Din nou cu tine...
Te asteptasem,stii ca-mi place sa beau cafeaua alaturi de tine...azi ai intarziat putin,te-am primit insa cu entuziasm,stiam ca e o zi de luni si esti ocupat profesional ,dar speram sa apari online si sa-mi saruti ochii asa cum faci in fiecare dimineata...stiam ca n-am sa ramin nesarutata.
Asteptai si tu am simtit asta din privirea ta care ma facea sa inteleg tot ce ai uitat sa-mi spui...dar ce rost au cuvintele atunci cand ochii spun totul?e destul sa ne privim si sa intelegem tot ce ne leaga,tot ce ne apropie si din pacate si tot ce ne desparte - distanta,timpul...
Ne ratacim trairile doar in gand,le mai scoatem la suprafata sfios,de teama sa nu spunem prea mult deodata,am inceput sa simtim necuvintele...tacerile care spun multe..
Incep sa accept risipirea timpului...azi insa o sa incerc sa ma asez putin in mintea ta,sa ascult melodia lui Cornel Constantiniu,pe care mi-ai trimis-o in dimineata asta,o sa incerc sa fiu alaturi de tine..desi poate ca nu vom stii niciodata,vorba cantecului..."un izvor ce s-a nascut din lacrimi mari de dor..."unde va fi menirea lui...dar de ce sa ne intrebam?oricum nu ne-am putea raspunde...asa ca prefer sa tac...sa tacem inteligent cum imi amintesc ca spunea cineva....suna aiurea,dar daca ne gandim mai bine,spune multe ideea in sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu