miercuri, 23 septembrie 2009
Nimic schimbat...
Dimineata....
Acelasi ritual,cafeaua care ma ridica la tavan,muzica care imi inunda sufletul...ascult in dimineata asta Patricia Kaas "If you go away"...muzica imi ravaseste sufletul...ma arunca intr-o stare de reverie.Nimic schimbat...toate cum le-am lasat aseara,la naiba si parca as vrea sa se schimbe ceva...ceva care sa ma scoata din acest ritm incetinit,nu prea e compatibil cu mine....
Neaahhh!!ca totusi se iveste o oportunitate ,voi pleca in perioada urmatoare in Italia si apoi in Austria,mai precis la Viena,m-a sunat ieri prietena mea sa ma intrebe daca pot sa vin pentru trei saptamini la ea...fiica-sa va suferi o interventie medicala in 17 octombrie si are nevoie de mine,sa fiu alaturi de ele in aceasta perioada.Evident ca raspunsul meu a fost afirmativ,n-am sa uit ca a fost prima care mi-a intins mana cand a murit sotul meu,a reusit sa-mi linisteasca sufletul(ea trecand inaintea mea printr-o mare drama,i-a murit sotul la 35 ani)a ramas vaduva cu doi copii...Doamne!imi amintesc cum ma linistea,cum incerca sa-mi sugereze ca el,sotul meu este linga mine in continuare,ca n-a plecat...a reusit atat de bine sa ma faca sa cred asta incat un an de zile am tot asteptat ca el sa apara,ma amageam ca el a plecat undeva departe,dar se va intoarce....
Empatizam cu persoanele care treceau prin astfel de drame,dar niciodata nu mi-am inchipuit ca este atat de grea despartirea,ca lasa asa rani adanci in suflet...rani care nevindecate,degenereaza...iti imbolnavesc trupul,mintea si ajungi sa spui"gata!!!...e prea mult",si totusi mergi mai departe,pentru ca asa suntem facuti,asa suntem setati...nu degeaba vorba"Nu-mi da Doamne cat pot duce"...
Gata!!Olga,vestea rea pe care ai simtit-o cum ca te nasti singur...si mori la fel..nu te mai sperie,oricat de sus sau jos cobori cu liftul emotiilor...ai devenit mai puternica!Am invatat sa rostesc nemultumirea, sa nu o tin in mine. Am gasit cai de expunere a unor lucruri dureroase...blogul fiind una dintre ele....ma elibereaza de gandurile care ma invaluie din cand in cand.Alternativa cu scrisul,trebuie sa recunosc ca m-a ajutat foarte mult.Introspectia este importanta... Nu poti vorbi despre tine daca tu nu te cunosti, daca nu-ti cunosti sentimentele, daca nu esti fair-play cu tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Drum bun,Tasha si multa sanatate fiicei prietenei tale!Sa dea Domnul sa fie cu bine si sanatate!
RăspundețiȘtergereApropos:eu am ramas vaduva la 28 de ani...asa ca intru si eu in clubul asta,impreuna cu tine si prietena ta!
Sa auzim numai de bine!
Te accept cu mare drag...vezi!?nimic nu e intamplator,cum ne-am gasit noi in blogosfera...ne leaga multe se pare...
RăspundețiȘtergere