Toamna sufletului meu...

Azi am refuzat sa-mi beau cafeaua in fata monitorului...mi-a fost teama de mine, teama ca nu voi reusi sa-mi gestionez trairile cand vei aparea online...
Am baut-o singura,pe balcon...privind la lumea care misuna innebunita cu probleme cotidiene...e o zi frumoasa de toamna,cald,placut si adierea vantului imi face bine..ma elibereaza de gandurile care parca aveau aripi zilele trecute.Am plecat mai tarziu cu o prietena s-o ajut in rezolvarea unei probleme...mi-a prins bine iesirea..ma simt diferita!
Am gasit la intoarcere offline-rile tale...stiu ca blogul meu te-a ravasit,stiu ca decizia mea n-a fost primita cu flori din partea ta,dar cred ca asa e cel mai bine pentru amindoi,va ramine asa cum spui visul unei nopti de toamna...pfai!!si cand ti-am spus ca urasc toamna nu m-ai crezut...acum o urasc si mai mult!toamna ai mai mult timp de auto analiza, de introspectie.... Iti jur nu vreau sa fie nimic pretios din ceea ce scriu acum, este chiar natural si firesc....ceea ce simt.
Am observat insa ca in fiecare an am astfel de trairi,dar se pare ca sub alte straie,au alt substrat,acum imi doresc din suflet un lucru: sa am mai mult curaj sa spun Nu si mai putina placere in a spune Da,sa imbatrinesc frumos si demn,sa mor atunci cand nimeni nu va mai depinde de mine si eu de nimeni,sa pot avea taria de a fi ignoranta cand este nevoie,sa am insa intelepciunea de-a uita si rabdarea de-a depasi orice obstacol care o sa-mi apara in cale..
Toamna sufletului meu...o sa-mi ia gandurile si o sa le prinda intr-un dans...ca pe niste frunze moarte si o sa le trimita in cele patru zari...departe de mine departe de tine...
Ma simt intr-o stare de oboseala exaltanta...m-au obosit zecile de ganduri care m-au bantuit..vreau sa transform amintirile in nori care sa se piarda...sa uit de toate cele care m-au facut sa sper,sa cred, sa nadajduiesc ca va fi bine...
Te imbratisez si-ti doresc binele care mi-l doresc si mie...binele care sa te faca implinit,multumit,fericit!