vine si daca va duce spre undeva sau spre nicaieri sau poate in colectia ta de amintiri ...
Intrebari pe care ti le pun, desi ele nu isi vor capata raspunsuri...pentru ca nu poti sa stii vorba ta ce-ti aduce ziua de maine...
Pentru mine este clar un lucru...va ma trece inca o toamna in singuratate,frunze aramii,capaci goi...si seri lungi si pline de intrebari si ganduri peste ganduri...
Acum pot sa spun doar : Doamne, da-mi puterea sa primesc cu suflet linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu